Skip to main content

Full text of "Fauna ichtiologic a româniei"

See other formats


»* 



\iOS. 



'**&*4*\ 



*r$ 






*S*.'' 



>* .4T 



^ ~- ! '• 






» 

'■ Vi 



'^' ^r~ ; 



* jj^r 



' ; -* 

V*&1 > ,K -> 




^ '-*m 




v ■ 


(MKgşSflL 


^•■PP%1^ J 











■IR 












'v* * 



r *r 






,- ^ ^> 



Steindachner 



<\ 



^ 



i\ 



THE FIELD MUSEUM LIBRARY 



3 5711 00004 7994 



r 

i' 



i> 





^^L. 



Oi/j ^-^^t Ol*tfi*04£p4t /4>te&bc**<y 





/i^^W^^-^f 








FAUNA ICHTIOLOGICĂ 



A 



ROMÂNIEI 



Digitized by the Internet Archive 

in 2013 



http://archive.org/details/faunaichtiologicOOanti 



ACADEMIA ROMANA 

PUBLICAŢIUNILE FONDULUI VASILE ADAMACHI 

No. XVI. 



FAUNA 



ICHTIOLOGICĂ 

A 

ROMÂNIEI 



DE 



Dr. GR. ANTIPA 

DIRECTORUL MUZEULUI DE ISTORIE NATURALĂ DIN BUCUREŞTI. 



PREMIUL ADAMACHI DIN 1906 



CU 31 TABELE IN FOTOTIPIE 



BUCUREŞTI 

INST. DE ARTE GRAFICE „CAROL GOBL" S-son ION ST. RASIDESCD 
18, STRADA DOAMNEI, 1». 

1909. «,.50, 



_ 



' 






k V. J 






CUPRINSUL 



Pag. 

Precuvântare 1 

Introducere 5 

CLASA PEŞTILOR (Pisces) 

A. ORD. TELEOSTEI (Peşti osoşi) 9 

Subord. ACANTHOPTERI , » 

FAM. PERCOIDEI 10 

I. Gen. Perca L » 

1 sp. Perca fluviatilis L. Bibanul » 

ÎI. Gen. Lucioperca Cuv , 14 

1 sp. Lucioperca sandra Cuv. et Val. Şalăul » 

2 sp. Lucioperca volgensis Paif. Şalăul vărgat .... 19 

3 sp. Lucioperca marina Cuv. Şalăul de mare .... 20 
Monstruozităţi (Lucioperca sandra et volgensis var. 

caput delphini) 22 

III. Gen. Aspro Cuv 23 

1 sp. Aspro streber Sieb. Fusarul » 

2 sp. Aspro zingcl Cuv. Pietrarul 25 

IV. Gen, Acerina Cuv 28 

1 sp. Acerina Cernua L. Ghiborţul » 

2 sp. Acerina schraelser Lin. Răspărul 31 

FAM. SCLEROrAREI 35 

Gen. Cottus Lin » 

1 sp. Cottus gobio Lin. Sglăvoace 36 

2 sp. Cottus poecilopns Heck 40 

FAM. GASTEROSTEIDAE . . 43 

Gen. Gasterosteus Artedi 44 

1 sp. Gasterosteus platygaster Kess. Pălămida de baltă . » 

2 sp. GasteroMeus aculeatus L 52 

Gasterosteus aculeatus var. ponticus ........ 54 

FAM. GOBIOIDEI 60 

Gen. Gobius Artedi . . . . » 

1 sp. Gobius marino ratus Pali 62 

2 sp. Gobius Kessleri Gnnth 64 



Vî 

3 sp. Gobius trautwetteri Kessl 67 

4 sp. Gobiiis ceplialarges Pali 68 

5 sp. Gobhis fluviatilis Pali 69 

FAM. MUGILOIDEI . . . 73 

Gen. Mugii Artedi » 

1 sp. Mugii cephaluş Guv. Chefalul mare 74 

2 sp. Mugii cJielo Cuv. 78 

3 sp. Mugii auratus Risso 80 

4 sp. Mugii saliens Risso 81 

5 sp. Mugii capito 82 

Subord. ANACANTHINI JOH. MULL. 83 

FAM. GAPOIDEI » 

Gen. Lota Cuv 84 

1 sp. Lota vulgaris Cav. Mihalţul » 

FAM. PLEURONECTIDAE 88 

Gen. Pleuronectes L » 

1 sp. Pleuronectes flesus L. Cambula . 89 

Subord. PHYSOSTOMI 92 

FAM. SILUROIDEI » 

Gen. Siiurus L 93 

1 sp. Siiurus glanis L. Somnul » 

FAM. CYPRINOIDEI 99 

I. Gen. Cyprinus L 101 

1 sp. Cyprinus Carpio L. Crapul » 

Varietăţile Crapului din România 114 

1 Cyprinus carpio forma typica 115 

2 Cyprinus carpio var. gibbosus ......... 116 

3 » » » hungaricus Heck » 

4 » » » oblongus 117 

Monstruozităţi 118 

Cyprinus carpio var. capul, delphini » 

II. Gen. Carassius SSÎiis. . " 121 

1 sp. Carassius vulgaris Nils. Caracuda » 

Bastard: Cyprinus Carpio X Carassius vulgaris Marsigli. 125 

III. Gen. Tinca Cuvier 126 

1 sp. Tinca vulgaris Cuv. Linul » 

IV. Gen. Barbus Cuv 128 

1 sp. Barbus fluviatilis Agass. Mreana » 

2 sp. Barbus petenyi Heck. Mreana vânătă 131 

V. Gen. Gobîo Cuv 133 

1 sp. Gobio fluviatilis Porcuşorul » 

2 sp. Gobio uranoscopus Agass 135 

VI. Gen. Rhodeus Agass » 

1 sp. Rhodeuş amarus Agass. Blehniţa sau Boarea . . 136 

VII. Gen. Abramis Cuvier 138 

1 sp. Abramis brama IAnne. Plătica 139 

Monstruozităţi 142 






VII 

Fag. 

Bastarzi 142 

2 sp. Abramis vimba Lin. Morunaşul 143 

3 sp. Abramis ballerus L. Cosacul 145 

4 sp. Abramis sapa Pali. 147 

Abramis bramaXLeuciscus rutilus Sieb. Bastard . . 148 

VIII. Gen. Blicca Heckel . 150 

1 sp. Blicca bjorkna L. Batca » 

Bastarzi 152 

a) Blicca bjorknaXLeuciscus rutilus Sieb. (Bastard) . . 153 

b) Blicca bjoi'knaX Scardinius erytbrophtalmus Jaeckel 

(Bastard) 154 

IX. Gen. Pelecus Agassiz 155 

1 sp. Pelecus cultratus Lin. Sabiţa » 

X. Gen. Alburnus Heckel 158 

1 sp. Alburnus lucidus Heck. Obleţul » 

2 sp. Alburnus chalcoides Guldenst. Obleţ mare . . • 161 
Alburnus cbalcoides var. danubicus nov. var 162 

3 sp. Alburnus bipunctatus Lin. Beldiţa ... . . - 163 
Bastarzi : 165 

1. Bastard: Alburnus lucidusXSqualius dobula Siebold. » 

2. Bastard: Alburnus lucidusXLeuciscus rutilus .... 166 
XI. Gen. Aspius Agassiz 167 

1 sp. Aspius rapax Agass. Avatul ■ . . » 

XII. Gen. Leucaspius Heckel u. Kner 170 

1 sp. Leucaspius deliueatus Siebold » 

XIII. Gen. Idus Heckel 172 

1 sp. Idus melanohis Heckel u. Kner. Văduvită . . • . 173 

XIV. Gen. Scardinius Bonap 175 

1 sp. Scardinius erythrophtalmus L. Roşioara » 

XV. Gen. Leuciscus Rondel 178 

1 sp. Leuciscus rutilus L. Ocheana sau Babuşca albă . 179 
Leuciscus rutilus var. erythraea 181 

2 sp. Leuciscus virgo Jlecli. . 182 

3 sp. Leuciscus frisii Nordm. . 183 

XVI. Gen. Squalius Bonap • ........ 184 

1 sp. Squalius cepfialus L. Cleanul » 

2 sp. Squalius leuciscus L 186 

XVII. Gen. Phoxinus Agass 188 

1 sp. Phoxinus laevis Agass. Boiştean sau Verdete . . » 

XVIII. Gen. Ghondrostoma Agass 190 

1 sp. Chondrostoma nasus Lin. Scobarul sau Maţe-negre 191 

FAM. ACANTHOPSIDES 194 

Gen. Cobitis Lin » 

1 sp. Cobitis fossilis Lin. Tiparul . » 

2 sp. Cobitis barbatula L. Grindelul 196 

3 sp. Cobitis taenia Lin. Svârluga 198 

FAM. SALMONIDEI 200 



_ 



VIII 

Pag. 

I. Gen. Thymallus Cuv 200 

1 sp. Thymallus vulgaris Nils. Lipanul 201 

II. Gen. Salmo Siebold şi Valenc 203 

1 sp. Salmo Imclio L. Lostriţa » 

III. Gen. Trutta Nils. şi Siebold 206 

1 sp. Trutta fario Lin. Păstrăvul » 

FAM. ESOCINI 210 

Gen. Esox Artedi. » 

1 sp. Esox lucius L. Ştiuca » 

FAM. UMBRIDAE (GUNTHER) 214 

Gen. Umbra Kramer 215 

1 sp. Umbra hrameri Fitsinger, Pietroşelul » 

FAM. CLUPEOIDEI CUV • 218 

I. Gen. Alosa 219 

1 sp. Alosa pontica Eichwald. Scrumbia de Dunăre . . » 

a) Alosa pontica var. danubii 221 

6) Alosa pontica var. nigrescens 224 

c) Alosa pontica var. russac 226 

2 sp. Alosa Nordmanni 227 

II. Gen. Cîupea 230 

1 sp. Ciupea cultriventris Nord/m • • » 

2 sp. Ciupea delicatula Nordm 232 

FAM. MURAENOIDEI 235 

Gen. Ânguilia Thunberg » 

1 sp. Anguilla vulgaris Flem. » 

B. ORD. GANOIDEI • . . 238 

FAM. ACIPENSERINI (JOH. MULLER) 239 

I. Gen. Acipenser Lin • .... 242 

1 sp. Acipenser ylaber Marsigli. Viza » 

2 sp. Acipenser rutheuus L. Cega 246 

Acipenser ruthenus var. brevirostris n. v 250 

3 sp. Acipenser stellatus Pali. Păstruga 251 

4 sp. Acipenser guldenstaedtii Brandt. Nisetru .... 254 

Varietăţile Nisetrului 260 

I Varietăţi de integument : • . » 

1 var : Acipenser guldenstaedtii var. scobar n. v. . • » 

2 Var : Acipenser guldenstaedtii var. golis n. v. . . 261 
II. Varietăţi de formă : » 

1 Var: Acipenser guldenstaedtii Brandt. Forma tipică » 

2 » )» » var. longirostris n. v. 262 

» » » » acutirostris n. v. » 

5 sp. Acipenser sturio Lin. Şipul » 

II. Gen. Huso 264 

1 sp. Huso huso L. Morunul » 

Bastarzi 270 

1 Acipenser rutbenusXAcip. stellatus 271 

2 Acipenser rutbenusXAcip. glaber 



» 



IX 

3 Acipenser glaberXAcip. guldenstaedtii 272 

4 Acipenser stellatusXA. guldenstaedtii 272 

5 Acipenser stellatusXHuso huso • . » 

6 Acipenser guldenstaedtii X Huso huso 273 

7 Acipenser sturioXA. guldenstaedtii . » 

8 Acipenser glaberXH. huso » 

C. ORD. CYCLOSTOMI 274 

FAM. PETROMYZONTINI 275 

Gen. Petromyzon Lin » 

1 sp. Petromyzon fluvîatilis Lin » 

2 sp. Petromyzon planeri Bl 276 

Indice alfabetic de nume ştiinţifice 279 

Indice alfabetic de nume populare de peşti, instrumente 

şi instalaţiuni de pescuit 289 






■i 



PRECUVÂNTARE 

Lucrarea pe care o dau acuma publicităţii constitue întâia parte a 
unei lucrări mai mari asupra pescăriilor din România, care urmează să 
apară într'o serie de mai mulţi ani. Volumul de faţă este rezultatul unei 
activităţi de aproape 14 ani. In tot acest timp am umblat prin toate unghiu- 
rile terii colectând peşti şi alte animale acuatice, instrumente de pescuit, 
datine şi orice ştiri puteam afla relativ la peştii şi pescăriile noastre. 

Scriind lucrarea de faţă, m'am silit să răspund la mai multe necesităţi. 
In primul rând ea este o lucrare curat ştiinţifică: faunistică, biologică şi 
sistematică ; ori unde am putut însă trage o concluziune practică am 
tras-o, condus fiind de idea că ori şi ce cercetare naturalistă la noi în ţară, 
pe lângă ştiinţa pură trebue să tindă, pe cât posibil, a pune şi o bază ştiinţifică 
desvoltării noastre economice. In al doilea rând însă am căutat să tratez şi 
un capitol foarte principal din etnografia poporului român, pescuitul, care 
până astăzi încă este foarte puţin cunoscut. Mulţimea de nume populare 
româneşti pentru instrumentele de pescuit şi peşti, pe cari le-am adunat, 
vor fi, sper, de oarecare folos filologilor şi linguiştilor noştri; materialul 
statistic relativ la producţia pescăriilor, preţurile peştelui şi toate datele 
economice şi comerciale, etc. va fi şi el de un oareşcare folos econo- 
miştilor. 

In lucrarea de faţă am luat ca principiu ca toate descrierile speciilor 
ce le-am dat să fie făcute numai după exemplare colectate în România. 

M'am ferit pe cât se poate de creaţiunea de specii nouă şi numai acolo 
unde erâ o absolută necesitate am făcut-o. 

Figurile cari însoţesc acest volum sunt toate desemne originale făcute 
după exemplare din ţară. O parte din ele sunt fotografii, fiindcă prin acest 
procedeu am putut reda mai bine unele specii sau caractere mai impor- 
tante. Desemnele în cea mai mare parte au fost executate de către d-1 Pamfil 
Polonic, desemnatorul Serviciului Pescăriilor, căruia profit de această ocazie 
pentru a-i exprima viile mele mulţumiri pentru silinţa mare ce şi-a dat-o şi 
pentru priceperea cu care a lucrat. 

Fauna ihtiologică a României are o importanţă ştiinţifică mai mare 
decât o simplă faună locală, căci noi fiind la gurile Dunării avem cheia 

A.R —Publ. Adamachi. 111. Antipa, Ihtiologia. 1 



pentru o mare parte din fauna Europei centrale. De aceea multe chestiuni 
de sistematică şi geografie animală am fost nevoit a le trată mai pe larg 
decât e obiceiul să se facă înfcr'o lucrare asupra unei faune locale. 

In lucrarea de faţă am considerat numai peştii cari trăesc în apele 
noastre interioare dulci şi sălcii, nu am putut însă consideră speciile ma- 
rine ca Aterinele, Mullus, Engraulis, Syngnathus, etc, cari intră câte 
odată din mare în lacurile noastre sărate. Acestea vor formă obiectul ce- 
lui de a Ii-a volum care e încă în lucru: «Ihtiologia pontică». 

Această lucrare nu este o carte de popularizare sau un Manual de 
Ihtiologie ; ea urmăreşte din contra numai publicarea în formă mono- 
grafică a unor cercetări ştiinţifice — în mare parte originale — de faunistică, 
sistematică şi biologie, etc. Nu am crezut dar nemerit să mai umplu locul 
cu un nou capitol spre a da o descriere generală a corpului peştilor şi 
organizarea lor. Asemenea cunoştinţe elementare trebue ca cetitorul să le 
poseadă deja; iar de nu, le poate găsi în orice tratat de Zoologie sau ma- 
nual de Ihtiologie. 

Ca mod de descriere am adoptat sistema diagnozelor scurte şi concise. 
Acestea deşi răpesc timp mult cu alcătuirea lor, au însă avantajul de a 
da în câteva fraze scurte sinteza tuturor caracterelor unei întregi grupe 
sau specii. Dacă însă metoda descrierilor pe larg a fiecărei forme păcă- 
tueşte prin lungimea şi prin aducerea a prea multe detalii inutile, şi dia- 
gnozele prea scurte, bazate numai pe unul sau puţine caractere, păcă- 
tuesc prin incompletitate care dă loc uşor la confuziuni. înainte când 
descrierea unei specii se făcea după un singur exemplar aşâ zis «tipic», 
găsirea caracterelor de distincţiune şi stabilirea diagnozelor erâ uşoară ; 
aceste diagnoze însă se potriviau abia la câteva procente din exempla- 
rele cari compun o specie. Astăzi însă, când s'a recunoscut marea varia- 
bilitate a formelor, determinarea caracterelor distinctive nu se mai poate 
face decât pe baza studiului unui mare număr de exemplare şi diagnoza 
unei specii trebue să conţie în ea toate limitele de variaţiune spre a putea 
îmbrăţişa toate exemplarele cari fac parte din acea specie. Condus de 
aceste principii am căutat şi eu ca diagnozele ce le dau să fie cât mai 
complete şi să se bazeze pe un număr mai mare de caractere. 

In afară de diagnoze însă am dat la cele mai multe specii şi câte o 
descriere mai detaliată a formelor corpului şi toate caracterele secundare. 
Mai mult încă, unde a fost nevoie, am dat chiar şi dimensiunile exacte ale 
diferitelor părţi ale corpului dela mai multe exemplare. 

Spre a preciza şi mai bine valoarea fiecărei specii pe care am descris-o, 
am căutat a forma pentru fiecare câte un tablou de sinonimii, tablou în 
care să fie considerate mai cu seamă toate lucrările relative la Ihtio- 
logia basinului Dunării şi al Mării Negre. Cu toată munca mare şi ră- 



pirea de timp enormă ce mi-a cauzat-o, această lucrare trebuia fă- 
cută, căci dela Gunther (1857 — -70) şi până astăzi tablouri de sinonimii 
complete nu s'au mai făcut şi cele vechi trebuiau cel puţin completate 
şi puse la curent. In aceste tablouri am lăsat de sigur la o parte cea mai 
mare parte din lucrările cari nu au nici o legătură cu fauna noastră şi 
faunele locale ale diferitelor teri prea îndepărtate, cari pentru scopul 
nostru nu ne pot fi de nici un folos. Aşa am evitat a cita, unde nu eră 
absolută nevoie, lucrurile fauniste ale lui Blanchard, Selys Longchamps, 
Yareell, Măreau, Smitt, Fleming, Fritsch u. Eckstromm, ele, cari au de 
obiect fauna unor teri prea îndepărtate de a noastră. 

In privinţa coloraţiunii peştilor am căutat a o descrie pe cât mi-a fost 
cu putinţă după exemplare vii ; totuş colorile se schimbă atât de repede, 
atât după apele în cari trăesc cât şi imediat ce se transportă dintr'un me- 
diu în altul sau după epocele anului, etc, încât cel mai bun lucru e ca 
pe asemenea caractere să nu se pună nici o bază. 

La multe specii am vorbit puţin şi despre Parazite, cu toate că eu per- 
sonal — deşi am colectat mult material --- nu ani făcut însă decât foarte 
puţine cercetări în această direcţiune şi încă nu s'a făcut nici până as- 
tăzi la noi un studiu general asupra paraziţilor peştilor. Notiţele ce le-am 
dat acolo sunt în cea mai mare parte — după cum o spun la fiecare specie 
în parte — luate din literatură şi le pun numai ca o indicaţiune pentru 
acei ce ar voi să se ocupe mai de aproape cu acest interesant subiect. 

In privinţa pescuitului şi a instrumentelor de pescuit, descripţiunile ce 
le dau aici sunt relativ scurte ; studiile ce le-am făcut în această privinţă 
sunt însă cu mult mai amănunţite şi vor forma obiectul unui volum spe- 
cial, al cărui material este deja gata pregătit. Deasemenea va apărea cu 
acea ocazie şi un Vocabular în care se vor trece toate numirile populare 
constatate, atât pentru peşti cât şi pentru instrumente, bălţi, piscicultura, 
prepararea peştelui, etc. şi tot ce are o legătură cu pescăria. 

Bucureşti, 31 August 1905. 



INTRODUCERE 

România este una din ţerile cele mai bogate în ape dulci din Europa. 
După calculele făcute, suprafaţa totală a apelor noastre interioare se eva- 
luează la aproximativ 817.000 hect., deci 6,14% din suprafaţa totală a 
terii. Aceste ape, potrivit poziţiunii lor geogralice, prezentă o mare varie- 
tate de condiţiuni fizice: Pe de o parte avem Dunărea împreună cu gurile 
ei şi cu mulţimea de bălţi şi lacuri pe cari le formează prin revărsările 
ei periodice, pe de altă parte mulţimea de pârâuri şi râuri cari şerpuesc 
munţii noştri şi merg unindu-se mereu între ele pentru a se vărsa toate 
în Dunăre; apoi seria de lacuri şi lagune cu apă dulce sau sălcie dea- 
lungul malului nostru al Mării Negre şi în fine o mulţime de lacuri na- 
turale şi heleştee artificiale din interiorul terii. 

Toate aceste ape hrănesc în interiorul lor o mare varietate şi imensi- 
tate de peşti şi- pescăriile noastre au ajuns astăzi a fi cunoscute în toată 
lumea ca unele din cele mai mari pescării de apă dulce din Europa. 

Astfel fiind se vede, chiar şi numai din acest punct de vedere, cât de mare 
însemnătate are stadiul ştiinţific al faunei noastre ihtiologice. Cu toate 
aceste până astăzi nu avem încă o descriere generală a tuturor speciilor 
de peşti cari trăesc în apele noastre, cu atât mai puţin încă studii apro- 
fundate relative la biologia peştilor noştri în raport cu condiţiunile natu- 
rale şi speciale ale apelor în cari trăesc, la modul lor de hrană, de re- 
producere, la migraţiunile ce le fac, etc. 

Nu se poate însă nici zice că studiile ihtiologice asupra peştilor din 
apele noastre ar lipsi cu totul. Din contră, naturalişti de mare valoare 
încă din timpuri mai vechi au făcut cercetări serioase — mai cu seamă 
din punctul de vedere sistematic — asupra peştilor din aceste ape. Ca 
mai principali pot cita pe următorii: 

Marsigli, care, în volumele IV şi VI ale operei sale fundamentale in- 
titulată Danubius panonico-mysicus, descrie şi figurează încă pe la 1726 
toţi peştii Dunării pe cari i-a putut el observa. Pe la 1690 el a stat un 
timp mai îndelungat , pe insula Ada-Kaleh şi a studiat peştii şi pescăriile 
de acolo. In această lucrare, foarte importantă pentru acele timpuri, nu 



6 

se descriu însă decât numai peştii cari trâesc în porţiunea din Dunăre 
din sus de gura Oltului. 

Altă lucrare foarte importantă şi chiar fundamentală este lucrarea lui 
Nordmann, intitulată Faune pontique şi publicată cu tabele colorate admi- 
rabile în marea operă: Voyage dans la Russie meridonale et ă la Crimee 
de M. Anatole de Demidoff. Această lucrare tratează despre toţi peştii ba- 
smului pontic, cum însă studiile au fost făcute mai cu seamă asupra ape- 
lor ruseşti, în ea nu se aminteşte decât numai foarte rar de peştii Du- 
nării şi atunci numai de câteva specii prinse în regiunea Deltei. Cele mai 
de multe ori însă notiţele despre Dunăre sunt luate din literatură şi con- 
ţin erori mari, aşâ că în această privinţă nu se poate pune în totdeauna 
o bază serioasă pe datele acestui autor. 

De mare valoare sunt de asemenea studiile celui mai bun ihtiolog rus, 
K. Kessler, publicate în buletinul societăţii de naturalişti din Moskova 
între anii 1856 — 59, precum şi în lecţiile sale de ihtiologie dela Univer- 
sitatea din Kiew şi mai cu seamă în lucrarea sa mai recentă (1877), pu- 
blicată în limba rusă asupra «Ihtiologiei Aralo-Caspi-pontice». Din neno- 
rocire însă şi studiile lui Kessler nu se întind decât numai până la Nistru 
şi e ştiut că, oricât ar fi gurile Dunării de apropiate de gurile Nistrului, 
totuş în privinţa faunistică sunt diferinţe mari între aceste fluvii. Nu aş 
avea decât să amintesc că Genul Percarina sau specia Acerina rossica, 
cari trăesc şi în Nistru, lipsesc cu totul basinului Dunării. Deci şi aceste 
studii — oricât de importante ar fi ele — ne pot fi numai de un mare ajutor 
în studiarea faunei noastre, nu pot însă să înlocuească acele studii. 

Tot astfel ar mai fi încă şi studiile lui Rathke despre Fauna Crimeei, 
lucrarea generală a lui Grimm, intitulată Fishing and Hunting in Russian 
watters, studiul general al lui Warpachowski despre Peştii Rusiei sau a 
lui Sabannejef, etc, fără a mai vorbi de vechile şi clasicele lucrări ale 
lui Pallas, Eicliwald, Brandt şi Ratzeburg, etc. Toate acestea ne dau 
multe lămuriri în privinţa peştilor Mării Negre sau ai fluviilor ruseşti, nu 
se întind însă la Vest decât cel mult până la Nistru şi nu găsim în ele 
decât vreo notiţă despre vreun peşte recoltat în Basarabia ; aproape ni- 
mic însă despre Dunăre. 

De altă parte, de o foarte mare importanţă sunt studiile fundamentale 
ale naturaliştilor austriaci Meidinger, Heckel şi Kner şi Fitzinger. — Mono- 
grafia genului Acipenser de Heckel şi Fitzinger, publicată în 1886, este 
încă până astăzi cea mai bună lucrare asupra acestei principale grupe de 
peşti, atât de caracteristică pentru fauna noastră. Cartea intitulată : Dle 
Siissivasserfische der Oesterreichischen Monarchie de Heckel şi Kner, 
publicată în 1858, a rămas clasică ca cea mai bună şi mai completă carte 
pentru determinarea peştilor Dunării de sus şi ai râurilor ce se varsă în ea. De 



asemenea mai sunt încă numeroase monografii publicate de aceşti 3 din 
urma însemnaţi naturalişti. Aş mai putea încă să citez şi pe alţii, ca Rei- 
singer şi Jeitteles pentru Ungaria, Bieh pentru Transilvania, Novicki si 
Zawadzki pentru Galiţia şi Bucovina, Pancic pentru Serbia, Steindach- 
ner, etc, precum şi admirabila lucrare a lui Siebold : Ueber die Siiss- 
wasserfische von Mitteleuropa. Asemenea publicaţiunile mai recente ale 
lui Seeley : The Freshwatter Fisches of Europe şi Bade: Die Susswas- 
serfisclie von Mitteleuropa ne pot fi de un oarecare folos, sunt însă am- 
bele mai mult compilaţiuni literare decât lucruri originale, etc. Toate ace- 
stea şi o serie întreagă încă de mici notiţe, publicate mai cu seamă de di- 
feriţi naturalişti austriaci, conţin multe şi importante date despre peştii din 
Dunărea de sus sau din Dunărea mijlocie, aproape nimic însă despre Dună- 
rea din jos de Porţile de fier. 

Vedem dar din aceste câteva citaţii, că întru cât priveşte peştii Dunării 
şi chiar ai câtorva din celelalte râuri mai mari cari trec peste hotarele 
terii, avem deja o literatură care să ne poată da oarecari indicaţiuni. 
Această literatură însă nu se referă decât sau la alte părţi ale fluviului şi 
râurilor, cari au alte condiţiuni de existenţă şi deci în mare parte o altă 
faună decât porţiunile noastre, sau se referă numai la câteva specii, O 
descriere însă generală a faunei ihtiologice a României, prin care să se 
arate toţi peştii cari trăesc în apele noastre, distribuţia lor geografică, 
biologia lor, migraţiunile lor, etc, o asemenea descriere ne lipseşte încă cu 
desăvârşire. 

Importanţa unui astfel de studiu este însă foarte mare, atât din punctul 
de vedere special al necesităţilor terii noastre, cât şi chiar din punctul 
de vedere al ştiinţei în general. Din punctul nostru de vedere e im- 
portant un asemenea studiu : 1) deoarece contribue la cunoaşterea şti- 
inţifică a terii noastre, 2) se stabileşte o nomenclatură, adunându-se nu- 
mele populare şi fixându-se numele corespunzătoare ştiinţifice şi 3) se 
pune o bază ştiinţifică unei ramuri însemnate de producţie a terii. 

Din punct de vedere al ştiinţei generale, acest studiu poate avea o în- 
semnătate deosebită : 1) Deoarece Dunărea liind un fluviu care percurge 
mai mult de jumătate din toată Europa şi noi fiind la gurile ei, avem aici 
deslegarea pentru o mulţime de chestiuni faunistice şi de geografie ani- 
mală de cea mai mare importanţă. 2) O întreagă serie dintre genurile şi 
speciile cari trăesc în apele noastre sunt încă puţin şi în mod cu totul 
incomplet cunoscute în ştiinţă, aşâ sunt d. ex. Familiile Clupeidelor, Aci- 
penseridelor, Gobioidelor, Gasterosteilor, Mugilidele, Genurile Alburnus, 
Abramis, Cyprinus şi o întreagă serie de forme nouă, varietăţi, bastarzi, etc. 
Toate aceste descrise cu deamănuntul contribuesc nu numai la cunoaşterea 
unei faune locale, ci şi la înaintarea ştiinţei în general. 3) Biologia peştilor 



a fost până în timpurile din urmă unul dintre capitolele cele mai negli- 
jate ale Ihtiologiei, de aceea despre vieaţă multor specii de peşti se ştie 
numai foarte puţin. Studiile biologice asupra peştilor noştri, bazate pe ob- 
servaţiuni îndelungate, experienţe, statistice, etc, ne-au dat o mulţime 
de fapte cu totul nouă pentru ştiinţă; nu am decât să amintesc pentru a- 
ceasta rezultatele cercetărilor asupra biologiei Clupeidelor, Siluridelor, 
Acipenserilor şi Husonilor, a multor Cyprinoizi, etc, cari ne schimbă în 
multe privinţe sau ne completează cunoştinţele ce le aveam despre vieaţa 
acestor peşti. 4). Distribuţia geografică a animalelor poate de multe ori să 
ne îndreptăţească a trage concluziuni asupra originii unei faune şi asupra 
legăturilor ce au existat odinioară între diferite basene, azi separate între 
ele Constatarea d. ex. a diferenţei radicale dintre Gobiidele Mării Negre 
şi Gobiidele Mediteranei, sau asemănarea faunei pontice cu fauna Aralo- 
Caspică, sau lipsa în basenul Dunării a unor forme ca Lucioperca marina, 
Acerina rossica, Percarina Demidofii, etc, cari există în toţi afluenţii ru- 
seşti a Mării Negre; prezenţa în Marea Neagră a unor forme de Clupeide 
cari lipsesc în Mediterana şi nu se înrudesc decât cu cele din Marea 
Baltică, lipsa lui Gasterosteus aculeatus în basenul Dunării, etc. etc, toate 
acestea sunt fapte importante — în mare parte nouă — cari eventual vor putea 
servi odată ca un material pentru a trage concluziuni de ordine mai înaltă. 
5) Se ştie că pescuitul este unul dintre mijloacele cele mai primitive de 
agonisirea hranei la diferitele popoare si totodată unul dintre cele mai 
conservative; diferiţi etnografi şi filologi moderni au căutat pe această 
bază — prin compararea numirilor şi formelor instrumentelor — să tragă 
concluziuni asupra originii popoarelor şi influenţelor ce le-au avut unele 
asupra altora. Nu aş avea decât să citez în această privinţă lucrările Con- 
telui Eugen Zichy, Ianko, Hugo Schuchardt, etc. Cunoaşterea deci a in- 
strumentelor noastre de pescuit cu numirele lor va îmbogăţi acest material 
şi va da ştiinţei un nou mijloc de a cerceta etnografia poporului român 
şi influenţele ce le-a suferit sau le-a exercitat asupra altor popoare, etc 
Condus de aceste dorinţe, am început acum 14 ani studiul faunei noastre 
ihtiologice şi o dau acuma publicităţii în speranţă că cercetările mele 
de până acuma vor fi un stimul şi pentru alţii de a le confirma şi com- 
pletă în diferitele direcţii. 



CLASA PEŞTILOR (pisces) 

Ycrtcbratc acuatice, respirând prin branchii în tot cursul vieţii. 
Corpul gol sau de cele mai multe ori acoperit cu solzi. Cu aripioare 
nepereche ; membrele pereche având forma de înotătoare. Inima 
simplă. 

A. ord. TELEOSTEI(i) peştî osoşi. 

Peştii cu scheletul osos. Pielea goală sau acoperită cu solzi ne- 
emaliaţi. De regulă 4 arcuri branchiale mobile cu foile branchiale li- 
bere la vârfurile lor. Deschiderile branchiale simple, acoperite de câte 
un aparat opercular mobil şi o membrană branchială susţinută de ra- 
dii osoase (Radii branchiostegii). Marginea superioară a gurii for- 
mată de maxilarele superioare şi intermaxilare sau numai de inter- 
maxilare singure. Bulbul arterial numai cu 2 supape. Intestinul fără 
valvulă spirală. Aripioara caudală homocercă. 



I. SUBORD. ACANTHOPTERI. 

Oasele supra-şi intermaxilare mobile. Razele anterioare dela ari- 
pioarele dorsală, anală şi ventrale bine desvoltate, simple, nedi- 
vizate la vârfuri şi spinoase. Beşica înotătoare, când există, fără duet 
aerian. 



(1) Prin diagnozele ce le dau aici se urmăreşte mai mult un scop practic de a se determina 
cu cât mai multă uşurinţă speciile de peşte ce compun fauna noastră, de aceea caracterele altor 
specii străine nu au putut fi luate totdeauna în considerare. 



I. FAM. PERCOIDEI. 

Acantliopterigieni având corpul acoperit cu solzi ctenoizi puternici şi bine fixaţi. 
Marginea posterioară a uneia sau mai multor bucăţi din aparatul opercular pre- 
văzută cu dinţi sau cu spini. Marginea superioară a gurii formată din oasele in- 
lermaxilare. Fălcile, vomerul, oasele faringiale şi de cele mai multe ori şi oasele 
palatine cu dinţi mici, conici, foarte ascuţiţi. Ou beşică înotătoare. Ventralele sub 
pectorale. 

1. Gen. Perca. 



Corpul comprimat lateral. Gura terminală. 2 aripioare dorsale se- 
parate. Marginea, posterioară a preoperculului dinţată, iar cea a oper- 
culului terminată cu 1 spin sau 2. Toţi dinţii de pe oasele bucale 
de mărime egală şi dispuşi in formă de perie. Limba netedă fără dinţi. 
Membrana branchială cu 7 radii brânci hiostegii. 

Reprezentat în apele României printr'o singură specie. 

/. Sp. Perca fluviatilis. Lin. Bibanul. 

Tab. I. Fig. 1. 

Caractere specifice: Prima aripioară dorsală cu 13 — 15 radn 
spi noase, i eşite în afară. Corpul verde alămiu cu spinarea verde 
închisă şi mai multe dungi negre transversale (6 — 9) pe tot 
corpul; cu o pată mare neagră la baza posterioară a primei 
aripioare dorsale. 

Sinonime : 

Perca I-a. Marsigli, Danub. panonic.-mvs., etc. voi. IV, pag. 65, tab. 23, 

fig- 1. 

Perca fluviatilis. Linne, Syst. nat. I, p. 481, Meidinger, Icon. Pisc. Austr. 
tab. 5. Pallas, Zoographia Rosso- Asiatica III, p. 248. Cuvier et Valenciennes, 
Histoire natur. des Poissons voi. II, pag. 201. 1. Reisinger, Spec. Ichthyol. 
Hungarie, etc. 1830, pag. 12. Bonaparte, Iconogr. d. 1. Fauna Italica. III 
Pesci (1835). Kessler, zur Ichthyologie des sudwestlich. Russland, pag. 5. 



11 

Nordmann, Faune Pontique, (Voyage Demidoff III), pag. 855. Heckel U. 
Kner, Siisswasserfische d. Oster. Monarchie, pag. 3. Gunther, Catalogue 
of the Fishes in the British museum, voi. I, pag. 58. Siebold, Siisswsser- 
fische von Mitteleuropa, pag. 44. Kessler, Ichthyolog. Aralo-Caspi-pontic. 
(rus), 1877, pag. 200. Grimm, Fischerei und Jagd in d. russischen Gewăs- 
sern, Berlin, Archiv fur Naturg. 1892. Seeley, Freshwater Fishes of Eu- 
ropa, pag. 23. Boulanger, Catalogue of the Fishes. II ed. 1895, I, pag. 
46. Einar Lonnberg, Contributions to the Ichthyolog. uf the Caspian 
sea, pag. 4. 

Perca Vulgaris. Schaefer, Pisc. Bavar. Katishon. 1759. Agassis, Isis 
1828, pag. 1.047. Bonaparte, Catalogo metodico dei Fesei europei, Na- 
poli 1846, pag. 55. 

Br. 7, Dl 13-16, D2 1/13-15, P 13-14, V 1/25 A 2/7-19, C 17, L lat 58-68, 
L. tr 7/9—13/15. 

Corpul îndesat şi puţin comprimat lateral ; înălţimea sa maximă se află 
la începutul primei aripioare dorsale şi e conţinută de 3, 5 — 4 ori în 
lungimea totală a corpului. La un exemplar foarte mare de 47 cm. lun- 
gime am găsit înălţimea corpului de 15 cm. aşă că ea intră numai ceva 
mai mult de 3 ori în lungimea corpului, pe când la exemplarele de o mă- 
rime ordinară ea este cuprinsă în aceasta de aproximativ 4 ori (d. ex. un 
exemplar de 29 cm. lungime are înălţimea de 71 mm.). Corpul este aco- 
perit cu solzi ctenoizi şi bine iixaţi. 

Gura terminală se întinde înapoi până sub mijlocul ochiului. Pe toate 
oasele gurii, atât pe fălci cât şi pe vomer şi palatine mici şi foarte nume- 
roşi dinţi fini, dispuşi ca o perie de scărmănat lâna. Preoperculul cu mici 
solzi este fin dinţat la marginea sa posterioară şi cu câţiva dinţi ceva 
mai mari la marginea sa inferioară. Operculul are solzi numai pe partea 
sa superioară şi puţini pe marginea sa inferioară ; la mijloc este acoperit 
cu o placă mare netedă sau puţin striată care se termină cu un ghimpe 
— -excepţional cu 2 — mare la partea sa posterioară. 

Ochiul este mare, cu un diametru aproape egal cu 2 / 3 din distanţa dela 
vârful botului la marginea anterioară a orbitei. 

S'a pretins de către naturalişti însemnaţi, ca Schrank (1), Schăffer (2), 
Bloch (3), Bonaparte(4:) şi chiar Agassis(h), că în apele Europei ar există 
2 specii de Bibani: una caracteristică pentru apele Europei răsăritene — 
şi în special pentru Dunăre, — numită de ei Perca vulgaris şi alta carac- 
teristică apelor Europei apusene, numită de ei P. fluviatilis. Ca dovadă 
despre aceasta ei luau diferenţa dintre desemnurile lui Marsigli si Mei- 
dinger, făcute după exemplare din Dunăre, şi desemnurile lui Bloch şi 
Schaeffer. 



(1) Schi'ank, Fauna boica, Niirnberg 1798. 

(2) I. Chr. Schaeffer, Piscium Bavar ico-Batisbonensiwm Pentas. Ratisbonae 1759. 

(3) M. E. Bloch. Oekon. Naturg. d. Fische Deutschlands. Berlin 1782-84. 

(4) C. I. Pr. Bonaparte, Iconografia della Fauna italica, III Pesci. Tab. 79 şi Catalog, metod, 
dei Pesci europ. Napoli 1846. 

(5) Agassiz, Isis,Jahrg. 1828, pag. 1.047. 



12 

Cum că aceasta eră numai o neînţelegere bazată pe desemnuri greşite 
şi mici variaţiuni individuale, aceasta a dovedit-o foarte bine atât Heckel(l) 
cât şi Siebold(2). De fapt toţi bibanii din apele Europei formează o sin- 
gură specie şi eu singur am putut constata că şi în apele noastre apar 
ambele aceste forme, cari însă sunt legate între între ele prin tot felul 
de forme intermediare, aşâ dar nu sunt decât simple variaţiuni individuale. 
Acelaş lucru e şi cu forma descrisă ca specie nouă sub numele de Perca 
italica Cuv. et. Val., care s'a dovedit încă de către Bonaparte că nu e 
decât o varietate individuală. 

Coloraţiunea. — Coloarea generală a corpului este pe lături verzie bă- 
tând în alămiu, pe spinare verde închisă, iar pe partea ventrală galbenă 
deschisă sau chiar cu totul albă. De pe spinare se scoboară în jos o serie 
de 5—9 dungi late negre verzi, cari câte odată sunt foarte bine pro- 
nunţate, iar alte daţi sunt şterse cu totul. In genere, ca la toţi peştii, co- 
loarea generală a corpului variază foarte mult; la peştii din bălţi tonul 
general este închis pe când la cei din Dunăre şi apele curgătoare este 
deschis cu luciu metalic argintiu sau auriu. Aripioara I-a dorsală este 
închisă şi caracterizată printr'o pată mare neagră albăstrie — rotundă ca 
un ochiu — la baza părţii sale posterioare ; cea de a doua dorsală este 
ceva mai deschisă, de o coloare cenuşie bătând în galben. Pectoralele, 
ventralele şi anala sunt gălbui, iar în epoca de reproducţie devin roşii- 
cărămizii. Caudala are aceeaş coloare ca coloarea generală a corpului, bă- 
tând puţin în roşu. 

Irisul are o coloare galbenă închisă cu un luciu metalic auriu. 

Dimensiunile corpului. — Exemplarele obişnuite au o lungime cam de 
25 — 30 cm. ; se găsesc însă exemplare cu mult mai mari. Cel mai mare 
exemplar pe care l-am văzut e din lacul Siut-Ghiol de lângă Constanţa, 
având o lungime de 50 cm. cu o înălţime de 15 cm. şi o greutate de 
2.7 kgr. ; erâ o femelă cu icrele aproape de a le lepăda. 

Distribuţia. — Bibanul este unul dintre cei mai răspândiţi peşti dinţară, 
el trăeşte în toate apele, dar mai cu seamă în bălţile Dunării şi în lacu- 
rile noastre litorale. Şi în apele sălcii ale Razimului, ba chiar primăvara 
în epoca apelor crescute şi la mare în faţa gurilor Dunării se găsesc 
din când in când exemplare rătăcite. In râuri se găseşte până în regiunea 
Mrenei. Se cultivă foarte mult în lacuri şi heleştee. 

In bălţile din delta Dunării se prind anual între 2 — 400.000 kgr. (in 
1904 fiind un an foarte secetos s'au prins numai 87.932 kgr.) 

Pentru descrierea de faţă s'a examinat în special un număr mare de 
exemplare provenite din mai toate apele terii şi mai cu seamă: din dife- 
rite regiuni a bălţilor Dunării, din Dunăre, Prut, Şiret, din lacurile Razim, 
Mangalia, Comarova, Siut-Ghiol, Znagov, din diferite heleştee din Moldova, etc. 

Biologia. — Deşi bibanul se găseşte în mai toate apele din ţară, totuş 
el preferă apa limpede şi de aceea trăeşte mai mult în lacuri şi bălţi unde 
se găseşte o apă mai decantată decât în râuri. De obiceiu el nu trăeşte 



(1) Heckel u. Kner, Siisswasserftsche d. Oster. Monarchie. Wien. 

[2) Siebold, Siisswasserfische von Mitteleuropa, 



13 

la adâncimi mari, ci mai cu seamă la 1 — l x / 2 m. sub suprafaţa apei. Puii 
şi exemplarele mici trăesc adeseori în grupe prin aproprierea malurilor. 
Exemplarele mari sunt solitare. 

Hrana. — Bibanul este un peşte foarte răpitor ; el se hrăneşte cu viermi, 
larve de insecte, melci, crustacee, icre de peşte şi mai cu seamă cu alţi 
peşti ; nu rareori se găsesc în stomacul său broaşte şi chiar mi s'a în- 
tâmplat să găsesc şi mici mamifere de apă (Sorex, etc). 

Reproducţiunea. Bibanul începe a se reproduce în anul al III-lea al 
existenţei sale. Epoca sa de reproducţiune începe, după temperatura apei, 
pe la finele lui Martie şi se continuă în Aprilie, când apa are 10 — 12°. Lo- 
curile de reproducţiune sunt la apă mică, liniştită, în apropierea malurilor 
unde găseşte pietre sau mai cu seamă plante acuatice. Icrele sale le de- 
pune în forma unui şiret gelatinos, lung ca de vreo 2 m. şi lat ca de 
2 — 3 cm., pe care îl lipeşte în formă de reţea de firele de stuf şi de di- 
ferite ierburi sau de pietre. Ouăle sale au un diametru aproximativ de 
2 — 2.5 mm. Un biban de o mărime obişnuită are peste 300.000 boabe de 
icre, la exemplarele mari numărul lor însă este cu mult mai considerabil (1). 
Durata încubaţiunii ouălor depinde de temperatura apei, de obiceiu însă 
este cam de vreo săptămână. 

Părăsite. Bibanul are foarte mulţi părăsiţi; s'au constatat până acum 
la biban în diferite ape europene 29 de specii de părăsite dintre cari : 
3 specii de Nematode, 4 specii de Echinorynchi, 12 specii de Trematode, 
8 specii de Cestode şi 2 specii Crustacee. Intre acestea sunt de remarcat 
mai cu seamă Teniile şi Botriocephalii cari sunt periculoase şi pentru om 
şi cauzează adeseori boale, mai cu seamă la populaţiunea de pescari din 
Delta Dunării. 

Întrebuinţarea. Bibanul are o carne albă şi vârtoasă şi fiert sau fript 
pe grătar e foarte bun la gust; de asemenea se sărează în cantităţi mari, 
aşa că find totodată şi destul de ieftin joacă un rol destul de important 
înalimentaţiunea poporului. Preţurile medii anuale sunt de 5 — -10 lei % kg., în 
anii de lipsă însă s'au urcat şi la 20 — 27 lei % ' v 'g- Solzii cei mici se între- 
buinţează adeseaori de către femei pentru diferite lucrări manuale ca garni- 
turi pentru rame, flori artificiale, etc. In ţerile apusene pielea sa cu solzii este 
întrebuinţată pentru a fabrica un cleiu de peşte foarte bun, la noi, după cât ştiu, 
o asemenea industrie — cel puţin într'un stil mai mare — nu s'a început încă. 

Piscicultura. Bibanul nu este un peşte recomandabil pentru a fi cul- 
tivat în heleştee în mod deosebit, căci fiind un peşte foarte răpitor mă- 
nâncă puii şi icrele celorlalte specii cari trăesc împreună cu el, iar carnea 
nu este atât de gustoasă pentru a merita să fie preferat spre a fi cultivat 
în locul altor specii de peştii răpitori. Cu toate acestea bibanul se află în mai 
toate heleşteele artificiale din ţară şi mai cu seamă în iazurile din Moldova. 

Pescuitul. Bibanul se prinde în tot timpul anului. La Dunăre şi bălţile 



(1) Pentru constatarea numărului ouălor la diferitele specii de peşti am întrebuinţat de obiceiu 
următoarea metodă: mai întâiu se coagulează ovarele, fie prin apă clocotită, fie puindu-le în li- 
chide conservante, ca alcohol, formol, etc. După aceea se cântăresc ovarele şi apoi se iea o mică por- 
ţiune din ele, care se cântăreşte din nou cu preciziune. Numărând ouăle din această porţiune 
putem apoi calculă numărul lor total din ovarele întregi. 



14 

ei, cât timp sunt apele desgheţate, el cade regulat la vintire (vârşi); 
Toamna şi iarna se prinde în cantităţi mari la «.năvoade». La «coteţe» 
şi «sătoane» în timpul iernii, precum şi la «leasă» vara cade în mari 
cantităţi. El fiind un peşte foarte răpitor se prinde de asemenea foarte 
uşor cu «undiţa « şi «cârligele cu nadă» (pripoane), cu singura condiţie 
numai ca aceste să nu fie puse la adânc. 

Nume populare. In Moldova de sus se numeşte « Costriş» sau Cos- 
truş» ; în Moldova de jos, Muntenia şi Dobrogea îi zice «Biban» şi «Glii- 
ban». Turtucăenii îi mai zic «Ghibau cu pana roşie», deosebindu-1 prin 
aceasta de Acerina cernua căreia îi mai zic şi «Ghiban alb». 

Lipovenii şi Haholii din Delta Dunării îi zic «Okoni»; Turcii «Alabalîc», 
iar pescarii greci îl numesc «Hanus». 



Gen. Lucioperca Cuv. 

Corpul comprimat lateral; gura terminală; 2 aripioare dorsale se- 
parate ; numai preoperculul are marginea posterioară dinţată. Printre 
dinţii mici se află în fălci şi Vomer şi câţiva dinţi mai mari co- 
nici (dinţi canini). Membrana branchială cu 7 — excepţional 8 — radii 
branchiostegii. 

Percoideele cari compun acest gen se aseamănă întru câtva prin forma 
corpului lor şi prin dinţii lor canini cu ştiuca ; această asemănare însă 
nu e nici de cum expresiunea unei legături de înrudire între aceste forme 
cari prin organizarea lor internă se deosebesc foarte mult; ea e mai mult 
cauzată de modul asemănător de vieaţă ce-1 au ca peşti răpitori. Din cauza 
acestei asemănări superficiale acest gen a fost numit de către Gesner Lu- 
cioperca, adică Ştiucă-Biban ; de altfel şi numele populare germane şi fran- 
ceze «Heclit-Barsch» şi «Brochet-Perche» exprimă acelaş lucru. 

In apele României am constatat cu siguranţă numai două specii ; o a 
treia a fost numai presupusă că ar trăi şi în partea din Marea Neagră 
din faţa gurilor Dunării, până azi însă nu am reuşit s'o găsesc, deşi o 
caut de aproape 13 ani in continuu, şi mă îndoesc chiar de existenţa ei. 



1 . Lucioperca sandra Cuv. et. Val. Şalăul. 

Tab. I. Fig. 2. 

Caractere speeiflee : Corpul l u n g ă r e ţ, capul subţire şi îngust. 
Gura mare, maxilarul ajungând înapoi cel puţin până sub 
j um ătatea och iu l u i. Dinţii canini bine desvoltaţi. Marginea 
ascendentă a preoperculului aproape verticală. Spinii ari- 



15 

pioarelor anale şi ventrale liberi. Anala cu 2/11 — 12 radii, 
a doua dorsală c u 19 — 23 radii ni o i. 

Sinonime: 

Lucioperca (Perche-Brochetee) Marsigli, Danubius panon. mys., voi IV, 
pag. 69, tab. 22, fig. 2. 

Perca lucioperca. Linne, syst. naturae (1766). Bloch, Oecon. Naturg. d. 
Fische Deutschlands II., pag. 62, tub. 5. Meidinger, Icon. Piscium Austr., tab. 

1. P alias, Zograpbia Rosso-Asiat. voi III, pag. 246. Reisinger, Spec. Ich- 
thyol. Hungar. (1830), pag. 14. Erw. Schnlse, Fauna Piscium Germaniee, 
pag. 85 (1892). 

Perca Marina. Eichwaldt, Zoologia specialis, voi. III., pag. 82 (1831). 

Lucioperca sandra. Cuvier ei Valenciennes, Hist. nat. des Poissons, voi. 
II, pag. 110., Tab. 15. Nordmann, Faune pontique, în Voyage de Demidoff 
etc , pag. 363. Kessler, Zur Ichthyologie des Sudwestl. Kusslands, pag. 5. ; 
Năchtrăge zur Icbtyhologie d. sudwestl. Hussl., pag. 6 (1857); Ausziige a. 
d. Berichte iiber eine an die Nordwestlich. Kiisten d. Schwarzen Meeres 
unternom. Reise II, pag. 2; Icbtbyologia Aralo-Caspi-pontică, pag. 202, No. 8. 
Heckel u. Kner, Si'isswasserfische d. Osterreichiscbe Monarcliie, pag. 8, fig. 

2. Gunther, Catalogue of the Fisches intheBrit. Museum, voi. Ipag. 75. Pancic, 
Pisces Serbise, pag. 621. Jeittelîes, Prodronius faunaD vertebratorum Hun- 
garia* superioris, Wien 1862, pag. 45. Siebold, Susswasserfische von Mittel- 
europa, pag. 51. Grimm, Fisching and Hunting on Russian Watters 1883, 
pag. 6. Seeley, Freshwater Fisches of Europe (1886), pag. 39. Boulanger, 
Procedings of the Zoolog, societ. of London 1892, pag. 412. Boulanger, 
Catalogue of Perciforni Fisches in the British Museum, sec. ed., voi. I, pag. 
52 (1895). Sabanejef, Peştii Rusiei (în limba rusă) St. Petersb. 1892, voi. 
I, pag. 38. Warpachowski, Peştii de apă dulce ai Rusiei europene (în limba 
rusă), 1898, pag. 33. E. Bade, Die Mitteleuropăischen Suswasseriîsche, pag. 
47 (1902). 

Stizostedium lucioperca. Einar Lonnberg, The Ichthyologie of the Cas- 
pian sea. 1900, Bihang tiel K. Svenska Yet.-Akadenhe Handlinger, Bd. 26, 
Afd. IV, No. 8, pag. 4—7; 

Schillus Pallasii. Krynicki (după Kesler, Ichthyol., pag. 202). 

Br. 7, 1 D. 14—15, 2. D. 1—2/16—23, A. 2/11—12, P. 15, V. 1/5, C. 17, 
Sq. 12—16/80—130/23—29. 

Şalăul este caracterizat prin corpul lui lungăreţ şi puţin comprimat la- 
teral, având capul deasemenea lungăreţ şi profilul frunţii aproape drept, 
puţin ascendent (şui). înălţimea maximă a corpului este la începutul primei 
aripioare dorsale şi e coprinsă de 5 — 6 ori în lungimea totală a corpului 
incluziv aripioara caudală. înălţimea minimă a corpului este la pedunculul 
caudal — între 2 dorsală şi C — şi e conţinută de 14 — 15 ori în lungimea 
totală a corpului. Lungimea totală a capului (socotită până la vârful pos- 
terior al operculului) este conţinută de 3.8 până la 4.2 în lungimea to- 
tală a corpului; ea variază după mărimea exemplarelor, cele mai mici având 
un cap relativ mai mare. Ochiul este relativ mare V28 — l /' 3 s din lungimea 



16^ 

totală a corpului, şi variază în mod invers cu mărimea peştelui; distanţa 
ochiului dela vârful gurii este egală aproximativ cu de 2 ori diametrul său. 
Gura este aproape terminală şi falca inferioară iese puţin în afară. Osul 
maxilar se întinde înapoi până sub marginea posterioară a ochiului. Atât 
pe falca superioară cât şi pe cea inferioară are un rând de dinţi mai mici, 
iar la mijlocul gurii pe ambele fălci de o parte şi de alta câte un dinte 
canin foarte puternic. Deasemenea şi pe oasele palatine de ambele părţi 
are câte o serie de dinţi fini, iar la mijloc 2 dinţi mari; vomerul este cu 
dinţi mici, iar limba netedă şi nedinţată. 

Ramura verticală a operculului este foarte regulat şi fin dinţată, iar cea 
orizontală (inferioară) cu dinţi mari şi neregulaţi. Operculul se termină prin- 
tr'un vârf tocit. Foarte caracteristici pentru genul lucioperca sunt aşâ nu- 
miţii dinţi sau spini branchiali în forma unei greble, aflaţi pe marginea 
concavă a primului arc branchial; ei servesc (1) pentru a filtra apa şi a 
reţinea alimentele aflate în ea. Pe partea concavă a celorlalte arcuri bran- 
chiale se află de fiecare parte câte o serie de dinţi catifelaţi. Membrana 
branchială este susţinută de 7 radii branchiostege (excepţional 8). 

1-a Aripioară dorsală este compusă din 14 — 15 radii spinoase, din cari 
al 4-lea, 5-lea şi 6-lea sunt cele mai mari; ea e uneori legată la baza ei 
de a 2.D. printr'o mică cută de piele; cele mai de multe ori însă am- 
bele dorsale sunt complet separate una de alta, ba chiar câte odată' în- 
depărtate la o distanţă de 2 — 3 solzi între ele. Ventralele sunt jugulare 
şi numai puţin înapoia pectoralelor. Anala începe aproximativ sub pri- 
mele 5 — 6 radii ale celei de a doua dorsale. Caudala este numai puţin 
scobită în mijlocul ei. Solzii sunt vârtoşi şi ctenoizi, însă mai mici ca la 
Biban; numărul lor este ca şi mărimea variabil. Pe linia laterală se gă- 
sesc de obiceiu 80 — 100 de solzi; imediat dedesubtul sau deasupra ei 
însă numărul lor creşte considerabil. In formula de mai sus numărul sol- 
zilor de sub linia laterală este luat dela începutul aripioarei ventrale. 
In genere solzii variază după vârstă, aşâ că la exemplarele bătrâne ei a- 
coper chiar şi baza aripioarelor, afară de aceea a primei dorsale ; de- 
asemenea ei acoper şi mai toate părţile capului, afară de preopercul 
care de cele de mai multe ori — prin deosebire de specia următoare — 
rămâne neted. 

Coloraţiunea. Corpul este în genere cenuşiu, bătând în verde sau galben, 
sau la unele exemplare bătrâne cenuşiu închis ca plumbul. Pe spate co- 
loarea este mai închisă, iar pe partea ventrală albă, bătând în argintiu. 
Pe laturi corpul es!e acoperit cu o serie de dungi brune transversale 
şterse, cari se unesc între ele pierzându-se una în alta. La exemplarele 
tinere aceste dungi sunt mai bine determinate şi formează 8 — 9 cercuri 
cari se pierd la partea ventrală. Capul pe partea sa superioară este mai 
închis şi uşor marmorat. Aripioarele dorsale şi anale sunt cenuşii cu pete 
negre; membrana dintre radiile dorsalelor are o serie de 5 — 6 pete negre 
lungăreţe, cari formează la un loc 5 — 6 dungi longitudinale întrerupte. 



(1) Zander, Zeitschrift fur Wissenschaftliche Zoologie. Jahrg. 1903. 



1? 

Pectoralele, ventralele şi anala sunt galbene-cenuşii. Irisul are o coloare 
argintie pătată cu negru. 

Dimensiunile. Şalăul ajunge la dimensiuni destul de mari; exemplarele 
obişnuite au 40 — 70 cm.; se găsesc însă foarte des exemplare cari trec 
şi de 1.20 m. având o greutate între 12 — 15 kgr. 

Distribuţia. Şalăul este un peşte foarte răspândit în apele noastre; el 
trăeşte în mari cnntităţi atât în Dunăre cât şi în bălţile ei ; din Dunăre 
el se urcă în partea de jos a Prutului, Şiretului, în Argeş, Olt, Jiu, etc. In 
lacurile litorale: Razim, Siut-ghiol, Taşaul, Mangalia, etc. se găseşte în 
abundenţă, numai în Sinoe-Liman apa îi este prea sărată. De ase- 
menea el este foarte abundent în lacurile interioare ca Znagovul, etc. La 
mare, în faţa gurilor Dunării, la Baba-Hassan, Sulina şi în gura S-tul 
Gheorghe, unde apa este îndulcită, se găseşte întotdeauna în cantităţi destul 
de mari. Se cultivă puţin şi prin unele heleştee. 

Pentru descrierea de faţă s'a examinat un număr mare de exemplare de 
toate dimensiunile provenite din mai toate regiunile terii şi anume : 7 
exemplare din diferite regiuni ale Dunării, 9 exemplare din bălţile Du- 
nării, 5 exemplare din Siut-Ghiol, 3 exemplare din Razim, 2 ex. din lacul 
Snagov, 1 ex. din Prut, 8 ex. din mare dela gura Sf. Gheorghe, etc. 

Biologia. Şalăului îi plac apele limpezi şi mai mult sau mai puţin 
adânci, cu un fund nisipos sau pietros sau cu pietriş mărunt amestecat 
cu fărimături de scoici, melci şi tot felul de conchilii; aceste locuri sunt 
cunoscute de pescarii noştri ca locuri speciale de şalău şi numite de ei 
scrădis. 

Din toate apele din România condiţiunile cele mai ideale pentru des- 
voltarea şalăului le oferă lacul Siut-Ghiol de lângă Constanţa; aici e o 
apă limpede cu un fund pietros, în parte nisipos, cu ascunzători sufi- 
ciente pe sub maluri şi o hrană bogată. Cu toate acestea Şalăul poate 
rezista bine şi la ape ceva mai turburi şi de aceea se găseşte în mari 
cantităţi şi în Dunăre. In bălţile Dunării el găseşte o apă mai limpede, 
sedimentată, unde fuge primăvara când vin apele turburi; evită însă acolo 
locurile cu fund de nămol unde trăeşte şi crapul, căci acesta îi tulbură 
apa şi-1 împiedică prin aceasta să vadă peştii pe cari îi pândeşte pentru 
hrana sa. Vara când scad apele şi bălţile încep a se scurge, el caută să 
fugă afară şi de aceea el este printre cei dintâi care cade la leasă. 

Şalăul este un peşte foarte lacom şi foarte răpitor; el se hrăneşte ca 
şi Bibanul cu insecte, viermi, etc, însă mai cu seamă cu peşti. Obleţii, 
Albitura şi tot felul de peşte mic formează, de obiceiu, obiectul pradei sale, 
însă când e flămând, nici măcar pe proprii săi semeni nu-i cruţă. 

Şalăul leapădă icrele sale dela finele lunii Martie până la finele lui Aprilie, 
câte odată chiar şi până la începutul lui Maiu. Epoca principală este însă 
în primele zile ale lui Aprilie, de obiceiu când apa are o temperatură de 
12 — 14°. Icrele le depune în bălţi, nu însă pe lângă mal ca ceilalţi peşti 
de baltă ci ceva mai la adânc; ei le leapădă pe fund in locuri unde apa 
nu e prea adâncă şi liniştită, pe pietre, plante acuatice şi crengi. Exem- 
plarele de dimensiuni mijlocii au cam la 2 — 300.000 de ouă mici ca de 
1 — -1,5 mm. diametru şi de o coloare gălbue-ştearsă. Ouăle se desvoltă 
în câteva zile şi puii cresc repede; în ziua de 6 Iulie 1905 am văzut la 

A. R.— Publ. Adamachi. III. Antipa, lhtiologia. 2 



Jl8 

leasă dela lacul Călăraşi prinzându-se pui de 8 — 12 cm. lungime, cari 
erau produşi din acest an, iar pe la începutul lui Septemvrie se găsesc 
deja exemplare de 22 — 26 cm. lungime. După ce s'a reprodus, şalăul mai 
stă prin bălţi până ce apele încep să scadă şi atunci încearcă să fugă 
înapoi la Dunăre, în bălţile mari însă el stă în permanenţă, iară a mai 
încercă să le părăsească. 

Părăsite. Până azi s'au constatat la Şalău următoarele ecto- şi endopa- 
razite: 2 specii de Nematode, 3 sp. de Echinorynchus, 7 sp. de Trema- 
tode, 1 Ceslod (Ligula digramma şi (?) probabil şi Botryocephalus) şi o 
specie de Copepozf — AcJitheres percarum — care se găseşte foarte des pe 
branchiile sale. 

Întrebuinţarea. Şalăul are o carne albă, slabă şi foarte gustoasă ; el 
este unul din cei mai preţioşi şi căutaţi peşti din apele Europei. In Ro- 
mânia se prind mari cantităţi. Delta Dunării produce în mijlociu cam vreo 
50.000 kgr. anual, în unii ani când condiţiile sunt prielnice, cantitatea e 
ou mult mai mare. Domeniul Brăilei a dat în 1901 o cantitate de 63.000 
kgr., iar Siut-Ghiolul dă pe fiecare an cam la 12.000 kgr din ambele 
specii. 

înainte Şalăul se sără în mari cantităţi şi se consuma de popor; astăzi 
el find foarte căutat pe toate pieţele Europei, preţurile s'au urcat foarte 
mult şi se exportă numai proaspăt împachetat în lăzi şi coşuri cu ghiaţă 
în cantităţi foarte mari. Pieţele principale de export sunt mai cu seamă 
în Austria, unde acest peşte are o căutare foarte mare. Preţurile variază 
foarte mult, media la Galaţi în 1904 a fost de 96 lei °/o kgr. 

Piscicultura. Şalăul este un peşte foarte recomandabil pentru a fi cul- 
tivat atât în heleştee cât şi pentru a repopula cu el unele lacuri naturale 
cari prezentă condiţiuni special de favorabile pentru desvoltarea sa. Cu 
el se poate înlocui ştiuca îndeplinind acelaş rol în heleştee şi dându-ne 
în schimb o carne mult mai bună. El deşi este un peşte foarte răpitor — 
s'a calculat că un kgr. de şalău ar costa 11 kgr. de alţi peşti pe cari îi mă- 
nâncă el — totuş el se mulţumeşte mai mult cu peşti mici ca: Obleţi, Ghi- 
borţi, Ocheană, etc. şi nu atacă peştii mari ; ştiuca din contră este un 
peşte cu mult mai răpitor — un kgr. de ştiuca, după cum s'a calculat, ar 
costa aproximativ 47 de kgr. de alt peşte — şi ea atacă peşti mari aducând 
prin aceasta daune rezultatului general al culturii, iar carnea sa este cu 
mult mai inferioară. De aceea se recomandă azi pretudindeni ca cele 10 °/ 
de peşti răpitori ce trebuesc cultivate într'un heleşfceu de crapi să fie 
şalăi. 

Şalăul fiind foarte delicat, el moare adeseaori chiar în năvodul în care 
este prins şi de aceea transportul său dintr'o apă în alta este foarte anevoios, 
din care cauză înainte nu se cultivă des prin heleştee. Astăzi procedeurile 
pisciculturii fiind mult mai perfecţionate, se adună ouăle fecundate cari 
sunt mult mai rezistente şi se transportă ele dintr'o apă în alta înlesnin- 
du-se cu modul acesta propagarea şi îmmulţirea acestui peşte. Cu modul 
acesta şalăul este azi în ţerile din Apus unul din peştii cari se cultivă 
mai mult prin heleştee şi tot cu modul acesta serviciul pescăriilor din 
Ungaria a încercat să repopuleze suprafeţe întinse din apele lor şi chiar 
din Dunăre cu şalău. 



19 

Un mijloc de asemenea foarle practic pentru îmmulţirea şalăului în apele 
naturale este de a-i face în mod artificial locuri de reproducţie (procedeul lui 
Reuter), turnând nisip şi crengi cu rădăcini de copaci pe cari el îşi leapădă 
icrele; aceste crengi pot în urmă ii scoase afară şi transportate împreună 
cu ouăle de pe ele într'o altă apă spre repopularea ei. 

Pescuitul. Şalăul se prinde în apele noastre mai cu seamă cu năvodul şi 
lăptaşul, el cade deasemenea atât la vintire cât şi vara la leasă. La gârlele 
unde se fac garduri cu limbi şi la coteţe nu se prinde mai de loc. El 
este atât de gingaş, încât moare îndată ce este scos din năvod afară. 

Nume populare. In Moldova de sus se numeşte Suduc, în Moldova 
de jos şi în Muntenia Şalău şi Şalău, Şâalâu, Şlalâor în unele părţi ale 
Olteniei îi zice Guran. Lipovenii şi Ruşii din Delta Dunării îi zic Sudac, 
Grecii Sula şi Asprocsera, Turcii Acbalăc. Puii mici se numesc Civiu 
(de Turtucăeni), iar cei mai mari până la 30 cm. Strapezan şi Trapesan. 
Exemplarele deschise se numesc Şalău bălan. 



2 sp. Lucioperca volgensis Pali. Şalăul văzgat. 

Tab. I. Fig. 3. 



Corpul mai puţin lungă ret, capul mai scurt şi mai înalt. 
Maxilarul ajunge înapoi cel mult până sub jumătatea an- 
terioară a ochiului. Caninii puţin desvoltaţi. Marginea 
verticală ascendentă a properculului plecată mult înainte. 
Spinii aripioarelor anale şi ventrale liberi. Anala cu 2/9 
radii, II dorsală cu 21 — 22 radii mici. 

Sinonime şi citaţiuni : 

Perca volgensis: P alias, Reise durch verschiedene Provinzen des rus- 
sischen Reiches. Petersb. 1771, Anh. I Th., p. 461. 

Perca asper: P alias, Zoograph. Rosso-Asiat., voi. III, p. 247, (1811). 

Lucioperca volgensis: Cu/cier et Valenc, 1. c, voi. II, p. 117. Nord- 
mann., 1. c, p. 363, Tab. 5, Fig. 2. Kessler, Zur Ichthyol. d. S. W. Rus- 
slands, p. 5; — Nachtrăge zur Ichthyol. p. 6; acelaş; — Ausziige a. d. Berichte 
etc. II, p. 2. Heckel u. Kner, 1. c, p. 12. Jeitteles, Prodr. Faunse vertebra- 
torum Hungarise super. (1862), p. 46. Siebold, 1. c. Zusătze, p. 417. Kessler, 
Aralo-Caspi-Pontische Ichthyologie. Gunther Catalogue of the Fishes, I 
voi., p. 74. Grimm, Fishing and Hunting in Russ. Waters, p. 6. Seeley, 
1. c, p. 43. Boulenger, Procedings of the Zool. Soc. London (1892), p. 412; 
Catalogue of the Perciform Fishes., voi. I, p. 51. Sabanejef., 1. c. Warpa- 
chowsM, 1. c, p. 35. 

Schilus Pallasii Krynicki. (Schilus pallasii descriptus et illustratus). 
Mem. Soc. Natur. Moscou VIII, 1832, p. 443, Tab. 25. 

Stizostedium volgense : Binar Lonriberg, 1. c. 1900, p. 4. 

Br.7, ID13-14, IID2/20— 22, P14— 15, Vl/15, A2/9, C17, L. lat.70— 
72 L.trl0/17— 18. 



20 

Şalăul vărgat diferă de şalăul ordinar: 1) Prin forma generală a cor- 
pului, el este ceva mai scurt şi mai gros şi are capul deasemenea mai 
scurt şi mai înalt. 2) Prin gura sa, care este mult mai mică, maxilarul 
neajungând înapoi decât puţin peste marginea anterioară a ochiului. 3) 
Prin ramura verticală a marginii preoperculului, care este foarte mult ple- 
cată înainte. 4) Prin aripioara anală care este mai mică având numai 9 
(şi excepţional 10) radii moi. 5) Prin coloraţiunea generală a corpului; 
pe când la Şalăul ordinar dungile brune transversale sunt şterse şi unite 
între ele, la Şalăul vărgat avem 8 dungi mari, late, viu colorate şi bine 
limitate; ele se scoboară aproape paralel de pe spinare până la partea 
ventrală unde se pierd cu încetul. 6) Solzii sunt aici cu mult mai mari 
decât la Şalău, aşâ că la exemplare deopotrivă de lungi avem întotdea- 
una mai puţini solzi pe linia laterală, decât la cealaltă specie. 7) La Şalău 
de obiceiu preoperculul este fără solzi, pe când Şalăul vărgat îl are aco- 
perit cu solzi mici. 8) Vărgăturile de pe aripioarele dorsale şi caudală 
sunt mai vii la Şalăul vărgat. 9) Ochiul Şalăului vărgat este de obiceiu mai 
mare decât la Şalău, el are cam 5 — 5.5% din lungimea totală a corpului 
(la exemplare de 22 — 25 cm.), pe când la Şalău, la exemplare de aceeaş 
mărime, e aproape 3.5% din lungimea corpului. 

In privinţa celorlalte caractere, ambele specii se aseamănă între ele. 

Răspândirea. Şalăul vărgat este un peşte cu mult mai rar în apele noastre 
decât Şalăul ordinar, el se găseşte numai în apele Dunării cu bălţile ei, în 
Mare în raza gurilor Dunării şi în lacul Razelm. In lacurile din interiorul terii 
şi în heleştee nu se găseşte. Cantităţile ce se prind sunt cu mult mai mici 
decât cele de Şalău ordinar. Totuşi el este relativ în cantităţi destul de mari. 

Dimensiunile la cari ajunge el sunt întotdeauna ceva mai mici ca 
ale Şalăului ordinar, totuş exemplarele de 40 şi 50 cm. nu sunt o raritate. 

Biologia. In privinţa obiceiurilor vieţii se aseamănă foarte mult cu Şalăul 
ordinar, el preferă însă mai mult apa de baltă decât cea de Dunăre şi de 
aceea prin bălţi se pescueşte în mari cantităţi. Deşi este şi el un peşte 
răpitor, totuş nu ajunge în această privinţă pe vărul său; de altfel dinţii 
săi canini foarte puţin desvoltaţi ne sunt o dovadă despre aceasta. Epo- 
cele şi locurile sale de reproducţiune sunt identice ca la Şalău; dease- 
menea carnea sa are acelaş gust şi prinderea se face în acelaş mod. 

Numele populare. Pescarii români (Turtucăenii) îl numesc Şalău văr- 
gat. Negustorii din Bucureşti îi zic Şalău armenesc. Pescarii ruşi şi Lipo- 
venii îi zic Secret, iar pescarii turci îl numesc Ciopic şi Ciopcic. 



3 sp. Lucioperca marina Cuv. Şalăul de maze. 

Corpul lungăreţ, capul subţire şi îngust; gura mare, ma- 
xilarul ajungând înapoi până cel puţin sub jumătatea pps- 
terioară a ochiului. Dinţii canini bine desvoltaţi. Margi- 
nea posterioară ascendentă a preoperculului aproape ver- 
ticală. Spinii aripioarelor ventrale şi anale slabi şi strâns 



21 

lipiţi de radiile moi. Anala cu 2/11 — 12 radii; 2 dorsală 
cu 16 — 17 radii moi. 

Sinonime şi citaţiuni: 

Perca labrax : Pallas. Zoographia Rosso-Asiat. III, p. 243 (1811) (nu 
Perca labrax Linne, care este identică cu Labrax lupus Cuv.). 

Lucioperca marina: Cuvier & Valenciennes, 1. c, voi. II, p. 120. Gun- 
ther, Catalogue, etc. p. 75. Kessler, Ausziige a. d. Berichte, etc. II, p. 2 
(1860); acelaş: Aralo-Casp.-Pont.-Ichthyol. 1877, pag. 4, Tab. I, fig. 1 (cu 
o figură foarte bună). Nordmann, 1. c, p. 365. Grimm, Fishing, etc. 1883. 
Boulenger, Proced. Zool. Soc. London 1892, p. 411, p. XXV (cu o figură 
foarte bună). Acelaş : Catalogue of the Fishes, etc. (1895), p. 53. 

(Nu L. marina Eichwald, Fauna Casp.-Caucasia). 

Stizostedion marinum : Einar Lonnberg, 1. c, p. 4 — 8 (da măsurile cor- 
pului unui exemplar de 433 mm.). 

ID12— 13, 2D.1— 2/16— 17, P.14, V.l/5, A2/11— 12 C.17 L. lat 77— 

84- 

Această specie a fost descoperită mai întâiu de către Pallas pe lângă 
coastele Mării Negre şi descrisă de el sub numele de Perca labrax, de- 
oarece o presupunea a fi identică cu Lavraki (Labrax lupus), cu toate că 
îl cunoşteau şi pescarii ruşi de pe coastele acestei mări, îi ziceau «Morskoi 
sudac» (şalău de mare). Ea a fost în urmă descrisă ca o specie aparte de către 
Cuvier, care fără s'o fi văzut, ci numai după descrierea lui Pallas, a numit-o 
Lucioperca marina. In urmă Kessler a găsit 2 exemplare mici în mare 
lângă Odessa şi ne-a dat o descriere mai detaliată. Mai târziu în 1877, 
acest naturalist în lucrarea sa fundamentală asupra Ihtiologiei Base- 
nului Aralo-Caspi-pontic (din nefericire scrisă în limba rusă) dă o des- 
criere completă a acestei specii şi o foarte bună figură litografică. In 
line, de curân 1 (în 1892) Boulenger procurându-şi dela Muzeul din Pe- 
tersburg un exemplar din această specie rară, îl descrie şi figurează din 
nou, iar Einar Lonnberg dă măsurile exacte ale unui exemplar găsit de 
el în Marea Caspică. Prin aceste din urmă lucrări, s'ar părea că existenţa 
acestei specii problematice ar fi definitiv stabilită. 

Deşi de mai bine de 12 ani am căutat mereu această specie, ba chiar 
am pus pescari anume să tragă în mai multe rânduri cu năvoadele în 
faţa gurilor Dunării, totuş nu am putut niciodată reuşi s'o găsesc. 

Dacă cu toate acestea i-am dat această scurtă descriere — după Bou- 
lenger — în această lucrare asupra faunei României, o fac numai : 

1) fiindcă diferiţii autori ruşi ca: Kessler, Grimm, etc. dau exis- 
tenţa ei ca probabilă şi în partea vestică a Mării Negre şi 2) fiindcă din 
numeroasele anchete ce le-am făcut în această privinţă printre pescarii 
noştri, am aflat că «foarte arare ori s'ar prinde în mare un şalău mai 
negru ca coloare, cu botul mai subţire şi şui, pe care însă — îmi spune 
un pescar — că nu 1-a văzut de vreo 18 ani». De sigur că aceste spuse 
ale pescarilor nu ne dau dreptul să zicem că Lucioperca marina trăeşte 
în apele noastre, dar oricum, ele fiindu-ne un indiciu, cred că fac un ser- 



22 

viciu cauzei punând diagnoza lui în această lucrare spre a înlesni s'o 
poată determină mai uşor cel ce va avea fericirea să o găsească. 

De altfel avându-se în vedere numărul foarte restrâns de exemplare ce 
au fost examinate până acuma, cred că nu e încă exclusă posibilitatea 
că în realitate să nu avem a face cu o specie deosebită, ci numai cu o 
simplă varietate individuală a speciei Lucioperca sandra, de care s'ar 
deosebi numai prin radiile spinoase mai mici şi lipite de cele moi dela 
anala şi ventrale (ceeace se găseşte foarte des şi la L. sandra) şi prin 
numărul mai mic de radii moi dela a 2-a dorsală (care de asemenea prin 
excepţie ar putea varia). Coloarea închisă a corpului nu poate fi nici de 
cum un caracter distinctiv, deoarece e cunoscut că toţi peştii de apă 
dulce, când stau mai mult timp în apa sărată a mării, capătă o coloare 
cu totul închisă. Aşâ e d. ex. crapul, care în Dunăre e auriu şi în mare 
negru, aşâ e morunul, care în Dunăre e alb cenuşiu, iar în mare negru 
de tot şi tot aşâ e chiar cu tot şalăul ce se prinde în faţa gurilor Du- 
nării, etc. 

După părerea mea deci existenţa acestei specii nu e încă definitiv sta- 
bilită si rămâne ca cercetări ulterioare să ne arate adevărul. 



IV! onstruozi taţi. 
Tab. I. Fig. 4, 5, 6, 7 şi 8. 

Ca o anexă la genul Lucioperca, cred important să amintesc oareşcari 
monstruozităţi pe cari le-am găsit adeseori la ambele specii reprezentate 
în apele noastre. In special de o importanţă mai mare ştiinţifică este că 
am găsit până acuma vreo 5 exemplare prezentând monstruozitatea ce- 
falică numită Cap de mops sau Cap de delfin. Asemenea monstruo- 
zităţi se cunosc în literatură la diferite specii şi mai cu seamă la crap, 
Gadus morrhua, păstrăvi, etc; ea nu a fost însă niciodată descrisă la şalău. 
Pentru a o putea deosebi vom numi-o Şalăul bocs. (Lucioperca sandra 
et Volgensis var. caput delphini). 

Această monstruozitate, după cum se vede în figurile 4 — 8 din Tabela I, 
este produsă prin încovoierea oaselor frontale dela mijlocul lor şi tot odată 
prin lăţirea lor. Osul ethmoidal, care de obiceiu are o poziţiune aproape 
orizontală, este aice vertical. 

Curios modificată este falca superioară, osul intermaxilar fiind foarte 
scurtat. Falca de jos rămâne normală şi de aceea ea este cu mult înain- 
tea celei superioare. 

La un alt exemplar am găsit atât capul bocs cât şi un ochiu cu totul 
acoperit cu oase necunoscânclu-se măcar locul unde a fost. Al doilea ochiu 
este exophthalmic. (Tab. I. fig. 7 şi 8). 



23 



3. Gen. Aspro Cuv. 

Corpul lung, fusiform-, gura inferioară, având botul ieşit înainte si 
deasupra fălcii de sus. 2 aripioare dorsale bine separate una de alta. 
Pe piept şi pe burtă în parte fără solzi. Pe oasele bucale numai dinţi 
mici în formă de perie. Limba nedinţată. Marginea posterioară a 
preoperculului puţin crestată, cea a operculului terminată printr'un 
spin. 7 radii branchiostege. 

Acest gen este reprezentat în apele noastre prin 2 specii : 



/ sp. Aspro streber Siebold. Fusazul. 

Tab. II. Pig. 9. 

Prima aripioară dorsală cu 8 — 9 radii, a doua cu 12—18. Ca- 
pul puţin rotunzit. De pe spinare se scoboară în jos oblic 4 — 5 
dungi late foarte închise. Pedunculul ca ud al lung şi subţire. 

Sinonime : 

Asper pisciculus: II. Marsigli, 1. a, Tab. 9, Pig. 4. 

Perca asper: Linne (o parte), 1. c, pag. 482. Bloch, Naturgesch. d. Fi- 
sche Deutschlands III, pag. 175, tab. 107, fig. 1 et 2. Reisinger, Spec. 
Ichthyol. Hungar., pag. 17. 

Aspro vulgaris: Cuvier et Valenciennes (o parte), 1. c, voi. II, pag. 188. 
E. A. Bielz, Fische Siebenbiirgens, 1835, pag. 6. Giînther, Catalogue, etc. 
I, pag. 78. Nordmann, Faune pontique, pag. 556. Heckel u. Kner, 1. c, 
pag. 14 (în parte). Jeitteles, Prodrom. Faunae Vertebr. Hungar. super., 
pag. 47. Pancic, Pisces Serbiae, p. 64. Kessler Ichthyolog.-Aralo-Caspi- 
pontic, pag. 203. 

Aspro asper: Boulenger, Catalogue of Perciform Fishes I, pag. 107. 
Bade, 1. c, pag. 53; 

Aspro streber: Siebold, 1. c, pag. 54. Seeley, 1. c, pag 48. 

Br. 7, 1 D. 8—9, II. D. 1/12—13, P. 14, V. 1/2, A. 1/12, C. 17, L. lat. 
70— 80; L. tr. g. 

Fusarul are corpul foarte lungăreţ în forma unui fus. Partea sa poste- 
rioară e aproape cilindrică, iar partea sa anterioară turtită dorsoventral. 
înălţimea maximă a corpului este în dreptul începutului primei aripioare 
dorsale şi se cuprinde cam de 7 — 8 ori în lungimea sa totală. (1 exemplar 
de 13,3 cm. lungime are înălţimea maximă de 1.9 cm). Capul este turtit, 
fiind puţin rotunzit la marginea sa anterioară şi având lăţimea sa maximă 



24 



în dreptul marginilor posterioare a operoulelor. Gura este inferioară şi 
botul proeminent, ieşind cu mult înaintea fălcii inferioare pe care o acopere. 
Atât fălcile cât şi vomerul. şi palatinele sunt acoperite cu mici dinţi în 
formă de perie; limba este netedă şi nedinţată. 

Ochii sunt de o mărime mijlocie, diametrul lor fiind cuprins aproximativ 
de 5 — 6 ori în lungimea capului. Ei sunt foarte apropiaţi unul de altul 
şi privesc mai mult în sus decât lateral, distanţa între ei fiind egală apro- 
ximativ cu odată diametrul lor. Distanţa lor dela vârful botului este egală 
cu de două ori diametrul lor. înaintea ochilor pe linia prelungită a mar- 
ginii lor inferioare se află deschiderile nasale, acestea sunt lungi, duble 
şi separate una de alta printr'o cută a pielii ridicată ca o perdea. Preo- 
perculul e aproape imperceptibil dinţat la marginea sa posterioară, iar 
marginea posterioară a operculului se termină la partea ei superioară cu 
un spin bine desvoltat. Atât operculul cât şi preoperculul sunt acoperiţi 
cu solzi. Pedunculul caudal este foarte lung, aşâ că distanţa între sfâr- 
şitul celei a doua dorsale şi începutul caudalei e cuprinsă în lungimea 
totală a corpului abia de 5 — 5 1 / a ori. Forma peduncului caudal este a- 
proape cilindrică şi foarte îngustă. Corpul este acoperit cu solzi mici, 
ctenoizi, vârtoşi şi bine fixaţi cari către partea posterioară a corpului 
devin din ce în ce mai mici. Pieptul şi partea anterioară a regiunii ven- 
trale, până la inserţiunea aripioarelor ventrale precum şi o dungă lată 
care merge de aici îngustându-se până la deschiderea anală sunt lipsite 
de solzi; de asemenea lipsesc solzii împrejurul botului şi pe o mică parte 
în regiunea occipitală îndărătul ochilor. De altfel toată partea superioară 
a capului împreună cu operculul şi preoperculul este acoperit cu solzi. 

Linia laterală, care este slab pronunţată, este apropiată de linia spinării 
şi merge aproape paralel cu ea. Numărul solzilor pe ea este de 70 — 80. 
Cele două aripioare dorsale sunt separate între ele printr'un spaţiu mai 
mult sau mai puţin mare, care uneori este mai mare chiar de 1 / a din lun- 
gimea bazei I D. Prima dorsală începe cu mult mai înapoi decât inser- 
ţiunea ventralelor. Dintre toate aripioarele, ventralele sunt cu mult mai des- 
voltate şi întrec cu mult în lungime pe toate celelalte. Caudala este din 
contra cea mai puţin desvoltată. 

Coloraţiunea. Coloarea fundamentală a corpului este galbenă-castanie, 
cu 4 — 5 dungi castanii închise, oblice, late şi bine limitate. Partea ven- 
trală este albă, iar în epoca de reproducere albă bătând în roşiu. Ari- 
pioarele sunt gălbii. 

Dimensiunile. Fusarul nu ajunge la mari dimensiuni; exemplarele obiş- 
nuite au 10 — 15 cm. lungime şi o greutate de 60 — 100 gr. ; cel mai 
mare exemplar ce l-am văzut avea 17 cm. lungime. 

Răspândirea. Deşi se zice de către Nordmann că acest peşte se prinde 
câte odată în Dunăre pe lângă Ismail şi Kilia, eu nu l-am putut niciodată 
constată în regiunea Deltei Dunării şi nici pescarii de aici nu-1 cunosc ; 
l-am găsit însă adeseaori în Dunăre dela Galaţi în sus — cu cât mai sus 
cu atât mai des — şi mai cu seamă în râurile mai mari din interiorul terii. 
El trăeşte mai cu seamă în Prut, Şiret, Olt, Jiu, Argeş, etc, totuş nu se 
sue niciodată prea sus. In Bistriţa d. ex. se sue cel mult până la Piatra-N. 
şi aici însă numai foarte rar. Pentru descrierea de faţă au servit 5 exem- 
plare provenite din Dunăre, Bistriţa şi Jiu. 



■M 



25 

Biologia. Fusarului îi place de preferinţă apa limpede şi adâncă. El trăeşte 
mai mult la fund — niciodată în cârduri mari — si se hrăneşte cu viermi, 
larve de insecte, ouă şi chiar pui de alţi peşti. Epoca sa de reproducţie 
cade în Martie şi Aprilie, când îşi depune icrele pe pietre şi plante acuatice. 

Carnea sa este albă şi foarte gustoasă. Din cauza micimii sale şi din 
cauza cantităţilor mici în cari se găseşte nu joacă un rol important în 
alimentaţiune. 

Se prinde în râuri mai cu seamă cu undiţa şi cu «cârligele de fund» sau 
cu volocul. In Dunăre se prinde câte odată cu laptaşe, în plasă sau în 
tifane precum şi la «pripoanele mici de fund». 

Părăsite. Până azi au fost descrise următoarele părăsite: Ascaris den- 
tata şi Distomum nodulosum, ambele în intestine. 

Numele populare. Din cauza formei sale se numeşte Fusar, iar în 
unele locuri din Moldova Fâsar. In Argeş îi zic Sulari. In Oltenia îi 
mai zic şi Fus, nume ce i se dă şi speciei următoare. In Transilvania 
(după Bielz) îi zice Rippa şi Fusar, nume pe care de asemenea le dau 
şi celeilalte specii. 



2 sp. Aspro zingel Cuv. Pietzaiul. 

Tab. II. Fig. 10. 

Caractere specifice: Prima aripioară dorsală cu 13, a doua cu 19 
radii; capul triunghiular. Peduncul ui ca udai scurt şi îndesat; 
pe corp mai multe dungi late închise cari se unesc şi se con- 
fundă între ele. 

Sinonime şi citaţiuni : 

Asper pisciculus I: Marsigli, 1. c, voi. IV, Tab. 9, iig. 3. 

Perca Zingel: Linne S. N. I, p. 481 (1766). Bloch, Oekonom. Naturg. d. 
Fische Deutschl. III, p. 179, Tab. 106. Meid'mger, Icon. Pisc. Austr., Tab. 
IV (1786). Reisinger, 1. c, p. 17. 

Aspro Zingel: Cuvier et Valenc, 1. c, voi. II, p. 194. Reisinger, 1. c, 
p. 15. Nordmann, Prodr. de lTchthyologie pontique (1840), p. 356. 
E. A. Bielz, Fische Siebenbiirgens (Verh. u. Mitthlilg. des Siebenbiirg. 
Vereins f. Naturwiss. IV Jahrg. 1853). Hekel u. Kner, 1. c, p. 16. Kessler, 
Zur Ichthyologie des Sudwestl. Russl. (1856), p. 5; — Nachtrăge z. Ichthyol. 
etc, p. 6. (1857) ;— Ausziige a. d. Berichte, etc. (1860), p. 2. ;— Ichthyol. 
Aralo-Caspi-pontică (rus.) 1877. Gunther Catalogue, voi. I., p. 78 (1859). 
Jeitteles, 1. c, p. 47 (1862). Siebold. 1. c, p. 53 (1863); Pancic, 1. c, p. 64 
(1862). Seeley, 1. c, p. 44 (1886). Grimm, Fischerei u. Jagd. în russ. Ge- 
wăssern (1892). Sabanejef, Peştii Rusiei, voi. I. (1892). Boulenger Ca- 
talogue, voi. I., p. 105. WarpachowsM, 1. c. (1898), p. 37. Bade, 1. c, p. 54. 

1. I). 14, II. D. 1/18—20, P. 14, V. 1/5, A. 1/12—13, C. 21, L. lat. 
85 95, îj^îî. 



26 

Această specie, care este cu mult mai numeroasă în apele noastre decât 
cea precedentă, se deosebeşte de ea dela prima vedere printr'o serie de 
caractere foarte bine stabilite şi uşoare de recunoscut. Atât mărimea cât 
şi forma generală a corpului, forma capului, forma pedunculului şi a 
aripioarei caudale, numărul radiilor din ambele aripioare dorsale, pozi- 
ţiunea primei dorsale faţă ele ventrale, distanţa ochilor între ei, solzii, colo- 
raţiunea generală, etc. sunt cu totul diferite la ambele specii. 

Descrierea. Pietrarul are corpul în formă de fus ca şi specia precedentă, 
însă e cu mult mai puţin lungăreţ şi mai îndesat. înălţimea maximă a 
corpului este la începutul primei aripioare dorsale şi ea se continuă până 
pe la jumătatea acestei aripioare, aşâ că pe această distanţă forma cor- 
pului e aproape cilindrică. Lăţimea maximă a corpului este între margi- 
nile posterioare ale celor 2 opercule şi e aproape egală cu înălţimea sa 
maximă care e conţinută — după mărimea exemplarelor — de 5.5 — 6.5 ori în 
lungimea totală a corpului. Un exemplar de 38 cm. are o înălţime maximă 
de 6 cm.; un alt exemplar de 30 cm. are o înălţime maximă de 5.5 cm. 

Capul este ceva mai puţin turtit dorso-ventral şi văzut dela par- 
tea sa dorsală are o formă aproape triunghiulară şi este cuprins apro- 
ximativ de 4 ori în lungimea totală a corpului. Gura, care are forma 
unei potcoave, are pe marginile ei — în afară de dinţii mici în formă de 
perie cari îi acoperă oasele fălcilor, vomerul şi palatinele — -nişte papile den- 
tiforme ceva mai mari. Nările sunt şi aici duble şi separate printr'o mem- 
brană subţire proeminentă; nara anterioară este la jumătate de distanţă 
între vârful botului şi marginea anterioară a ochiului. Marginea posterioară 
a preoperculului este uşor dinţată, iar operculul se termină cu 2 ghimpi 
din cari unul superior mai mare şi altul aşezat sub el ceva mai mic. 

Ochiul este situat astfel, încât marginea sa posterioară e aproximativ 
la jumătatea capului; diametrul său este cuprins ceva mai mult decât de 
5 ori în lungimea capului — măsurata dela vârful botului la vârful terminal 
al operculului. Distanţa între ochi e mai mare ca la specia precedentă şi 
este egală cu ceva mai mult decât odată şi jumătate diametrul ochiului. 

Pedunculul caudal este comprimat lateral şi cu mult mai înalt decât 
la specia precedentă, la care este aproape cilindric şi foarte îngust; de- 
asemenea el este aici cu mult mai scurt, aşâ că distanţa între sfârşitul 
celei a IT-a dorsală şi caudală este aci conţinută mai bine de 7 ori în 
lungimea totală a corpului, pe când la A. streber această distanţă e con- 
ţinută numai de 5 — 5,5 ori. 

Corpul este acoperit de mici solzi ctenoizi, vârtoşi şi bine fixaţi, cari 
către partea sa posterioară devin din ce în ce mai mici. Linia laterală 
este bine pronunţată şi are 85 — 95 de solzi. Solzii se întind şi pe toată 
partea superioară a capului, acoperind în mod complet operculul, partea 
de sus a preoperculului şi toată regiunea occipitală şi parietală a capului; 
numai împrejurul gurii, o mică regiune împrejurul ochiului şi câteva pete 
din partea inferioară a preoperculului rămân neacoperite cu solzi. Dease- 
menea rămâne cu totul neacoperită partea inferioară a capului, regiunea 
pectorală şi partea ventrală a corpului până la inserţiunea aripioarelor 
ventrale. De aici înainte, contrar ca la cealaltă specie, partea ventrală este 
peste tot acoperită cu solzi. 



27 

Aripioarele diferă şi ele la aceste 2 specii. Distanţa între cele 2 ari- 
pioare dorsale este mult mai mică şi cuprinde cel mult 3 — 5 serii de solzi. 
începutul primei dorsale este aici cu mult mai apropiat de vârful botului 
decât la cealaltă specie; aici începutul primei dorsale este aproape dea- 
supra inserţiunii ventralelor, pe când la A. streber el este cu mult mai 
înapoi. Aripioarele ventrale nu au aici dimensiuni atât de mari ca la spe- 
cia precedentă, iar caudala este aici cu mult mai mare. 

In afară de acestea aripioarele mai diferă în mod cu totul particular prin 
numărul diferit al radiilor lor, după cum s'a arătat prin diagnoze şi for- 
mulele ambelor specii. 

Coloraţiunea. Colorile fundamentale ale acestei specii nu diferă mult 
de cele dela specia precedentă, numai că aici avem cele 4 — 5 dungi mari 
transversale îndreptate înainte, cari nu sunt bine limitate ci se unesc şi 
se pierd unele în altele, aşâ că dau corpului un aspect cu mult mai în- 
chis. Coloarea aripioarelor e gălbie, numai caudala e brună. Partea ven- 
trală e albă gălbue, sau câte odată bătând puţin în roşu — coloarea hainei 
nupţiale. 

Dimensiunile. Corpul la această specie este incomparabil mai mare 
decât la specia precedentă. Exemplarele obişnuite complet desvoltate au 
o lungime de 30 — 40 cm. Cel mai mare exemplar pe care l-am văzut 
avea 48 cm. 

Respândirea. Patria Pietrarului este Dunărea, de aicea el emigrează şi 
în partea inferioară a râurilor mai mari ca; Prutul, Şiretul, Oltul, Jiul, 
nu se sue însă în ele atât de sus ca Fusarul şi nici în aşâ mari cantităţi. 
Pentru descrierea de faţă au servit 6 exemplare din diferite părţi ale 
Dunării, 1 din Jiu şi 1 din Prut. 

Biologia. Pietrarul trăeşte mai cu seamă în Dunăre, la locuri adânci 
unde este un fund pietros sau nisipos. El nu intră în bălţi, ci cel mult 
primăvara în mod excepţional prin unele gârle adânci, unde găseşte apă 
curgătoare şi fundul care-i convine (d. ex. la gârla Lăţimea din Dobrogea). 

El este un peşte răpitor şi se hrăneşte cu viermi, larve de insecte, ouă 
şi pui de peşti. 

Pietrarul leapădă icrele prin Aprilie şi Maiu şi îşi alege pentru acest scop 
locuri în Dunăre, cu fundul pietros şi ceva mai ridicat. Puii se ţin la lo- 
curi pietroase cu o adâncime cam de 1 — 1,5 m., unde găsesc hrană su- 
ficientă şi cresc repede. 

Părăsite. Până astăzi au fost descrise la această specie ca părăsite : un 
nematod Cucullanus elegans şi un trematod Distomum nodulosum, am- 
bele parasitând în intestine. 

întrebuinţare. Pietrarul are o carne foarte gustoasă şi uşor digestibilă. 
Nu joacă însă un rol mare în alimentaţiune, deoarece nu se prinde nici 
odată în aşâ de mari cantităţi deodată. 

El se prinde cu plasa, cu tifanul, cu laptaşul şi câte odată cu pripoane ; 
de asemeni cade des la setea de cegă (Cegarniţâ). 

Numele populare. Din cauza formei sale asemănătoare cu un penis nu- 
mele său adevărat în toate părţile terii este P ciobanului. I se mai 

zice însă şi Sulă, Pietrar sau Peşte de piatră, iar în susul Dunării şi în 
Oltenia îl mai numesc şi Fus confundându-1 cu cealaltă specie. 



28 



4. Gen. Acerina Cuv. 

Corpul comprimat lateral. Gura terminală. O singură aripioară 
dorsală formată prin împreunarea celor două. Oper cuiul şi preoper- 
culul cu spini puternici. Numai dinţi mici în formă de perie, fără 
canini. t Limba şi palatinele fără dinţi. Maxilarele libere la partea lor 
poster ioară. Capul, pieptul şi în parte şi burta fără solzi. Oasele ca- 
pului cu cavităţi mucifere adânci. 7 ', excepţional 6 radii branchiostege. 

In apele României trăesc 2 specii ale acestui gen. O a treia specie A. ros- 
sica, caracteristică fluviilor ruseşti cari se varsă în Marea Neagră, nu am 
găsit-o chiar după multe cercetări speciale nici în Dunăre şi nici chiar în 
apele Mării Negre din faţa gurilor Dunării. 



/ sp. Acerina cernua L. Ghiboztul. 

Tab. II. Fig. 11. 

Caractere specifice: Corpul scurt şi îndesat, botul obtuz, dorsala 
cu 13 — 15 radii spinoase. Pe dos şi pe lături verde măsliniu, 
cu pete mai închise. 

Sinonime şi citaţiuni : 

Perca secunda: Marsigli, 1. c, tab. 23, fig. 2. 

Perca cernua: Linne, S. N. I, p. 487. Bloch, Oekonom. Naturg. d. Fi- 
sche Deutschl. II, p. 74, tab. 53. Meidinger, Icon. Piscium Austriae, 
tab. 3. Pallas, Zoographia Rosso -Asiatica III, p. 245. Reisinger, Spec. 
Ichthyol. Hungar., p. 18. 

Acerina vulgaris: Cuv. et. Val., 1. c, voi. III, p. 4 şi voi. VII, p. 448 
(anexe). Eichwald, Zoolog, specialis III, p. 83 (1831). Nordmann, 1. c, 
p. 368. Hechel u. Kner, 1. c, p. 19. Pancic, 1. c, p. 66. Jeltteles, 1. c, p. 29. 
Kessler, Zur Ichthyol., p. 6; — Nachtrăge zur Ichthyol. etc. p. 6; — Ausziige 
a. d. Berichte, etc. II, p. 6. 

Acerina cernua: Siebold, 1. c, p. 58. Kessler Aralo-Caspi-pontic. Ichthyol. 
(1877). Grimm, 1. c. (1883). Seeley, 1. c, p. 33. Sabanjeff (1892), l.'c, 
p. 61. Boulenger, Catalogue, etc. voi. I, p. 110. WarpachowsM, Peştii 
de apă dulce din Rusia europ. (1898), p. 38, iig. 15. 

1) 13 — 15/11—14, P13, V 1/5, A 2/5 — 6, C 17, L. lat. 35-40, L. tr. 
6 — 7/10 — 12. 

Descrierea. Grhiborţul are corpul comprimat lateral relativ scurt şi înde- 
sat, înălţimea sa maximă este de obiceiu pe linia care uneşte inserţiunea 



29 

aripioarelor ventrale cu inserţiunea celui de al 3-lea sau al 4-lea radiu dorsal 
şi e cuprinsă aproximativ de 3 x /2 — 4 ori în lungimea totală a corpului. Un 
exemplar de 126 mm lungime (9 ad.) are înălţimea maximă de 33 mm., 
un altul de 121 mm. lg. are 31 mm. înălţime. 

Capul este scurt, gros şi înalt, aşă că lungimea sa e cuprinsă de 3 — 3 1 /2 
ori în lungimea totală a corpului, iar înălţimea sa maximă e cuprinsă 
odată şi jumătate în lungimea sa măsurată dela vâi-ful botului la vârful 
terminal al operculului. Botul este obtuz şi încovoiat. Ochiul său este 
mare şi diametrul său este egal cu distanţa dela marginea sa anterioară 
la vârful botului. Nările sunt duble. Gura sa este protractilă şi foarte 
mică, aşa că nu ajunge înapoi decât sub narea a doua. Pe fălci are mici 
dinţi în formă de perie, iar pe vomer numărul dinţilor este foarte mic. 
Foarte caracteristic pentru capul Ghiborţului şi în genere pentru toate Ace- 
rinele sunt cavităţile mucifere foarte adânci, dintre cari cele mai princi- 
pale sunt: o serie înaintea ochilor, o serie pe inelul suborbitar şi o altă 
serie pe preopercul. De asemenea foarte caracteristici sunt ghimpii mari 
de pe marginea preoperculului, din cari sunt 5— 10 pe marginea posterioară 
şi 3 pe cea inferioară. Operculul este striat şi se termină şi el la par- 
tea sa inferioară cu un spin mare acoperit cu o cută de piele. Osul cla- 
vicular este striat şi se termină cu unul sau mai mulţi spini. 

Pielea este întotdeauna acoperită cu mucozităţi. 

Corpul este acoperit peste tot cu mici solzi ctenoizi lăsând numai pe 
burtă şi pe piept mici părţi goale. Forma şi dimensiunile acestor părţi 
goale variază dela individ la individ, aşâ că — după cum au arătat deja 
Gunther şi Siebold — -un asemenea caracter nu poate ii folosit pentru cre- 
area de nouă specii sau varietăţi. Linia laterală începe din dreptul mijlo- 
cului ochiului şi merge înapoi apropiindu-se tot mai mult de linia dorsală; 
ea este foarte bine pronunţată. 

Aripioara dorsală începe deasupra inserţiunii pectoralelor; primul ei 
radiu are aproximativ jumătate din lungimea celui de al II-lea, iar al IV-lea 
este cel mai lung şi merge de aici scăzând încetul cu încetul până la pen- 
ultimul radiu spinos care are numai jumătate din lungimea ultimului ; 
ultimul radiu spinos este strâns lipit de radiile moi cari sunt cu mult 
mai înalte şi au aparenţa de a forma o aripioară aparte. Ventralele încep 
sub al 3-lea sau al 4-lea radiu al dorsalei. Anala începe aproximativ sub 
primul radiu moale al dorsalei şi sfârşitul ei e ceva înaintea sfârşitului 
dorsalei. 

Color aţiunea. Coloarea generală a corpului variază dela verde deschis 
până la măsliniu ; spinarea e mai închisă si acoperită cu pete şi puncte 
brune. Burta este albă-gălbue. Aripioarele dorsală şi caudală şi ceva mai 
puţin pectoralele şi anala, sunt presărate cu puncte negre cari de cele 
mai multe ori se dispun astfel, încât formează pe dorsală o serie de 4— 5 
linii longitudinale, iar pe caudală o serie de mai multe dungi transversale. 

In epoca de reproducţiune, colorile sunt mai vii şi pe piept capătă un 
ton foarte uşor roşietic. — Irisul este închis, cu un luciu auriu. 

Dimensiunile. In diferitele ape din ţară exemplarele adulte obişnuite 
au o mărime de 14 — 15 cm., în Dunăre si bălţile ei însă se găsesc exem- 
plare cu mult mai mari, aşâ că trec chiar peste 20 cm. lungime. 



SG 

Distribuţia si Variaţiunea. Ghiborţul trăeşte inai în toate apele din 
ţară până în regiunea dealurilor. In Dunăre şi bălţile ei, în toate lacurile 
noastre litorale, în bălţile de inundaţiune ale Prutului, în Snagov, bălţile 
Moştiştei, etc. este foarte frecuent. Chiar la mare în faţa gurilor Dunării 
unde apa încă nu este prea sărată se prinde foarte mult. In râurile mari 
se prinde în partea lor inferioară. 

Ghiborţul variază foarte mult după natura diferitelor ape în cari tră- 
eşte. In afară de coloraţiune, care e mult mai închisă, chiar neagră la peştii 
din baltă şi verde deschisă la cei din apele curgătoare sau din lacurile a- 
dânci şi limpezi cu fundul pietros sau nisipos, mai variază şi dimensiunile 
şi chiar forma corpului. Cercetând însă lucrurile mai de aproape pe un 
număr foarte mare de exemplare provenite din diferitele localităţi, prinse 
în diferite anotimpuri, m'am putut convinge că toate acestea nu sunt decât 
variaţiuni individuale mai mult sau mai puţin diferite una. de alta, cari 
însă sunt toate legate între ele prin serii complete de forme intermediare. 
Acelaş lucru cred că este şi cu forma deosebită pe care Nordmann zice 
că a găsit-o în râul Reut, lângă Bălţi în Basarabia şi despre care presu- 
punea el că ar putea li o specie nouă. 

Biologia. Ghiborţul trăeşte de preferinţă în ape mai adânci — atât curgă- 
toare cât şi stătătoare — cu un fund pietros, nisipos sau argilos; se găseşte 
însă tot în aşâ mari cantităţi şi în apele mai puţin adânci, cu nămol la fund, 
cum sunt de ex. bălţile noastre de inundaţiune ale Dunării. Giborţul este un 
peşte foarte răpitor şi se hrăneşte. în afară de viermi, larve de insecte şi 
crustacee, cu icre de alţi peşti şi peşti mici. Epoca sa de reproducţiune 
începe de prin luna lui Martie şi se întinde până în Aprilie şi Maiu ; la bă- 
taia care se face în mai mulţi răstimpi ei se întrunesc în cârduri mai mari 
şi leapădă icrele la un loc. Femeile leapădă 50 — 100.000 ouă având fie- 
care un diametru cam de 1 mm., icrele lor le lipesc la fundul apei pe 
pietre, prundiş sau plante acuatice. Durata încubaţiunii ouălor este scurtă 
însă creşterea lentă. 

Părăsite. Ghiborţul are foarte mulţi părăsiţi. Până acuma s'au descris : 
5 specii de Nematode, 3 specii de Echinorynchi, 8 specii de Trematode 
şi 2 specii de Cestode. In apele noastre nu arareori se văd exemplare cu 
peretele abdomenului despicat de Ligula, ieşind viermele afară. 

întrebuinţare. Ghiborţul are o carne albă, foarte gustoasă şi uşor di- 
gestibilă; din cauza dimensiunilor sale relativ mici, el nu are o valoare 
mare pe piaţă şi nici nu joacă un rol însemnat în alimentaţiune. Pe piaţă 
se vinde de obiceiu împreună cu alte specii mici de peşte. Din el nu se 
face decât foarte rar sărătură. Se pescueşte cu năvodul şi tot felul de plăşi 
împreună cu alte specii de peşte ; cade de asemenea la garduri şi la lese. 

Piscicultura. Deşi Heckel şi Kner îl recomandă pentru a fi cultivat în 
heleştee, nu pot da nimănui un astfel de consiliu. El fiind un peşte răpi- 
tor care distruge icrele şi puii altor peşti, este periculos pentru cultură; 
pe de altă parte crescând foarte încet şi neavând decât o valoare foarte 
mică comercială, compensaţia ce ne-o aduce este cu mult mai mică decât 
răul ce ni-1 produce. 

Numele populare. In general este cunoscut mai cu seamă în Moldova, 
Dobrogea şi Brăila sub numele de Ghiborţ sau Ghigorţ; mai are însă 



Şl 

încă o întreagă serie de nume şi chiar în aceeaş localitate are mai multe 
nume; i se mai zice încă: Ghelmes, Ghelciu, Moş, Răspăr (Znagov). 

Lipovenii din Dobrogea îi zic Iorş, Grecii îi zic Scorpios şi Turcii 
Casai canat. 



2 sp. Acerina schraetser Lin. Răspăiul. 

Tab. II. Fig. 12. 



Caractere specifice : Corpul 1 u n g ă r e ţ, botul prelungit, dorsala 
cu 17 — 19 radii spinoase. 

Sinonime şi citaţiuni : 

Perca Schraetser: Marsigli, 1. c, voi. IV, Tab. 23, fig. 3. Linne, S. N. 
Voi. I, p. 487. Meidinger, 1. c, Tab. 2. Beisinger, 1. c, p. 19. 

Gymnocephalus schrcestser: Bloch, Natur. der Ausl. Fische, voi. VIII, 
p. 26, Tab. 132, Fig. 1, (1793). 

Acerina schraitser: Cuv. & Val., voi. III, p. 23; Pancic, 1. c, p. 67. 
Nordmann, 1. c, p. 369. Heckel & Kner, I. c, p. 22. Gânther, Catalog. 
I, p. 73. Jeitteles 1. c, p. 47. Siebold, 1. c, p. 60. Kessler, Aralo-Caspi- 
pontisch. Ichthyol. (1877), p. 290. Seeley, 1. c, p. 36. Boulenger, 1. c, 
voi. I, p. 112. Bade, 1. c, p. 59. 

1)17-19/12, P13-14, Vl/5, A2/6-7, C17, L. lat. 50-75 L. tr. 7-9/13-14. 

Această specie se deosebeşte foarte uşor chiar dela prima vedere de 
specia precedentă, printr'o serie de caractere foarte bine definite şi foarte 
uşoare de constatat. In afară de coloarea ei foarte caracteristică galbenă 
ca lămâia, este forma generală a corpului şi forma capului care diferă 
cu totul. 

Răspărul are corpul comprimat lateral, lungăreţ şi subţire. înălţimea 
maximă este la începutul dorsalei şi e cuprinsă de 5 — h 1 /^ ori în lungi- 
mea totală a corpului, iar lungimea capului intră de S 1 / i — 3 3 / 4 ori în lun- 
gimea totală. Iată câteva exemple: 

Un exemp. de 115mm. are înalţ. max. a corpului 20mm., lung. capului 32mm. 
„ „ 185 mm. „ „ „ „ 34mm. „ „ 49mm. 

„ „ 220 mm. „ „ „ „ 44mm. „ „ 62mm. 

Botul este prelungit, profilul frontal este aproape o linie dreaptă care 
uneşte vârful botului cu începutul dorsalei. Lungimea botului este egală 
cu iy 2 până la de 2 ori diametrul ochiului, care şi el intră aproximativ 
de 4 ori în lungimea capului. Gura mică, maxilarul se întinde până sub 
narina anterioară. Cavităţile mucifere ca la Ghiborţ. Preoperculul cu 7 — 10 
spini la marginea sa posterioară şi 3 — 5 la marginea inferioară. Oper- 
culul este striat şi terminat cu un spin mare acoperit cu o cută de piele. 
Osul clavicular este asemenea striat şi se termină cu unul (rareori 2) spini 
mari lipiţi de corp. 



32 

Solzii ctenoizi cari acoperă corpul sunt ceva mai mari ca la specia pre- 
cedentă. Ei lipsesc pe cap, pe piept şi pe burtă până în dreptul aripioa- 
relor ventrale, în această regiune se simte însă la pipăit încă câte o mică 
pată acoperită cu solzi. Linia laterală este bine pronunţată şi merge pe 
toată lungimea corpului în pătrarul de sus al înălţimii sale aproape paralel cu 
linia dorsală. Aripioara dorsală începe deasupra inserţiunii pectoralelor ; 
primul ei spin este aproximativ egal cu jumătatea celui de al Il-lea, de aici 
ceilalţi cresc cu încetul până la al IV-lea şi al V-lea, cari sunt cei mai mari, 
şi scad apoi treptat j)ână la penultimul. Ultimul radiu spinos e ceva mai 
mare şi aproape egal cu jumătatea înălţimii radiilor moi. Toate radiile 
spinoase dela dorsală sunt libere la vârfurile lor. Inserţiunea analei în- 
cepe sub primul radiu moale al dorsalei şi se termină aproximativ sub al 
7-lea sau al 8-lea. Pectoralele sunt scurte, iar caudala este puţin despicată 
la mijloc şi acoperită cu solzi mici la baza ei. 

Color aţiiinea. Coloarea generală a corpului este galbenă deschisă ca lămâia. 
Pe spinare e ceva mai închis, iar pe partea ventrală deschis de tot, a- 
proape alb argintiu. Partea superioară a capului este brună. Pe jumătatea 
superioară a corpului se întind 3 linii subţiri longitudinale negre albăstrii, 
cari merg dela finea operculului până la originea caudalei. Prima linie 
pleacă dintr'un punct cu linia laterală, se scoboară puţin în jos şi merge 
aproape cu totul dreaptă pe linia mediană a corpului; a doua pleacă 
puţin mai de sus, întâlneşte linia laterală în dreptul celui al Vl-lea şi al 
VH-lea spin dorsal şi merge confundându-se cu ea până se pierde pe la 
mijlocul părţii moi a aripioarei dorsale; această linie e deseori întreruptă. 
A treia linie începe dela finea occipitalulului şi merge pe lângă muchea 
spinării dela baza aripioarei dorsale până la începutul coadei. Şi această 
linie, deşi este mai pronunţată, este din loc în loc întreruptă. La unele 
exemplare prinse în timpul iernii am găsit între fiecare din aceste 3 linii 
încă câte o linie mult mai slab pronunţată şi mai întreruptă, aşâ că avem 
în total 5 linii longitudinale. 

Pe membrana dintre radiile spinoase ale dorsalei sunt o serie de pete 
negre, astfel dispuse încât formează şi ele 3 dungi închise, dunga cea mai 
de jos formează marginea acestei aripioare. Aceste dungi formate din 
puncte se văd şi pe partea moale a dorsalei cât şi pe caudală şi chiar 
anală, însă cu mult mai puţin pronunţate. Irisul este la partea superioară 
negru, la partea inferioară deschis cu luciu metalic. 

Dimensiunile. Exemplarele mature obişnuite au o lungime de 14 — -15 
cm.; exemplare însă de 18 — 20 cm. nu sunt o raritate; cele mai mari 
exemplare ce le-am văzut — provenite din Dunăre, din braţul Kilia, erau 
de 24 cm. 

Distribuţia. Răspărul este mai mult limitat în basenul Dunării, el se 
rătăceşte numai rareori în partea inferioară a râurilor noastre. Foarte 
des este însă la mare la: Musura, Sulina şi Sf. Gheorghe în gurile Du- 
nării, aici la fiecare trăsătură de năvod se scot câteva bucăţi. Răspărul 
intră si prin bălţi — însă e foarte rar — şi se pescueşte mai cu seamă iarna 
când se trage cu năvodul pe sub ghiaţă. In lacurile naturale din interiorul 
terii, cari nu stau în legătură cu Dunărea şi unde Ghiborţul se găseşte foarte 
mult, el lipseşte cu totul. Pentru descrierea de faţă au servit 8 exemplare din 



33 

regiunea deltei Dunării, 7 exemplare din mare, 8 exemplare din balta 
Bugeac (judeţul Constanţa) şi o serie de pui dela 2 cm. lungime în sus. 

Biologia. Răspărul trăeşte de preferinţă în apa curgătoare a Dunării, 
dar mai cu seamă în partea ei inferioară; nici apa sălcie a Razimului însă 
şi a mării din faţa gurilor Dunării nu-i displace şi aici chiar se găsesc 
exemplarele cele mai mari. Se credea că nu intră prin bălţi, totuşi l-am 
putut constată la noi foarte adeseaori în bălţile Dunării şi mai cu seamă 
în timpul iernii. In privinţa hranei el se aseamănă foarte mull cu Ghiborţul. 
Epocele sale de reproducţiune sunt în Aprilie şi Maiu. In luna lui Iunie 
ouăle sunt complet desvoltate şi mai în fiecare vară am găsit între 15 
Iunie până pe la mijlocul lui Iulie cantităţi mari de pui mici în balta puţin 
adâncă de lângă farul dela gura Sulinei. Puii ca de 2 cm. lungime sunt 
albi cu totul sau transparenţi şi se recunosc uşor după ochii lor negri 
foarte mari. 

Părăsite. S'au descris până azi la el numai 2 parazite : Ascaris dentata 
şi Echinorynchus proteus, este însă sigur că are mai multe specii pe cari 
în parte le-am şi colectat, însă nu le-am putut încă determină. 

Intebuinţarea şi modul de prindere este cam acelaş ca şi la specia 
precedentă. Carnea Răspărului este foarte bună la gust şi aduce cu gustul 
şalăului, totuş acest peşte fiind foarte rar nu are nici o importanţă comer- 
cială. Pentru prins nu sunt instrumente speciale, ci se pescueşte cu di- 
feritele plăşi mari (năvoade, voloace, tifane, etc.) împreună cu alţi peşti. 

Numele populare. Pescarii români din Turtucaia, cari pescuesc în mai 
toate apele noastre, îi zic Răspăr, nume pe care îl dau şi la Ghiborţ. 
Alţii îi zic Meles, adică amestecătură, din cauză că îl consideră ca cor- 
citură de Biban cu Şalău (Turtucăienii dela balta .Călăraşi). Lipovenii 
din delta Dunării îl numesc Kahna. Cei mai mulţi pescari nici nu-1 cu- 
nosc fiind foarte rar. 



înainte de a termină cu descrierea diferitelor specii de peşti aparţinători 
familiei Percoideilor, cred necesar să amintesc că — în afară de Lucioperca 
marina Cuv., despre care am vorbit mai sus — mai există încă două 
specii caracteristice afluenţilor Mării Negre, pe cari cu toate cercetările 
mele îndelungate şi foarte zeloase nu am putut să le descoper în apele 
noastre. Aceste specii sunt: Acerina rossica Cuv. et Val. şi Percarina 
Demidoffii Nordm. Cum că aceste specii în adevăr lipsesc în aceste ape 
sunt aproape sigur, deoarece timp de aproape 13 ani le-am căutat în 
continuu fără a le putea găsi şi deoarece nici cei mai vechi şi experimen- 
taţi pescari nu-şi amintesc să le Ji văzut vreodată. Cred însă necesar 
să relevez aici în mod special lipsa lor, deoarece pe de o parte ihtiologul 
cel mai mare al Mării Negre, Kessler le trece pe. toate 3 (cu semnul?) 
ca probabil existând în Dunăre, iar pe altă parte deoarece lipsa lor din 
aceste ape constitue un fapt important care ne poate da dreptul a trage 
oarecari concluziuni mai generale de geografie animală şi care deci merită 
a li pus în relief. 

A. R. — Publ. Adumaehi. 111. Autipa, lhtiologia. 3 



u 

1) întrucât priveşte Lucioperca marina, ani arătat la locul cuvenit 
părerile mele asupra acestei specii. 2) întrucât priveşte pe Acerina rossica 
Oliv. et Val., cred că e necesar să relevez că făcând o comparaţie între de- 
senurile foarte bune din Nordmann, Sabanejeff şi Warpachowski, descripţiile 
lor şi diagnoza preciza a lui Boulenger şi între numeroasele exemplare de 
Acerina schraetser din apele noastre ce le-am avut la dispoziţie, am 
putut constata următoarele fapte: a) Coloraţiunea între ambele specii e 
în adevăr cu totul diferită, una fiind punctată şi alta liniată; b) Botul la A. 
rossica este ceva mai lung, însă se găsesc pe de altă parte şi exemplare din 
A. schraetser cari au şi ele un bot ceva mai lung şi c) că înălţimea 
corpului la A. rossica e conţinută de 4 ori în lungimea totală, pe când la 
A. schraetser e mai mică şi intră de 5 ori. Se găsesc însă iarăş exem- 
plare de A. schraetser cari au şi ele un corp ceva mai înalt. Din aceste 
se vede dar că între aceste 2 specii nu există mari diferinţe şi că chiar 
între caracterele distinctive ale lor există transiţiuni şi forme interme- 
diare. De aici se vede dar că bănueala lui Jeitteles că «A. rossica Cuv. 
ist vielleicht nur eine Varietăt von A. Schraitzer (1)» are oarecare proba- 
bilităţi de adevăr şi merită a fi cercetată mai amănunţit comparând un 
număr mare de exemplare din ambele specii. 

3) întrucât priveşte Percarina (2), acest curios gen a cărui existenţă este 
acum bine asigurată prin descrierile exacte ale lui Nordmann, Heckel u. 
Kner şi în urmă Boulenger, nu am alta nimic de observat decât că, deşi ea a 
fost descoperită în apropiere de apele noastre la Nistru şi se află acolo 
în abundenţă, totuş nu există nicăeri în basenul Dunării; şi că cauzele 
acestor diferinţe merită a fi examinate mai cu deamănuntul. 



(1) 1. c, p. 48. 

(2) Iată diagnoza acestui gen : Corpul comprimat lateral. Gura terminală. 2 aripioare dorsale 
lipite între ele la bază numai printr'o mică continuare a pielii. Operculul şi Preoperculul cu spini 
puternici. Dinţii din gură informă de perie. Pe falca inferioară dinţii ies şi în afară şi acoper 
chiar şi partea exterioară a fălcii, aşă că-i dă aparenţa unui val cu dinţi. Limba nedinţată. 
Capul şi pieptul fără solzi. Oasele capului cu cavităţi mucifere. 7 (rareori 8) radii branchiostege. 



2. FAM. SCLEROPAREI. 

Acanthopterigieni având oasele suborbitale lăţite la partea lor posterioară şi 
contopite cu preoperculul pentru a formă împreună de fiecare (tarte o cuirasă a 
obrazului. 2 dorsale din cari cea dintâi mai scurtă decât cea de a doua Ari- 
pioarele ventrale între cele pectorale. Capul şi diferite bucăţi ale aparatului oper- 
cular mai mult sau mai puţin spinoase. 

Familia Scleropareilor sau Cataphractelor este compusă clin numeroşi 
reprezentanţi, cari însă mai toţi trăesc în mare; în apele noastre interioare 
nu trăeşte decât un singur gen, Coitiis, reprezentat şi el prin două specii. 
Genul Trigla care tace parte şi el din acesta familie şi din care se află 
3 specii în Marea Neagră pe lângă coastele noastre, nu intră niciodată în 
apele interioare şi nici măcar în apele sălcii din regiunea gurilor Dunării. 



1. Gen. Cottus Linne. 

Capul lat şi turtit, la partea anterioară rotunzii; Trunchiul rotund 
iar coada comprimată lateral. Pielea, goală fără solzi, cu linie late- 
rală. Gura largă cu dinţi mici în formă de perie pe fălci şi vomer. 
Palatinele fără dinţi. Aparatul opercular cu ghimpi. 6 radii bran- 
chiostege. Pectoralele mari în formă de evantaliu; ventralele înserate 
sub pectorale. Fără băşică înotătoare. 

Acest gen este reprezentat în apele României prin 2 specii sigure şi 
bine definite : C. gobio Lin. şi C. pcecilopus Heck; celelalte 2 specii C. 
microstomus. Heck şi C. ferrugineus Heck, cari au fost descrise de He- 
ckel(l) ca specii deosebite şi din cari una se găseşte şi în apele noastre, 
s'au dovedit în urmă de Jeitteles(2) şi Gunther(Ş) că nu sunt decât varie- 



(1) Iacob Heckel în: Annalen des Wiener Museums, 1836 II Bd., tab. 6, Fig. 3—4, pag. 147, şi He- 
ckel & Kner, 1. c, p. 34, fig.14. 

(2) L. H. Jeitteles, TJeber die Siisswasserarten der Fischgaftung Cottus. Beitrag eu einer wieder- 
holten Eevision dieses Genus. Arch. per la Zoologia, t. I. I, f. 2, 31 Dec. 1861. 

(3) Gunther, Catalogue of the Acanthopterygian Fishes in the Chollect. of the Brit. Museum, voi. 
II, London 1860, şi: Fische des Neckars, pag. 17. 



g6 

taţi. Merita deasemenea a fi relevat faptul că genul Cottus, deşi are re- 
prezentanţi în toate mările, în Marea Neagră nu există nici unul. 



/ sp. Cotii s gobio. Lin. Sqlăvoace. 

Tub. II. Fig. 13 şi 13 a. 



Caracterele specifice. Gura mai mult sau mai puţin largă; Pec- 
toralele lungi şi late informă deevantaliu; Ventralele fără 
dungi transversale pronunţate, sunt înguste şi scurte şi 
nu ajung niciodată până în dreptul deschiderii anale. Ul- 
timul radiu (al IV-lea) al ventralelor aproape egal cu primul 
lor radiu moale. 

Sinonime şi citaţiuni: 

Cottus: Marsigli, 1. c, Tom. IV, p. 73, Tab. 24, Fig. 2. 

Cottus s. Gobio fluviatilis capitatus: Gesner, De aquatil., f. 162 a. 

Cottus gobio: Linne, S. N. I, p. 452, 1766. Bloch, Oek. Naturg. d. Fische 
Deutschlands, 2, 17, tab. 39, fig. 2, (1784). Pallas, Zoographia Rosso-Asiaî. 
III, p. 126. Meidinger, Icon. pisc. Austr., tab. 17. Cuvier etValenciennes, 
1. c, voi. IV, p. 145. Reissinger, 1. c, p. 10. Nordmann, 1. c, p. 376. 
Bielz, 1. c, p. 7 (1853). Kessler, Zur Ichtyol. etc, p. 7 ; — Aralo-Caspi- 
Pontic. Ichthyol. (1877). Heckel u. Kner, 1. c, p. 27. Jeitteles, Gattung Cottus 
(Arch. p. la Zool. 1861). Pancic, 1. c, p. 68. Gunther, Catal. II, p. 156. 
Siebold, 1. c, p. 62. Grimm, 1. c, No. 15. Seeley, 1. c, p. 50. Sabane- 
jeff, 1. c, p. 86. WarpacowsM, 1. c, p. 43. 

Cottus microstomus : Heckel, Annalen des Wiener Museums II, p. 147, 
tab. 8. Nordmann, 1. c, p. 377. Heckel u. Kner, 1. c, p. 32. Kessler, 
Zur Ichthyologie des Sudwestlchen Russlands, p. 7, şi Nachtrăge zur Ich- 
thyologie des siidwestlichen Russlands (1857), p. 7, No. 7. 

Cottus ferrugineus: Heckel u. Kner, Siisswasserfische, etc, p. 34. 

Br. 6, 1 D. 6 - 9, 2 D. 16—18, P 13—14, V 1/4, A 12—14, C. 13. 

Sglăvoacele au un corp foarte bine caracterizat prin capul lor mare, lat 
şi turtit şi prin corpul lor cu mult mai îngust, comprimat lateral, care 
merge din ce în ce subţiindu-se. Capul lor seamănă, cum zic pescarii no- 
ştri „cu un cap de broască" şi are o lăţime egală cu lungimea sa, care 
şi ea este egală aproximativ cu 1 / i din lungimea totală a corpului. Lăţi- 
mea maximă a capului este în dreptul operculelor. Capul fiind foarte tur- 
tit, înălţimea sa maximă este abia ceva mai mare ca jumătatea lăţimii 
sale. îndată după deschiderile branchiale, corpul se subţiază şi lăţimea sa 
maximă de după inserţiunea pectoralelor, care este egală cu înălţimea sa 



37 

maximă dela începutul primei dorsale intră de 5.5 până la 6 ori în lun- 
gimea totală a corpului, 

Un exemplar provenit din râul Trotuş de 93 mm. lungime are urmă- 
toarele dimensiuni: lungimea capului 23 mm.; lăţimea capului 23 mm.; 
înălţimea capului 13 mm.; înălţimea corpului la începutul dorsalei 16 
mm. ; lăţimea corpului între pectorale 16 mm. ; diametrul longitudinal al 
ochilor 5 mm.; distanţa interorbitală 4,5 mm.; distanţa praeorbitală (dela 
marginea ochiului la vârful botului) 5 mm. 

Gura este largă şi ajunge la unele exemplare chiar până sub jumătatea 
ochiului ; ea este rotunzită înainte. La bărbaţi, cari de obiceiu au capul 
mai larg, este şi gura cu mult mai largă decât la femele. Fălcile sunt 
egale şi au pe ele mai multe serii de dinţi mici catifelaţi ; de asemenea 
şi vomerul. Palatinele şi limba sunt nedinţate. Caracteristic e că şi oa- 
sele faringeale au pe ele mici dinţi catifelaţi; de asemenea şi arcurile 
branchiale (afară de primul) poartă pe ele mici papile acoperite cu dinţi 
mici catifelaţi. 

Partea superioară a capului este netedă, oasele neapărând la suprafaţă. 
Ochii sunt îndreptaţi mai mult în sus privind numai foarte puţin în lă- 
turi; diametrul lor este aproape egal cu 73 din lungimea capului. Dis- 
lanţa ochilor dela vârful botului este egală cu aproape odată diametrul lor 
şi tot astfel e şi distanţa dintre ei. 

Preoperculul este înarmat la partea superioară a marginii sale poste- 
rioare cu un spin puternic întors în sus, sub aceasta se mai află adeseori 
şi un al doilea mult mai mic şi mai ascuţit, care este acoperit cu piele. 

Suboperculul are şi el un mic ghimpe îndreptat înainte, care este şi el 
acoperit cu piele. 

Deschiderea branchială nu este tocmai mare, iar membrana branchială 
este susţinută de 6 radii branchiostege bine pronunţate. Parabranchiile 
sunt mari şi pectinate. 

Pielea pe corp este goală, moale, cu numeroase mici papile şi secre- 
tează mucozităţi. Linia laterală începe dela inserţia operculului, merge 
ceva mai sus de jumătatea corpului şi se termină la jumătatea inserţiunii 
aripioarei caudale. Ea e compusă din 26 — 28 tubuşoare mici cari sunt 
orificiile canalului lateral. Orificiile acestor canale se observă foarte bine 
şi pe cap şi mai cu seamă pe falca inferioară se recunosc porii foarte 
bine. La unele exemplare linia laterală nu ajunge până la inserţiunea ari- 
pioarei caudale, ci se termină încă înainte de sfârşitul dorsalei. Acest ca- 
racter, căruia înainte i se dădea o mare importanţă şi se zicea că e ca- 
racteristic numai pentru speciile americane de Cottus, se întâlneşte foarte 
des la exemplarele recoltate în apele noastre. 

Prima aripioară dorsală este mică şi cu mult mai joasă decât a doua; 
ea începe ceva mai în urma părţii superioare a bazei pectoralelor. Deşi 
separată, ea este de obiceiu la baza ei legată printr'o mică cută de piele 
cu a doua dorsală, care este cel puţin de 3 ori mai lungă. Pectoralele, 
în formă de evantaliu, sunt foarte mari şi lungimea lor este egală cu 
aproape 1 / i din lungimea totală a corpului. Ventralele sunt înguste şi mici 
şi nu ajung până la anus. Ultimul lor radiu moale este egal în lungime 
cu primul. Toate celealte aripioare, mai cu seamă la exemplarele tinere, 



3& 

sunt de obiceiu compuse din radii nebifurcate. Anala este singura care 
are în totdeauna radii bifurcate şi are marginea ei posterioară convexă. 

Anusul este situat ceva înaintea jumătăţii corpului ; după dânsul vine 
porul genital care la bărbaţi este întotdeauna ceva mai lung. 

Coloraţiunea. Coloarea variază mult şi mai cu seamă şi după apele în 
cari se prind; aşa de ex. la Broşteni şi Bicaz exemplare prinse în Bistriţa 
sunt cu mult mai deschise decât cele din pârae. Coloarea generală va- 
riază între cenuşiu închis şi cafeniu pe spinare şi între alb şi cenuşiu 
deschis pe burtă. Pe spinare sunt în totdeauna dungi şi pete cafenii mai 
închise, iar pe burtă numai la bărbaţi sunt pete cafenii, pe când la femei 
pântecele este nepătat. In genere bărbaţii sunt în totdeauna de o coloare 
mai închisă. Prima aripioară dorsală este cafenie cu pete mai închise şi 
cu o margine bătând puţin în roş. Celelalte aripioare urmează coloarea 
generală a corpului. Ventralele sunt albe sau cenuşii deschise şi nu sunt 
pătate sau vărgate decât numai puţin sau chiar de loc. 

Dimensiuni. Sglăvoacele nu ajung niciodată la dimensiuni mari. Exem- 
plarele obişnuite sunt între 9 — 12 cm.; se găsesc însă exemplare şi de 
15 cm. lungime. 

Distribuţiunea. Sglăvoacele sunt foarte răspândite în apele Carpaţilor 
româneşti, ele trăesc în cursul superior al râurilor noastre şi în pârăele 
cari se varsă în ele. Am colectat şi examinat exemplare din următoarele 
ape : din Bistriţa şi afluenţii ei : Bicaz, Tarcău, Neagra, Sabasa, Borca, Ne- 
grişoara, etc; aici deja la Piatra-N. ele încep a deveni mai rare ; din 
Trotuş şi afluenţii săi la 1 >ărmăneşti ; din cursul superior al Dâmboviţei, 
râul Doamnei, râul Târgului, etc, lângă Câmpu-lung ; din cursul superior 
al Argeşului şi Vâlsanu (la gura sa) ; în cursul superior al Oltului, Bis- 
triţa (Oltenia) şi Lotariţa, etc. 

In cursul inferior al râurilor noastre, Sglăvoacele nu pot trăi, cu atât 
mai puţin încă în Dunăre. De aceea trebue să-mi exprim mirarea mea 
când distinsul autor al Faunei pontice, Nordman (1) scrie „J'ai peche dans 
le Danube, dans le Bug et dans le Dnieper, ainsi que dans Ies ruisseaux 
dependants de ces fleuves, le C. gobio tel que Cuv. et. Val. l'ont decrit". 
De sigur că aceasta nu poate fi decât o eroare care trebue să-şi aibă 
explicarea ei în etichetarea greşită a materialului adunat în alte locuri, aiir- 
maţiune care de altfel şi întrucât priveşte Nistrul a fost pusă la îndoeală 
de către Kessler(2). 

Biologia. Sglăvoacei îi plac pâraele mici de munte cu curent puternic 
şi cu fundul stâncos sau pietros, de aceea ele se găsesc în toată regiunea 
păstrăvului în cele mai mici părae şi izvoare, unde trăesc împreună cu 
Păstrăvul, Boişteanul şi Grindelele. Ele se scoboară însă şi mai la vale 
până prin regiunea Lipanului, în Bistriţa d. ex. se găseşte — deşi mult mai 
rar — până la Piatra-Neamţu. Se găseşte de asemeni şi în lacurile de 
munte. Ele trăesc în apă şipotoasă, spumoasă, ascunse pe sub bolovani în 
partea lor din aval şi nu ies de aici decât «dacă sunt scormonite cu băţul 



(1) Nordmann, 1. c, p. 376. 

(2) Kessler, Ausuge a. d. Berichte, etc, p. 13. 



39 

sau dacă se mişcă bolovanii». Ele stau la pândă sub pietre şi când văd vreun 
animal care le serveşte de hrană, se aruncă asupră-i făcând mişcări bruşte. 

Zglăvoacea se hrăneşte cu larve de insecte şi tot felul de animale mici 
ce găseşte în apele în cari trăeşte ; ea este însă şi un peşte foarte răpi- 
tor — după cum o arată şi forma gurii — şi mănâncă şi ouă şi pui de peşte, 
în special ea aduce mari stricăciuni la ouăle şi puii Păstrăvului. 

Zglăvoacea leapădă icrele primăvara «când se desleagă omătul» înce- 
pând prin Martie, câte odată şi pe la sfârşitul lui Fevruarie şi ţine până 
la sfârşitul lui Aprilie. Bătaia se face în felul următor : bărbatul sapă cu 
coada «ca cu o mătură» o gropiţă în prundişul de pe fundul apei sau alege 
între pietre un loc ascuns şi liniştit, apoi vine femeia — care în această 
epocă este cu totul diformă — şi leapădă între 100 — 500 de ouă pe cari 
le lipeşte de pietre; aceste ouă lipindu-se şi între ele formează «un fel 
de boţ» care stă ascuns între pietre. Ouăle sunt mari, au un diametru de 
2.5 mm. şi o coloare galbenă roşietică; durata incubaţiunii lor este de 
4 — 5 săptămâni, în care timp bărbatul stă şi le păzeşte. 

Grija pe care o au părinţii pentru puii lor a fost deja observată de 
Linne (1) care scrie «Nidum in fundo format, ovis incubat prius vitam de- 
sertus, quam nidum». In urmă Marsigli (2) şi apoi Fabricius (3) arată din 
nou grija părinţilor de puii lor şi susţin că bărbatul este acela care pă- 
zeşte ouăle în tot timpul incubaţiunii lor. 

Aceste observaţiuni au fost puse în urmă mult timp la îndoeală de mai 
mulţi naturalişti de mare valoare, între cari şi Bloch (4), Eckstrom (5), Gun- 
ther (6), Cuvier şi Valenciennes (7), etc. până ce Tleckel şi Kner (8) au adus 
alte observaţiuni nouă ale unor pescari cu multă experienţă din Austria, 
prin cari se confirmă în totul vechile observaţiuni ale lui Marsigli şi Fa- 
bricius. Observaţiuni directe în acuarii asupra modului de reproducţie a 
Zglăvoacelor sub controlul unui om de ştiinţă nu s'au făcut încă, dar nu 
ştiu de ce nu s'ar da crezare acestor observaţiuni ale pescarilor, cu atât 
mai mult, cu cât sunt şi alte specii de peşti la cari bărbatul păzeşte ouăle 
în timpul clocirii ca şi aici. Nu am decât să citez Somnul din bălţile noa- 
stre — care în forma generală a corpului are multă asemănare cu Zglăvoa- 
cele — despre care se ştie, şi am putut şi eu singur deseori s'o observ, 
că bărbatul în tot timpul incubaţiunii stă lângă icre şi le păzeşte, şi când 
se apropie de ele vreun alt peşte, sare la el să-1 mănânce sau îl loveşte 
cu coada ca cu un biciu. Tot astfel este şi cu Gasterosteus şi diferite 
alte specii. 

Părăsite. Sau găsit până astăzi 2 specii de Echinorynchi, 2 specii de 
Cestode şi 2 de Trematode. 



(1) Linne, Systema Naturae, voi, I, ed, 12. 1766, p. 452. 

(2) Marsigli, Danubius panon., voi. IV, p. 73. 

(3) Ot. Fabricius, Fauna Groenlandica, 1780, p. 160. 

(4) Bloch, Oeckon. Naturg. d. Fische Deutschlands, II, p. 14. 

(5) Eckstrom, Fische in den ScJieeren von Morko, p. 170. 

(6) Gunther, Fische des Neckars, p. 28. 

(7) Cuvier et Valenciennes, 1. c, voi. IV, p. 151. 

(8) 1. c, p. 30, 



40 

întrebuinţarea. Sglăvoacea are o carne foarte gustoasă şi când se fierbe 
iea o coloare roşie ca a păstrăvului. La noi se mănâncă mult, fript proas- 
păt la frigare. O valoare comercială nu are şi nici nu se aduce decât 
foarte rar şi în foarte mici cantităţi prin unele oraşe de munte la piaţă. 

Piscicultura. Sglăvoacea fiind un peşte răpitor, care poate aduce ade- 
seori mari stricăciuni tovarăşului său de vieaţă, Păstrăvul, căruia îi mănâncă 
ouăle şi puii şi-i face concurenţă la hrană, nu numai că nu trebue îmmulţit, 
dar din contră ori de câte ori voim să facem îmbunătăţiri pentru pescui- 
tul din pârăele de munte, trebue să căutăm a-1 împiedică să se îmmul- 
ţească prea tare şi a-1 înlocui cu pui de păstrăvi. 

Pescuitul. Sglăvoacele se prind vara cu sacul şi cu mâna, ridicând în- 
cet pietrele; iarna se bat cu ostia. Ele cad însă şi la cereală (crâsnicul 
fără coadă) şi câte odată chiar la gărduţul cu leasă. 

Numele populare. Numele cele mai răspândite sunt: Sglăvoace, Sglă- 
voc, Sglăvoagă şi Glăvoace; le-am auzit în Bucovina, pe toată valea Bis- 
triţei, la Câmpulung, în judeţul Argeş, şi chiar arareori pe valea Oltului, 
Topolog si Lotrişor. In Transilvania, după Bielz şi Heckel şi Kner : Klo- 
wosch şi Butz. In Moldova se mai numesc Babe, Babele şi Bobi (pe 
pâraiele din valea Bistriţei, pe Trotus, Asău, Uzul, la Dărmăneşti, etc). In 
Oltenia se numesc mai cu seamă Moace. 

Varietăţi. In apele noastre trăesc 2 feluri de varietăţi din această specie, 
şi anume : 

1) Forma tipică Cottus gobio L. Var. macrostomus aci descrisă, 
caracterizată printr'o gură mare, maxilarul ajungând înapoi cel puţin 
până sub marginea anterioară a ochiului şi 

2) Cottus gobio L. Var. microstomus (= Cottus microstomus: Heckel, 
Anal. d. Wiener Museums 1836 şi Heck & Kner, 1. c, p. 32), caracte- 
rizată printr'o gură mai mică, maxilarul neajungând înapoi până 
sub ochi. 

Celelate diferinţe cari s'au găsit între aceste 2 forme şi cari făcuse 
pe Heckel să ridice ultima varietate la rangul unei specii s'au dovedit în 
urmă — în special de către Giinther şi Jeitteles — că nu există şi că amân- 
două formele sunt strâns legate între ele prin forme intermediare. 

Varietatea microstomus a fost găsită de către Kessler în apele Basara- 
biei şi eu am găsit-o foarte des în pâraele noastre din munţii Moldovei. 
Ea are acelaş fel de vieaţă, hrană, reproducţie etc. ca şi. forma tipică, aşâ 
că nu am nimica nou de spus în privinţa ei. 



2. Sp. Cottus poecilopus Heck. 

Tab. II. Fig. 14. 

Caractere specifice: Gura foarte largă ajungând până sub ochi. 
Pectoralele lungi şi late în formă de evantaliu. Ventralele 



41 

cu dungi transversale bine pronunţate, sunt înguste ajun- 
gând cel puţin până în dreptul anusului. Ultimul radiu 
moale (al IV-lea) al ventralelor cu mai mult de 1/3 mai 
scurt decât primul lor radiu moale. 

Sinonime şi Citaţiiini: 

Cottus poecilopus: Heckel, Annalen des Wiener Museum's (1836), Tab. 
8, fig. 1 şi 2. Heckel u. Kner, 1. c, p. 31, fig. 11. Nordmann, 1. c, p. 371. 
Gunther, Calalogue etc, voi. II, p. 157 (nu: Fische d. Neckars). Siebold, 
1. c, p. 64. Jeitteles, Rev. d. Gattung Cottus, 1861 şi Prod. Faune Vertebr. 
Hungar. super., p. 48. Pancic., 1. c, p. 69. Kessler, Ichthyol-Aralo-Caspi- 
pontică, p. 290 (No. 25). Grimm, 1. c, No. 26. Seeley, 1. c, p. 55. Bade, 
1. c, p. 64. 

Cottus gobio var. poecilopus: Gunther, Fische d. Nekars, p. 25. 

I D. 8—9, 2. D. 16—20, P. 14, V. 1/4, A. 13—15, C. 13. 

Această specie în afară de caracterele deferenţiale arătate prin diagnoză 
se deosebeşte numai puţin de cea de sus. Un caracter prin care exem- 
plarele din apele noastre par a se deosebi de cealaltă specie este ghim- 
pele preopercular care aici nu este aşâ de mare şi aşa de întors în sus 
ca la Cottus gobio. 

Pentru a se aprecia mai bine diferinţele între diferitele dimensiuni ale 
corpului dau aici măsurătorile luate de pe un exemplar normal de 106 mm. 
lungime, măsurători cari coincid cu cele luate de pe diferite alte exemplare, 
aşâ că pot fi luate ca tipice: lungimea capului 29 mm., lăţimea ca- 
pului între marginile preoperculelor 27 mm., înălţimea capului 17 mm., 
înălţimea maximă a corpului la începutul dorsalei 17 mm., înălţimea minimă 
la pedunculul caudal 8 mm., lăţimea maximă a corpului între pectorale 17 
mm., lăţimea pedunculului caudal la finea dorsalei 4 mm., dela vârful bo- 
tului la anus 48 mm., dela anus la finea caudalei 58 mm., diametrul lon- 
gitudinal al ochilor 5 mm.; distanţa praeorbitară 5 mm. şi distanţa înter- 
orbitară 5 mm. 

După cum se vede dar din comparaţia acestor măsurători cu cele date 
pentru Cottus gobio, între aceste 2 specii în afară de diferinţele relevate 
în diagnoză, nu există altele mai principale. 

Diferinţa arătată de Heckel că la C. gobio radiile dela pectorale (cel 
puţin în partea superioară) se bifurcă, pe când aici niciodată, nu are nici 
ea nici o însemnătate — după cum a arătat şi Jeitteles (1) şi Siebold (2) — 
căci pe de o parte găsim foarte multe exemplare — chiar adulte — de C. Gobio 
cari nu au nici un radiu din pectorale bifurcat, iar pe de altă parte în- 
tâlnim foarte adesori C. poecilopus cu radii din pectorale bifurcate. 

Coloraţiunea. Coloarea generală a corpului este cu totul asemănătoare 
cu specia precedentă, poate numai că colorile sunt ceva mai închise — 



(1) 1. c, p. 8-9. 

(2) 1. o., p. 65. 



42 

ceeace însă poate ti numai din cauza diferitelor ape unde trăesc. Cu totul 
diferită este coloraţiunea aripioarelor ventrale cari aici sunt vărgate trans- 
versal având vreo 10 — 14 dungi transversale pe ele foarte pronunţate — 
pe când la C. gobio sunt uniforme fără vărgături pronunţate pe ele. De ase- 
menea şi I-a dorsală are o coloare ceva deosebită având 2 pete negre mari 
şi rotunde, una la începutul şi una la sfârşitul ei, legate la baza lor printr'o 
pată castanie. Marginea acestei aripioare este albă. 

Distribuţiunea. Cottus poecilopus are aceeaş răspândire în apele noastre 
ca şi Cottus gobio, numai că în unele locuri — d. ex. în regiunea Bistriţei — 
e cea dintâi mai răspândită, pe când în altele — d. ex. regiunea Trotuşului — 
e cea de a doua. In totul însă această specie este cu mult mai numeroasă 
în apele noastre decât C. gobio. 

In privinţa Biologiei, întrebuinţării ci pescuitului aceste 2 specii se asea- 
mănă cu desăvârşire. De asemenea pescarii noştri nedistingându-le una 
de alta, le dau aceleaşi nume populare. 

Varietăţi. După cum a arătat şi Jeitteles (1) pentru apele din Ungaria, 
tot aşâ şi în apele noastre această specie are 2 varietăţi : una cu gura 
mare (var. macrostomus JeitteL), al cărei maxilar ajunge până sub ochiu, 
şi alta cu gura mai mică (Var. microstomus Jeittel.), al cărui maxilar 
nu ajunge înapoi până sub ochiu. 

Intre ambele varietăţi nu există însă nici o altă diferinţă. 



(1) Prod. favnae Vertebr, Hnngar-super., p. 4S. 



3. FAM. GASTEROSTEIDAE BONAP. 

Acanthopterigieni având oasele suborbitale lăţite şi articulate cu preoperculul 
pentru a forma împreună de fiecare parte câte o cuirasă a obrazului. înaintea 
aripioarei dorsale mai mulţi spini liberi nelegaţi între ei printr/o membrană. Ven- 
tralele cari sunt situate în regiunea abdominală sunt compuse numai di» câte 
un spin puternic şi cel mult un radiu moale rudimentar. Cu beşică înotătoare. 

Peştii cari compun această familie, din cauza organizaţiunii lor par- 
ticulare au fost înainte atribuiţi de diferiţi naluralişti la diferite familii. 
Cuvier şi Valenciennes (1), luând de bază oasele suborbitale lăţite cari 
se articulează cu preoperculul şi acoper obrajii ca o cuirasă, au încercat 
să-i pună în familia creată de dânşii a Cataphractelor. Alţii ca C. Dumerii (2), 
Rihppel (3), Heckel şi Kner (4) şi în urmă Siebold (5), considerând mica im- 
portanţă a caracterului pe care se bază Cuvier şi multele diferinţe de 
organizaţie ce există între Gasterostei şi celelalte Cataphracte (Cottus, 
Trigla, etc), au luat de bază forma generală a corpului, pielea şi colora- 
ţiunea ei identică, etc. şi au căutat a le pune în familia Scomberoideilor. 
Astfel s'a revenit la vechia idee a lui Bloch (6) care punea Gasterosteidele 
alături de Scomberide şi mai cu seamă la opinia lui Linne (7) care punea 
pe Ncmcrates, Temnodon şi alte adevărate Scomberide, între Gasterostei. 
De altfel această asemănare a Gasterosteilor cu Scomberidele nu a scăpat 
nici chiar pescarilor noştri din vedere, cari în unele regiuni din Dobrogea 
numesc pe Gasterosteus Pălămidă sălbatică (adică Pelamys care este un 
adevărat Scomberid). 

Dar nici cu Scomberidele înrudirea lor nu este naturală ci numai apa- 
rentă : conformaţiunea specială a basenului, spinii liberi dinaintea dorsalei, 
forma ventralelor compusă dintr'un singur spin, etc. le separă cu totul de 
ele; afară de aceasta chiar Cuvier singur a atras atenţiunea asupra con- 
formaţiunii capului lor care seamănă mai mult cu Pericoideele şi e cu 
totul diferit de Scomberide. 



(1) 1. c, voi. IV, pag. 479. 

(2) C. Dumerii, Zoologie analitique, pag. 124, 1806. 

(3) Riippel. 

(4) Heckel u. Kner, Susswasserfische d. Oester. Monarchie. 

(5) Siebold, Siissivasserfische v. Mitteleuropa, p. 62. 

(6) Bloch, Oekon. Naturgeschichte d, Fische Dentschlands, II. Bd., p. 79, 

(7) Linne, System, Naturae. 



44 

Astfel fiind, încă din 1834 Bonaparte (1) apoi Giinther (2) şi Blan- 
chard(3) au format o familie desebită a Ga heroidelor, familie care astăzi 
este aproape general admisă în toate tratatele moderne de Ihtiologie. 

In privinţa poziţiuni sistematice a acestei familii, abia în timpul din urmă 
s'a ajuns a se dovedi că ea este de aproape înrudită cu familia Fistu- 
larideilor. O specie, Auliscops spinescens, nu de mult descoperită de către 
Peters lângă coastele Californiei se aseamănă în atâtea privinţe cu Gas- 
terosteii şi mai cu seamă prin faptul că posedă o serie de spini dorsali 
liberi, încât înrudirea lor nu mai sufere nici o îndoeală(4). 

Această familie este reprezentată în apele noastre printr'un singur gen 
Gasterosteus. 



Gen. Gasterosteus Artedi. 

(gen. pisc. p. 25. 1738). 

Corpul fără solzi, acoperit cel mult pe lături cu câte o serie de plăci 
osoase. Spinii dorsali şi ventrali cu articulaţiuni cari se pot închide. 
Oasele pubiene foarte desvoltate ajungând înainte până la arcada hu- 
merală, iar înapoi acoperind mai mult sau mai puţin regiunea abdo- 
minală. Fălcile şi oasele faringiene cu dinţi catifelaţi, fără canini; 
limba şi oasele palatine fără dinţi. Diferitele bucăţi ale palatinului 
opercular nedinţate. Deschiderile branchiale mici şi susţinute prin 3 
radii branchiostege. 

Acest gen este reprezentat în apele noastre prin 2 specii: 



/. sp. Gasterosteus platygaster Kess/ez. Pălămida de Baltă. 

Tab. II. Fig. 15 a, b, c. 

Corpul. mi o, cu o z u g r u m ă t u r ă în formă de gât aparentă 
între cap şi torace şi cu un peduncul ca udai prelungit 
şi foarte subţire. înaintea aripioarei dorsale 9 — 10 spini 
liberi; dorsala şi anala de regulă cu câte 7 radii moi( 7 — 8 



(1) Bonaparte, Vert. syst. 1837. 

(2) Giinther, Catal. of the Fisch.es in the Brit. Museum. Voi. II, pag. 1. 

(3) Blanchard, Les Poissons des eaux douces dela France, p. 174. 

(4) Vezi şi F. Heinche, Untersuch. iik. die. SticMinge, în: Kongl. Vetenskaps-Akademien Fârhand- 
lingar, 1879, No. 6. Stokholm. 



45 

dorsala şi 6 — 7 anala). Spi n ii ventrali relativ groşi şi din- 
ţaţi pe marginile lor. Corpul acoperit pe lături cu câte 
29 — 30 plăci osoase din cari primele ceva mai mari şi 
apropiate între ele, iar celelalte din ce în ce mai mici, 
îndepărtate una de alta şi ascunse în piele, astfel că abia 
se pot recunoaşte. Pedunculul câudal neted fără cele 2 
carene laterale. Discul ventral lung şi lat ajungând până 
la deschiderea anală. Aripioara ca u dală rotundă. 

Sinonime : 

Gasterosteus platygaster: Kessler, Ausziige a. d. Berichte i'iber eine a. 
d. Nordwestl. Kusten des Schwarzen Meeres u. durch die Westl. Krym 
unternom. Reise. Moskau 1860. II. Th., p. 17. Kessler, Ichthyologia aralo- 
caspi-pontică, în lucrările expediţiei aralo-caspice (ruseşte) 1877, pag. 1—4 
şi pag. 20. Grimm, Fishing and Hunting in Russian Waters. 1883, No. 3. 
Sabanejeff, 1. c, voi I., pag. 91. WarpacJiowski, 1. c, p. 27. Steindachner, 
Ueber das Vorkommen von Gasterosteus platygaster Kessl. im Stromm- 
gebiete der Donau. Sitzungsberichte der kais. Akademie der Wissenshaften. 
Wien. Bd. CVIII. Abth. I. 1899. 

Gasterosteus platygaster var. Danubica: Steindachner, 1. c, pag. 4. 

Gasterosteus purigitius: Nordmann, 1. c, p. 381. Pancio, Pisces Serbiae, 
}). 71. Steindachner, Ichthyologische Notizen (X). Sitzbericht. d. kais. 
Akademie d. Wiss. Wien LXI Bd. Jahre. 1870. 



&■ 



1). 9—10/7—8, P. 10, V. 1/0—1, A. 1/6—7, C. 12—15. 

Această specie a fost descoperită abia în anul 1859 de către distinsul 
ihtiolog rus K. Kessler între algele din portul Odessei. Prima descriere 
a fost făcută după 8 exemplare cari aveau o lungime de 1".6"' până la 
2". 3'" (adică de 3.7 — 5.8 cm.) şi i-a dat următoarea diagnoză: (.(mit 9 
bis 10 gesonderten Ruckenstacheln, mit breitem, hinten abgerundeten Be- 
ckenschilde und kurzen Baucltflossenstacheln» (1). In urmă Kessler pro- 
curându-şi alte 14 exemplare mai mici (2.5 — 2.9 cm.) dintr'un braţ lateral 
al Niprului, a constatat între ele şi primele exemplare câteva diferinţe 
importante şi mai cu seamă: 1) sugrumătura dintre cap si torace nu era 
atât de lămurită. 2) Scutul ventral la aceste exemplare erâ cu mult mai 
îngust şi mai ascuţit şi 3) Spinii dorsali şi cei ventrali erau relativ mai 
puternici şi cei din urmă ajungeau până la finea discului ventral. Compa- 
rând în urmă toate exemplarele între ele, Kessler ajunge totuş la concluzia 
că nu a avut înaintea sa o specie sau varietate nouă, ci că diferinţele 
constatate se explică numai ca deosebiri de vârstă. 

In 1870 Jacowlew (2) studiind peştii dela gurile Volgăi descopere şi el 
2 varietăţi nouă şi anume: Gasterosteus platygaster var. Kessler i şi G. 



(1) 1. c, pag. 17. 

(2) Iacowlew, Câţiva peşti noi sau puţin cunoscuţi din gurile Volgăi. Kazan 1870 (ruseşte), 



platygaster Var. niger; iar în 1877 Kessler în lucrarea sa fundamentala 
asupra Ihtiologiei aralo caspi-pontică (1) descrie din nou această spe- 
cie, completând descrierea întâia si adăugând încă 2 varietăţi nouă : var. 
caucasicus şi var. aralensis, pe cari le-a găsit el în Transcaucasia şi în 
Marea de Ara! (la gurile fluviului Amu-Darii). Chiar şi această descriere 
nouă însă nu este destul de completă şi nu ne dă nici măcar o figură a 
acestei alât de interesante specii. 

Abia în timpul din urmă Steindachner care, după ce în 1870 (2) ur- 
inând exemplul lui Nordmann (3) şi Pancic (4) confundase acesta specie 
cu Gasterosteus pungitius Lin., revine din nou şi examinând o serie de 
exemplare din bălţile Dunării dela Negotin şi din râul Sava de lângă 
Belgrad^ dă o nouă descriere acestei specii. Descrierea dată de Steindach- 
ner completează mult descrierea lui Kessler, totuş nu ne lămureşte nici 
ea pe deplin. Steindachner găsind că exemplarele diferă întru câtva de 
primele exemplare descrise de Kessler şi mai cu seamă în privinţa scu- 
tului şi al spinilor ventrali, zice: «Man konnte daher wenigstens vorlăufig 
die im Donaugebiete vorkommende Abart des G. platygaster nominell 
als var. Danubica von jener des Schwarzen Meeres unterscheiden, bis 
weitere Untersuchungen einer grosseren Anzahl von Exemplaren von ver- 
schiedenen Localitălen einen allmăligen Ubergang nachweisen» (5). 

Din această scurtă schiţă istorică se vede dar că această specie încă 
tot nu este în deajuns de bine cunoscută. Din literatura de până astăzi 
noi nu putem încă şti cari sunt caracterele ei esenţiale, prin ce anume 
se deosebeşte ea de ruda ei de aproape Gasterosteus pungitius, care trăeşte 
în Marea Nordului şi în Marea Baltică cu afluenţii lor ; noi nu ştim încă 
cari sunt caracterele ei variabile pentru a putea să apreciem ce valoare 
au toate formele descrise până azi ca varietăţi nouă şi în special ce va- 
loare poate avea forma descrisă de Steindachner ca varietate specială a 
Dunării. 

Astfel fiind, voi căută aicea să dau o descriere mai amănunţită a acestei 
specii, bazată pe un număr foarte mare de exemplare pe cari le-am colectat 
timp de aproape 13 ani în toate regiunile terii, în diferi Le feluri de ape 
şi la diferite epoce ale anului. Voi da de asemenea şi o figură făcută cu 
camera lucidă după un exemplar tipic pentru a completa astfel şi această 
lacună din bibliografia de până acuma. 

Descrierea. Forma generală a corpului este cât se poate de caracte- 
ristică şi diferă mult atât de cealaltă specie, Gasterosteus aculeatus, cât şi 
chiar de ruda sa apropiată G. pungitius. Profilul său este următorul: 
dela gură se ridică o linie oblică până în dreptul marginii posterioare a 
ochilor, de aicea merge ceva mai înclinată, aproape orizontală, până la 
primul spin dorsal; dela primul spin la ultimul spinarea descrie o curbă 
uşoară, al cărei punct culminant este al V-lea spin. Dela ultimul spin 



(1) Kessler, 1. c, pag. 1—4 (ruseşte). 

(2) Steindachner, lcMhyoloyische Notisen. X. Sitzber. K. Akad. d. Wiss. Wien 1870. 

(3) Nordmann., 1. c, p. 381. 

(4) Pancic., 1. c, p. 71. 

(5) Steindachner. Sitzberichte. d. kais. Akad. d. Wiss. Wien 1899, p. 4. 



4* 

dorsal până la inserţiunea ultimului radiu al dorsalei linia spinării se sco- 
boară brusc în jos, iar de aicea până aproape de inserţiunea caudalei se 
scoboară încetul formând pedunculul caudal care este foarte subţire, ro- 
tund şi fusiform. înainte de inserţiunea coadei pedunculul caudal se sub- 
ţiează şi se lăţeşte brusc luând împreună cu caudala cu totul forma unei 
lopeţi. La partea inferioară profilul descrie în mod invers aceleaşi linii 
pentru a da părţii ventrale a corpului o formă generală aproape simetrică 
cu cea dorsală : dela marginea fălcii inferioare, care este proeminentă 
ieşind ceva înaintea celei superioare, se scoboară oblic o linie până pe 
sub marginea posterioară a ochiului, de aici ea pleacă înainte ceva mai 
puţin înclinată până la marginea operculului. Intre marginea posterioară 
a operculului şi trunchiu, corpul apare strangulat având aparenţa unui 
gât care separă capul de torace. De aici până la inserţiunea primului 
spin anal, marginea ventrală a corpului fiind formată prin oasele cubitale 
şi discul ventral, este cu totul dreaptă, apoi pe toată lungimea analei, 
această linie se urcă din nou brusc îngustând corpul, în fine, de aici îna- 
inte se suie încet pentru a forma pedunculul caudal din ce în ce mai în- 
gust până la baza caudalei. 

Lungimea capului este cuprinsă de aprox. 4 ori în lungimea totală a 
corpului (inel. caudala). Gura este puţin oblică îndreptată în sus (semi- 
superioară) şi partea posterioară a maxilarului ajunge înapoi până sub 
narine. înălţimea maximă a corpului în dreptul celui al V-lea spin dorsal 
este cu aproximativ 1 f b mai mic ca lungimea capului şi intră cam de 5 
ori în lungimea totală a corpului. Lăţimea corpului între cele 2 pectorale 
este ceva mai mare ca jumătatea înălţimii sale. Diametrul ochiului este 
aproape egal cu 1 / i din lungimea capului, distanţa praeorbitală fiind în 
totdeauna ceva mai mică ca diametrul ochiului, iar distanţa postorbitală 
(dela marginea posterioară a ochiului la finea operculului) aproape egală 
cu de 2 ori acest diametru. 

In cele ce urmează voiu da dimensiunile maiu principale ale câtorva 
exemplare mai tipice din apele noastre : 

1) Un exemplar din Balta Crapina, având lungimea totală a corpului 
de 37 mm. are următoarele dimensiuni: înălţimea corpului 7,5 mm., lăţi- 
mea corpului 4 mm., lungimea capului 9 mm., diametrul ochiului 2,5 mm., 
distanţa preorbitală 2,2 mm., distanţa postorbitală 4,1 mm., distanţa in- 
terorbitală 2,5 mm; 

2) Un exemplar din delta Dunării de o lungime de 36 mm. are: înălţi- 
mea corpului 7 mm., lung. capului 9 mm., diametrul ochiului 2,3 mm., 
distanţa preorbitară 2 mm., distanţa postorbitară 4,6, 10 spini dorsali, 
spinul ventral 5 mm., puţin mai scurt ca scutul basenului. Scutul base- 
nului ascuţit la capăt, ajunge până aproape de anus. 29 plăci osoase la- 
terale ; 

3) Un exemplar din iazul Stăuceni, jud. Botoşani, de 44 mm. lungime: 
înălţimea corpului 8 mm., lungimea capului 11 mm., diametrul ochiului 3 mm., 
dist. preorbitară 2,5 mm., dist. postorbit. 5,5, ghimpii ventrali 6 mm., 
discul basenului dela inserţiunea spinilor ventrali 8 mm. lat, ascuţit la 
vârf, nu ajunge până la deschiderea anală; 



48 

4) Un exemplar dela iazul Oisteşti lângă Iaşi, lungimea 26 mm., înălţi- 
mea corpului 6 mm., lungimea capului 7 mm., 9 ghimpi dorsali, discul 
basenului dela inserţiunea ventralelor 2,3 mm. ajunge până la anus; spinii 
ventrali 3,4 mm. întrec de vârful scutului. V 1/1. 

Oasele suborbitale şi diferite bucăţi ale aparatului opercular sunt striate 
şi granulate la suprafaţa lor. Pe ambele ramure ale preoperculului atât 
pe cel ascendent cât şi pe cel orizontal şi mai cu seamă la îndoitura 
dintre ele, se văd din loc în loc mici orificii cari sunt deschiderile cana- 
lelor mucifere. Deschiderile branchiale sunt mici şi membrana branchialâ 
e susţinută în mod constant prin 3 radii branchiostege. 

Partea ventrală a corpului începând dela istmul branchial şi până aprope 
de deschiderea anală este acoperită cu un mare disc lat şi aproape oval. 
Partea anterioară a acestui disc este formată de cele două oase cubilale 
lungi şi curbate cari se unesc la capetele lor anterioare într'un unghiu 
foarte obtuz. Cercul eliptic format de ele are forma unei potcoave şi e 
acoperit cu piele. Partea posterioară a acestui disc, situată înapoia spini- 
lor ventrali, este formată de scutul basenului ; acesta este lung, mai mult 
sau mai puţin ascuţit la vârf şi ajunge până în apropierea deschiderii 
anale. Forma sa variază mult după dimensiunile exemplarelor. Aşa d. ex. la 
unele exemplare mari de 44 — 45 mm. lungime, colectate în diferite he- 
leştee formate prin afluenţi de ai Jijiei, în judeţul Botoşani, am găsit un 
scut foarte mare, lat, cu vârful obtus şi neajungând până la deschiderea 
anală ; la alte exemplare însă ceva mai mici de 37 mm. pescuite la un 
loc, tot în aceleaşi ape şi în acelaş timp, am găsit acest scut cu mult mai 
îngust, cu vârful mai ascuţit şi mai apropiat de deschiderea anală. Acelaş 
lucru cu exemplarele colectate în bălţile Dunării, ca balta Greaca, So- 
mova, Crapina, Caraorman, etc. şi aicea am găsit la exemplare mai mari 
(de 35 — 37 mm.) scutul basenului mai lat iar la exemplarele mai mici, 
pescuite în aceleaşi locuri, erâ cu mult mai îngust. Examinând în mod 
comparativ un număr de peste 100 de exemplare, am putut să-mi formez 
convingerea că în adevăr forma şi dimensiunile acestui scut sunt foarte va- 
riabile — mai cu seamă cu vârsta. De obiceiu la exemplarele tinere el este 
îngust şi ascuţit, la exemplarele mai mari creşte şi el şi se lăţeşte, însă 
în acelaş timp crescând tot corpul, vârful seu se depărtează şi el întru 
câtva de deschiderea anală. Luând exemplarele extreme am putea crede 
că avem în adevăr înaintea noastră 2 varietăţi diferite, examinând însă un 
mare număr de exemplare, putem constata toate transiţiunile dela o formă 
la alta. Pentru aceste motive deci nu trebue a se atribui o atât de mare 
valoare sistematică acestui caracter şi nici să-1 punem în diagnoza acestei 
specii, cum a făcut-o Kessler (1), ca un caracter distinctiv şi nici să for- 
măm ca Steindachner numai pe baza sa o nouă varietate. 

Examinând cu lupa mai deaproape acest scut vedem că partea sa pos- 
terioară situată înapoia spinilor ventrali are la mijloc un fel de carenă, 
iar pe fiecare margine câte o cornişă, cari apar ca 2 oase deosebite. Par- 
tea mijlocie dintre cei 2 spini ventrali are aparenţa de a li compusă din 



(1) De altfel în urmă Kessler a recunoscut singur acest fapt. Vezi 1. c, p. 21. 



49_ 

2 oase cu marginile lor interne dinţate, prin cari se încheie foarte strâns 
între ele formând un angrenaj în formă de zig-zag. La partea anterioară 
aceste oase se separă lăsând un spaţiu liber, acoperit cu piele deasupra, 
care se confundă cu spaţiul format de cele 2 oase cubitale; ramurile ascen- 
dente ale discului basenului sunt mari şi late, formând un adevărat scut 
triunghiular, al cărui vârf este la inserţiunea spinului ventral şi a cărui 
bază ajunge sub aripioara pectorală până aproape de jumătatea corpului. 

Deschiderea anală este situată sub ultimul spin dorsal. Corpul este aco- 
perit pe laturile sale cu 29 — 30 plăci osoase ale căror dimensiuni merg 
din ce în ce descrescând. Primele 7 — 8 sunt mai mari şi strâns lipite 
între ele, ba chiar uneori marginea posterioară a uneia acopere marginea 
anterioară a celei următoare. Cu cât merge însă mai mult înspre coadă, 
ou atât ele devin mai mici şi mai depărtate între ele, aşâ că până la a 
20-a sau 23-a se văd încă ca nişte mici discuri rotunde pe mijlocul cor- 
pului; de aci înainte se pierd cu totul în piele şi numai cu multă greu- 
tate le mai putem descoperi cu lupa pe cele din urmă 6 — 8 plăci. Nici- 
odată nu am văzut însă ca ultimele 4 — -6 plăci să se unească între ele 
şi să formeze la un loc câte o carenă pe fiecare lăture a pedunculului 
caudal, după cum nici Kessler nu a văzut aceasta la exemplarele sale. 

Dacă însă exemplarele examinate de Steindachner prezentă această par- 
ticularitate care le-ar apropia întru câtva de G. pungitius (var. trachurus), 
aceasta ar fi de sigur un caracter care ar merita a i se da o importanţă mai 
mare. Cred însă necesar încă odată să relevez că nici chiar exemplarele al 
căror scut basinal este cu totul identic cu cel dela exemplarele lui Stein- 
dachner, nu prezentă nici o urmă din această particularitate. 

Linia laterală percurge plăcile osoase şi e însemnată pe fiecare placă 
cu un mic orificiu. 

împrejurul spinilor şi aripioarei dorsale precum şi a aripioarei anale, 
se află câte o serie de foarte mici plăci osoase lungăreţe, abia vizibile. 

Pe spinare sunt de obiceiu 9 sau câteodată 10 spini dorsali liberi ; 
primul este situat pe linia dintre marginea operculului şi inserţiunea pec- 
toralei, ultimul este situat aproximativ deasupra deschiderii anale. Ei se 
culcă înapoi alternând într'o parte şi alta a corpului. Fiecare spin este 
legat printr'o membrană subţire la partea sa posterioară de linia dor- 
sală a corpului şi această membrană îl înveleşte şi pe el, astfel încât nu- 
mai vârful său rămâne în adevăr liber. Aceşti spini — ■ ca şi cei ventrali — 
sunt prevăzuţi fiecare cu câte o articulaţiune, astfel încât odată deschişi 
nu se mai pot închide la loc decât cu voinţa animalului. Mărimea lor 
este aproximativ egală cu diametrul ochiului. Aripioara dorsală constă 
din 7 — 8 radii moi bifurcate la partea lor superioară. Anala are înaintea 
ei un spin gros curbat, urmat de obiceiu de 7 (rareori 6) radii moi bifur- 
cate. Pectoralele ale căror inserţiuni sunt foarte apropiate de marginea 
operculului constau din 10 radii moi simple având marginea lor posterioară 
rotunzită, puţin mai scurtă la partea inferioară decât la cea superioară; 
ele se întind până în dreptul inserţiunii celui al IV-lea sau al V-lea spin 
dorsal. 

Aripioarele ventrale sunt reprezentate prin câte un spin puternic, lăţit 
şi la ambele sale mărgini dinţat, iar pe toată partea sa anterioară sgrim- 

A. R.— Publ. Adamachi. III. Antipa, Ihtiologia. 4 



50 

ţuros; la exemplarele tinere de tot dinţii abia se recunosc sau nu există 
de loc. Aceşti spini cari se articulează în acelaş fel ca şi cei dorsali în 
scutul bazinului sunt şi ei legaţi de corp la partea lor posterioară cu o 
mică membrană. Observând cu multă atenţiune, la cei mai mulţi putem 
descoperi în această membrană un al doilea radiu foarte mic. Acest al 
doilea radiu rudimentar, care a fost observat şi de către Steindachner la 
un singur exemplar, a fost trecut cu vederea de către Kessler, aşa că el 
a format din aceasta un caracter principal distinctiv dintre această specie 
şi G. pungitius. Eu l-am putut observă cel puţin la 60% din exemplarele 
studiate şi unde nu l-am putut vedea, eră probabil rămas ascuns sub scutul 
basenului. Culcaţi înapoi aceşti spini ajung la exemplarele tinere până la fi- 
nea discului basenului; la exemplarele mari însă (de 4,5 mm.) ei ajung 
numai până la 2 / 3 din lungimea sa. Caudala constă de ordinar din 12 — 13 
radii moi bifurcate, având însă încă pe fiecare margine câte 1 — 3 radii 
mici; ea are cu totul forma unei lopeţi. 

Color aţiunea. Coloarea generală a corpului pe spinare şi pe lături este 
brună-verzie marmorată, pe partea ventrală este gălbie sau chiar albă-ar- 
gintie. Linia laterală este marcată printr'o linie deschisă care porneşte 
dela marginea ochiului şi merge aproape de jumătatea corpului până la 
mijlocul inserţiunii caudalei; la alte exemplare din delta Dunării această 
linie părăseşte linia laterală şi se termină la finea aripioarei anale. La 
alte exemplare în fine se vede o dungă lată închisă, care porneşte dela 
începutul capului şi trece peste ochi până sub pectorală. 

Dimensiunile. Exemplarele cele mai mari pe cari le-am găsit provin 
din heleşteele din Moldova de sus şi au o lungime de 45 — 46 mm. ; în 
bălţile Dunării de ordinar am găsit exemplare mature având 35 — 37 mm., 
iar cele mai mari având 40 mm. lungime. 

Distribuţiunea. Acesta specie se găseşte aproape în toate apele noastre 
dulci din regiunea câmpiei şi chiar din regiunea colinelor şi mai cu seamă 
prin bălţi, heleştee şi jepcile de inundaţie sau mlaştinele formate din ploi. 
In bălţile Deltei Dunării este foarte abundentă. In lacul Razelm nu se gă- 
seşte decât în părţile sale unde apa e mai dulce. In mare nu am găsit-o 
niciodată. 

Posiţiunea sistematică. Din descripţiunea mai detaliată pe care am dat-o 
acestei specii se poate vedea că ea, deşi este foarte de aproape înrudită cu 
Gasterosteus pungitius L. y se deosebeşte în multe puncte foarte lămurit de el 
şi constitue o specie bine definită. Deoarece însă aceste diferinţe nu au 
fost încă puse suficient în evidenţă, ba chiar s'au considerat ca atare ca- 
ractere prin cari în realitate ele nu se deosebesc de loc între dânsele şi 
s'au scăpat din vedere altele cu totul principale, cred că e necesar să revin 
asupra acestei chestiuni şi să stabilesc adevăratele caractere distinctive; 
aceasta pentru a da o definiţiune corectă acestei specii, caracteristică nu- 
mai basenului Aralo-Caspi-pontic şi a o delimita de toate celelalte specii 
din alte mări, cu cari se aseamănă ea mai mult sau mai puţin. Prin ama- 
bilitatea profesorului K. Brandt din Kiel am putut dobândi câteva exem- 
plare de Gasterosteus pungitius din marea Baltică, aşa că în afară de datele 
literare am putut compara între ele chiar înseşi exemplarele din ambele 
specii. Deosebirile cele mai principale între aceste specii sunt cam urmă- 
toarele : 



51 

1) Forma generală a corpului este cu totul diferită: pe când la Gaste- 
rosteus pungitius este îngustă şi lungăreaţă, aşa că înălţimea maximă a 
corpului intră de 6 ori şi chiar mai mult în lungimea sa totală (inel. 
caudala), la specia noastră este mai scurtă şi îndesată, aşa că înălţimea 
maximă a corpului se cuprinde numai cel mult de 5 ori în lungimea sa 
totală. 

2) Ghimpii ventrali sunt la G. pungitius subţiri şi cu totul netezi, pe 
când la specia noastră sunt groşi şi dinţaţi puternic pe margine, iar pe 
partea anterioară sgrimţuroşi. 

3) Membranele dela partea posterioară a spinilor ventrali şi chiar dorsali 
sunt cu mult mai desvoltate la G. pungitius decât la G. platygaster. 

4) Gasterosteus pungitius nu are niciodată plăci osoase pe laturile 
corpului, ci numai câteva pe pedunculul caudal, cari unindu-se la un loc 
formează pe fiecare parte a sa câte o carenă şi aceasta numai la varietatea 
leiurus. ; la G. platygaster din contră există în totdeauna câte 29 — 30 de 
plăci osoase pe ambele laturi ale corpului, cari însă niciodată nu se unesc 
între ele pentru a formă carene pe laturile pedunculului caudal. 

5) La G. pungitius aripioarele dorsale şi anala sunt cu mult mai lungi, 
având prima 10 — 11 şi a Ii-a 9 — 11 radii moi, pe când la specia noastră 
dorsală nu are de ordinar decât 7 — 8 si anala 6 — 7 radii moi, si în fine 

6) Scutul basenului este de ordinar la G. pungitius cu mult mai mic 
şi mai îngust decât la G. platygaster, comparând între ele exemplare de 
aceeas vrâstă. 

Din toate aceste se vede dar că avem a face cu 2 specii bine distincte, 
însă tot odată şi foarte de aproape înrudite între ele. Dacă am admite 
clasificaţiile date de Blanchard, Sauvage sau Fatio genului Gastero- 
steus — clasificaţiuni însă cari nu au fost admise de majoritatea ihtio- 
logilor moderni ca nefiind naturale — ele ar fi singurii reprezentanţi europeni 
ai subgenului Gasterostea (Sauvage), sau Pungitius (Fatio). In tot cazul 
oricum ar fi, aceste 2 specii sunt cu mult mai apropiate între ele decât 
de cealaltă specie europeană G. aculeatus. 

Biologia. Această specie trăeşte de preferinţă în apele cât se poate de 
puţin adânci şi cu multă vegetaţiune în ele. Pe la marginile bălţilor, în 
şanţuri, în jepcele rămase în urma inundaţiunilor, în heleştee, etc, acolo 
îşi găsesc ei cele mai bune condiţiuni de existenţă. In bălţile deltei Du- 
nării tot pe lângă stufişul din apropierea malurilor sau prin gropile ră- 
mase cu puţină apă pe la marginea bălţilor, după retragerea apelor, acolo 
se găsesc în foarte mari cantităţi împreună cu o specie mică de Gobius, 
cu Svârluga şi cu Umbra Krammeri. In lacurile litorale numai în partea 
lor unde nu sunt prea sărate. In Sinoe liman şi în mare nu l-am găsit 
niciodată. 

In privinţa hranei şi a reproducţiei ei se aseamănă în totul cu G. pun- 
gitius. Icrele şi le leapădă pe la finele lui Martie şi Aprilie, făcând şi ei un 
fel de cuib din fire de plante şi îşi păzesc singuri ouăle până la desvol- 
tarea lor. 

Nume populare. In Moldova ele sus îi zic ţăranii Peşte ţigănesc, un 
nume însă care nu este propriu numai acestei specii ci la toate vietăţile 
acuatice din baltă, cari nu se pot mânca şi au mai mult sau mai puţin 



52 

forma de peşte. In bălţile clin Dobrogea pe la Crapina, Piatra Călcată, etc. 
îi zic Pălămidă sălbatecă; Pe la balta Greaca, bălţile Oltina, Bugeac, etc. 
îi zic pescarii din Turtucaea Sborş sau chiar Moş, Pietroşel şi Ghelmes 
sau Ghelciu, aceste sunt însă de asemenea nume cari nu-i sunt proprii, ci 
se dau mai cu seamă la Acerina Cernua. 



2. Gasterosteus aculeatus L. 

Tab. II. Fig. 16 şi 17. 

Caracterele specifice : Corpul comprimat lateral şi acoperit pe 
lăturile sale cu o serie de lamele osoase cari formează o 
cuirasă, iar pe pedunculul ca udai se unesc între ele şi 
formează de fiecare parte câteocarenă binedesvoltată. Pe 
spinare 3 spini liberi înaintea aripioarei dorsale, din cari 
cel de al 2-lea estecel mai 1 ung. Ar ipi o ar a caud al ă truncată. 

Sinonime : (1) 

Gasterosteus aculeatus: Linne, Systema naturae, p. 489. Bloch, Oekon. 
Naturgeschichte d. Fische Deutchlands II, p. 79, Tab. 53. Pallas, Zoogra- 
phia Rosso-Asiatica III, p. 229. Fries u. Eckstrom, Skandinaw. Fisk. 
Stockholm 1836, pag. 17, tab. 4, fig. 1. Ecktrom, Fische von Morko, 
p. 153. Heckel u. Kner, 1. c, p. 38. Gunlher, Catal. voi. I, p. 4. Kessler, 
Auszuge a. d. Berichte, etc, p. 14. Kessler, Ihtiolog. Basenului Aralo- 
Caspi-pontic, etc, p. 199. Siebold, 1. c, p. 66. Blanchard, Poissons de la 
France, p. 214. B. Benecke, Fische, Fischerei, etc in Ost- u. Westpreussen 
(1881), pag. 73. Mobius u. Heincke, Fische der Ostsee (1883), pag. 66. 
Heincke, Untersuchungen liber die Stichlinge (1889). Seeley, 1. c, pag. 73. 
Bade, 1. c, p. 64. E. Schuhe, Fauna pisc. Germaniae 1892, pag. 80. 
Sabanjeeff, 1. c, I, p. 90, W arpachowski, 1. c, pag. 24. 

Gasterosteus trachurus : Cuvier et Valenciennes, voi. IV, pag. 481, 
tab. 98, fig. 1. 

Gasterosteus ponticus : Nordmann, 1. c, pag. 380. H. E. Sauvage, 
Revision des Especes du Groupe des Epinoches. Nouv. Arch. du Museum 
d'Hist. nat. de Paris, 1874, pag. 10. 

Gasterosteus biarmatus: I. Krynicki, (citat de Nordmann şi Kessler). 

D 3/10—12 P 10, V 1/1, A 1/7—8, C 12. 

Nici o specie de peşti nu arată o tendinţă atât de mare de a varia şi 
a se prezentă sub diferite forme ca specia de care ne ocupăm aci. De 



(1) Aceste sinonimii se referă numai la formele ce se găsesc în apele noastre şi nu la toate 
formele cari compun specia Gasterosteus aculeatus. 



53 

aceea a fost în totdeauna o mare discuţiune dacă Gasterosteiii cu 3 spini 
dorsali din apele Europei constituesc numai o singură specie sau mai 
multe. Deja maeştrii cei mari ai sistematicei Linne şi Cuvier au luat po- 
ziţiuni diferite în această chestiune; pe când după Linne (1) nu există de- 
cât o singură specie, după Cuvier (2) avem cel puţin 5 şi anume : G. 
trachurus, G. Gymnurus s. leiurus, G. semiarmatus, G. semiloricatus 
si G. brachycentrus. Numărul lor a fost în urmă crescut în mod consi- 
derabil de Blanchard (3), Sauvage (4:), etc, cari numai pentru fauna Fran- 
ţei au mai stabilit încă 4 specii nouă : G. neustrianus Blanch., G. Bal- 
Ioni Bl., G. Argentatissimus Bl. şi G. elegans Bl. Pe de altă parte însă 
Fries şi Eckstrom(b) şi în urmă Gunther(6), Heckel u. Kner(7), Siebold(8), 
Benecke (9), etc. au căutat să dovedească că toate aceste forme nu sunt 
decât simple varietăţi ale unei singure specii Gasterosteus aculeatus, for- 
mate după unii prin influenţa anotimpului, sau apelor unde trăesc, după 
alţii unele fiind caracteristice mai mult apelor nordice (formele cuirasate), 
iar altele mai mult apelor din sudul Europei (formele cu pielea necuirasatâ). 
Fără a mai intra în aceste discuţiuni mă voiu mărgini a spune că în tim- 
pul din urmă Mobius şi Heincke (10) şi apoi Heincke(ll) singur examinând 
cu deamănuntul un număr colosal de exemplare (peste 10.000), au ajuns 
a stabili cu siguranţă: că formele trachurus, gymnurus, semiloricatus şi 
semiarmatus nu sunt decât varietăţi ale aceleiaş specii, legate între ele 
prin tot felul de stadii intermediare, că în aceeaş apă şi chiar în acelaş 
cârd se găsesc ambele forme (sau toate patru) împreună, cu toate transi- 
ţiunile între ele şi în fine că formele cu corpul cuirasat sunt mai mult 
caracteristice apelor sărate, iar formele cu corpul mai mult sau mai puţin 
gol sunt caracteristice apelor dulci. 

Şi Gasterosteul trispinat din Marea Neagră a fost descris ca o specie 
deosebită şi anume de către Nordmann(12) sub numele de Gasterosteus 
ponticus. El îi dădu următoarea diagnoză: «G. dorso spinis tribus; 
scutellis transversis ad caudam usque loricatis, carina laterali vix in- 
dicata» şi zice că nu diferă întru nimic de Gasterosteus trachurus «si 
ce n'est par la longueur comparativement plus grande des pectorales, et 
surtout parce que la carine laterale, qui repond â la ligne laterale, est â 
peine visible â l'oeil nu, et par consequent loin d'etre aussi saillante que 
dans G. trachurus». 



(1) Linne, Syst. nat. 176R, pag. 489. 

(2) Cuvier et Valenciennes, 1. c, Tomul IV. 

(3) Blanchard, Ies Poissons des eaux douces de la France. Paris 1866. 

(4) Sauvage, Reois. des especes du Groupe des Epinoches. Paris 1874. 

(5) Fries & Eckstrom, Skandinaviens Fisker. Stockholm 1836, Fascie. 1, pag. 9, tab. 4. 

(6) Gunther, Catalogue, etc, 1. o. 

(7) Heckel u. Kner, 1. c, pag. 38. 

(8) Siebold, 1. c, pag. 66. 

(9) Benecke, Fische, Fischerei, etc. in Ost- u. West-Preusen 1881. 

(10) Mobius und Heincke, Fische der Ostsee. Berlin 1883, pag. 66 

(11) F. Heincke, Untersuchungen uber die Stichlinge. Stocklolm 1889. 

(12) Nordmann, 1. c, pag. 380—381. 



54 

In urmă Kesler(9) a examinat din nou 10 exemplare din basenul Mă- 
rii Negre, din cari 2 ditr'un lac Karagea de pe coastele Rusiei sudice 
separat de mare numai printr'o îngustă dună de nisip. El le descrie sub nu- 
mele de Gasterosteus aculeatus fiind foarte asemănătoare cu exemplarele 
descrise de Cuvier sub numele do Gasterosteus trachurus. De asemenea 
Giinther (10) îl prevede ca sinonim cu G. aculeatus var. trachurus. 

Spre a completă indicaţiunile bibliografice relative la Gasterosteii din Marea 
Neagră voiu mai spune că Krynicki a găsit în lacul Karadsha un exem- 
plar numai cu 2 spini dorsali şi a făcut din ele o nouă specie Gasteros- 
teus biarmatus, crezând că ar fi o formă constantă; Kessler însă exploa- 
rând aceleaşi limanuri din Crimeea, a găsit că forma descoperită de Kry- 
nicki nu eră o specie ci numai o varietate întâmplătoare individuală. 

In fine trebue amintit că şi Eichwald(l) în zoologia sa specială indi- 
case că Gasterosteus trachurus se află în apele Mării Negre. 

In apele României Gasterosteii trispinaţi se află în foarte mari cantităţi 
atât în mare lângă coastele noastre cât si în lacurile noastre litorale si 
chiar în apa sălcie dela gurile Dunării. Am examinat un foarte mare număr din 
această specie (câteva mii) spre a vedea dacă în adevăr formele cari se află în 
apele noastre prezentă vreo particularitate deosebită şi dacă în adevăr 
specia G. ponticus descrisă de Nordmann şi recunoscută apoi de Sauvage(4i) 
există în realitate sau eră numai o varietate individuală cum a fost con- 
siderată în urmă de Kessler, Heckel şi Kner, Giinther, etc. 

Din cercetările făcute am putut constata că în adevăr printre Gaste- 
rosteii trispinaţi cari trăesc în apele noastre s'ar putea deosebi 2 forme 
diferite şi anume : 

1) una tipică corespunzând aproape în totul descripţiunii date de Heckel 
şi Kner, pe care comparând-o cu exemplare din Germania de Gasterosteus 
aculeatus var. trachurus nu am putut găsi nici o diferenţă de vreo impor- 
tanţă oarecare, şi 

2) O formă, de obiceiu cu corpul ceva mai mare şi prezentând carac- 
terele distinctive date de Nordmann pentru specia sa Gasterosteus ponticus. 

Aceasta după noi constitue o varietate aparte pe care o vom numi-o: 



Gasteiosteus aculeatus vaz. ponticus. 

Tab. II, Fig. 17 a, b, o. 



Această varietate se deosebeşte de forma tipică prin următoarele caractere: 

a) Prin forma şi dimensiunile aripioarei pectorale ; pe când la forma 

tipică ea nu ajunge înapoi decât până sub al doilea spin dorsal sau pu- 



ţi) Kessler, Aussiige, etc, p. 14. 

(2) Giinther, 1. c, p. 4. 

(3) Eichwald, Zoologia specialis, voi. III, p. 

(4) L. c, pag. 10. 



55 

ţin mai înapoia lui, la forma pontică ea este mult mai lungă şi merge 
până cel puţin la jumătatea distanţei dintre cel de al doilea şi al treilea 
spin dorsal, adeseori chiar ea ajunge până în aproprierea celui al treilea 
spin dorsal. 

b) Plăcile osoase laterale la forma tipică prezentă deasupra mijlocului 
lor câte o ridicătură formând la un loc o carenă vizibilă pe tot lungul 
corpului, care reprezenta linia laterală; la forma pontică însă linia laterală 
se recunoaşte uşor numai pe primele 7 — 8 plăci, iar de aci încolo plăcile 
sunt cu marginea aproape dreaptă şi linia laterală abia se mai poate re- 
cunoaşte cu lupa. 

c) La forma tipică spinii ventrali sunt mai lungi sau cel mult egali cu 
lungimea discului basenului, pe când la forma pontică ei sunt aproape 
egali (la exemplarele mai mici) sau cu mult mai scurţi decât acest disc. 

d) Marginea superioară a aripioarei dorsale este la forma tipică aproape 
dreaptă sau chiar rotundă, pe când la forma pontică este puţin scobită. 

e) Caudala la forma pontică este cu mult mai adânc scobită la margi- 
nea ei posterioară. 

In cele ce urmează voiu descrie mai cu deamănuntul această a doua 
formă spre a completa descrierile prea scurte şi cu totul insuficiente ale 
lui Nordmann şi Sauvage. 

Cred însă necesar să relevez dela început că prin examinarea amănun- 
ţită a unui număr foarte mare de exemplare am putut să constat cu si- 
guranţă că nu avem a face cu 2 specii diferite, ci că aceste 2 forme sunt 
strâns legate între ele printr'o serie neîntreruptă de forme intermediare, 
ele sunt numai formele extreme reprezentând limitele de variaţiune 
ale uneia şi aceleiaş specii. Atât dimensiunile pectoralelor şi forma plă- 
cilor osoase laterale cât şi forma spinilor dorsali — caracter căruia Sauvage 
îi atribue fără drept o însemnătate sistematică mai mare — precum şi alte 
caractere distinctive, ca d. ex. forma şi dimensiunile discului basenului, 
etc, la toate aceste organe întâlnim forme intermediare cari reprezenta 
o perfectă transiţiune dela o formă la alta. De altfel şi faptul că aceste 
2 forme trăesc la un loc şi că chiar în acelaş cârd găsim împreună atât 
formele extreme cât şi toate formele intermediare, poate fi o dovadă că nu 
avem a face cu 2 specii diferite. 

In cele 2 figuri, (Tab. II, Fig. 16 şi 17) se pot vedea mai lămurit dife- 
renţele dintre aceste forme extreme. 

Descrierea: Corpul este puţin comprimat lateral. Profilul său este ur- 
mătorul: dela marginea superioară a gurii porneşte o linie care se urcă 
în sus înclinată până în regiunea occipitală, de aici înainte până la cel de 
al 3-lea spin dorsal ea formează o curbă uşoară al cărei punct culminant 
este la inserţiunea celui de al 2-lea spin dorsal. De aici ea se scoboară 
înclinată în jos până la finea dorsalei, mergând apoi în linie dreaptă până 
aproape de inserţiunea caudalei, unde pedunculul se lăţeşte puţin. înălţi- 
mea maximă a corpului este între I-ul şi al II-lea spin dorsal şi e întot- 
deauna cu 1 / i — 1 / 3 mai mică ca lungimea capului; înălţimea minimă a 
corpului este la pedunculul caudal înaintea inserţiunii aripioarei caudale 
şi~e de 5 — 6 mai mică ca înălţimea sa maximă. Lungimea capului intră 



56 

de 372 — 3 3 /4 ori în lungimea totală a corpului. — Ochiul este relativ mare 
si diametrul său este aproximativ egal cu a / 4 din lungimea capului; di- 
stanţa praeorbitară este puţin mai mare ca diametrul ochiului şi ca distanţa 
interorbitară, iar distanţa postorbitară este de 2 ori mai mare ca diametrul 
ochiului. 

Gura este puţin oblică, îndreptată în sus, falca inferioară ieşind puţin 
înaintea celei superioare. Descinderea bucală este relativ mică, aşă că ma- 
xilarul ajunge înapoi abia pană sub narine. Dinţii în ambele fălci sunt 
ascuţiţi şi bine desvoltaţi. Oasele suborbitale sunt lăţite tare la partea lor 
posterioară şi se împreună cu marginea anterioară a preoperculului; ambele 
sunt striate înapoi; operculul de asemenea este puţin striat. 

Aripioarele pectorale sunt lungi şi ajung înapoi cel puţin până la 
jumătatea distanţei dintre spinul al II-lea şi al IlI-lea dorsal, distanţa dintre 
inserţiunea lor şi margimea operculului este aproape egală cu diametrul 
ochiului. Marginea lor posterioară este crestată ca o dantelă. Primul spin 
dorsal, care este ceva mai mic decât al II-lea, e aşezat deasupra sau 
ceva mai înaintea inserţiunii pectoralelor. La o distanţă egală cu lungimea 
sa vine cel de al II-lea spin, acesta e ceva mai mare, însă variază putând 
avea 1 / 3 — V2 din înălţimea maximă a corpului. Amândoi aceşti spini sunt 
ascuţiţi la vârf şi lăţiţi la baza lor; pe laturi ei sunt puternic dinţaţi, iar 
pe partea lor anterioară sgrimţuroşi. Spinul al 3-lea care este aşezat la o 
distanţă ceva mai mare este foarte scurt şi puţin încovoiat; după el imediat 
începe aripioara dorsală ; aceasta e compusă numai din radii moi şi are 
marginea ei superioară puţin scobită înăuntru, primul radiu fiind mai înalt 
decât următorii. Ventralele sunt compuse din 2 spini: unul mare cu dinţi 
puternici pe lături şi unul mic rudimentar situat la baza sa. Spinul mare 
ventral la exemplarele mici poate ajunge chiar până la o lungime egală 
cu 2 / 3 din înălţimea corpului. 

Scutul basenului este lung şi lat, vârful său însă nu ajunge niciodată 
până la deschiderea anală. Acest scut variază foarte mult cu vârsta şi de 
aceea nu i se poate da o însemnătate deosebită ca caracter distinctiv, 
după cum s'a făcut ; la exemplarele mici el poate fi chiar puţin mai scurt 
ca spinii ventrali, pe când la exemplarele mari el ajunge chiar cu 1 / i — 1 / 3 
mai mare decât ei. Ramura ascendentă a acestui disc, deşi puternică, nu 
iea însă o aşâ de mare desvoltare ca la G. platygaster, ea are forma unei 
plăci osoase drepte şi se înalţă până la jumătatea corpului îmbinânduse în- 
tre plăcile laterale. — Deschiderea anală este situată aproximativ sub jumă- 
tatea aripioarei dorsale. Dela ea imediat începe aripioara anală care este 
compusă dintr'un mic spin liber şi 7 — 8 radii moi; ea se termină sub ter- 
minaţiunea dorsalei. Caudala este puţin scobită la mijloc pe marginea ei 
posterioară. 

Pe laturi corpul este acoperit de o serie de 29 — 31 de plăci osoase, din 
cari ultimele 6 — 7 formează carinele de pe pedunculul caudal. Plăcile sunt 
strâns lipite între ele, aşâ că marginea anterioară a fiecăreia este acope- 
rita de cea precedentă. Marginea lor posterioară este numai la primele 
7 — 8 plăci ieşită în afară deasupra mijlocului, având aparenţa unei chei 
dichotomice; la celelalte ea e o linie dreaptă fin dinţată. Linia laterală care 



57 



trece tocmai prin aceste ridicaturi e aparentă numai pe primele plăci până la 
finea pectoralei, iar apoi nu se mai poate urmări decât foarte cu greu. 

In general toate exemplarele ce se găsesc au armătura laterală completă, deci 
avem în aceste locuri în majoritate forma trachurus Cuv. & Val.; se 
găsesc însă întotdeauna şi câteva procente de exemplare cărora le lipsesc 
câteva plăci, aşâ că avem şi formele G. neustrianus Blanch. şi G. semi- 
armatus Cuv. & Val. Niciodată nu am găsit forma G. leiurus şi nici 
forma semiloricatus. 

Pentru a completa această descriere cred că e nemerit să dau şi mă- 
surătorile exacte ale dimensiunilor diferitelor părţi ale corpului dela două 
exemplare tipice ale acestei forme : 



Lungimea totală a corpului 

înălţimea maximă a corpului .... 

« minimă 

Lungimea capului 

Diametrul ochiului 

Distanţa interorbitală 

« praeorbitală 

« postorbitală 

Lungimea I. sp. dorsal 

« II. dorsal 

« spin ventral 

Lungimea disc. basenului dela inserţia V. 

« Pectoralelor 

<^ Cau dalei pe margine ... 

Numărul plăcilor osoase laterale . . . 



Coloraţiunea. Coloarea generală a corpului este verde închisă şi variază 
pe spinare de obiceiu între brun, verde închis şi albastru marin ; pe lături 
e mai deschisă, iar pe partea ventrală e argintie. In epoca reproducerii 
aceste colori sunt mult mai vii şi ajung la maximul lor de intensitate. 
Irisul este argintiu închis. 

Dimensiunile. Această specie nu ajunge niciodată dimensiuni mari. Exem- 
plarele cele mai mari ce le-am colectat nu au trecut niciodată de 8 cm. 
Exemplarele obişnuite cari se prind în mari cantităţi din Razim, au 4 — 5 
cm. lungime. 

Distribuţiunea. După cum se ştie, această specie care este atât de răspândită 
în toate apele Europei eră considerată până acum ca neexistând în regiunea 



76 


62 


15 


13 


3 


2.5 


20 


18 


5 


4.5 


5 


4.5 


6 


6 


9 


8 


7 


4.5 


7.5 


5 


9 


7.5 


12 


8 


12 


11 


12 


10 


22+7 


22+8 



58 

basenului Dunării cu toţi afluenţii săi, ceeace constituia un fapt pe cât de 
curios pe atât de important din punctul de vedere al geografiei animale. 

Faptul că el se găseşte în apele noastre de sigur că este foarte im- 
portant, totuş el trăeşte numai în gurile Dunării şi nu urcă decât cel mult 
câţiva kilometri în sus, el deci nu poate fi considerat ca un peşte al Du- 
nării ci ca un peşte al Mării Negre, care intră câteodată şi în gurile flu- 
viului. In susul Dunării sau prin bălţile ei de inundaţiune niciodată nu 
l-am putut găsi, deşi l-am căutat înadins ani întregi la toate epocile. Lipsa 
sa deci din apele acestui fiuviu cu afluenţii săi rămâne şi pe viitor un 
fapt bine constatat. 

In România el se găseşte numai în Dobrogea şi anume numai în lacu- 
rile noastre litorale de pe malul Mării Negre şi mai cu seamă în Zatonul de 
lângă gura Sf. Gheorghe, în Razim, Sinoe Liman, Siutghiol, lacul Anadal- 
chioi (Tăbâcărie) Taşaul, Comarova, Mangalia, Agigea, Tuzla, etc. precum 
şi în gurile Dunării la Baba-Hasan, Sf. Gheorghe şi Sulina. Pe la Curbiele 
şi gârlele de Chefal dela Razim şi Sinoe Liman se găseşte în cele mai 
mari cantităţi. 

Biologia. Acest peşte care în toate apele Europei (afară de regiunea 
basenului Dunării, Bohemia şi Helveţia până la Basel) în Algeria şi Ame- 
rica de Nord, trăeşte în toate bălţile şi canal urile cu apă dulce, la noi nu se 
găseşte decât în apă sărată sau în apa sălcie din lacurile litorale sau în 
apă dulce amestecată cu apă de mare din gurile Dunării. In apă dulce 
curată nu-1 găsim niciodată. El trăeşte întotdeauna la apă mică în apro- 
pierea malurilor sau pe lângă regiunea stufului. 

El se hrăneşte cu diferite animale mici, crustacee, etc, dar mai de pre- 
ferinţă cu icre şi pui de alţi peşti. Printr'aceasta el devine un periculos 
duşman pentru îmmulţirea altor specii şi mai cu seamă pentru Guvidiile 
şi Chefalii din lacul Razim. 

Acest peşte se reproduce în lunile Aprilie şi Maiu; pentru acest scop bărbaţii 
construesc din fire de plante un cuib rotund având forma şi dimensiunile 
unei nuci; pe acesta ei nu-1 leagă de plantele acuatice ca celelalte specii 
de Gasterosteus, ci-1 lasă pe fundul apei, adeseori chiar acoperindu-l cu 
nisip pentru a-1 feri de duşmani. In cuib depune una sau mai multe femele 
60 — 80 de ouă a căror mărime este cam de 1,5 mm. diametru. Până la 
desvoltarea completă a ouălor cuibul este păzit de către bărbat care stă 
neclintit lângă gura sa şi care adeseaori chiar face mişcări vii cu corpul şi 
cu aripile pentru a face să intre apă proaspătă în cuib. In timpul cât stă 
de pază bărbatul este foarte rău şi atacă cu energie ori pe ce duşman, 
cât de mare ar fi el, care caută a se apropia de cuibul său. In apele 
mării nu am găsit niciodată cuiburi, în schimb însă foarte multe în Razim 
în apropierea malurilor unde apa nu avea decât 50 — 60 cm. adâncime. 
Trăgând primăvara cu o mică dragă pe fundul apei în apropierea malu- 
rilor sau a stufului, suntem siguri că scoatem şi câteva cuiburi şi atunci 
de obiceiu găsim şi peştele prins alături. Cu modul acesta această specie 
este foarte uşor de cultivat în acuarii şi de observat de aproape în toate 
obiceiurile vieţii ei. Caracteristice sunt mişcările lor repezi şi bruşte cari 
înviorează acuariul. 



59 

Părăsiţi şi boale. La Gasterosteii aculeaţi din apele Europei se cunosc până 
azi 18 specii de părăsiţi şi anume : 6 specii de nematozi, 3 Echinorynchi, 4 
Tremetozi, 3 Cestozi şi 2 Crustacee Copepode. Şi la cei din apele noastre 
ara găsit diferite specii pe cari le-am colectat, însă nu le-am determinat 
încă. Ceeace se întâmplă foarte des sunt exemplare pline de nişte Taenii 
(Schistocephalus dimorphus) cari trăesc în cavitatea viscerală şi se îm- 
mulţesc atât de mult, încât le crapă burta. 

De asemenea o boală foarte răspândită la aceşti peşti este scoliosa (vezi 
Hofer, Lehrb. der Fisch-KrankheiienJ ; găsim — mai cu seamă în gârlele 
dela Sinoe Liman — foarte multe exemplare cu corpul învârtit în spirală 
sau scurtat prin lipirea mai multor vertebre între ele. 

Numele populare. Din cauza dimensiunilor sale mici şi din cauza lipsei 
sale desăvârşite de orice valoare economică acest peşte este aproape ne- 
cunoscut de majoritatea pescarilor şi de aceea nici nu prea are nume po- 
pulare proprii. Pescarii îi zic: Peşte cu ghimpi, Moş cu 3 ghimpi, etc. 

Pescarii ruşi şi lipoveni dela Jurilofca îi zic Kaliuşka. Grecii dela 
Constanta îi zic: Kedrin. 



4. FAM. GOBIOIDEI. Cuv. Regne Anim. 

Acanthopterigieni având corpul lungăret, gol sau acoperit cu solzi miei cte- 
noizi. Dinţii mici, arareori cu canini printre ei. Oasele ineliitolni suborbital ne- 
articulate cu preoperculul. Două dorsale, cea dintâi cu radiile flexibile. Ventralele 
constând din câte un spin şi 5 radii moi, sunt jugulare şi foarte apropiate una 
de alta, adeseori contopite într'un disc ventral. Oasele operculare de cele mai 
multe ori cu marginile netede. Deschiderile branchiale înguste. Fără apendice 
pilorici. 

Această familie numeroasă, compusă din peşti mai mult sau mai puţin 
mici, este reprezentată în apele basenului Caspi-pontic prin 5 genuri: Go- 
bius Art, Gobiosoma Girard, Latruncujtus Giinther, Benthophilus Eichw. 
şi Callionijmus L. Din acestea numai un singur gen Gobius este repre- 
zentat în apele interioare ale României. 



Gen. Gobius. Artedi. 

(Genera Pisc, pag. 28). 

Corpul mai mult sau mai puţin lungăret, cilindric, acoperit cu mici 
solzi ctenoizi. Cu 2 aripioare, dorsale, din cari prima, scurtă şi de 
regală cu 6 spini flexibili, iar cea de a doua care-i urmează imediat 
cu mult mai lungă. Ventralele sunt contopite la un loc formând un 
fel de ventuză care are forma unui cornet. Deschiderile branchiale 
verticale şi înguste. 4 arcuri branchiale, cu parabranchie ; 5 radii bran- 
chiostegii. Beşica înotătoare lipseşte sau, dacă există, este foarte mică. 

Acest gen este reprezentat în basenul Mării Negre printr'un foarte 
mare număr de specii; ele au fost descrise mai în tâiude Pallas(l), apoi 
de Nordmann (2) şi în urmă de Kessler{3), Steindachner(4:), etc. După 



(1) Pallas, Zoographia Rosso- Asiatica, voi. III. 

(2) Nordmann, 1. c, pag 406. 

(3) Kessler, Aussiige a. d. Berichte ilber eine an die N.-Westl. Kilnsten, etc. 

(4) Steindachner, Sitsungsberichle der k. Akademie der Wissenschaften. Wien 1870. 



61 

Kessler (1) trăesc în basenul Aralo-Caspi-pontic 43 fie specii din cari, 
după Grimm(2), cel puţin 28 se găsesc şi în Marea Neagră. Acest număr 
considerabil de specii impregnează faunei acestei mări un caracter cu to- 
tul special, căci ele se deosebesc cu totul de speciile din apele Medite- 
ranei. Deşi Marea Mediterană are şi ea vreo 20 de specii din acest gen, 
numai 2 sau 3 specii sunt comune, celelalte liind cu totul diferite. 

In general speciile din Marea Neagră se deosebesc de cele din Mediterană - 
după cum observă şi Kessler — între altele şi printr'o desvoltare cu mult 
mai mare a aripioarelor şi în special a celei de a doua aripioare dorsale 
şi a analei, cari aici sunt cu mult mai lungi. Mai mult încă, dintre spe- 
ciile Mediteranei, cel mult 2 sau 3 intră în apele dulci, pe când din spe- 
ciile Mării Negre cel puţin 8 — 9 specii trăesc aproape exclusiv în apele 
dulci sau cel puţin se urcă regulat în susul unora din afluenţii ei. Aceste 
fapte ne arată că este pentru noi de un interes cu totul deosebit de a 
studia cât mai de aproape acest gen care ne poate conduce la concluziuni 
mai importante atât din domeniul geografiei animale cât şi relative la ori- 
ginea faunei acestei mări. 

Diferitele specii ale genului Gobius sunt foarte mult supuse variaţiu- 
nii, cu atât mai mult cu cât aicea avem adeseaori şi un dimorfism se- 
xual foarte pronunţat, fenomene de Mimetism, etc. Aceasta a făcut ca 
multe din speciile descrise — mai cu seamă de Nordmann — să fie puse la 
îndoeală dacă sunt adevărate specii. Deja Koelbel(3) a dovedit că G. se- 
milunaris Heck. şi G. rubromaculatus Kriesch nu sunt decât tot Gobius 
marmoratus Pali. 

In timpul din urmă distinsul Ihtiolog suedez, director al Muzeului 
din Stockholm F. A. Smitt, a întreprins un nou studiu general asupra 
tuturor Gobiidelor din apele Europei. Bazat pe metode cu mult mai 
exacte — măsurători exacte a diferitelor dimensiuni ale corpului şi 
stabilirea în procente a raporturilor dintre ele — el a ajuns să reducă 
în mod considerabil numărul speciilor descrise din apele Europei. Co- 
municarea preliminară a acestei lucrări a apărut încă din 1899 îrt dă- 
rile de seamă ale Academiei din Stockholm (4) ; din nenorocire numai 
moartea acestui valoros om de ştiinţă a împiedicat apariţiunea lucrării 
sale definitive. După Smitt numărul diferitelor specii descrise până acum 
din Marea Neagră sar reduce la 9 — 10 specii adevărate, dintre cari unele 
sunt reprezentate prin mai multe varietăţi. 

De sigur că nici în urma acestui studiu noi nu ne putem încă pronunţa 
în mod definitiv asupra Gobiidelor Mării Negre; aceasta cu atât mai puţin, 
cu cât pe de o parte studiile lui Smitt au fost făcute în majoritate după 
exemplare conservate în muzee şi nu în natură după exemplare proas- 



(1) Kessler, Ihtiologia Aralo-Caspi- ponţi că (rus.), p. 213—223. 

(2) O. A. v. Grimm, Fisclierei u. Jagd in d. russischen Gewdssern. Arch. f. Naturgesch. Berlin 1892. 

(3) Koelbel, Ueb. die Identităt des Gobius semilunaris Heck. u. G. rubromaculatus Kriesch mit 
G. marmoratus Pallas. Verh. d. Zost. bot. Ges. Wien 1874. 

(4) F. A. Smitt, Preliminary notes on the arrangement of the genus Gobius, with an enumeration 
of ist european species. Ofversigt af Kongl. Vetenskaps Akademiens Forhandlingar 1899, No. 6. 
Stockholm. 



62 

• 

pete, iar pe de altă parte fiindcă el nu a avut la dispoziţiunea sa şi un 
număr suficient de exemplare din partea vestică a Mării Negre. După cum 
se ştie, această regiune a Mării Negre, care până acum nu a fost încă 
deajuns de explorată, diferă ca forme în multe privinţe de partea ei os- 
tică şi de cea nordică, cari au servit ca teren de explorare naturaliştilor 
ruşi: Pallas, Nordmann, Kessler, etc. Astfel stând lucrurile, de sigur că 
un nou studiu general asupra gobiilor din Marea Neagră şi mai cu seamă 
asupra celor din partea ei vestică se impune. 

In volumul al II-lea al acestei lucrări, în care voiu trata Fauna ihtio- 
logică a Mării Negre, voiu căută să lămuresc în mod complet chestiunea 
genului Gobius din Marea Neagră cu toţi afluenţii ei. In cele ce urmează 
însă mă voiu mărgini numai a indică speciile pe cari le-am constatat că 
trăesc sau fac migraţiuni în apele noastre interioare, dându-le diagnoza 
spre a putea fi determinate şi o scurtă descriere a modului lor de vieaţă 
în aceste ape. O descriere mai amănunţită precum şi discuţiunea valorii 
lor ca specii, etc, o rezerv pentru monografia completă a acestui gen. 

In apele noastre interioare am constatat până astăzi următoarele 5 specii, 
deşi e sigur că mai sunt şi altele cari din timp în timp se urcă în Du- 
năre cu bălţile ei sau intră prin lacurile noastre litorale. 



7. Gobius marmoratus Pal. 



Caracterele specifice : înălţimea capului mai mare ca lăţi- 
mea, iar lungimea sa conţinută de 4 73 ori în lungimea 
totală a corpului. Ambele fălci deopotrivă de lungi; des- 
chiderea bucală ajunge înapoi până aproape de marginea 
anterioară a ochiului. Deasupra buzei de sus, în faţa nă- 
rilor 2 tuburi subţiri şi lungăreţe îndreptate înainte. Des- 
chiderea anală cu 1 / 3 mai apropiată de vârful botului de- 
cât de vârful coadei. Corpul cenuşiu sau castaniu des- 
chis, acoperit cu pete brune, lungi şi transversale. Toate 
aripioarele afară de ventrale cu o serie de dungi trans- 
versale închise. 

Sinonime: 

Gobius marmoratus: Pallas, Zoographia Rosso-Asiatica III, p. 161. 
Ratlike, Fauna der Krym, p. 327. Nordmann, 1. c, p. 435 şi tab. 12, 
fig. 3. Kessler, Auszuge a. d. Berichte, etc. II, pag. 67. Gunther, Cata- 
logue, etc, p. 51 şi p. 550 (adenda). Kcelbeî, Verhandlg der Zool.-botan. 
Gesellschaft, Wien, 1874, Kessler, Ichtyol. Aralo-Caspi-pontica, p. 215. 
Grimm, 1. c, Arch. f. Naturg, p. 198. WarpachowsM, 1. c, p. 47. Stein- 



■■ 



63 

dachner, Sitzungsbericbte, ci. Ic. Akademie der Wiss. Wien 1899. F. A. 
Smitt, 1. c, Kongl. Vetenskaps-Akademiens Forhandlingar 1899, Stockolm, 
pag. 544. 

Gobius semiiunaris : Hechel, Annalen d. Wiener Museums, 1840, II. 
Bd. 152, tab. 8, fig. 5 şi 6. Kessler, Zur Ichthyologie des Siidwestlichen 
Russlands, p. 14 (1856). SeeJey, Freshwater Fishes of Europe, p. 61. 

Gobius rubromaculatus: Kriesch, Verhandl. der Zool.-botan. Ges. Wien, 
voi. XXIII, 1873, p. 369. 

ID 6— 7, III) 1/15-18, P15, Vl/10/1, Al/13-18, C13, L. lat. 42—47. 

Acest peşte mic se deosebeşte relativ uşor de celelalte specii prin fap- 
tul că corpul său este ceva mai mult comprimat lateral şi capul său este 
mai înalt decât lat. In afară de caracterele arătate în diagnoză mai sunt 
de remarcat următoarele: Ochii aci sunt relativ mari şi diametrul lor este 
aproximativ egal cu 1 / 5 din lungimea capului. Distanţa preorbitală e egală cu 
diametrul ochiului, iar cea interorbitală numai cu 2 /s din acest diametru. 
Partea superioară a operculului este acoperită adeseori cu solzi. Prima 
aripioară dorsală este foarte apropiată de cea de a doua, aşa că mem- 
brana ei este lipită de baza primului radiu al celei de a doua dor- 
sale. Dorsala a Ii-a şi anala au pe toată lungimea lor o înălţime aproape 
egală, numai ultimele lor radii sunt câte odată ceva mai lungi. Discul 
ventralelor este în totdeauna cu mult mai scurt ca pectoralele. Caudala 
este lungă şi rotunzită. Solzii sunt relativ mari şi marginea lor posteri- 
oară este terminată cu 40 — 45 dinţi mici. Pe linia laterală numărul sol- 
zilor este de 42 — 47, iar la pedunculul caudal fiecare serie transversală 
are câte 8 — '9 solzi. 

Coloraţiunea. Coloarea generală a corpului este cenuşie sau cafenie 
deschisă; peste aceasta, atât pe spinare cât şi pe lături până la partea ven- 
trală vin o serie de pete mari ca nişte dungi late transversale, brune 
închise. Partea ventrală este nepătată, având coloarea generală a corpu- 
lui. Aripioarele — afară de ventrale — sunt ceva mai închise decât corpul. 
Radiile lor sunt presărate cu o mulţime de puncte negre dispuse în linii 
transversale, dându-le aparenţa că ar fi acoperite fiecare cu o serie de 
dungi negre transversale. Intre ochi şi osul maxilar se află o pată negrie, 
înapoia căreia este o linie albă situată exact sub ochiu. Pe pedunculul 
caudal chiar la inserţia caudalei sunt la mijlocul corpului 2 pete negre 
triunghiulare, iar deasupra şi dedesubtul lor încă câte o pată triunghiu- 
lară deschisă. 

Dimensiuni. Această specie în apele mării ajunge la dimensiuni ceva 
mai mari, în apele interioare însă găsim numai exemplare foarte mici; cel 
mai mare exemplar pe care l-am colecţionat clin lacul Sinoe Liman avea 
11 cm., exemplare obişnuite sunt însă de 8 — 10 cm. 

Distribuţiunea. Acest peşte trăeşte de obiceiu în regiunea apelor terito- 
riale ale Mării Negre, el se suie însă şi în Dunăre, aşa că îl găsim ade- 
seori prin bălţile ei de inundaţie. Steindachner 1-a găsit chiar în bălţile 
de inundaţie dela gura râului March în Austria. El intră deasemenea şi 
prin lacurile noastre litorale şi mai cu seamă în lacul Razim şi Sinoe Liman. 

Biologia. Ca toate speciile de Gobius şi aceştia sunt peşti răpitori; ei se 



64 

nutresc cu crustacee, viermi, etc. dar şi cu ouă şi pui de alţi peşti. Epoca 
lor de reproducere cade în luna lui Maiu; în anul 1904 la 22 Maiu prinzând 
în lacul Sinoe mai multe exemplare, un exemplar mascul a lepădat laptele 
în manile mele. Ouăle lor ca de vreo 2 mm. de lungi şi eliptice le lea- 
pădă în apă puţin adâncă, lipindu-le pe fund de pietre, piloţi, etc, de unde 
le putem apoi colecta foarte uşor, desvoltându-le în mod artificial în acuarii. 
Desvoltarea lor embrionară se face în câteva zile. 

întrebuinţarea. Acest peşte din cauza staturii sale mici nu are o va- 
loare mare economică; în bălţile Dunării, unde se găseşte numai foarte rar, 
nici nu se aduce în comerţ; la Razim însă, unde este în cantităţi mai mari 
şi unde se prinde mult la gardurile de chefali, se vinde împreună cu 
celelalte specii de Gobius sub numele de «Guvidii». Curios este că pes- 
carii Românii Turtucăeni au credinţa că acest peşte este bun de leac 
penlru boale de stomac, «se usucă la foc, apoi se pisează şi se dă la cei 
ce-i doare inima (stomacul)». 

Nume populare. Ca la toţi peştii din genul gobius li se zice în Do- 
brogea, Galaţi, etc. Guvidii mici, iar pescarii Turtucăeni ii numesc Glă- 
voace mică. Lipovenii dela Razim le zic Bâicioc. 



2. Sp. Gobius Kessleri Giinthez. 



Caracterele Specifice : Capul foarte mare şi turtit; lungimea sa 
egală cu mai mult de 1 / i ( 3 /n)> lăţimea sa în dreptul oper- 
culelor cu 1 / 5 şi înălţimea sa cu l / 7 din lungimea totală a 
corpului. Falca de jos iese cu mult înaintea celei de sus. 
Regiunea occipitală şi partea de sus a operculului aco- 
perit cu mici solzi trecând înapoi peste marginea anteri- 
oară a ochiului. Lungimea ventralei se cuprinde aproxima- 
tiv de 5 ori în lungimea totală a corpului. Partea superi- 
oară a corpului de o coloare cenuşie-cafenie, acoperită 
cu pete cafenii închise; partea inferioară albă-gălbie sau 
ga 1 b enă-cenuşi e. Toate aripioarele afară de ventrală cu 
dungi închise pe ele. Ventrala de aceeaş coloare ca şi 
partea inferioară a corpului. 

Sinonime: 

Gobius Kessleri: Gunther, Catalogue, etc. III, pag. 553 (No. 102, addenda 
et corrigenda). Kessler, Ichthyol. Aralo-Caspi-pontica (1877), pag. 220 (No. 
70). Kessler, Peştii Mării Negre şi Mării Caspice, (ruseşte) Petersb. 1874. 
No. 87. Grimm, 1. c, Arch. fur Naturg. 1892, p. 199. Warpachowski, 
Peştii Rusiei europene, p. 52. 



65 

Gobius platyrostris: Nordmann, 1. c, p. 410, Tab. 14, Fig. I. Kessler, 
Zur Ichthyologio des siidwestl. Russlands (1856), p. 11 (No. 11) (nu G. 
Platyrostris, Pallas III, p. 154). 

Gobius platycephalus : Kessler, Nachtrăge zur Ichthyologie dos siid- 
westlichen Russlands (1857), p. 16. Kessler, Ausziige a. d. Borichte, etc, 
p. 49 (No. 45). 

Gobius batrachocephalus : MenetrieS, Câtalogue raisonne des objets de 
Zoologie, etc. 1832. 

Gobius batrachocephalus Pali., forma platycephalus. Kessler: I. F. 
Smitt, Arrangement of the genus Gobius, în Forhandlinger Vettensk-Akad. 
Sfcockholm 1899 p. 546. 

I. D. 6, II. D. 1/16 — 18, P. 18—19, V. 1/10/1, A. 1/13—14, C. 13—14, 
L. lat. 65—77. 

Această specie este relativ uşor de recunoscut prin forma capului ei 
foarte mare, turtit şi foarte lat. Totuş în diagnoza ce i-o dă Kessler, care 
a fost reprodusă şi de Giinther, este de sigur o oroare când se zice că 
lungimea capului este de 4 /n din lungimea totală a corpului (sau de 2 3 / 4 
după Giinther); de sigur că aceasta ar însemna că ea are un cap cu totul 
diform. Nici la unul din exemplarele pe cari le-am examinat şi cari în 
toate celelalte dimensiuni se potriviau exact cu dimensiunile date de Kessler 
nu am găsit un asemenea cap. 

Şi tlin figura dată de Nordmann (Tab. 24, fig. 1), care este foarte bine 
executată, se vede lămurit acelaş lucru, că nu poate fi vorba decât de 
eroarea pe care Giinther a luat-o fără a o mai controla şi că în realitate 
în loc de 4 /u trebue pus 3 /*i- De altfel cetind prima descriere a lui Kess- 
ler din 1857, la care se referă el, vedem că la descrierea capului 
acestei specii (atunci sub numele de G. platyrostris Pali.) zice: a seine Lănge 
batrăgt iiber 1 / i der Gesammtlănge des Fisches», ceeace revine la 8 / lt din 
diagnoza pe care a dat-o în urmă. Gura este foarte mare, ajungând până 
sub marginea anterioară a ochilor, fălcile sunt îmbrăcate în afară cu nişte 
buze mari, iar înăuntru sunt tapisate cu mai multe serii de dinţi mici 
curbaţi înapoi. Ochii sunt mici şi apropiaţi între ei, aşâ că distanţa inter- 
orbitală este egală cu diametrul lor longitudinal, iar distanţa preorbitalâ 
egală cu de două ori lungimea acestui diametru. Obrajii sunt foarte um- 
flaţi şi cărnoşi, ei dau capului o aparenţă curioasă şi sunt goi ca şi partea 
anterioară a capului; numai partea superioară a operculelor si regiunea 
occipitală este acoperită cu solzi mici. Operculul se termină cu o membrană 
lată, ceeace îl lungeşte considerabil; deschiderile branchiale sunt mari şi 
membrana branchială este susţinută de 5 radii branchiostege. 

Prima aripioară dorsală începe ceva mai în urma inserţiunii pectoralelor, 
ea e caracterizată prin aceea că vârfurile celor 6 spini cari o compun 
ies liberi în afară de membrana care-i leagă între ei, având forma unor 
fire puţin răsucite. Cea de a doua dorsală este lungă, baza ei fiind egală 
cu mai mult de 1 / 3 din lungimea totală a corpului; ea are 18 — 19 radii 
din cari primul nedivizat iar următoarele bi- sau trif urcate. 

Pectoralele sunt late şi ovale, ele ajung înapoi până în dreptul celui al 
doilea sau 3-lea radiu al dorsalei a doua. Ventrala care este în formă 

A. R.—Publ. Adamachi. UI. Antipa, Ihtiologia. 5 



6& 

de pâlnie începe aproape pe aceeaş linie cu pectoralele şi are o lungime 
aproximativ egală cu jumătatea distanţei dintre inserţiunea ei şi anus; ea e 
compusă din 10 radii divizate fiecare în mai multe ramure şi din 2 radii 
mici cartilaginoase, cari susţin membrana exterioară a pâlniei. 

Anala începe cam în dreptul celui al Yl-lea radiu al dorsalei a doua 
şi se termină odată cu ea. înaintea ei şi în urma deschiderii anale este 
o proeminenţă mare conică. Caudala are 13 radii divizate, cu câteva mai 
mici pe lături, marginea ei posterioară este rotunzită oval. 

Solzii sunt mici şi marginea lor posterioară formează un unghiu obtus, 
care câteodată se rotunzeşte, ei sunt ctenoizi şi* au la marginea posterioară 
câte 40 — 45 dinţi. Pe linia laterală — care e foarte puţin vizibilă — se pot 
număra 65 — 77 solzi. 

Pentru completarea descrierii voiu da şi dimensiunile mai principale ale 
diferitelor părţi ale corpului dela 2 exemplare de mărimi deosebite pro- 
venite din lacul Brateş: 

1) Un exemplar de 153 mm. are următoarele dimensiuni: înălţimea 
maximă a corpului la începutul primei dorsale 26 mm., lungimea capului 
43 mm., înălţimea capului 20 mm., lăţimea capului în dreptul operculelor 
34 mm., diametrul longitudinal al ochilor 6,5 mm., distanţa preorbitală 6,5 mm., 
lungimea ventralei 26 mm., lungimea bazei celei de a doua dorsale 49 mm. 

2) Un exemplar de 201 mm. are: înălţimea maximă a corpului la în- 
ceputul dorsalei 38 mm., lungimea capului 58 mm., înălţimea capului 29 mm., 
lăţimea capului 44 mm., diametrul ochilor 7,5 mm., distanţa preorbitară 
15 mm., distanţa interorbitară 7,5, lungimea ventralei 31 mm., lungimea 
dorsalei a doua 64 mm. 

Colorafiunea. Coloarea generală a corpului este pe partea superioară 
cafenie-cenuşie şi variază foarte mult, fiind câteodată mai deschisă, câteodată 
mai închisă; pe faţa inferioară este alb-gălbie sau cenuşie. Pe ambele 
laturi ale corpului este pătată cu dungi mari cafenii închise. Pe bot şi pe 
obraz aceste pete iau forma unei reţele neregulate de linii închise. Toate 
aripioarele afară de ventrală au coloarea generală a corpului şi sunt pă- 
tate cu puncte cafenii închise cari le dau aparenţa de dungi longitudinale, 
■pe dorsale şi anală şi de dungi transversale pe coadă şi pectorale. 

Dimensiunile. Mărimea lor mijlocie este cam de 15 — 18 cm., cele mai 
mari exemplare au 21—22 cm. lungime. 

Distribuţia. Această specie trăeşte în bălţile Dunării şi se găseşte aici 
în tot timpul anului. Mai cu seamă în lacul Brateş şi în Dunărea veche 
din bălţile Brăilei se găseşte în mare abundenţă. Ele însă emigrează şi în 
bălţile din susul Dunării noastre. 

Biologia. Această specie preferă mai cu seamă apa de baltă şi în special 
acolo unde sunt bălţi cari nu seacă în timpul verii. Ele sunt răpitoare 
şi se hrănesc cu tot felul de viermi, insecte, crustacee şi cu peşti mici. 
Epoca lor de reproducţie este pe la sfârşitul lui Aprilie şi Maiu. Se re- 
produc pretutindeni prin bălţi şi vara am putut recolta puii lor în toate 
bălţile Deltei Dunării, în Brateş, Crapina, etc. Ouăle lor sunt conice, având 
o lungime ca de vreo 2 — 2,5 mm.; ele le lipesc pe pietre şi pe rădăcini 
sau pari, etc. Durata incubaţiunii este scurtă, iar puii lor se ţin mai mult 
la apă mică în apropierea malului. 



6? 

Nume populare. La Bratcş si bălţile de inundaţie alo Prutului li se zice: 
Guvidie de baltă şi Guvidie de Brateş, pescarii români din Pisica, Vă- 
căreni, etc. le zic Milroace, Mitrocari şi clin cauza asemănării lor exte- 
rioare cu Aspro zingel le mai zic şi P... ciobanului. Pescarii turtucăieni şi 
în judeţele dela Călăraşi în sus le zic Glăvoace. 

Întrebuinţare. Acolo unde există în cantităţi mai mari se prind şi au o 
valoare comercială însemnată. Guvidiile de Brateş au în totdeauna pe piaţa 
Galaţului multă căutare şi se plătesc bine. 

Cum am arătat şi la specia precedentă, pescarii din Turtucaia le între- 
buinţează şi pe aceste ca leac pentru durere de stomac. 



3 sp. Gobius trautvetteri Kesslet. 

Tab. III. 

Caractere specifice : Corpul 1 u n g ă r e ţ î n g u s t â n d u - s e la partea 
sa p o s t e r i o a r ă. Capul mare, puţin mai lat decât înalt; Lun- 
gimea sa este egală cu 1 / i din lungimea totală a corpului. 
Deschiderea bucală largă ajungând înapoi până sub mar- 
ginea anterioară a ochiului. Falca de jos ieşită înaintea 
celei de sus. Buzele cărnoase însă înguste. Ochii mari 
i/ 6 — 1 / 5 clin lungimea capului şi apropiaţi între ei. Partea 
superioară a o p e r c u 1 u 1 u i cu solzi. înălţimea maximă a 
celei de a doua aripioare dorsale este la mijloc sau îndată 
după mijlocul ei. înălţimea analei merge crescând spre 
part e a pos t er io ară. C au dala foarte mare, aproape l f 6 din 
lungimea totală a corpului. Partea superioară a corpului 
cenuşie- cafenie sau cafenie deschisă cu puncte albe şi 5 — 6 
pete mari cafenii închise în direcţiunea liniei laterale; 
partea inferioară albie. 



Sinonime : 

Gobius Trautvetteri : Kessler, Ausziige aus dem Beriche einer an die 
nordwestlichen Kiisten des Schwarzen Meeres, etc. II, p. 59. Kessler, Ri- 
băi Cernago i Caspiscogo Morei. Petersburg 1874, p. 96. Kessler, Ihtio- 
logia Aralo-Caspi-pontică, 1877, pag. 221 (No. 74). GuntJier, Caţalogue of 
the Fishes in the British Museum, voi. III, p. 553 (adenda et corigenda). 
Grimm, Archiv fur Naturgeschichte, I Bd., 2 Heft, 1892, pag. 199, No. 81. 

Gobius cephalarges var. b.: I. F. Smitt, Forhandlinger Vetensk. Akade- 
mien 1899, No. 6, Stockholm, pag. 547. 

I D. 6, II D 1/16—18, P 18—19, V 1/10/1, A 1/12—14, C 13—14, L. 
lat. 63— 70. 



68 

- Această specie care a fost descoperită mai întâiu de către Kessler în 
Limanul Bugului dela Nicolajew şi apoi în Limanul Nistrului, a fost ad- 
misă ca specie bună de Gi'mther, Grimm, etc. şi de toţi câţi s'au ocupat cu 
peştii Mării Negre, până ce în ultimul timp F. A. Smitt a vroit să dove- 
dească identitatea ei cu Gobius cephalarges Pali. In această specie s'ar 
putea uni după Smitt 6 din speciile descrise din Marea Neagră, formând 
2 varietăţi şi anume: a) Gobius eurycephalus Kessl.-\- G. platyrostris Pali., 
Kessler + G. cephalarges Pali. şi b) Gobius ratan Nordm.+ G. syrman 
Nordm. + G. Trautvetteri Kessler. 

Nu pot intra aci în discuţiunea acestor chestiuni, pe cât de importante 
pe atât de grele, ce le rezerv pentru a fi tratate pe larg în monografia 
completă a acestui gen. Aici mă mulţumesc numai a semnala că între 
guvidiile dela Brateş şi mai cu seamă dela balta Oltina am găsit şi câteva 
exemplare cu capul mai îngust şi mai înalt, cu gura foarte mare şi cu 
partea posterioară a corpului mai lungăreaţă. Ducând aceste exemplare la 
Muzeul din Viena şi comparându-le cu exemplarele aflate acolo am putut 
să constat împreună cu distinsul ihtiolog, directorul şi intendentul acelui 
Muzeu că sunt G. trauvetteri Kesl. 

In privinţa felului de vieaţă a acestei specii în apele noastre dulci nu este • 
mult nou de spus, deoarece ea se potriveşte în mai toate privinţele cu 
specia precedentă; au acelaş mod de vieaţă, aceeaş hrană, aceleaşi epoce 
şi locuri de reproducţie. Singura diferinţă e că această specie este cu 
mult mai rară în apele noastre. 

Şi în privinţa numelor populare n'am putut găsi vreun nume dosebit, 
deoarece pescarii o confundă cu totul cu specia precedentă. 



4 sp. Gobius cephalarges Pali. 

Tab. III. 



Caractere specifice : Corpul îndesat, înalt şi la partea sa pos- 
terioară comprimat tare lateral. Capul mare, cu mult mai 
lat decât înalt şi cu o lungime egală aproximativ cu 1 / 4 
din lungimea totală a corpului. Botul lat şi buzele căr- 
noase. Ochii relativ micişi distanţa inter orbitală mare. 
per cuiul numai pe partea superioară cu puţini solzi. 
Deschiderea anală mult mai apropiată de vârful capului 
(cu 1 / 5 — 1 / i ) decât de vârful ■cefadei. Solzii mici cu 11 — 13 
rânduri transversale pe coadă. înălţimea maximă a dor- 
salei a II- a este la mijlocul ei; înălţimea analei creşte în- 
cet spre partea ei posterioară. Toate aripioarele, afară de 
ventrale, pătate sau cu dungi mai cu seamă la baza lor. 



69 



Sinonimii 



Gobius cephalarges: Pallas, Zoographia Rosso- Asiatica III, p. 155. 
Nordmann, 1. c, p. 420, Tab. 12, fig. 2. Kessler, Ausziige a. d. Berichte, etc, 
p. 52 (No. 47). Kessler, Peştii Mării Negre şi Caspice (1874) No. 82 (rus.). 
Kessler, Ihtiolog, aralo-caspi-pontică, p. 219, No. 66. Gunther, Catalogue,etc. 
Voi. III, pag. 4 şi pag. 546. Steindachner, Sitzungsberrichte der k. Akademie 
der Wiss. Wien 1870. 

Gobius cephalarges Pali. var. a : F. A. Smitt, Forhandlg. Vetensk. 
Akad. Stockholm 1899, p. 547. 

I. D. 6, II. D. 1/18, P. 18—19, V. 1/10/1, A. 1/13—14, C. 13, L. 
lat. 66—72. 

Şi această specie, ca şi cea precedentă, este astăzi contestată că ar fi 
o specie bună, astfel cum a fost cea descrisă de Pallas, Nordmann şi Kess- 
ler. După Smitt ea ar formă împreună cu Gobius eurijcephalus Kessl.-\- G. 
platyrostris Pali. Kessl.-\- G. cephalarges Pali. o varietate a unei specii cu 
mult mai largă pentru care el păstrează numele de G. cephalarges. De sigur 
că nici aici nu putem intră in astfel de discuţiuni rezervând şi această 
chestiune pe mai târziu. 

Aici mă voiu mulţumi numai a semnală că şi această specie intră în 
apele noastre interioare. In Razim şi Sinoe Liman este în mult mai mari 
cantităţi şi pescarii lipoveni o numesc: Lijaboc. Ea se urcă şi intră 
câteodată şi prin bălţile Dunării. Steindachner (1) a descoperit-o în susul 
Dunării chiar pe la Raduevaţ. In total însă în apele dulci este cu mult 
mai rară decât speciile precedente. 



5 sp. Gobius fluviatilis Păli. 

(Tab. III. Fig. 20 a, b). 

Caractere specifice: Capul mijlociu, lungimea sa fiind ceva 
mai mare ca 1 / i din lungimea totală a corpului, iar lăţi- 
mea puţin mai mare ca înălţimea sa. Gura mică ajungând 
înapoi abia p â n ă sub n a r i n e 1 e posterioare. Fălea inferi- 
oară ceva mai lungă decât cea superioară. Corpul lung ă- 
reţ, rotund, îngu stându-se din ce în ce la partea sa poste- 
r i o a r ă. Prima dorsală cu 6 spini din cari cei dintâi cu 
vârfuri filiforme libere ieşite afară din membrana aripioa- 
rei; a doua dorsală devenind din ce în ce mai joasă către 
partea ei po s te ri oară. Anala pe toată lungimea ei deopo- 



(1) Steindachner, Iclithyologische Notizen,X. Sitzungeberichte D. k. Akad der Wiss. Wien 1870. 



70 

t r i v ă de joasă. Corpul galben-cenuşiu sau g a 1 b e n - c a f e n i u, 
preş urat de fiecare parte a sa în direcţia liniei laterale cu 
câte 8 — 10 pete cenuşii şi lungăreţe. Aripioarele cu dungi 
închise. La baza pectoralelor o pată mare neagră-cenuşie. 

Sinonime : 

Gobius fluviatilis: Pali as, Zoographia Rosso-Asiatica III, p. 162. Nord- 
mann, 1. c, p. 429. Kessller, Zur Ichthyologie des siidwestl. Russlands 
(1856), p. 7. Kessler, Nachtrăge zur Ichtyologie, pag. 7. Kessler, Aus- 
ziige a. d. Berichte, efcc, p. 62. Steindachner Sitzber. d. k. Akademie 
der Wiss. Wien XLII, 1861, p. 288, tab. 1, fig. 3. Giinther, Catalogue, etc. 
voi. III, p. 551. Kessler, Ihtiologie Aralo-caspi-pontică, p. 219 (No. 64). 
Grimm, Archiv. f. Naturgesch. 1892. WarpachowsM, 1. c, p. 51 (descrie- 
rea, nu însă şi desenul). 

(Nu sunt însă sinonime Gobius fluviatilis: Bonelli?, Cuvier&Val. XII, 
p. 52, şi Heckel u. Kner, 1. c, p. 57). 

Gobius gymnostrachelus : Kessler, Nachtrăge zur Ichthyol. p. 12 şi 
Auszuge, etc, p. 48. 

Gobius lacteus : Nordmann, 1. c, p. 430, tab. 10, fig. 3. 

Gobius niger : Eichwald (?), Zoolog, specialis. 

Gobius fluviatilis var. fluviatilis: Smitt, 1. c, p. 546. 

Această specie nu trebue confundată cu Gobius fluviatilis Bonelli, descris 
şi de Cuvier et Valenciennes precum şi de Heckel u. Kner. Acela este 
cu totul alt peşte care trăeşte în afluenţi de a-i Mediteranei şi Giinther 
deja a luminat deplin această chestiune dându-i un alt nume, de Gobius 
Martensii (1) pentru a-1 deosebi de G. fluviatilis Pali., care e caracteristic 
pentru afluenţii Caspi-pontici şi pentru a evită pe viitor orice confuziune. 
Cu toate aceste e curios că şi azi se mai fac aceste erori şi Warpachowski 
reproduce figura greşită din Heckel u. Kner, deşi descrierea e făcută bine 
după Kessler. 

I D. 6, II D, 1/15—7, P 17-18, V 1/10/1, A 1/13—16, C 3/11-13/3, 
L. lat 60—65. 

Capul are forma unui con cu vârful turtit ; deasupra între ochi el este 
puţin depres, iar pe ambele laturi ceva mai umflat. Botul este puţin 
rotunzit şi fălcile sunt acoperite cu buze de o mărime mijlocie; falca in- 
ferioară iese puţin înaintea celei superioare. Pe ambele fălci mai multe 
serii de dinţi mici recurbaţi din cari cei din faţă sunt ceva mai mari. 
Ochii sunt ovali şi diametrul lor longitudinal este aproximativ egal cu x / 5 
din lungimea capului ; distanţa preorbitară cu aproape 1 / s mai mică. 
' Pe obraji, cari sunt cărnoşi, cât şi pe toată partea superioară a capu- 
lui începând dela bot până aproape de marginea posterioară a cavităţilor 
ochilor, lipsesc solzii cu desăvârşire. De asemenea lipsesc solzii şi pe toată 
partea inferioară a operculului, acesta nefiind acoperit decât puţin în par- 












(1) Vezi Giinther, Catalogue, voi. III, pag. 15. 



71 

tea sa superioară cu solzi foarte mici. Membrana branchială o sprijinită 
de 5 radii branchiostoge, din cari ultimul formează tocmai marginea ei. 

Prima aripioară dorsală începe ceva mai în urmă decât pectoralele; ea 
are 6 radii din cari cel puţin 4 cu vârfurile libere iiliformo. A doua dor- 
sală e foarte lungă, baza ei fiind egală cu aproape 1 / 3 din lungimea cor- 
pului; ea este ceva mai înaltă la începutul ei şi se îngustează din ce în 
ce mai mult la partea ei posterioară. Anala caro constă din 14 — 16 radii 
începe aproximativ sub radiul al III-lea al celei do a doua dorsale şi se 
termină odată cu ea; ea este mult mai joasă decât dorsala şi radiile ei 
sunt toate egale. 

Caudala care este uşor rotunzită are o lungime egală cu aproape 1 / 6 
din lungimea totală a corpului. Pectoralele sunt lungăreţe, ovale şi ajung 
înapoi până în dreptul celui al II-lea sau al III-lea spin al dorsalei a doua. 
Ventrala este aşezată exact sub pectorale şi ajunge înapoi aproape până 
la anus. 

Deschiderea anală este cam îndepărtată de începutul aripioarei anale 
şi între ele se află o lungă proeminenţă de piele. 

Solzii sunt mici, ctenoizi şi au marginea lor liberă în forma unui unghiu 
obtuz sau puţin rotunzită; ea e terminată cu 30 — 40 dinţi mici. 

Colorat iunea-. Coloarea generală a corpului este galben-cenuşie sau 
galben-cafenie, iar pe ambele lături se întinde câte o serie de pete închise 
din cari 8 — 10 sunt mai bine conturate. Partea ventrală este cu mult 
mai deschisă, aproape albă. Bolul bate puţin în albăstruiu şi e stropit cu 
pete negre, iar între gură şi marginea anterioară a ochiului se văd ade- 
seori de fiecare parte câte 2 liniuţe negre. Aripioarele — afară de ventrale 
şi anală, cari sunt aproape albe — sunt cenuşii şi acoperite cu dungi închise 
undulato. Buzele sunt mai cenuşii, uniforme sau stropite cu mici pete 
negre. 

Dimensiunile. Mai toate exemplarele ce le-am găsit au o talie mică, 
cel mai mare avea 12 cm. lungime. 

Varietăţi. Această specie variază foarte mult. In afară de exemplarele 
tipice pe cari le-am descris aici se mai întâlnesc adeseori unele albe ver- 
zii şi altoie închise cu totul. Primele au fost deja descrise de Nordmann 
ca o specie aparte sub numele de Gobius lacteus (= Gobius fluviatilis 
var. lactea Kessler), iar cele de al doilea de către Kessler sub numele 
de G. fluviatilis var. nigra. 

In apele noastre am găsit ambele forme, am putut însă constata că ele 
sunt strâns legate prin tot felul de forme intermediare, aşâ că nu pot li 
considerate decât ca varietăţi de coloraţiune, şi coloraţiunea lor însă se 
explică prin natura fundului apelor în cari trăesc — ştiut fiind că peştii din 
această familie au mai mult sau mai puţin calitatea ele a-şi adapta co- 
loarea lor mediului în care se găsesc. 

Do asemenea s'ar mai putea considera încă ca o varietate exemplarele 
descrise de Kessler sub numele de Gobius gymnotrachelus, cari însă s'a 
dovedit de către I. F. Smitt că nu formează o specie aparte ci sunt iden- 
tice cu Gobius fluviatilis. 

Biologia şi Distribuţia. Peştii din această specie trăesc mai mult în 
apă dulce şi se întâlnesc atât în bălţile Dunării cât şi chiar foarte sus în 



72 

râurile din ţară. Lor le place mai cu seamă apa mică prin locuri nisi- 
poase sau cu pietriş la fund. Ei ajung chiar prin Nordul Moldovei, în 
râuri ca: Jijia, pârâul Bârladului, etc. 

In privinţa felului de vieaţă, după cât am putut constata până acum, 
par a se potrivi în totul cu celelalte specii ale acestui gen. 

Nume populare. In afară de numele populare de Glăvoci la Români 
sau Băicioc la Lipoveni, pe cari le au comune cu toate celelalte specii 
de Gobius, am mai auzit în Moldova numele special de Porcuşor de 
vad, în opoziţie cu porcuşorul ordinar care-1 dau lui Gobio vulgaris. 



_ 



5. FAM. MUGILOIDEI. Bleeker. 



Acanthoptergieni cu corpul mai mult sau mai puţin lungăreţ, având forma 
obişnuită de peşte; acoperiţi cu solzi cicloizi de o mărime mijlocie şi fără linie 
laterală. Gura îngustă sau de o lărgime moderată, cu dinţi slal)i sau lipsind cu 
totul. Cu 2 aripioare dorsale scurte separate una de alta, cea anterioară com- 
pusă din 4 radii spinoase elastice. Ventralele abdominale, suspendate de osul co- 
racoid care este foarte lung. Ochii laterali. Deschiderile branchiale largi ; 4 ar- 
curi branchiale şi o pseudobranchie. 5 sau 6 radii branchiostege. Beşica înotă- 
toare mare, fără duet aerian. 

Această familie este reprezentată în apele Mărei Negre printr'un singur 
gen: Mugii. Speciile cari o compun sunt peşti de mare cari vin numai 
în timpul verii la coastele noastre şi intră în lacurile noastre litorale 
spre a se hrăni şi reproduce; ei stau aici până toamna când se răceşte 
apa şi pleacă apoi îndărăt în mare. Migraţiunile pe cari le fac ei în timpul 
anului nu se cunosc încă în deajuns şi până acuma nici locurile lor do 
reproducţie nu erau încă cunoscute. Această familie o voiu tratâ-o mai pe 
larg în «lhtiologia pontică»;, aici voi descrie numai pe scurt speciile cari 
intră în apele noastre interioare spre a petrece în ele o parte a anului. 



Gen. Mugii Artedi. 



Corpul foarte puţin comprimat pe lături. Capul acoperit peste tot 
cu solzi. Gura mai mult sau mai puţin transversală, fără dinţi ade- 
văraţi, numai cu mici apendice dentiforme. Marginea anterioară a 
fălcii de jos ascuţită şi la mijloc cu o mică, proeminenţă. Pectoralele 
foarte sus aşezate ; a doua dorsală opozită analei. parte din sto- 
mac cu pereţii foarte groşi şi musculoşi. Cu 2 — 8 apendice pilorice. 

Acest gen este reprezentat în apele noastre prin mai multe forme. Pes- 
carii greci dela Jurilofca deosebesc 9 forme diferite sub numele de: Cîie- 
fal, Pacios, Platarin, Ilarii, Castri, Mavrachi, Spatopteros, Singhil şi 
Sarianahi. Acestea însă sunt mai mult "nume comerciale şi de sigur că nu 



74 

se referă numai la specii diferite ci şi la varietăţi sau la diferenţe de 
vrâstă a uneia şi aceleiaş specii. 

Pescarii Lipoveni din aceeaş localitate deosebesc din contră numai 3 
forme şi anume: Laban, Vastranos şi Băstrug. Studiind de aproape toate 
aceste forme am constatat în apele noastre interioare următoarele 5 specii 
sigure, cari insă în afară de Mugii cephalus sunt foarte greu de deosebit una 
de alta. Voiu descrie dar prima specie mai detaliat dând şi toate indica- 
ţiunile în privinţa biologiei, pescuitului, etc, iar pentru celelalte voiu da 
numai diagnozele cu sinonimele şi voiu semnala apoi numai diferinţele 
sau părţile caracteristice: 



/ sp. Mugii cephalus Cuv. Chefalul mate sau Labanul. 

Tab. IV. Fig. 23 a, b. 

Orbitele cu 2 pleoape adipoase verticale bine desvoltate 
cari acoperă aproape V 3 din iris. Buza do sus nu prea groasă. 
Spaţiul jugular oval. 

Br 6, 1D4, 21)1—2/8, Pl/15— 16, Vl/5— 6, A3/8— 9, C3/12/3, L. lat. 
41—43, L. tr. 12—13. 

Sinonime : 

Kkpalog: Aristot., Hist. Anim. 

Mugii cephalus: Ciivier, Regne anim. Bonaparte, Fauna italica, v. III, 
Pesci VI, p. 30, fig. 1. Cuvier ei VaJenciennes, 1. c , voi. XI, p. 19, tab. 
307. Nordmami, Faune pontique, p. 395. Giintlier, Catalogue of the 
Fishes III, p. 417. Kessler, Ausziige, a. d. Berichte liber eine a. d. nord- 
westl. Kiisten, etc, p. 30; Ihtiologia Aralo-Caspi-pontică, p. 229, No. 106. 
Secley, 1. c, p. 70. I. Victor Carus, Prodromus fauna) Mediterana?, 1889 — 
1893, voi. II, p. 705. E. Moreau, Hist. nat. des Poissons de la France 
(1881), voi. III, p. 183. L. Sucher, Fische d. Adria, p. 44 (1895). 

Dintre toate speciile de Cbefali aceasta este cea mai uşor de recunos- 
cut, atât prin dimensiunile sale cu mult mai mari decât la toate celelalte 
şi forma corpului, cât şi mai cu seamă prin cele 2 pleoape mari adipoase 
verticale cari acoper marginea anterioară şi cea posterioară a ochiului. 
Corpul este puţin comprimat pe lături cu spinarea groasă şi rotunzită; 
linia spinării este aproape dreaptă — foarte puţin curbată — -, iar cea ven- 
trală convexă. Capul este pe partea sa superioară lat, turtit de sus în 
jos şi puţin convex. înălţimea maximă a corpului este la începutul primei 
aripioare dorsale şi se cuprinde do 5 ori în lungimea totală a corpului 
incluziv caudala; înălţimea minimă la pedunculul caudal se cuprinde de 
11 ori în acea lungime. Capul este ceva mai mare ca înălţimea corpului 
şi se cuprinde aproximativ de 4,5 ori în lungimea totală. 



75 

Gura este îngustă cu buza de sus numai puţin îngroşată; buza de jos 
este subţire şi ascuţită la marginea ei; pe ambele buze se observă câte 
o serie de mici cili dentiformi. Maxilarele sunt subţiri şi scurte, aşa că 
gura fiind închisă, ele se acoper complet de oasele suborbitale anteri- 
oare. Cele 2 narine sunt îndepărtate una do alta; cea posterioară care e 
mai largă este situată la o egală distanţă între marginea ochiului şi na- 
rina anterioară. Ochiul este relativ mare, diametrul său cuprinzându-se 
aproape de 5 ori în lungimea capului. Cele 2 pleoape adipoase verticale, 
cari îi acoper marginile şi cari nu lasă între ele decât un mic spaţiu e- 
liptic în dreptul pupilei, sunt foarte mari, aşâ că cea posterioară se în- 
tinde înapoi până deasupra preoperculului. Distanţa preorbitală este apro- 
ximativ egală cu odată diametrul ochiului. Deschiderile branchiale sunt 
foarte largi; membrana branchială este sprijinită de 6 radii branchiostege. 
Spaţiul jugular este oval. 

Corpul este acoperit peste tot cu solzi cicloizi de o mărime mijlocie şi bine 
fixaţi; ei acoper şi capul peste tot afară de buze şi spaţiul jugular. O linie 
laterală lipseşte cu totul şi de aceea se văd pe diferiţi solzi şi mai cu 
seamă pe partea superioară a capului orificiile canalurilor mucifere. 

Prima aripioară dorsală începe ceva mai înainte de jumătatea corpului; 
cele dintâi două radii ale sale sunt lungi, fiind aproape egale cu jumătatea 
înălţimii corpului; a doua dorsală are marginea ei concavă. Pectoralele 
sunt foarte sus aşezate şi se întind înapoi cam peste opt rânduri de solzi; 
Ventralele sunt înşirate cam la jumătatea spaţiului dintre pectorale şi prima 
dorsală. Pintenul dela baza lor este bine desvoltat şi se întinde cam peste 
4 rânduri de solzi. Aripioarele verticale sunt fără solzi. 

Color aţiunea. Corpul este cenuşiu închis, pe spinare bătând în albastru 
iar pe partea ventrală argintiu. Fiecare solz de pe laturile corpului are 
câte o pată închisă pe el, aşâ că acestea la un loc formează pe tot lungul 
corpului câte 6 — 7 dungi longitudinale. Aripioarele urmează mai mult sau 
mai puţin coloarea generală a corpului, cele de pe spinare şi coadă fiind 
cenuşii închise, iar cele de pe partea ventrală albicioase. 

Dimensiunile la cari se urcă această specie sunt chiar până la 50 — 55 cm. 
lungime. 

Distribufiimea. Această specie locueşte în Marea Neagră şi intră în 
toate lacurile noastre litorale ca: Razim, Sinoe, Mangalia, Comarova, Za- 
ton, etc, nu intră însă niciodată în Dunăre. 

Biologia. Labanul trăeşte în mare la distanţe mari de coaste, probabil 
prin regiunea Anatoliei. Vara şi o parte din toamnă el şi-o petrece pe 
lângă coasta noastră şi în lacurile noastre litorale sărate. In anii mai căldu- 
roşi încep a veni — mai întâiu puii lor — de pe la 15 Aprilie; ei se arată numai 
prin apropierea coastei şi dacă le e apa prea rece, fug înapoi. Prima gră- 
madă însă soseşte cam pe la finele lui Maiu şi începutul lui Iunie şi dacă 
este ploaie şi frig, atunci întârzie chiar până în Iulie. In totdeauna exem- 
plarele mari sosesc mai târziu, iar puii vin de timpuriu şi caută să intre 
în lacuri spre a se hrăni şi creşte mai repede. In lacuri ei caută o apă 
sărată sau sălcie, cât se poate de puţin adâncă — aşâ ca să fie bine în- 
călzită de soare — şi cu un fund nisipos. Aici ei stau până toamna când 
se răceşte apa şi îndată ce încep furtunile caută cu toţii să părăsească 



76 

lacul. Chiar în timpul verii când intră ei în lac, dacă vine vreo furtună 
ei caută să iasă afară şi intră apoi clin nou. 

Hrana lor constă din Plankton, dar mai cu seamă din substanţele or- 
ganice amestecate cu nisip şi nămol ce le găsesc pe fundul lacului ; de 
aceea în stomahul lor — care are forma unei rânze cu pereţi foare mus- 
culoşi — găsim întotdeauna nisip şi ierburi. 

Epoca de reproducţie începe dela 15 August şi se termină în primele 
zile ale lui Septemvrie, aşa că pe la 15 Septemvrie se văd deja pui de Ghefal. 
Locurile de reproducţie ale chefalilor din Marea Neagră nu se cunoşteau 
până acum, ba chiar se emiseseră de către naturaliştii ruşi tot felul de 
ipoteze asupra acestei chestiuni. Lucrurile stau însă cu mult mai simplu, 
după cum am putut adeseori să le observ şi după cum le observă în fiecare 
an pescarii noştri dela Sinoe-Liman. De obiceiu chefalul se bate în Razim 
şi Sinoe-Liman la apă cu fund nisipos şi cât se poate mai mică; clacă se 
întâmplă că o femelă e prinsă la coteţ când n'a lepădat încă icrele, ea îşi 
caută un mascul şi se bate chiar sub ochii pescarilor în coteţe. Adeseaori 
mi s'a întâmplat să scot chefali dela garduri şi să-mi lepede toate icrele 
în palmă. Nu însă în toţi anii se bate chefalul în Razim sau Sinoe; se 
întâmplă câteodată că nu intră decât puii în lac, iar cei cu icre stau afară; 
în acel an bătaia se face pe bancurile de nisip de lângă malul mării, 
unde apa este foarte mică, şi în locuri liniştite unde nu se fac valuri 
mari. Durata încubaţiunii icrelor este foarte scurtă, aşâ că peste puţin 
timp găsim pui mici numeroşi. Aceştia stau puţin în lac, până ajung la 
lungime de 5 — 8 cm. şi pleacă apoi în mare. Pescarii sunt foarte veseli 
când Chefalii au lepădat icrele lor în lac, căci ştiu că în anul următor 
aceşti pui se întorc cu siguranţă iarăs la acelas lac si deci recolta anului 
viitor le e asigurată. In mare puii se hrănesc foarte puţin, aşâ că pri- 
măvara, când se întorc înapoi, nu sunt decât cu foarte puţin mai mari 
decât când au plecat. In lac însă ei se hrănesc bine toată vara, aşâ că 
pe la Septemvrie ajung ca de 15 — 18 cm. lungime şi se prinde foarte mult 
pentru afumat numindu-se în comerţ Licurini (aceasta mai cu seamă 
pentru celelalte specii). In anul al 3-lea când vin înapoi în Ghiol ei sunt 
deja cu icre. 

Întrebuinţarea. Dintre toţi Chefalii Labanul are carnea mai gustoasă şi 
de aceea el se consumă mai mult proaspăt. Se întrebuinţează însă mult şi pen- 
tru afumat, marinate, etc. In apele noastre este în mare abundenţă, însă 
mult mai numeroase sunt speciile celelalte şi în deosebi Mugii auratus şi 
M. capito. In cele mai mari cantităţi se găseşte în lacurile Razim şi mai 
cu seamă în Sinoe Liman; el intră însă mult şi în lacul Mangalia, Tatlageac şi 
Zatonul dela Sud de gura Sf. Gheorghe. Icrele sale sunt foarte apreciate, 
din ele se face Butarga sau aşâ zisele icre de cliefal. 

Nume populare. Numele mai răspândit e Ghefal mare şi Chefal cu 
capul mare. Lipovenii şi Românii dela Jurilofca îi zic Baban sau Ba- 
laban. Grecii îi zic Labani şi Pacios. 

Pescuitul. Chefalul de toate speciile se prinde în modurile următoare: 

1) In lacuri, cari mai toate sunt separate de mare numai printr'o în- 
gustă limbă de nisip (un cordon litoral) şi cari au o apă sărată sau pu- 
ţin îndulcită, prinderea se face în modul următor: Primăvara înaintea 



77 

epocei de venire a Chefalilor se sapă în duna de nisip o serie de cana- 
luri (Gârle de chefali sau Ericuri) cari unesc lacul cu marca. Dacă 
aceste există de mai înainte, se curăţă numai si se adâncesc, astfel ca la 
venirea Chefalului ele să lio gata şi să nu se mai lucreze la ele. Chefa- 
lul vino încetul cu încetul, mai întâi u puii, apoi câte puţini din cei mari 
şi apoi — pe la finea lui Maiu sau începutul lui funie — încep cârdurile 
mari. Până ce apa din lac se încălzeşte bine, ei intră şi ies de câteva ori, 
după care apoi în timpul căldurilor mari de vară şi după trecerea sezo- 
nului de ploi ei rămân cu totul aici. Odată asiguraţi că Chefalul nu mai 
iese afară, pescarii din Jurilofca şi Caranasuf încep pe la 20 Iulie a închide 
gârlele cu garduri. 

Gardurile se fac în modul următor : la gura dinspre lac al fiecărui 
eric se face un gard semicircular care înconjoară gura; acest gard are 
la mijlocul său un spuse sau călcătoare care se poate rădică şi sco- 
borî după voinţă, aşa că marginea coşului său să fie întotdeauna la 
nivelul apei din lac. Acest spuse este îndreptat cu gura spre lac, aşâ 
că tot peştele care mai intră prin gârlă poate trece prin el în lac, peş- 
tele din lac însă nu se mai poate întoarce înapoi în mare. De o parte şi 
de alta a călcătoarei se face câte un coteţ mare îndreptat cu gura spre 
lac, aşâ că peştele din lac poate intra în el fără a mai putea ieşi înapoi afară. 
La gârlele mari cari unesc 2 lacuri între ele, cum e de ex. gârla numită 
«Comisia» care uneşte Sinoe Limanul cu Razimul, sau cum sunt Cur- 
bieîe între Sinoe-Liman şi Zmeica, coteţele se fac de ambele părţi ale 
gardului, aşâ că ele pot prinde şi dintr'o parte şi din alta. Spuscul aici 
nu mai serveşte decât numai ca trecătoare pentru bărci. La gârlele mari 
ca: Portiţa, Comisia, etc, se fac gardurile lungi de câţiva kilometri şi se 
pune un număr mare de coteţe. Gardurile de chefali trebuesc făcute înalte, 
căci chefalul sare afară din apă la înălţimi foarte mari. Coteţele de che- 
fali se fac întotdeauna cu un obor foarte mare înaintea coteţului adevă- 
rat în care se prinde peştele; aceasta din cauză că cei prinşi înăuntru 
sar şi fac mare sgomot speriind pe cei ce vor să intre în coteţ; din această 
cauză de asemenea coteţele de chefali trebuesc bine păzite şi căutate re- 
gulat de câteva ori pe zi pentru a scoate peştele prins în ele. 

Odată gardurile şi coteţele gata, pescarii aşteaptă răcirea timpului şi 
sunt siguri că la prima furtună de pe la mijlocul lui Septemvrie vor în- 
cepe a avea Chefali la garduri. Cu cât se răceşte timpul mai tare, cu atât 
Chefalii intraţi şi crescuţi în lac caută să fugă la mare şi astfel cad în 
coteţe. Numai puii pot ieşi printre nuielele dela garduri. 

La alte lacuri al căror nivel c mai ridicat decât nivelul mării, ca d. ex. 
la Mangalia, Tatlageac, etc. se sapă gârla în nisip si se lasă astupată 
până în momentul când se simte venirea Chefalilor; atunci se deschide gârla 
şi curentul de apă îndulcită atrage Chefalul spre gura acelei gârle; în 
câteva zile, după ce a intrat cârdul principal de Chefali, se închide gârla 
cu garduri fâcându-i-se coteţele. La alte bălţi chiar după facerea gardu- 
rilor se mai lasă încă apa să se scurgă si: ori se fac Limbi în gard 
pentru ca peştele ce vine pe gârlă să poată intra în lac, ori se face la 
coteţ câte o gură şi din partea mării, pentru ca peştele ce intră să cadă 
direct la coteţ. In acest caz se fac coteţele ceva mai mari cu Oborul 



78 

ia mijloc şi cu 2 coteţe pe lături. Câte odată în fine se fac numai aşa 
numitele coteţe bulgăreşti, compuse dinfcr'un obor de o parte, cu cote- 
ţul de alia, iar la mijloc «gardul sterp» care le întretaie şi se întrerupe 
formând un fel de limbi prin cari se poate intra prin ambele părţi în coteţ. 
Cele mai bune vânturi pentru intrarea Chefalului în lacul Sinoe Liman 
sunt cele de Ost (rus. Wostok) şi Sud-Ost (rus. Abaza). Când vine 
Cbefalul se cunoaşte dela distanţe mari, deoarece el înoată la suprafaţa 
apei şi îi dă aparenţa ca şi cum apa ar li încreţită de vânt. 

2) In lacuri se mai prinde Chefalul cu Setcele întocmai ca cele de 
scrumbii. 

3) In Mare se prinde Chefalul la Constanţa şi Mangalia în 2 moduri: 

a) Se prinde cu Setcele numite de pescarii Greci Voii; aceste au o 
lungime de 250 m. şi o lăţime de 3 m. Reţeaua din mijloc este foarte sub- 
ţire (aţă No. 100) şi are ochi ca de 2 degete; reţelele laterale (Sirecu- 
rile sau Radinele) sunt împletite din aţă mai groasă (No. 40) şi au 
ochii de 8 degete. Ele se aşază în mare şi se lasă peste noapte. 

b) Al doilea mod de prindere şi de care se folosesc mai cu seamă pes- 
carii noştri Turci este cu rogojina. Aceasta constă dintr'un număr 
mare de rogojini de papură, cusute una de alta cap la cap, având în to- 
tal o lungime de 200 m. Marginile ei de ambele părţi sunt întoarse în 
sus şi prinse din loc în loc cu sfoară pentru a sta astfel ridicate şi a 
împiedica peştele care a sărit pe ea să mai poată sări înapoi în apă. Cu 
acest instrument se pescueşte noaptea când nu e lună. Atunci pleacă 
2 pescari, unul cu barca apucă de un capăt al rogojinei şi ramează în- 
cet, celalt merge pe mal şi ţine de celalt capăt al rogojinei. Când se 
simte Chefalul, cel cu barca descrie un rondo şi se apropie de mal, iar 
cel dela mal stă locului; atunci la un moment dat când rogojina e a- 
proape de mal, începe a bate cu piciorul în apă şi Chefalul speriindu-se 
sare tot pe rogojină, de unde nu se mai poate întoarce înapoi. Sgomotul 
produs prin săriturile Chefalului pe rogojină în liniştea nopţii este foarte 
caracteristic şi interesant pentru spectatori. 



2. sp. Mugii chelo Cuv. 

Tab. IV. Fig. a, b, o, d, e. 

Orbitele fără pleoape adipoase, buza de sus foarte îngroşată, 
pe partea ei inferioară cu 3 serii de papile dentare foarte 
mici, scurte şi late. Anala cu 9 radii moi. Spaţiul jugular 
aproape nul. Maxilarele superioare nu sunt complet aco- 
perite de suborbitale. 

Sinonime : 

Mugii chelo : Cuvier, Regne animal. Bonaparte, Fauna italica, v. III, 
VI. 30, fig. 3. Cuvier et Valenciennes, 1. c, voi. XI, pg. 50, tab. 309. 



Î9 

Nordmann, 1. c, p. 395. Gllnther, Calalogue, etc, III, p. 454. Kesster. 
Auszi'ige a. d. Berichte, etc, p. 30 ; — Ihtiologia Aralo-caspi-pontică, p. 
229, No. 107. Seeley, 1. c, p. 71. I. V. Carus, Prod. faun. Mediter., 
p. 708. Moreau, 1. c, p. 195. L. Sucker, Pische cler Adria, p. 46. 

Br. 6, 1D. 4. 2D. 1/8, P. 1/5, V. 1/5, A. 3/9 — 10, C. 3/13/3, L.lat 
45, L. tr. 13. 

Această specie este în lacurile noastre cu mult mai rară decât în apele 
ruseşti ale Mării Negre; ea se deosebeşte de celelalte mai cu seamă prin 
următoarele caractere : 

Corpul său este cu mult mai înalt şi mai compres decât la toate cele- 
lalte specii. înălţimea sa maximă se cuprinde de 4,5 — 5 ori în lungimea 
totală, iar înălţimea minimă la pendunculul caudal de aproape 10 ori. 
Lungimea capului intră de b 1 / i — h 1 / 2 ori în lungimea totală. Capul este 
lat şi depres, botul convex şi rotunzit şi buza de sus mare cu 3 serii de 
mici cili dentiformi pe ea. Capetele posterioare ale maxilarelor sunt îndoite 
puţin înainte şi rotunzite, aşâ că atunci când gura e închisă ele nu sunt com- 
plet acoperite. Ochii sunt fără pleoape adipoase. Nările sunt mai apropiate 
între ele, aşâ că distanţa dela cea posterioară până la marginea ochiului este 
aproape de 2 ori mai mare decât distanţa între ele. Unghiul format de 
cele 2 mandibulare este obtuz. Spaţiul jugular, căruia Bonaparte şi Moreau 
îi atribue poate o prea mare valoare sistematică, este de obiceiu foarte 
îngust sau aproape nul. Originea primei dorsale este aproape la mijlocul 
corpului sau ceva mai apropiată de caudală decât de vârful botului. Ori- 
ginea pectoralelor puţin deasupra mijlocului corpului. Ventralele sunt 
dedesuptul mijlocului dintre inserţia pectoralelor şi prima dorsală. Solzii 
sunt mari, mai înalţi decât lungi şi pătaţi, aşâ că pe tot lungul corpului 
ele formează vreo 8 dungi longitudinale închise. 

Dimensiunile. Această specie nu ajunge niciodată dimensiunile celei 
precedente, totuş creşte câteodată chiar până la 40 cm lungime; exempla- 
rele obişnuite au o lungime de 25 — 30 cm. 

Biologia. In privinţa obiceiurilor vieţii este de semnalat că acesta este 
primul dintre toţi Chefalii care intră în bălţi şi tot el este cel dintâiu care 
caută să fugă afară, aşâ că ei sunt cei dintâi chefali cari se prind la 
garduri. In privinţa celorlalte caractere biologice se aseamănă în totul cu 
specia precedentă. 

Întrebuinţare, pescuit, etc. Deşi peştii din această specie nu se îngraşă 
prea mult, ei sunt foarte buni de afumat şi se sărează pentru acest scop 
în mari cantităţi. Sărarea lor ca şi a tuturor Chefalilor se face fără a-i 
mai spinteca, ci se pun întregi la cadă. In totul din toate 5 speciile de 
chefali se prind anual la coasta şi în lacurile noastre în mijiociu aproximativ 
250.000 kg.; sunt însă ani când cantităţile prinse trec de 500.000 kg. 

Nume populure. Pescarii lipoveni îi zic Vastranos sau Ostreinos, 
cei greci Spatopteros. 



80 



3 s-p. Mugii auratus Risso. 

Tab. VI. Fig. 25 a, b, c. 



Orbitele fără pleoape mari adipoase. Buza de sus ne în- 
groşată. Botul lat; distanţa inter orbi tală egală cu 2 / 5 din lun- 
gimea capului. Anala cu 9 radii moi. Spaţiul jugular oval. 
Oasele maxilare superioare se ascund sub suborbitale. 

Sinonime: 

Mugii auratus : Risso, Ichthyolog., Nice, p. 344. Cuvier, Regne anim. 
Bonaparte, Iconogr. della Faunna italica, voi. III, p. 31, fig. 2 şi 3. Cu- 
vier et Valenciennes, 1. c, voi. XI, p. 43, tab. 308. Nordmann, 1. c, 
p. 397. Giinther, Catalogue III, p. 442. Kessler, Auszuge, a. d., Berichte, 
etc , p. 31. Kessler, Ihtiolog. Aralo-Caspi-pontică, p. 229, No. 108. I. V. 
Carus, Prodr. faun. Mediter, p. 706. Moreau, 1. c, p. 185. L. Sucker, 
Fische der Adria, p. 45. 

Br. 6, 1 D. 4, 2 D. 1/8, P. 1/15, V. 1/5, A. 3/9, C. 3/13/3, L. lat. 42—45, 
L. tr. 14. 

Această specie se deosebeşte de precedenta printr'un cap ceva mai în- 
gust şi mai lung şi printr'un corp mai puţin înalt. înălţimea maximă la 
I-a dorsală se cuprinde de b 1 / i — h 3 / 4: în lungimea totală, iar lungimea ca- 
pului de 5 ori. Mai cu seamă însă se deosebeşte prin buza de sus care 
nu este atât de groasă şi prin capetele posterioare ale oaselor maxilare, 
cari când gura e închisă sunt aproape cu totul acoperite de oasele sub- 
orbitale anterioare. Ochiul este relativ mare, diametrul său cuprinzându-se 
aproximativ de 4.5 ori în lungimea capului. împrejurul orbitei este o 
pleoapă adipoasă rudimentară având o formă circulară şi înconjurând nu- 
mai o mică parte din marginea sa. Distanţa interorbitară este egală cu 
2 / 5 din lungimea capului. Spaţiul jugular este oval şi se întinde înapoi 
până după marginea posterioară a ochilor. 

Caracteristic pentru această specie este o pată mare aurie strălucitoare 
pe opercul. 

Coloarea este neagră cenuşie pe spinare, mai deschisă pe lături şi albă 
argintie pe partea ventrală. Ca şi la specia precedentă solzii au câte o pată 
mare brună, aşâ că formează câte 6 sau 7 dungi longitudinale pe ambele 
laturi ale corpului. Dimensiunile obişnuite ale acestei specii sunt 20 — -25 cm. 

In privinţa modului de vieaţă şi a întrebuinţării ea se aseamănă în totul 
cu specia precedentă. Deasemenea şi în privinţa modului de pescuire. 

Numele populare. Lipovenii îl numesc Vasîranos, adică «nas ascuţit». 
Tot aici aparţine probabil ca o varietate forma numită de pescarii greci 
Stinghii. 



81 



4. sp. Mugii saliens Risso. 

Tab. V. Fig. 26 a-e. 

Orbitele fără pleoape adipoase. Buza de sus ne îngroşată; 
botul la partea anterioară merge subţiindu-se. Distanţa 
in te ro r b i t al ă egală cu 1 / 3 din lungimea capului. înălţimea 
corpului se cuprinde de 5 Va ori în lungimea sa totală. 
Anala cu 9 radii moi. Spaţiul jugular oval. Oasele maxilare 
superioare nu sunt: complet acoperite de suborbitare, cari 
au marginile lor anterioare scobite. 

Sinonime : 

Mugii saliens: Risso, Ichthyo!. Nice, pg. 345. Cuvier et Valenciennes, 
1. c, voi. XI, p. 309. Bonaparte, Iconogr. d. fauna italica, voi. III, XI, 
p. 57. Nordmann, 1. o.., p. 397. Gunther, Catalogue, voi. III, p. 343. 
Kessler, Ausziige a. d. Berichte, etc, p. 31. Kessler, Ihtiol. Aralo-caspi- 
pontică, p. 229, No. 109. I. V. Caras, 1. c, p. 707. Moreau, 1. c, p. 191. 
Sucker, 1. c, pg. 46. 

Br. 6, 11). 4, 2 D. 1/8, P. 1/14 — 16, Y. 1/5, A. 3/9, C. 3/13/3, L. 
lat. 45, L. tr. 15. 

Această specie se aseamănă mult cu precedenta, deosebindu-se de ea 
prin capul ceva mai subţire şi mai ascuţit spre vârful botului. Deasemenea 
şi printr'un corp mai îngust şi mai sprinten. înălţimea sa maximă înaintea 
dorsalei se cuprinde de h 1 / 2 ori în lungimea totală a corpului, iar distanţa 
interorbitară este egală cu 1 / s din lungimea capului, care şi ea este egală 
cu înălţimea maximă a corpului. Gura este mică, buza de sus fiind 
puţin groasă, iar cea de jos foarte subţire. Foarte caracteristic pentru 
această specie este că aici maxilarul superior este puţin îndoit înainte, iar 
suborbitalul are marginea sa anterioară scobită, aşa că chiar când gura e 
închisă, capătul maxilarului este neacoperit. Marginea anterioară şi inferioară 
a suborbitalului este fin dinţată. Ochiul are un diametru egal cam cu Vs 
din lungimea capului, el n'are pe margine nici o pleoapă adipoasă; dis- 
tanţa preorbitală este ceva mai mare decât acest diametru. Narinele sunt 
apropiate între ele, aşa că distanţa dintre ele e cu mult mai mică decât 
distanţa dintre cea posterioară şi marginea anterioară a ochiului. Spaţiul 
jugular este lung şi oval. Pectoralele sunt ceva mai scurte decât la specia 
precedentă. Solzii prezentă pe ei vreo 12 striuri în evantaliu şi sunt pătaţi 
în albăstriu, aşâ că tot corpul este prevăzut cu o serie de dungi longi- 
tudinale deschise ca cerul. Spinarea este mai închisă, însă tot bate în al- 
bastru, iar partea ventrală e albă argintie. Irisul e auriu. 

Este în general mai mic decât toate celelalte specii, lungimea mijlocie 
fiind cam 25 de cm. 

Nume populare: Grecii îl numesc Ilarii. 

A.R. — Pttbl. Adamaclii. 111. Antipa, Ihtiologia. 6 



MHH^^HH 



8-2 
5. sp. Mugii capito Cuv. 

Tab. V. Fig. 27 a-f. 

Orbitele fără pleoape adipoase. Buza de sus ne îngroşată. 
Botul lat şi turtit. Distanţa interorbitară se cuprinde de 
2 2 /;î ori în lungimea capului. Spaţiul jugular oval la partea 
anterioară şi p r e 1 u n g i t î n f o r m ă de cuiu spre partea poşte- 
rioară. Anala cu 9 radii. Oasele maxilare superioare nu 
sunt c om plet acoperite de suborbitare, cari au margi- 
nile lor anterioare drepte. 

Sinonime : 

Mugii cephalus var. A: Risso, Ichthyologie, Nice, pag. 344, sp. 1. 

Mugii ramada: Risso, Hist. nat. III, pag. 590, sp. 305. 

Mugii capito: Cuvier, Regne anim. Bonaparte Iconograph. della fauna 
italica, voi. III, pag. 31, fig. 1. Cuvier et Valenciennes, 1. c, voi. XI, 
pag. 36, tab. 308. Gunthef, Catalogue III, pag. 439. I. V. Carus, Pro- 
drom. Faunae mediter., pag. 706. Seeley, 1. c, pag. 69. Moreau, 1. c, voi. III, 
pag. 188. L. Sucker, 1. c, pag. 45. 

Br. 6, 1 D. 4, 2D. 1/7—8, P. 1/16, V. 1/5, A. 3/9, C 3/14/3, L. lat. 
45, L. tr. 14. 

Această specie nu a fost încă descrisă până azi în Marea Neagră. In 
tot cazul nici unul din autorii ruşi : Kessler, Nordmann, Grimm, Kusnet- 
zow, Borodin, etc. nu pomenesc niciodată despre ea. Probabil dar că 
această specie nu se ridică până pe coasta nordică a Mării Negre şi mai 
cu seamă în regiunile Crimeei şi a Odesei, cari au fost mai bine cerce- 
tate de aceşti naturalişti. Intru cât priveşte însă coastele Basarabiei, eu 
cred că acestea nu au fost bine studiate — deşi Kesler dă numele populare 
de Chefali din aceste regiuni — şi că această specie se suie cu siguranţă 
până cel puţin spre gura Nistrului. 

In muzeul dela Viena profesorul Steindachner mi-a arătat mai multe 
exemplare ce i s'au trimis dela Varna şi pe cari le determinase el. In 
apele noastre litorale şi în special în Sinoe-Liman această specie intră în 
mari cantităţi şi e foarte apreciată de pescari şi comercianţi. 

Nume populare. Pescarii români îl numesc Chefal sau Chefal cu coada 
lată, pescarii greci Platarin, iar pescarii lipoveni din Jurilofca îl numesc 
Bistrug (adică bastard, căci ei îl consideră ca un fel de corcitură). 



II. SUBORD. ANACANTHINI lOH. mull. 



Toate radiile dela aripioare moi, de cele mai multe ori articulate 
şi către vârfurile lor divizate. Ventralele de cele mai multe ori în 
regiunea jugulară, rareori în cea ventrală sau lipsind cu totul. Be- 
şica înotătoare, când există, întotdeauna fără duet aerian. 

Acesta subordine are numeroşi reprezentanţi în mările nordice, dintre 
cari unii au o valoare economică foarte mare, şi pescuitul lor formează 
ocupaţiunea excluzivă a unei foarte numeroase populaţiuni. In Marea 
Neagră însă, numărul lor este cu mult mai mic şi de o mai mică importanţă. 
In apele noastre interioare, nu avem decât 2 specii aparţinând la 2 familii 
deosebite. 



FAM. GADOIDEI. 



Anacanthini cu corpul în formă de fus, puţin comprimat lateral şi acoperit cu 
solzi mici cicloizi. Capul lat cu o gură mare şi descinderile branchiale largi. Cu 
2 — 3 aripioare dorsale şi 1 — 2 anale, fără nici un radiu spinos. Ventralele jugu- 
lare. Gura cu dinţi mici în formă de perie. Cu o heşică înotătoare închisă. 



84 
1. Gen. Iota Cuvier. 

(Regne animal.) 



2 aripioare dorsale, una scurtă şi una lungă; o aripioară ventrală 
lungă. Cu un cir ((ir de barbă) sub falca inferioară. Maxilarele şi vo- 
merul dinţate, Palatinele fără dinţi. Membrana branchială cu 7 radii 
branchiostege. 



1. Lota vulgari s Cuv. Mihalţul. 



Tab. VI. Fig. 30. 



Caractere specifice: Corpul lungăreţ şi cilindric, capul 
turtit, coada comprimată lateral. F a l c a superioară puţin 
ieşită înaintea celei inferioare. Dinţii mici si egali. 1 cir 
sub falca inferioară. Solzii mici şi subţiri, fără radii. 

Sinonime : 

Mustela: Plinius, Histor. natur., IX, c. 16. 

Lota: Rondelet, Libri de Piscibus marinis et aquatilibus, in quibus verae 
effigies exprimuntur, 2 partes (1555), pag. 104. Aldrovandus, De Piscibus 
(1646) V, cap. 46, pag. 648. Gesner, Historia animalium. liber 4. qui est 
de piscium et aquatilium animantium natura (1604), pag. 599. 

Silurus sp. («silurus cirro unico in mento»): Artedi, Spec. pisc, pag. 107 
(1738). 

Gadus sp. («Gadus dorso dipterygio, ore cirrato, maxillis aequalibus»): 
Artedi, Genera. Pisc, pag. 22, No. 10, (1738). 

Mustela (Rutten): Marsigli, Danubius, panonico-mysicus. Voi. IV, tab. 24, 
fig. 1, pag. 71. 

Gadus Lota: IAnne, Systema Nat., Voi. I, pag. 440, (1766). Bloch, Oek. 
Naturg. d. Fiscbe Deutschlands, voi. 2, pag. 177, tab. 70, (1784). Pallas, 
Zoograpbia Rosso-asiatica, III, pag. 201. Meidinger, Icones Piscium aus- 
triae indigenorum (1785), tab. 8. Reisinger, Specimen Icbtliyologiae sistem, 
pisces aquarum dulcium Hungariae, etc(1830), pag. 6. Brandt u. Ratseburg, 
Medizinische Zoologie. Voi. II, Tab. 4. 

Lota vulgaris: Cuvier, Regne animal. GuntJier, Fische d. Neckars, 
pag. 124, şi Catalogue of Fisbes, etc, voi. IV, pag. 359. Nordmann, Faune 
Ponlique, pag. 530. Kessler, Zur Icbtbyologie d. si'idwestl. Fussl., pag. 15 şi 






85 

Nachtrăge, etc, pag. 17. Kessler, Ihtiol. Aralo-caspi-pontică, etc, pag. 234. 
Heckel u. Kner (Lota vulgaris communis), 1. c, pag. 313. Jeltteles, Prodr. 
Faunae vertebr. Hungariae superioris, pag. 68. Siebold, Siisswasseriische, 
etc, pag. 73. Grimm, Fischerei u. Jagd, etc, pag. 201, (No. 146). Sabanejeff, 
1. c, voi. I, pag. 104. WarpacliowsM, 1. c, pag. 56. 

I. D. 12—14, II. D. 68—75, P. 18—20, V. 5—6. A. 65— 70, C. 36—40. 

Mihalţul este singurul reprezentant al importantei familii a Gadoicleilor 
— sau Gadidaelor — în apele dulci ale Europei. EI are corpul lungăreţ 
şi rotund, capul lat şi turtit de sus în jos, iar coada comprimată lateral, 
înălţimea sa maximă, care se află la începutul celei de a doua aripioare 
dorsale, este egală aproximativ cu */ 7 din lungimea totală a corpului şi tot- 
odată este egală sau puţin mai mare decât lăţimea sa. Ochii sunt relativ mici, 
diametrul lor este aproximativ egal cu 1 / 1 din lungimea capului; distanţa 
preorbitală este egală cu de 2 ori diametrul ochiului, iar cea interorbitală cu 
de 2 — 2 1 / 8 ori acest diametru. Intre ochi şi marginea gurii se află nari- 
nele cari sunt duble; lângă narinele anterioare, exact la jumătatea distanţei 
între marginea ochiului şi buza de sus se ridică câte un mic cir (musteaţă). 
Gura, care este orizontală, este foarte largă şi ajunge înapoi până sub mij- 
locul ochiului. Pe fălci sunt câte 2 serii de mici dinţi în formă de perie, 
pe vomer aceşti dinţi sunt ceva mai mari, chiar şi oasele faringiane sunt 
acoperite cu mici dinţi conici. Deschiderea branchială este largă, iar mem- 
brana branchială este sprijinită de 7 radii branchiostege. Arcurile bran- 
chiale în număr de 4 sunt prevăzute la partea lor internă cu mici ghimpi 
branchiali, scurţi, groşi si dinţaţi ei însisi. 

Corpul ese acoperit cu solzi foarte mici — aproape invizibili — cari 
sunt îngropaţi adânc în piele şi nu se ating unul pe altul; ei sunt foarte 
subţiri, cu totul rotunzi şi au la suprafaţa lor numai sculpturi concentrice, 
nu însă şi radiare. Ei acoper deasemenea aproape toată partea superi- 
oară şi părţile laterale ale capului, precum şi baza aripioarelor dorsale şi 
anale. Pielea este foarte mucoasă. 

Linia laterală începe ceva mai apropiat de spinare, se coboară însă 
apoi în jos şi urmează linia mediană a corpului; ea nu ajunge până la 
caudală şi de cele mai multe ori devine invizibilă deja pe sub jumătatea 
dorsalei a doua. 

Aripioarele sunt toate compuse din radii atât de moi, încât adeseori se 
confundă cu pielea şi nu se pot număra. Pectoralele încep imediat în urma 
operculului. Ventralele sunt jugulare şi cel de al doilea radiu al lor este 
foarte prelungit în forma unui fir moale de piele. Prima dorsală este scurtă, 
compusă din 12 — 14 radii; cea de a doua este aproape egală în lungime 
cu anala, are ca şi aceasta pe tot lungul ei aceeaş înălţime şi se termină 
deasemenea ca şi anala chiar la baza caudalei neseparând u-se de ea de- 
cât printr'o sugrumătură a pielii. 

Caudala este cu totul rotundă şi formează ca un fel de evantaliu în 
jurul pedunculului caudal, care se prelungeşte adânc în interiorul ei. 

Color aţiunea . Coloarea generală a corpului, incluziv cea a aripioarelor, 
este cafenie-verzie sau gălbie, marmorată. Partea ventrală este albă. La 



86 

exemplarele cari au stat mai mult timp afară din apă, figurile de mar- 
moră sunt mai bine pronunţate şi colorile mai deschise. 

Dimensiunile obişnuite sunt 30 — 50 cm. lungime, se găsesc însă exem- 
plare şi cu mult mai mari. In literatură se citează chiar exemplare de 
15 kg., din cari însă nu am întâlnit niciodată în apele noastre. 

Distribuţia. Mihalţul trăeşte în mai toate apele noastre curgătoare în- 
cepând dela regiunea Mrenei până la Dunăre. Locul său principal este 
insă în râurile mari din interiorul terii. In Dunăre el este mult mai rar 
şi se găseşte mai mult în porţiunile din faţa gurilor râurilor. In regiunea 
Deltei Dunării lipseşte aproape cu totul şi se rătăceşte numai primăvara 
in timpul apelor mari, din când în când câte un exemplar; din contră, el 
este cu mult mai des în Dunărea din faţa Brăilei. In bălţile Dunării lip- 
seşte cu totul. 

Ca bază a descrierii de faţă au servit exemplare colectate din urmă- 
toarele ape: Bistriţa la Broşteni şi Bicaz, râul Moldova pe la Cornul 
Luncii, râul Suceava în Bucovina, râul Şiret, Argeş, Olt, Jiu, Gura Pru- 
tului şi din diferite regiuni ale Dunării. 

Biologia. Mihalţului îi place apa curgătoare şi mai mult apa limpede şi 
adâncă. In râurile de munte, ca de ex. în Bistriţa, el trăeşte la şipote în 
locurile cele mai adânci, — de regulă pe sub pietrele mari în partea dela 
vale. Ei ies numai noaptea din ascunzătorile lor pentru a-şi căută hrana. 
Mihalţul este un peşte foarte răpitor, care în afară de viermi, crustacee, 
insecte, etc, se hrăneşte mai cu seamă cu alţi peşti, precum şi cu ouăle 
şi cu puii lor ; el nu cruţă nici chiar pe semenii săi. 

Epoca sa de reproducţie este iarna, pe la finele lui Noemvrie şi mai 
cu seamă în Decemvrie; unii întârzie chiar până la începutul lui Ianuarie. 
Icrele le leapădă pe fundul apei lipindu-le pe pietre şi buruiene acuatice 
în locuri adânci, de obiceiu la şipote, în josul lor uncie apa e ceva mai 
înceată. Ouăle sunt mici — cam de lmm. diametru — şi lăptoase. O femelă 
leapădă până la 1.000.000 de boabe de icre şi aceasta o face suind pe fundul 
apei încet în contra curentului şi lipindu-le pe fund. Masculul o urmează 
de aproape şi le fecundează. Durata incubaţiunii este cam de 6 săptămâni. 

întrebuinţarea. Mihalţul are o carne foarte gustoasă şi e foarte apre- 
ciat, totuş faptul că el se găseşte numai arareori şi niciodată în canti- 
tăţi mari, face ca el să nu aibă o importanţă comercială mai mare. Eica- 
tul şi icrele Mihalţului se întrebuinţează şi ca medicamente populare, ce- 
hii dintâiu atribuindui-se proprietăţi afrodiziace, iar icrele servind de pur- 
gative. 

Piscicultura. Acest peşte s'ar putea cultiva cu uşurinţă în lacurile adânci 
cu apă limpede din regiunea muntoasă, căci asemenea ape îi convin foarte 
mult şi el are o putere mare de reproducţiune. Totuş aceasta nu se 
poate recomanda, deoarece el fiind un peşte foarte răpitor, în scurt timp 
ar distruge toate celelalte specii de peşti şi ar face mai mult rău de- 
cât bine. 

Pescuitul. In râuri el se prinde mai cu seamă cu Mreja, Sacul, Poclâul 
şi Năvodul. (Năvodul de pe Bistriţa nu este ca năvodul dela bălţi sau 
dela Dunăre, ci o plasă ca mreja numai ceva mai lungă — ca de 12 m. — şi 
mai lată — ca de 1.20 m. — , ca să poată merge mai la fundul apei). Afară 



87 

de acestea, Mihalţul se mai prinde iarna la ghiaţă cu Ostia. La undiţă se 
prinde foarte rar. 

La Dunăre se prinde de obiceiu la Orie şi la Lăptaş precum şi cu 
alte plăsi cari merg la adânc. 

Nume populare. Numele mai general răspândit este Mihalţ ; i se mai 
zice însă la Bistriţa Midhai şi Midhoc, la Moldova şi Suceava (în judeţele 
Suceava si Botoşani) Hântus, la Uit Smialt, etc. 



2. FAM. P-LEURONECTIDAE. 

Rsiso (Hist. nat. eur. merid. voi. III. 1826). 

Anacanthini cu corpul foarte comprimat dela stânga spre dreapta ; nesimetric 
şi cu ambii oclii pe acceaş parte a capului. Partea corpului fără ochi, de regulă 
necolorată. Dorsala ocupă toată muchea spinării, anala toată muchea ventrală, 
deschiderea anală fiind foarte sus situată. Ventralele jugulare. Fără heşică îno- 
tătoare. 

Peştii cari constituesc această familie — numiţi de ordinar peşti laţi 
sau turtiţi — sunt locuitori ai mărilor. Ei stau de obiceiu cu partea cor- 
pului lor care nu e colorată lipiţi pe fundul apelor, şi când înoată, au în 
totdeauna partea cu ochii îndreptată în sus. In Marea Neagră există 3 
specii din această familie, reprezentanţi ai celor 3 genuri: Rhombus (Cal- 
cani), Solea (Limbi) şi Pleuronectes (Cambule). Dintre aceştia numai Pleu- 
ronectes, care intră şi se reproduce în lacurile noastre litorale sărate, 
poate fi cuprins în lucrarea de faţă. 

Embrionii peştilor din această familie şi puii în stadiile cu totul tinere 
sunt perfect bilateral simetrici, având câte un ochiu de fiecare parte a 
capului. Capul începe a deveni asimetric abia în stadii mai târzii, când 
începe ochiul de pe partea stângă — la Rhombus cel din dreapta — a se 
învârti pentru a ajunge pe partea dreaptă a corpului. Această familie deci, 
prin aceasta, ne oferă un frumos exemplu atât pentru adaptaţiunea şi mo- 
dificarea organismului prin modul de vieaţă, cât şi pentru legea funda- 
mentală biogenetică a lui Haeckel, prin care se stabileşte că: Ontogenia 
este o scurtă recapitulare a Phylogeniei. 



Gen. Pleuronectes L. 

Corpul mult mai lung decât înalt {lat); ochii pe partea dreaptă şi 
numai excepţional în stânga. Gura îngustă şi oblică. Aripioara dor- 
sală începe deasupra ochiului superior, radiile ei sunt mai mult ne- 
divizate. Dinţii de pe partea fără ochi cu mult mai puternici decât 
cei de pe partea cu ochi. Solzi mici sau înlocuiţi cu oase cutance 
aspre. 



89 



Pleuronectes flesus L, Cambula. 

Tab. VI. Fig. 81. 



Caractere specifice : Corpul acoperit cu solzi mici cicloizi as- 
cunşi în piele şi cu b u fc o n i aspri cu ghimpi, mai cu seamă 
pe lungul liniei laterale şi la baza fiecărui radiu al a r i- 
p'i oare lor dorsală şi anală. Linia laterală în dreptul pec- 
toralelor este numai foarte puţin curbată. 

Sinonime : 

Passer fluviatilis, vulgo flesus: Bellonnii, do Aquatilib. p. 144. (Paris 
1553). 

Pleuronectes flesus: Linne, Syst. Nat., voi. I, pag. 457. Bloch, Oekonom. 
Naturgesch. der Fische Deutschlands, p. 39. Pallas, Zoographia Rosso- 
Asiatica, voi. III, pag. 421. Giinther, Catalogue, etc. voi. IV, pag. 450. 
Kessler, Ihtiologia Aralo-Caspi-pontică, pag. 236, (No. 129). Grimm, Fi- 
scherei u. Jagd, etc, No. 156. Benecke, Fische, Fischerei, etc. in Ost u. 
Westpreussen, pag. 50 şi pag. 98. Helncke u. Mobius, Fische der Oatsee, 
pag. 20 şi p. 95. Seeley, 1. c, pag. 86. Bade, 1. c, pag. 76. 

Platessa flessus Gottsche: Wieginann's Archiw, 1835, pag. 146. Siebold, 
Slisswasserfische Mittel-Europa's, pag. 77. 

Platessa flessus var. marmorată: Nordmann, Faune pontique, Atlas, 
tab. 28, fig. 1, (în text trecută sub numele de Platessa luscus var. mar- 
morată, 1. c, pag. 534). 

Pleuronectes luscus: Pallas, Zoographia Rosso-Asiat. voi. III, pag. 427. 
Rathke, Fauna der Krym, pag. 347. Giinther, Catalogue, etc. voi. IV, pag. 452. 

Platessa luscus: Nordmann, 1. c, pag. 532, tab. 27. Kessler, Ausziige 
a. d. Berichte, etc, II, pag. 85. 

Platessa glabra: Rathke, Fauna der Krym, pag. 352. 

Pleuronectes cicatricosus Pali. (?): Warpachowski, Peştii de apă dulce 
ai Rusiei europene (ruseşte), pag. 57, fig. 24. 

D 58—63, P 10—13, V 5—7, A 39—44, C 18. 

Această specie variază foarte mult, atât în ce priveşte coloarea cât şi 
solzii şi butonii osoşi, şi din această cauză s'au descris în Marea Neagră 
mai multe varietăţi şi chiar specii. Examinând însă mai de aproape ace- 
ste forme diferite şi comparându-le cu un mare număr de exemplare, pu- 
tem să "constatăm între ele o serie neîntreruptă de tranziţiuni şi deci să 
ne convingem că nu avem de a face decât cu o singură specie. Astfel di- 
feritele forme descrise până acuma : forma verde-murdar, cu pete cafenii 
în formă de stele pe ea, descrisă de Nordmann (tab. 27), forma cafenie 



90 

şi ceva mai lungăreaţă — PI. flesus a lui Pallas şi Nordm., — -forma mar- 
morată — PI. flesus var. marmorată Nordm. tab. 28 — . etc. şi multe altele 
încă le-am întâlnit şi eu în apele noastre; toate însă sunt strâns legate 
de forma tipică prin tot felul de forme intermediare, aşa că nici măcar 
nu putem cădea în ispita de a le consideră ca specii diferite. De aseme- 
nea se întâlnesc şi aici adeseori exemplare cu ochii pe partea stângă — 
cari au fost înainte descrise ca o varietate deosebită sub numele de PI. fle- 
sus var. passer — precum şi exemplare cu ambele feţe colorate. Aceste din 
urmă sunt exemplare anormale, la cari migraţiunea ochiului de pe o parte 
pe alta a capului nu s'a făcut încă în mod complet, sunt deci oarecum 
exemplare oprite în desvoltarea lor, sau cazuri de atavism. 

Spre completarea caracterelor date prin diagnoza speciei voiu mai arătă 
următoarele: Corpul este mai mult sau mai puţin lung, înălţimea sa ma- 
ximă — care este cam în dreptul radi ului al IX-lea sau al X-lea dela 
anală — cuprinzându-se de 2 1 / 2 — -2 3 /i în lungimea totală a corpului. Lun- 
gimea capului este conţinută de 4 — 47 2 ori în lungimea totală a corpului. 
Un exemplar de 230 mm. lungime are înălţimea maximă a corpului, în 
dreptul radiului al X-lea dela anală, de 85 mm., şi lungimea capului de 
53 mm.; un alt exemplar mai mic de 156 mm. are înălţimea maximă a 
corpului de 54 mm. şi lungimea capului de 38 mm. 

Gura este relativ mare şi îndreptată în sus, iar înapoi ea trece de mar- 
ginea anterioară a ochiului de jos. Fălcile au câte uri rând de dinţi, din 
cari cei dinspre partea fără ochi sunt mai mari decât cei de pe partea 
de deasupra. Corpul este acoperit pe ambele părţi cu solzi mici cicloizi, 
despărţiţi unii de alţii şi ascunşi în piele. La baza fiecărui radiu al dor- 
salei şi analei se află câte un mic buton osos cu mulţi spini pe el. De- 
asemenea aceştia se află — cu mult mai mici însă — şi pe marginea liniei 
laterale. Pe cap se formează un fel de creastă osoasă acoperită cu asemenea 
butoni, care porneşte dela marginea operculului şi merge spre vârful bo- 
tului separând ochii unul de altul. Această creastă se desparte dând două 
ramilicaţiuni în jos, din cari cea de a doua înconjoară ochiul de jos. 

La marginea operculului această creastă se continuă cu linia laterală, 
care este foarte bine pronunţată pe tot corpul până la mijlocul caudalei 
descriind aproape o linie dreaptă şi făcând numai deasupra pectoralei o 
mică curbătură aproape imperceptibilă. Ochii sunt ieşiţi în afară şi foarte 
apropiaţi unul de altul. 

Deschiderea anală este situată foarte sus între aripioarele ventrale şi 
anală. Pectoralele sunt situate la marginile operculelor, cea de pe faţa 
de desubt însă este cu mult mai mică decât cea deasupra. Ventralele, cari 
sunt jugulare, sunt şi simetrice având o lungime egală. Dorsala începe 
deasupra ochiului de sus şi merge până aproape de baza coadei; ea este 
compusă din raze simple, din cari cele mai înalte sunt între al 30-lea până la 
al 35-lea. Anala începe printr'un spin vârtos şi ascuţit, de aicea ea merge 
crescând în înălţime până la al 16-lea sau 17-lea radiu şi se micşorează iarăş 
terminându-se exact deasupra dorsalei. 

Colorafiimea . Coloarea generală a corpului pe partea superioară va- 
riază între galben-cafeniu şi verde închis cu pete mai închise ; pe partea 
inferioară este albă cu pete mici sau puncte negre-cafenii. Aripioarele 



91 

urmează şi ele coloarea generală a corpului, fiind şi ele presărate din loc în 
loc cu pete mai închise. Irisul este albastru, împresurat de un inel auriu. 

Dimensiunile. Exemplarele obişnuite sunt cam de 25 — 30 cm. lungime, 
se găsesc însă şi foarte multe ceva mai mari ajungând chiar până la 35 cm. 

Distribuţia. Cambula este un peşte de mare, care fcrăeşte în apropierea 
coastelor noastre, mai cu seamă în locurile unde este un fund nisipos. Ea 
intră însă în mari cantităţi şi în lacurile noastre litorale ca: Razimul, Lacul 
Babadag, Sinoe, Zatonul, Siutghiol, Mangalia, etc. In Razim şi Sinoe se 
găseşte în cantităţi enorme. Deşi în alte părţi ea se urcă în fluvii până la 
distanţe mari şi chiar din Marea Neagră, după Kessler, ea se urcă din Bug 
până la Nicolajew, totuş în Dunăre ea nu intră aproape de loc şi în tot 
cazul numai în regiunea gurilor ei. 

Biologia. Cambula iubeşte de preferinţă apa sărată a mării şi apa 
sălcie din lacurile noastre litorale, ea suportă însă tot aşâ de bine şi 
apa dulce din Siutghiol şi chiar din gurile Dunării. Fundul nisipos îi este 
foarte prielnic, căci acesta îi oferă pe de o parte o bună apărătoare în 
contra duşmanilor — ascunzându-se în el şi adaptându-şi coloarea ei colorii 
nisipului mării — iar pe de altă parte aicea găseşte mai mult decât 
ori unde hrana care-i convine mai bine. Hrana ei constă mai cu seamă 
din scoici şi melci. 

Epoca lor de reproducere este prin Martie şi Aprilie; Ouăle lor plutesc 
în apa sărată a mării sau în Razim şi se pot prinde în această epocă cu 
reţeaua fină de Plankton. Puii până ce ajung o lungime de un cm. sunt 
simetrici bilateral şi înoată liberi în toate părţile ; prin Iunie însă ei încep 
a deveni asimetrici şi atunci se scoboară la fund pentru a începe vieaţa 
lor de «peşti turtiţi». 

întrebuinţarea. Cambula există în cantităţi enorme în apele noastre şi 
mai cu seamă în lacul Razim. Din nenorocire însă acest peşte la noi nu 
are aceeaş valoare comercială pe care o are în alte teri şi mai cu seamă 
in Germania. Ţăranul nostru — pentru care acest peşte ar putea ii o hrană 
foarte ieftină şi higienică — nu-1 cunoaşte încă şi nici nu vrea să-1 consume; 
numai populaţiunea din Dobrogea îl cunoaşte şi-1 apreciază. Preţurile sale 
en gros variază între 7 15 bani pe kgr. — Abia în timpul din urmă 
comercianţii din Asia-Mică, Egipt şi Turcia au început a cumpăra acest 
peşte pentru export şi este de sperat că de acum în scurt timp va li pus 
şi el în valoare. Conserve, afumături, etc. până azi nu se fac încă la noi 
din acest peşte decât pe o scară foarte mică, deşi el e foarte bun pentru 
asemenea preparaţiuni. Producţiunea actuală a Razimului e de 200.000 
până la 300.000 kgr. anual (1904: 218.127 kgr.). 

Pescuitul. Cambula se pescueşte în lacul Razim cu nişte setce speciale 
numite Setce de cambula, cari se bat pe pari în lac şi se caută în fiecare 
dimineaţă pentru a se scoate peştele ce sa prins în ele. 

Nume populare. In general la pescarii din Dobrogea şi mai cu seamă 
la Lipovenii din. Jurilofca, Tulcea, Sarikioi, etc.se numeşte Cambula. Pescarii 
români clin Constanţa însă îi zic şi Limbă, Grecii Glossis, iar Turcii Pisiea. 



I. SUB. ORD. PHYSOSTOMI. 



Toate radiile dela aripioare, afară de primul dela pectorale şi ven- 
trale şi câteva dela partea anterioară a dorsalei şi analei, sunt moi, 
către vârfurile lor divizate şi articulate. Ventralele sunt abdominale, 
rareori lipsesc. Beşica înotătoare, când există, comunică cu esofagul 
sau cu stomahul printr'un duet aerian. 

In această subordine intră cea mai mare parte din peştii noştri de apă 
dulce. Ea este reprezentată în apele noastre prin 8 Familii : Siluroidci, 
Cyprinoidei, Salmonidei, Esocini, Umbridei, Chipeoidei, Acanthoopsides 
şi Muraenoidel. Din acestea Cyprinoidele sunt reprezentate prin numeroase 
genuri şi specii şi formează majoritatea populaţiunii apelor noastre dulci 
şi în special a bălţilor şi lacurilor noastre. 



FAM. S1LUROIDEI. 

Bonapartc (Distr. mot, vert. 1831). 



Physostomi având corpul lung, capul lat şi turtit, şi pielea de cele mai multe ori 
goală, fără solzi. Oasele maxilare rudimentare, purtând flecare din ele de regulă 
barbete (musteţi). Marginea superioară a gării formată numai de oasele intermaxi- 
lare. Ventralele abdominale. Primul radiu al pectoralelor un os puternic. Dinţii mici. 
De cele mai multe ori cu barbete pe bot şi sub falca inferioară. 

Această familie este reprezentată în apele Europei printr'un singur gen şi o 
singură specie Silurus glanis. El lipseşte însă cu totul peninsulelor medite- 
raneene, Angliei şi Franţei. Pentru basenul Dunării de jos din contră acest 
peşte este cu totul caracteristic, fiind în cantităţi enorme şi ajungând la 
dimensiuni foarte mari. 



93 

In anii din urmă s'a mai introdus în mod artificial şi în apele Europei 
o nouă specie din America de Nord Amiurus nebulosus Lsr. care s'a 
aclimatizat foarte bine si a ajuns a juca un rol important ca peşte de 
cultură. 



Gen. Silurus L. 

Corpul gol. Gura foarte largă, cu dinţi mici numeroşi în forma de 
perie, aşezaţi pe mai multe rânduri. Aripioara dorsală foarte scurtă şi 
fără radii spinoase. Anala foarte lungă unită cu caudala. Besica în- 
notătoare groasă, mare şi despărţită printr'un perete longitudinal în 
2 jumătăţi, una dreaptă şi una stângă. 



Silurus glanis L. Somnul. 

Tab. VI. Fig. 32. 

Capul mare şi turtit având lăţimea aproape egală cu 
lungimea sa; cu 2 m u s t e ţ e lungi pe marginea superioară 
a gurii şi cu 4 scurte pe cea inferioară. Aripioara dorsală 
situată la mijloc între pectorale şi ventrale. 

Sinonime : 

FX&vt<;: Aristotel, II, c. 13, 15. 

Glanis : Plinius, IX, c. 43. 

Silurus: Artedi, Genera Pisc, pag. 82. Gesner, Historia animalium liber 
4 qui est de Piscium et aquatilium animantium natura (1604). Marsigli, 
Danubius pannonico-mysicus, voi. IV, pag. 7, Tab. 2. (silurus vel glanis). 

Silurus glanis: Linne, Syst. natur., I, pag. 501. Bloch, Oek. Naturg. d. 
Pische Deutscbl., I, pag. 242, tab. 34. Reisinger, Specimen Icbthyologiae 
Hungariae, pag. 28. Meidinger, Icones, etc, tab. 9. Pallas, ZoograpbiaRosso- 
asiat, III, pag. 82. Cuvier et Valenciennes, XIV, 323, tab. 409. Brandt u. 
Ratzeburg, Mediziniscbe Zoolog. Bd. II, Tab. 5 şi 6. Kessler, Zur Ichthy- 
ologie, pag. 16, Nacbtrăge zur Icbthyol., pag. 17 şi Ibtiologia Aralo- 
caspi-pontică, pag. 237, No. 131. Nordmann, 1. c, pag. 515. Heckel u. Kner, 
1. c, pag. 308. Pancic, Pisces Serbiae, pag. 140. Jeitteles, Prodrom. Faunse 
Vertebr. Hungariae super., pag. 68. Siebold, 1. c, pag. 79. Gunther, Cata- 
logue, etc, voi. V, pag. 33. Grimm, 1. c, No. 163 (pag. 201). Sabanejeff, 
1. c, voi. II, pag. 481. Warpachoivski, 1. c, pag. 89. Seeley, 1. c, pag. 90. 

D. 1/4, P. 1/14—17, V. 11 — 13, A. 90—92, C. 17—19. 



94 

Descrierea. Forma generală a corpului se asemănă întru câtva cu aceea 
a Mihalţului. Capul este foarte mare, rotund înainte şi foarte turtit de sus 
în jos. Lungimea capului este numai cu puţin mai mare decât lăţimea sa 
şi se cuprinde de 5 Va — 6 ori *în lungimea totală a corpului. Corpul este 
în partea de dinainte perfect rotund, iar înspre partea posterioară foarte 
mult comprimat lateral, aşa că somnul se poate servi de coada sa lungă 
ca de un biciu. Cura este foarte largă şi rotundă, falca de jos fiind puţin 
ieşită înaintea celei de sus. Ambele fălci sunt încunjurate de câte o buză 
groasă şi cărnoasă, cari acoper dinţii. Pe ambele fălci se află câte o dungă 
lată cu mai multe serii de dinţi conici subţiri, îndreptaţi cu capetele înapoi 
şi dispuşi în formă de perie. Cea de pe falca inferioară — care este compusă 
din 4 — 6 serii consecutive de dinţi — este întreruptă printr'un mic spaţiu 
liber la mijlocul fălcii, aşa că se împarte în 2 câmpuri laterale cari au 
aparenţa a 2 darace de scărmănat lâna. Cea de pe falca superioară este 
subîmpărţită în 2 dungi mai mici, din cari pe cea anterioară dinţii sunt ceva 
mai mari şi sunt separaţi ca şi pe falca de jos în 2 câmpuri printr'un 
mic spaţiu liber la jumătatea fălcii, iar pe cea posterioară dinţii sunt ceva 
mai mici şi nu mai sunt separaţi la mijlocul fălcii, formând astfel o dungă 
continuă. La partea posterioară a dinţilor de pe falca de jos membrana 
care căptuşeşte gura formează o cută mare circulară care, când gura e 
închisă, astupă ca o supapă toate spaţiile ei libere şi împiedică ca apa de 
respiraţiune să nu iasă afară din gură, împingând-o astfel spre cavitatea 
branchială. Limba, care este scurtă şi groasă având o formă triunghiulară, 
este fără dinţi. Pe vomer sunt 2 pete simetrice cu dinţi mici conici. 

Deasupra fălcii de sus, pe oasele maxilare, sunt 2 musteţi foarte lungi 
cari întinse înapoi ajung până aproape de sfârşitul aripioarei dorsale. Sub 
falca inferioară, la distanţe egale una de alta şi paralel cu marginea gu- 
rii, se inserează alte 4 musteţi din cari cele 2 mijlocii — anterioare — -sunt 
ceva mai scurte ca cele 2 laterale — posterioare — ; lungimea acestora 
din urmă fiind şi ea aproximativ egală cu l / 3 din lungimea musteţilor 
maxilare. Dela inserţiunea acestor musteţi posterioare în jos pielea for- 
mează un fel de afunclătură în care ele se aşează ca într'o teacă. In urma 
musteţilor inferioare — la o distanţă aproape egală cu distanţa lor dela 
marginea gurii — pe partea inferioară a capului pielea formează o cută 
adâncă având o formă semilunară sau a unui unghiu obtus. 

Ochii sunt foarte mici, aşezaţi fiecare la câte o mică distanţă de cape- 
tele posterioare ale gurii. Distanţa între ei e foarte mare. Narinele sunt 
duble şi separate printr'o distanţă mare unele de altele ; cele posterioare 
sunt rotunde şi situate între ochi, puţin mai înaintea lor, iar cele anteri- 
oare, la oareşicare depărtare, sunt cu totul apropiate de buza de sus şi 
au forma unor mici tuburi prelungite. 

Deschiderile branchiale sunt largi şi acoperite de o membrană bran- 
chială foarte mare, susţinută de 16 radii branchiostege. Pe partea anteri- 
oară a celor 4 arcuri branchiale se află din distanţă în distanţă o serie 
de ghimpi branchiali elastici, scurţi, groşi şi cu capetele neascuţite. 

Deasupra inserţiunii aripioarelor pectorale se află o mică deschizătură 
(Porus laterălis, Iieckel), care conduce într'o cavitate aşezată în interio- 
rul musculaturii pieptului. 



• 95. 

Aripioara dorsală, care este foarte mică şi puţin înaltă, e situată exact 
la mijloc între aripioarele pectorale şi ventrale. Pectoralele, cari au forma 
de evantaliu, au primul radiu foarte gros şi osiiicat. 

Ventralele se aseamănă în forma lor cu pectoralele, însă sunt ceva mai 
mici şi ajung înapoi până la începutul analei. Intre ele şi anală este o 
proeminenţă lungă conică, cu o deschidere în vârf numită papila uroge- 
nitală. Anala este foarte lungă şi se prelungeşte până la marginea cau- 
dalei, fără însă a se confunda cu totul cu ea. înălţimea caudalei descreşte 
foarte puţin către partea ei posterioară. Caudala este puţin rotunzită la 
marginea ei posterioară. Linia laterală, care este mai apropiată do linia 
dorsală decât de cea ventrală, este vizibilă pe toată lungimea corpului şi 
e formată de o serie de canale line. Pielea este cu totul lipsită de solzi 
şi lunecoasă. 

Color aţiunea. Partea superioară a corpului este neagră-cenuşie sau 
măslinie închisă, pe lături măslinie cu pete mari marmorate închise, pe 
burtă alb sau alb-gălbiu. In epoca de reproducere burta devine puţin 
roşietică, deasemenea şi aripioarele bat puţin în roşu. Irisul este galben cu 
pete închise şi cu o dungă subţire aurie în jurul pupilei. 

Dimensiunile. Somnul ajunge în apele noastre la dimensiuni enorme. 
Exemplare de 300 şi chiar 400 kgr. se întâlnesc adeseori. Un exemplar 
de 130 kg. avea o lungime de 2.85 m. ; cu cât îmbătrânesc însă ei cresc 
mai mult în grosime şi greutate decât în lungime. Exemplarele de 60 — 80 kgr. 
sunt cele obişnuite ce se prind zilnic în Dunăre şi primăvara prin bălţi. 

Distributiunea. Somnul trăeste în toată Dunărea Românească cu toate 
bălţile ei, în lacurile litorale unde apa nu e prea sărată (în lacul Man- 
galia, Siut-Ghiol, Comarova, Taşaul, etc), în lacurile mari şi adânci din 
interiorul terii ca; Znagov, etc. în Prut cu toate bălţile pe cari le ali- 
mentează şi în toate râurile mari din ţară ca: Oltul, Jiul, Şiretul, Argeşul, 
Ialomiţa, etc, până în regiunea dealurilor. Pentru studiul de faţă sau exa- 
minat un număr de peste 100 de exemplare de toate dimensiunile — în- 
cepând dela 5 cm. lungime — provenite din aproape, toate felurile de ape 
din ţară. 

Biologia. Biologia Somnului este din cele mai interesante şi materialul 
foarte bogat ce-1 avem noi în ţară, mi-a dat putinţa să culeg observa- 
ţiuni foarte importante asupra obiceiurilor până azi în mare parte necu- 
noscute ale acestui peşte atât de interesant şi de caracteristic pentru base- 
nul Dunării. 

Deşi Somnul se găseşte mai în tot felul de ape, el este mai înainte de 
toate un peşte de ape curgătoare, care intră prin bălţi pentru a se repro- 
duce şi caută apoi să iasă afară îndată ce apele încep a se retrage. 

Somnul este un peşte foarte răpitor, care se hrăneşte cu viermi, crus- 
tacee, larve şi insecte (Rusalii şi Coropişniţe), broaşte, cadavre, etc, şi 
mai cu seamă cu alţi peşti. In special Obleţii şi Abramidele formează o- 
biectul principal al vânătorilor sale, adeseori chiar şi semenii săi. Dar chiar 
pasările acuatice nu sunt cruţate şi când se deprind în aproprierea satelor 
stârpesc gâştele şi raţele ce înoată pe apă. Mai mult chiar, el este atât de 
lacom, încât se repede chiar şi la om. Se cunosc multe cazuri pozitive de 
copii cari au fost atacaţi de somni la scăldătoare şi pescarii ştiu să poves- 



96 

tească multe păţanii sau chiar să arate urme de muşcături de Somn la 
mâini şi la picioare. Un caz pozitiv, întâmplat cu câţiva ani în urmă pe 
Dunăre în apropiere de Reni, merită a fi semnalat: Un pescar dându-se 
jos din barcă în mijlocul Dunării pentru a se scălda, a fost apucat de pi- 
cior de un somn şi neputând scăpa de el, a căzut la fund ; după câteva 
zile sa găsit pe Dunăre plutind cadavrul pescarului având piciorul în- 
treg în gura Somnului care, nemai putându-1 lăsa, se înecase şi murise şi el. 

Somnul trăeşte mai mult pe la fundul apei sau ascuns pe sub maluri 
şi rădăcini unde stă la pândă. Noaptea pe lună mai cu seamă iese la pescuit 
obleţi. Adeseaori însă am avut singur ocaziunea să observ somni stând 
în baltă la apă mică, nemişcaţi, în poziţie verticală, sprijiniţi cu coada de 
fund şi cu gura mare căscată în sus, ca şi cum ar ii fost o plantă acua- 
tică cu floarea deschisă; îndată ce veniâ un peştişor pe acolo, se repeziâ 
şi-1 înghiţiâ. Un pescar, care fără să observe, băgase mâna în apă pentru 
a se spălă, a fost apucat şi cu multă greutate a putut-o scoate fără piele pe ea. 

In timpul verii Somnul mănâncă cu multă lăcomie cantităţi foarte mari 
de Rusalii (larve de o specie de Efemeride), până ce nu se mai poate 
mişca ; atunci el devine foarte greoiu şi se lasă pe fundul Dunării — unde 
apa e mai rece — pentru a digera. 

Reproducţia. Epoca de reproducere a Somnului este primăvara, odată 
cu Crapul, adică când apa ajunge la o temperatură de 18° — 20°. Bătaia 
se face în mai mulţi răstimpi şi cade de obiceiu între 20 Aprilie până 
pe la 10 Maiu; în tot cazul la 20 Maiu toţi au lepădat deja icrele. Bătaia 
mai este însă influenţată şi prin epocile de creştere a apelor, fiind 
şi ea ceva mai târzie când apele mari vin mai târziu. Pescarii din re- 
giunea Brăilei zic că Somnul se bale când înfloreşte «Aleorul» (o specie 
de Euphorbia). 

Somnul leapădă icrele prin bălţi; în acestea intră de timpuriu din primă- 
vară şi imediat după ce icrele sale s'au desvoltat caută să iasă înapoi afară. 
De aceea întotdeauna Somnul este primul peşte ce cade la garduri ; se 
zice chiar despre el de către pescari, că el simte cu câteva zile înainte 
când apele au să înceapă a scădea. Locurile unde depune Somnul icrele 
sale sunt la apă foarte mică, pe lângă maluri, pe buruiene sau pe rădăcini 
de sălcii, buşteni, etc. Când vine epoca de reproducţie, ei se împărechează 
şi merg câte doi în aceste locuri, femela frecându-se cu burta de crengi, 
rădăcini, etc. pentru a înlesni ieşirea icrelor. Din această cauză chiar somnii 
prinşi în această epocă au adesea burta sgâriată. Ouăle au o coloare albă- 
gălbie şi un diametru cam de 3 mm. O femelă de 10 kg. are peste 
100.000 de boabe de icre. 

Foarte interesantă este îngrijirea mare ce o dau aceşti peşti ouălor şi 
puilor lor : îndată ce femela a lepădat icrele, cari se lipesc de crengi, 
rădăcini, buşteni, etc. şi bărbatul le-a fecundat, femela pleacă, iar bărbatul 
rămâne lângă ele pentru a le păzi. El este atât de credincios acestei sar- 
cini încât în acest timp nici chiar hrana sa favorită — Rusaliile — nu-1 mai 
pot distrage; dacă vreo vietate acuatică se apropie de ouă, el sau se 
repede şi o mănâncă, sau o loveşte cu coada ca cu un biciu. Mai inte- 
resant însă e că în unii ani, când apele încep să scadă brusc şi ouăle sunt 
ameninţate să rămână pe uscat, nici atunci Somnul nu le părăseşte, şi dacă 



§?_ 

în adevăr apa scade atât de tare, încât ele rămân pe uscat, atunci el iea 
apa cu coada sa lată ca cu o lingură şi le stropeşte mereu. Ouăle sunt 
în adevăr atât de rezistente, încât după afirmările pescarilor ele învie 
aproape în totdeauna. 

Durata de desvoltare embrionară este cam de 8 zile. 

Pescarii afirmă că Obleţul şi Batca ar mânca ouăle Somnului şi că puij 
lor sunt atacaţi de Bibani şi de Pietrari (Aspro zingel). De asemenea ei afir- 
mă că Obleţului îi plac balele Somnului şi de aceea se adună foarte mulţi 
când e un Somn priponit în apă. Pescarii ştiu aceasta şi vin în totdeauna 
cu chipcelul la prins obleţi în acel loc. 

Întrebuinţarea. Somnul are o carne — deşi grasă — -foarte gustoasă şi 
foarte mult apreciată. Proaspăt se consumă mai cu seamă peştii tineri până 
la 1.50 m. lungime, cari nu sunt atât de graşi. Exemplarele grase se sărează 
şi âşâ zisa Pană de somn sau Somnul îndulcit formează unul dintre 
alimentele favorite ale poporului nostru. 

In apele noastre se prind cantităţi considerabile clin această specie şi 
se face un comerţ foarte însemnat cu ea. Numai în pescăriile clin Delta 
Dunării se prinde în fiecare an până la 400.000 kg. (în 1904 351.899 kg.), 
din cari 184.509 kg. s'au vândut proaspăt şi restul sărat. 

Părăsite. In Somni s'au constatat până azi 5 specii de nematode (din 
cari Nematoideum siluri glanidis este un părăsit special al său), 3 specii 
de Ecbinorhynci, 3 Distomi şi 2 Cestode. 

Pescuitul. Somnul se prinde în diferite moduri, după apele şi timpul când 
se pescueşte. In Dunăre se prinde : 

1) Cu Cloncul, un instrument special pentru prinderea sa; el constă dintr'o 
undiţă, cu o broască ca nadă, legată cu o sfoară de capătul unui băţ care 
are forma unei săbii, de o parte cu mâner iar de alta cu capătul turtit şi 
scobit; undiţa e legată de mâner şi pescarul bato în apă cu vârful scobit 
care produce un zgomot ca şi cum ar sări o broască în apă; Somnul auzind 
acest sgomot iese clin ascunzătoare şi văzând broasca din undiţă se repede 
la ea rămânând cu gura în undiţă. Cu modul acesta se prind exemplare 
foarte mari. 

2) Se prind cu Oria, şi anume toamna, puţin înainte de a îngheţa Du- 
nărea şi primăvara în momentul când — fiind încă apa foarte rece — începe 
Dunărea a se desgheţâ. Atunci pornesc pescarii români cu Oriele în grupe, 
luând tot lungul Dunării, dela Turtucaia până la gurile ei. In această epocă 
Oria e lăsată pe lângă fund. 

3) In timpul verii se prinde cu Oria noaptea pe lună, când umblă Somnul 
după obleţi, însă nu se mai trage la adâncime, ci numai la 5 — 6 m. 

4) Pescuitul cu Prigoanele de fund punânduse ca nadă Mititica (larve 
de Ephemeride), Tipări sau alte specii de peşte. 

5) Cu Visila. Un fel de undiţe mici legate pe câte o prăjină scurtă care 
se înfige în mal şi punându-se ca nadă un peşte viu (de obiceiu Caracudă 
sau Babuşcă, cari sunt mai rezistente). Peştele viu umblând prin apă, Somnul 
se repede la el şi rămâne în cârlig. 

6) Cu Năvodul, Lăptaşul, Tifanele şi tot felul de plăşi. 
In bălţi se prinde: 

A. R.—Pxibl. Ailamachi. IU. Antipa, IMiologia. 7 



Mi^M 



9^ 

1) La Gardurile cu leasă în cantităţi foarte mari chiar în primele zile 
când începe leasă a funcţiona. 

2) Cu Vârşele. E foarte curios că acest peşte atât de mare cade în tot- 
deauna la vinîire, cari sunt instrumente mici. Vârşele se aşează de obiceiu 
în bălţi pe lângă Pleter (gardul de închidere al bălţii) pe unde Somnul 
vrea să fugă afară. 

3) Cu tot felul do plăşi şi cârlige. 

Nume populare. Numele său popular în toată ţara este Somn. In unele 
regiuni îi mai zice şi Moacă. In comerţ însă el poartă mai multe nume 
după dimensiunile sale: Somnul mare de tot se zice Somn pană, cel mij- 
lociu larmă şi Somn iarmă, cel ceva mai mic Somn iaprac sau numai 
Iaprac, cel mic Somotei şi cel mărunt de tot Moacă. Pescarii ruşi din 
Pobrogea îi zic Somn, cei turci laimbalăc, iar grecii Vulenos. 



i — *~n~ i 



FAM. CYPRINOIDEI. 

RISSO (Hist. nat. eur. mer. voi. III. 1826). 



Physostonii având corpul lungăreţ, comprimat pe lături şi de cele mai multe 
ori acoperit cu solzi cicloizi. Capul gol. Marginea fălcii superioare formală de 
oasele intermaxilare. Toate oasele bucale fără dinţi, afară de oasele faringiane in- 
ferioare cari sunt Mae desvoltate şi prevăzute 1. — 3 serii de dinţi puternici. 
Beşica înotătoare separată printr'o sugrumă! ură într'o parte anterioară şi una pos- 
terioare. Fără apendice pilorice. singură aripioară dorsală si una anală cu 
foarte puţine — sau fără— radii spinoase. Ventralele aMominale. 

Acestei familii îi aparţin majoritatea peştilor noştri de apă dulce. Ei 
sunt caracterizaţi — în afară de caracterele arătate prin diagnoză — printr'un 
corp de cele mai multe ori înalt şi îngust, acoperit peste tot — afară de 
cap care e gol — cu solzi cicloizi, cari în afară de striajurile concentrice 
mai prezentă şi altele radiare în formă de evantaliu. Gura îngustă, adese- 
ori cu musteti si cu buze mari cărnoase sau cu margini cartilaginoase 
ascuţite. Fără dinţi pe oasele bucale, însă cu dinţi puternici pe oasele fa- 
ringiene cari sunt desvoltate în mod cu totul particular; limba cărnoasă 
si nedintată. Dinţii faringieni sunt de obiceiu puţin numeroşi si aşezaţi pe 
1 — 3 serii; ei sunt aruncaţi în fiecare an în epoca de reproducţie — când 
peştele mănâncă mai puţin — şi sunt înlocuiţi prin alţii noi, cari cresc repede. 

Deschiderile branchiale sunt largi; membrana branebială e susţinută prin 
3 — 5 radii branchiostege. Beşica înotătoare este împărţită printr'o sugru- 
mătură în 2 părţi, una anterioară şi una posterioară; cea din urmă co- 
munică printr'un canal cu esofagul. Prin oase speciale ea stă în legătură 
şi cu organul auditiv. Canalul alimentar este lung şi nu are niciodată a- 
pendice pilorice. 

In epoca de reproducţie bărbaţii capătă pe corp şi mai cu seamă po 
cap un fel de negi mici — pe cari pescarii noştri îi numesc rapăn sau 
râie — cari se fac dintr'o îngroşare a epidermei şi reprezenta haina 
lor nupţială. 

Cyprinoidele sunt peşti tenaci cari trăesc în cârduri şi duc o vieaţă li- 
niştită. Ei se hrănesc în cea mai mare parte cu insecte, viermi, crustacee 



100 

şi vegetale şi trăesc de obiceiu în apele liniştite — fie în bălţi, fie în re- 
giunea inferioară a apelor curgătoare — unde îşi pot găsi mai bine această 
hrană. Ei se reproduc la apă mică pe ierburi acuatice, pietre, etc. şi sunt 
foarte prolifici. Toate aceste calităţi precum şi faptul că îşi găsesc hrana 
ori unde, îi fac să fie foarte potriviţi pentru cultura în heleştee. 

Clasilicaţia Cyprinoidelor este foarte grea, deoarece diferitele forme 
se aseamănă adeseori foarte mult între ele şi e greu a le distinge. Linne 
având în vedere această asemănare cuprinse toate speciile într'un singur 
^xen Cyprinus (1). 

Numărul prea mare al speciilor însă producând o adevărată confu- 
ziune, Cuvier (2) a împărţit acest gen în mai multe subgenuri. Dar nici 
această clasificare nu era suficientă, până ce în line Heckel (3) în 1843 
luând de bază forma, numărul şi dispoziţia dinţilor faringieni — carac- 
tere asupra cărora deja Agassiz atrăsese atenţiunea — a putut să dea 
o clasillcaţiune naturală acestei familii şi s'o despartă în mai multe ge- 
nuri bine definite. împărţirea Cyprinoidelor în PachycJiili şi în Temno- 
ciiili, după forma buzelor, pe care a dat'o în urmă Heckel şi, Kner (4) a- 
cestei familii, nu a fost adoptată de către majoritatea ihtiologilor. De- 
asemenea încercarea unora de a întruni Acantopsidele cu Cyprinidele în- 
tr'o singură familie formând 2 subfamilii: Cobitinae şi Cyprininae nu 
este acceptabilă, deoarece diferenţele între aceste 2 grupuri sunt prea 
mari şi ele formează în adevăr fiecare câte o familie naturală bine limi- 
tată una de alta. 

Dar dacă luarea dinţilor faringieni ca bază a clasificaţiunii acestei fa- 
milii a înlesnit mult împărţirea ei în genuri, recunoaşterea speciilor şi 
găsirea adevăratelor caractere de distincţiune între ele este şi astăzi foarte 
grea. Cu atât mai mult însă e îngreuiată aceasta, cu cât Cyprinoidele fiind 
peşti cari trăesc în cârduri şi se reproduc aproape în aceleaşi locuri şi 
în aceeaş epocă, ei se încrucişează adeseori între dânşii şi dau bastarzi. 
Mulţi din aceştia au fost consideraţi timp îndelungat ca specii deosebite 
şi, mulţumită mai cu seamă cercetărilor neobosite ale lui Siebold (5), s'a 
ajuns pentru unii din ei (Blicopsis, Abramidopsis, etc), a li se desco- 
peri adevărata lor natură. Cred însă că aceste cercetări trebuesc încă ur- 
mărite de aproape mai cu seamă pe cale experimentală, şi e foarte pro- 
babil că se va mai putea constata că încă alte câteva din speciile consi- 
derate azi ca bune nu sunt decât bastarzi. 












(1) Linne, Systema Naturae, ed. 12, p. 52fj. 

(2) Cuvier, Rerjne animal, voi. II, p. 270. 

(3) I. Heckel, Abbildungen tind Besclireibnngen der Fische Syriens nebst einer neuen Classifi- 
cation tind KaraMeristik sămmticher Gattmigen der Cyprimn. Stuttgart 1843. 

(4) Heckel şi Kner, 1 o., p. 52. 

(5) Siebold, 1. o. 



101 



1. Gen. Cyprinus Linne. 

Solzii mari. Aripioara dorsală ca baza lungă, ca 3 — 4 spini din cari 
ultimul foarte puternic şi di triat la partea sa poster ioară şi cu mai mult 
decât 9 radii moi. Anala scurtă cu 3 spini din cari ultimul dinţat 
si cel mult cu 7 radii mol. Gura terminală cu buza qroasă si cu 4 mustetl 
pe falca superioară, câte 5 dinţi faringieni de fiecare parte, din cari 
unii cu coroana sbârcită, aşezaţi pe 3 serii după formula 1.1.3 — 3.1.1. 



sp. Cyprinus carpio L. C capul. 

Caractere specifice : G u r a m a r e cu buze cărnoase; de fiecare 
parte a fălcii superioare cate 2 m u s t e ţ i groase şi lungi. 
Dorsala cu 17 — 2 2 şi anala cu 5 radii moi. C a u d a 1 a adânc 
scobită la mijlocul ei în formă do semilună. 

Sinonime : 

KuTCpîvo?: Aristot, Hist. An. 

Cyprinus: Bellonl, De aquatilibus libri duo (1553), pag. 273. Gesner, 1. c, 
pag. 309. Rondel et, De piscibus lacustris, pag. 150. Klein. I. Th., Historia pis- 
cium naturalis missus. V, pag. 59. Artedi, Synon. nom. pisc, pag., 3 No. 1; 
Genera piscium, pag. 4, No. 8, şi Descript. spec. piscium, pag. 25, No. 13. 

Cyprinus: Marsigli, Danubius Pan. mys., Voi. IV, pag. 57, tab. 19. 

Cyprinus carpio: Linne, System. Natur., I, p. 525. Bloch, Oek. Naturg. 
d. Fische Deutchlands, voi. I, pag. 92, tab. 16. Pallas, Zoographia Rosso- 
Asiatica, voi. III, pag. 289. Lepecliin, Reise durch die verschiedenen 
Prov. d. russisch. Reich, voi. I, Tab. 23. Meidlnger, Icones, etc, Tab. 9. 
Bonaparte, Iconografia della Fauna Ialica, Tom. III Pesci, Fol. 92, Tab. 
108, şi Catalogo-metodico dei pesci europei. Relnslger, Spec. Ichthyol. Hun- 
gariae, pag. 52. Cav ier el Valenciennes, Ilis. nat. des Poissons, etc, voi. XVI, 
pag. 23(1842). Nordmanu, Faune pontique, pag. 476. Gunther, Fische d. Nek- 
kars., pag. 35. Blelz, Fische Siebonbi'irgens. Hermanstd 1853, pag. 9. Heckel & 
Kner, l.c,pag. 54. Slebold,\. c, pag. 84. Panele, Pisces Serbiae, pag. 73. Jeit- 
teles, Proclrom. Faunae vertebrat. Hungar. super., pag. 49. Kessler, Zur Ichthyo- 
logie, pag. 22; Nachtrăge zur Ichtbyologie, etc, pag. 19, şi Ihtiologia Aralo- 
caspi-pontică, pag. 245, No. 152. Gunter, Catalogue, etc, voi. VII, pag. 25. 
Grlmm, Fischerei und Jagd in d. russisch. Gewăssern. Seeley, 1. c 
Benecke, Fische, etc, pag. 117. Sabanjeff, I. c, voi. II, pag. 1. WarpachowsM, 
l.c, p. 73, B. Iloffer, UeberKarpfenrassen. Allg. Fisch. Zeitung, Jahrg. 1898. 
E. Walter, Uber Karpfenrassen, în Knauthe, Karpfenzucht, 1901, pag. 41. 



102 



Varietăţi : 



a) Varietăţi ale integumentului. 

Cyprinus II. (Spiegelkarpfen vel Konig): Marsigli, Danub. Panon. mys. 
voi, IV, pag. 59, Tab. 20. 

Cyprinus macrolepidotus : Meidinger, Icones. Pisc. Austr., tab. 41. 

Cyprinus rex cyprinorum: Bloch, Oek. Naturg. ci. Fische Deutschl., voi. III, 
pag. 131 şi 178. Kramer Elenchus vegetabilium et animal, per Austriam 
infer. observatorum, pag. 390, No. 1 1756. 

h) Varietăţi de formă. 

Cyprinus acuminatus : Ileckel u. Kner, 1. c, pag. 58, lig. 23. Jeitteles, 
ProdromusFaunne Vertcbr. Hungariae superior, pag. 50. Pancic, l.c., pag. 74. 

Cyprinus elatus: Bonaparte, Iconogralia della Fauna italica, Tomo III. 
Pesci, Fol. 92, tab. 108, iig. 3. Cuvier et Valenc, 1. c, voi. XVI, pag. 62. 

Cyprinus Nordmannii: Cuvier & Valenciennes, 1. c, pag. 66, tab. 456. 
(—Cyprinus Kollarii Kordmann, 1. c, pag. 478 şi Atlas, tab. 21, cu o figură 
foarte exactă). Kessler, Zur Ichtyologie des slidwestl. Russlands, pag. 24. 

Cyprinus regina: Bonaparte, 1. c, fol. 92, Tab. 108, lig. 1. Cuvier & 
Valenc., 1. c, pag. 63. Ileckel & Kner, 1. c, pag. 62. 

Cyprinus hungaricus : Ileckel, Annalen des Wiener Museums, voi. I, 
pag. 222, tab. 19, lig. 1. Ileckel & Kner, 1. c, pag. 60. Nordmann, 1. c, pag. 477. 
Kessler, Zur Ichthyologie, etc, pag. 23;Năchtrăge zur Ichthyologie, pag. 19, şi 
Ausziige aus dom Berichfce, etc, I (Ueber die Susswasserfische der Krym), 
pag. 4. Jeiiteles, 1. c, pag. 50. Pancic, 1. o.-, pag. 74. 

I) 3—4/17—22, P 1/14-16, V 2/8—9, A 3/5—6, C 17—19 L. lat 36—39 

L. transv. 5 — 6/5 — 6. 

După cum se vede deja din tabela de sinonimii dată mai sus — tabelă 
în care sunt trecute numai numele ce se referă la formele ce se găsesc 
în basenul Mării Negre şi al Dunării — , această specie apare sub numeroase 
forme, cari diferă între ele atât întru cât priveşte integumentul cât şi chiar 
în privinţa formelor generale ale corpului. Aceste diferite forme, dintre cari 
unele mai mult sau mai puţin constante şi ereditare, au fost descrise şi 
considerate până în timpul din urmă ca diferite specii. Abia târziu Giln- 
tlier (1) şi Siebold (2), cu spiritul critic care caracteriza lucrările acestor 
2 învăţaţi, au arătat că toate aceste forme sunt legate între ele prin forme 
intermediare şi că nu sunt decât varietăţi ale unei singure specii. 

Intru cât priveşte variaţia integumentului, s'au descris ca specii diferite: 
1) formele cu solzi puţini şi foarte mari, între cari rămân locuri libere 
pe unde se vede pielea, forme numite de Germani Sp iegelkcirpfcn ; acestora 
li s'au dat diferite nume: Cyprinus II Marsigli, Cyprinus rex cyprino- 
rum Kramer, Bloch, etc, Cyprinus macrolepidotus, Meidinger, C. specu- 
laris Lacepede, etc. şi 2) Formele la cari lipsesc cu totul solzii, numite 



(1) Giinther, Fische des Neckar. Wurtemberg. Naturwissenschaftliche Jahreshefte. Jahrg. IX. 
Sluttgart 1853; şi Catalogue, etc. voi. VII. 

(2) Siebold, 1. c, p. 84. 



103 

de Germani Lederkarpfen şi descrise sub numele de Cyprinus nudus 151., 
C. coriaceus Lacep., C. alepidotus, etc. 

In apele Dunării s.e găseşte numai prima din aceste 2 varietăţi caro a fost 
descrisă si figurată încă de către Marsieli. Si aceasta se întâlneşte numai foarte 
rar, în exemplare însă de toate dimensiunile; în Brateş am găsit un exemplar de 
90 cm. lungime, având de altfel în totul forma şi dimensiunile crapului or- 
dinar de Dunăre. Numărul şi forma solzilor variază, la unele exemplare 
sunt cu totul neregulat răspândiţi pe laturile corpului, la altele par a 
se aşeza câte pe 3 serii : una lângă spinare, alta la partea ventrală şi una 
pe mijlocul corpului; niciodată însă nu am întâlnit exemplare cari să aibă 
solzii dispuşi cu regularitatea cu care se găsesc la exemplarele cultivate 
în heleşteele din Bohemia. A doua formă, «Crapul gol» lipseşte cu totul 
la noi, în schimb însă se găseşte în apele noastre o nouă varietate a în- 
tegumuenului foarte interesantă: e forma numită de pescarii noştri Împă- 
ratul crapului sau Boiernaş (în domen. Brăilei), formă care se întâlneşte 
adeseori şi de care ei leagă o mulţime de legende. 

Această formă are toţi solzii compleţi, însă coloarea lor este foarte vie, 
aurie-deschisă bătând în roşu. Nu e auriul obişnuit al crapilor, mai 
cu seamă al acelora ce stau mai mult timp în apă curgătoare, ci e curat 
coloarea deschisă a aurului cu un luciu metalic foarte puternic. Exami- 
nând mai de aproape, vedem că aici solzii nu ies la suprafaţa corpului, ci 
sunt acoperiţi peste tot cu o membrană adipoasă absolut transparentă şi 
lucind ca sticla de cristalul cel mai lin. Tocmai acest înveliş produce 
efectele acelea minunate de lumină. Pescarii au credinţa că acest peşte 
este sfânt şi cine îl prinde îi mor copiii. De aceea de câte ori cade în leasă 
sau la năvod, îi dau drumul înapoi în apă. 

Pentru a se putea deosebi această interesantă formă, necunoscută până 
acum, o vom numi: Cyprinus carpio var. imperator nov. var. 

De altfel cred necesar să arăt că această variaţiune a integumentului 
nu este numai la Crap ci şi la o mare parte de alte Cyprinoide din apele 
noastre. 

II. Intru cât priveşte forma corpului şi în special raporturile dintre înălţimea 
şi lungimea corpului, s'au descris de asemenea o întreagă serie de specii, 
dintre cari cele mai principale sunt: C. acuminatus lleckel u. Kner., C. 
Nordmannî Val., C. elatus Bonaparte, C. carpio L, (în sensul lui lleckel 
u. Kner şi Bonaparte), C. hungaricus lleckel şi C. regina Bonaparte. 

Din acestea s'a dovedit în urmă că primele trei: C. acuminatus, C. Nord- 
mannî şi C. elatus sunt sinonime între ele şi nu sunt decât nume diferite 
pentru una şi aceeaş formă, astfel cum apare ea în diferitele părţi ale 
Europei. Cu toate acestea celelalte reprezenta în adevăr 4 forme diferite 
sub cari se prezentă crapul în diferitele ape ale Europei. S'a dovedit în 
adevăr că aceste forme sunt legate între ele prin tot felul de forme in- 
termediare, chiar, pentru unele, că adeseori una poate degenera în cealaltă 
şi că deci nu sunt decât varietăţi ale aceleiaş specii ; totuş aceste forme 
există nu numai în exemplare izolate ci în mari cantităţi la un loc, având 
fiecare o serie de caractere comune mai mult sau mai puţin constante 
şi ereditare; fiecare din ele are un gen de vieaţă mai mult sau mai puţin 
special, ba chiar şi oareşcari caractere fiziologice diferite — d. ex. putinţa de a 



104 

creşte şi a se îngraşă mai încet sau mai repede, etc. Deşi deci aceste 
forme nu pot ii ridicate la rangul de specii, ele trebuesc însă consi- 
derate — -sau cel puţin o parte din ele — în tot cazul ca varietăţi con- 
stante sau rasse. 

Deoarece cultura Crapului în timpurile din urmă a luat în ţerile Europei 
occidentale o desvoltare enormă, heleşteele de crapi făcând azi parte din 
rotaţiunea agricolă; deoarece în asemenea culturi, ca şi la cultura vitelor, 
scopul principal este ca, într'un timp dat şi de pe o suprafaţă dată, să se 
scoată maximul şi optimul de producţiune cu minimul de cheltueală; de- 
oarece în fine aceasta depinde în primul loc dela calităţile animalelor cari 
servesc pentru reproducţiune, de aceea astăzi diferitele rasse de crapi for- 
mează obiectul unor studii foarte amănunţite. Nu atât clin punctul de ve- 
dere sistematic, al diferinţelor morfologice dintre o formă şi alta, ci mai 
cu seamă din acel biologic şi în privinţa unor anume calităţi fiziologice — 
putinţa de a creşte şi a se îngraşă cât mai repede — sunt astăzi cercetate 
cu deamănuntul toate rassele de crapi. Selecţiunea a făcut deja ca şi în 
alte ramuri de culturi să avem acum crapi speciali cu o cocoaşă mare — - 
aproape diformă — în spinare, cari dau o producţiune foarte mare de carne 
în cel mai scurt timp. 

De sigur că descrierea tuturor acestor forme cari nu sunt decât pro- 
duse artificiale ale culturii, nu poate intră în cadrul studiului de faţă, ceea, 
ce trebue să ne intereseze însă de aproape sunt diferitele forme de Crap 
cari se găsesc în natura liberă — fără intervenţia vreunei culturi — în 
apele noastre. Dacă mai târziu piscicultura în heleştee va luă şi la noi o 
desvoltare mai mare pe baze nouă ştiinţilice, atunci de sigur că reproduc- 
torii vor trebui aleşi (şi în urmă mereu împrospătaţi) dintre crapii aflaţi 
în mod natural în apele noastre, căci aceştia sunt deja adaptaţi mediului 
şi condiţiunilor speciale de traiu din această regiune. — Studiarea amănunţită 
a diferitelor forme cari trăesc în apele noastre şi care până azi n'a fost 
încă făcută prezentă dar în afară de interesul pur ştiinţific şi un interes 
practic foarte mare. 

In cele ce urmează voiu căuta dar mai întâiu să dau o descriere gene- 
rală a caracterelor esenţiale ale speciei Cyprinus carpio Lin., iar apoi voiu 
descrie pe scurt, pe cât o permite cadrul acestei lucrări generale, diferitele 
forme sau varietăţi constatate în apele noastre cu calităţile lor morfologice 
şi biologice. 

Descrierea. Forma generală a corpului este lungăreaţă, puţin comprimat 
pe lături, aproape rotund la partea ventrală şi cu o muche mai mult sau 
mai puţin ascuţită pe spinare. Această formă variază atât la diferitele va- 
rietăţi cât şi chiar la diferitele exemplare ale aceleiaş rasse după condiţiu- 
nile ele nutriţiune, etc. In general înălţimea maximă a corpului este apro- 
ximativ egală cu de două ori lăţimea şi se poate cuprinde în lungimea 
corpului, fără caudală, de 2.7 — 4.2 ori. Capul este mare, foarte puţin turtit, 
având un bot obtus, cu gura terminală şi relativ largă, aşa că ajunge înapoi 
până sub nările anterioare. Gura e înconjurată de buze cărnoase şi are 
pe falca superioară de fiecare parte câte 2 musteţi, din cari cele anterioare 
sunt mai mici, iar cele posterioare situate la colţul gurii sunt cu mult mai 
lungi şi mai groase. Lungimea capului variază şi ea după diferitele va- 



105 

rietăli fiind egală cu */ 4 — l / B din lungimea totală a corpului. Diametrul 
ochiului este egal cu aproape 1 / 6 din lungimea capului; distanţa preor- 
bitară este egală cu de 2 ori acest diametru, cea interorbitară cu de 3 
ori, iar cea postorbitară cu ceva mai mult decât de 3 ori. Narinele sunt 
duble, separate însă între ele numai printr'o membrană caro se ridică în 
sus ca o perdea; narina posterioară este cu mult mai apropiată de ochi. 
Pielea care acopere capul este groasă şi opacă, aşa că inelul suborbital 
abia se poate zări. 

Operculul este striat radiar şi se termină cu o margine lată membranoasă, 
care acopere toată centura osoasă formată din oasele scapulare şi hurae- 
ralo cari limitează cavitatea branchială. Radiile branchiostege sunt nu- 
mai în număr de o. In gură atât pe fălci cât şi pe limbă, vomer şi 
palatine nu exsistă nici un dinte. Membrana care acopere palatul este în- 
creţită, foarte sensibilă, bogată în muşchi şi nervi şi e foarte apreciată ca 
gust sub numele «limbă de crap». înapoia ei în faţa dinţilor i'aringieni 
stă lipită pe baza craniului o mică placă cărnoasă, care înainte se între- 
buinţa in medicină sub numele de «piatră de crap». Dinţii faringieni sunt 
la început rotunzi, cu timpul însă ei — ■ afară de primul — - se tocesc şi co- 
roana lor are o faţă cu mai multe brăzdaturi concentrice. Pe dinţi se de- 
pune cu timpul un fel de tartru. Pescari noştri cred că prin numărul 
inelelor concentrice de pe coroana dinţilor se poate determină vrâsta peş- 
telui, ceeace însă nu corespunde de loc realităţi, deoarece ei schimbă 
regulat dinţii. 

Pe partea anterioară a tuturor arcurilor branchiale se află câte o serie 
de dinţi branchiali lungi si lătiti cu marginile dinţate si vârfurile îndreptate 
înainte. 

Aripioara dorsală este foarte lungă, compusă din 3 radii spinoase şi 
17 — 22 radii moi; ea începe aproape deasupra inserţiunii ventralelor ceva 
mai înaintea lor. Cei cloi dintâi spini sunt rudimentari, iar al 3-lea e foarte 
mare, osos şi la partea sa posterioară e puternic dinţat ca un ferăstrău. 
Anala este scurtă, compusă din 3 radii spinoase şi 5 — 6 moi şi aicea cel 
de al 3-lea spin este mare şi dinţat la partea sa posterioară. Caudala este 
adânc scobită la mijloc, are ambele loburi egale şi rotunzite la vârf. 

Corpul este acoperit cu solzi mari cicloizi, ei prezentă la suprafaţa lor 
un dublu striaj, concentric şi radiar în formă de evantaliu, iar marginile 
lor sunt subţiete, aproape membranoase. Scoţând câţiva solzi afară, mai 
cu seamă de acei din seriile do lângă linia laterală, şi observându-i 
în spre lumină, vedem că pe partea lor care stă acoperită se pot deo- 
sebi în afară de numeroasele mici cercuri concentrice şi nişte câmpuri 
mari concentrice ; limita dintre 2 câmpuri d" acestea reprezenta limita 
dintre un an şi altul; aşâ că după acest caracter se poate determină 
vrâsta exactă a peştelui , cel puţin cât sunt tineri. Această chestiune 
de mare importanţă pentru piscicultura şi pescăria practică a fost stu- 
diată de aproape în ultimii ani, mai cu seamă de către KinUeil), Walter (2) 



(1) Kintze, Kurpfenzuclit artă Teichbuu. 

(2) Walter (Dr. Em.), Die Altersbestimmung des Karpfens nach der Schuppe, în Knauthe, Karp- 
fenzucht. Neudamm 1901. 



106 

şi Hoffbauer (3), şi a fost dusă în line de către Hoff ba aer (4) la un bun 
sfârşit. 

Linia laterală, care începe dela marginea superioară a operculului, merge 
peste tot aproape în linie dreaptă pe mijlocul corpului; ea este compusă 
din mici tuburi cu pori simpli. Pe cap porii se pot observă mai cu seamă 
pe inelul suborbitar şi pe preopercul. La varietatea rex cyprinorum solzii 
sunt cu mult mai mari — adeseori dubli şi chiar tripli — ca la crapul obişnuit, 
arată însă acelaş desen pe ei, după cum se vede chiar şi din vechile figuri 
ale lui Marsigli. 

ColoraUunea. Coloarea generală a Crapului variază foarte mult ,şi mai cu 
seamă după apa în care trăeşte: crapul de baltă sau cel dela mare din 
faţa gurilor Dunării are o coloare foarte închisă, aproape neagră, pe când 
cel din apele curgătoare, din Dunăre sau din gârlele ce unesc bălţile cu 
Dunărea este cu totul deschis auriu. Schimbându-şi locul, el îşi schimbă 
în scurt timp şi coloarea şi după aceasta pescarii recunosc imediat dacă 
Crapul pe care îl pescuesc primăvara în bălţi este Crap care a iernat acolo, 
sau dacă este proaspăt venit din Dunăre şi viceversa dacă Crapul pe care 
îl prind în Dunăre este peşte de fluviu, sau a ieşit din baltă afară. Acest 
fapt are iarăş importanţă practică, căci se ştie că pe de o parte atunci când 
începe a intră peştele în bălţi pentru a se reproduce, trebuesc lăsate toate 
gârlele deschise spre a-i lăsa intrarea liberă şi a nu-1 speria, iar pe de 
altă parte când începe peştele a ieşi, trebuesc imediat îngrădite bălţile 
şi gârlele pentru a nu-1 lăsa să fugă. Spinarea crapului este neagră bă- 
tând în cenuşiu, alteori în albăstriu sau cafeniu; pe lături el este auriu 
mai mult sau mai puţin închis, iar pe partea ventrală gălbiu. Aripioarele 
dorsală şi anală au şi ele colorile părţii corpului pe care se află. Ven- 
tralele şi pectoralele sunt mai deschise, iar în epoca de reproducţie bat 
puţin în roşiu. 

Ca mai toate Cyprinoidele şi la Crap bărbaţii în epoca de reproducţie 
capătă mici beşici pe cap, pe opercul, pe laturile corpului, etc. x\ceste 
însă sunt cu mult mai mici şi mai rare decât la alţi peşti din această 
familie şi dispar imediat după bătaie. 

Dimensiunile. Crapul ajunge în apele noastre la dimensiuni extraordinare, 
necunoscute în apele Europei centrale şi occidentale. In special primăvara, în 
timpul apelor mari în bălţile din Delta Dunării, ies ele sub insulele plutitoare 
exemplare colosale având chiar aproape de 30 kgr. greutate. Cel mai mare 
exemplar pe care l-am văzut eu avea 27 kgr., mi s'a spus însă de către 
pescari că acum 30 de ani s'ar fi prins la mare în faţa gurii Sf. Gheorghe 
un crap care avea 36 de ocale vechi şi că erâ atât de puternic că a rupt 
năvodul. Lungimea crapilor nu creşte proporţional cu greutatea lor, căci 
exemplarele bătrâne se îngroaşă mai mult decât cresc în lungime, aşâ de 
exemplu un exemplar de 50 cm. lungime are o greutate aproximativă de 
2 kgr., pe când exemplarul de 27 kgr. nu avea decât 1.10 m. lungime. 



(3) Dr. C. HoiTbauer, Beitrcige zar Alters- nud Wuchstumsbestimmung der Fische spez. des 
Karpfeus, in Allg. Fischerei— Zeit. Miinchen 1898, şi în No. 13 din 1904. 

(4) Acelaş, Weitere Beitrăge zur Alters- und Waclistumsbestimmung der Fische, spez. des Kar[j- 
fens. Zeitschrift. f. Fischerei. Berlin 1905. 



107 

In genere în Dunăre şi bălţile ei Crapul mare do 5 — 10 kgr. greutate şi 
mai mult este foarte numeros şi se aduce zilnic în cantităţi foarte mari 
pe toate pieţele noastre. 

Distribuiţiunea. Dintre toate speciile de peşti cari populează apele noastre 
crapul este cel mai răspândit. El trăeşte : la marc în faţa gurilor Dunării, 
în toate lacurile noastre litorale, în Dunăre şi Prut şi loate bălţile lor do 
inundaţiune, în partea de jos a mai tuturor râurilor noastre până în sus 
de regiunea dealurilor, în toate lacurile, jepcile şi heleşteele, etc. Pentru 
studiul de faţă au servit exemplare din mai toate regiunile terii noastre 
şi din tot felul de ape. 

Biologia. Crapul este un peşte de apă dulce care, în afară de beleşteelo 
în cari e cultivat, trăeşte mai cu seamă în Dunăre cu afluenţii ei şi în băl- 
ţile cu cari stă în comunicaţie. In Dunăre el îşi găseşte în tot timpul 
anului hrană sulicientă pe sub butuci la rădâcinele sălciilor şi ascunzători 
bune de iernat prin gropile de sub maluri şi dela fundul fluviului. îndată ce 
vine însă primăvara, odată cu creşterea apelor, ei părăsesc gropile şi ascun- 
zătorile lor şi se apoprie de maluri spre a intră cu cârdurile în bălţi 
spre a se reproduce şi a se hrăni apoi în ele. 

Faptul că în flecare primăvară se vede deodată crap mult pe Du- 
năre, a făcut pe unii pescari să creadă că crapul ar 11 un peşte migrator — ■ 
ca morunul — care trăeşte în mare şi vine numai primăvara pentru ase 
reproduce în Dunăre şi bălţi şi apoi pleacă iarăş ducându-se înapoi la 
iernai înspre coastele Anatoliei. Această credinţă pare a li răspândită şi 
la alţi pescari de pe coastele Mării \egre, căci a înregistrat-o şi Kessler 
în 1856 scriind: «der Karpfen ist eigentlich ein Zuglisch, das heisst er 
gehort zu denjenigen Pischen, welche sich alljăhrlich zum Zwecke des 
Laichens aus dem Meere in die Fliisse begeben. Doch scheinen viele Karpfen 
auch fur immerin den Fliissen zuriickzubleiben, ihren beslăndigen Wohnsitz 
in denselben aufzuschlagen» (1). 

Această idee pe care Kessler mai întâiu în prima sa lucrare o luase ca 
monedă bună dela pescari, a părăsit-o în urmă şi în lucrarea sa generală 
asupra Ihtiologiei Aralo-Caspi-pontice, apărută în 1877, vedem că arată 
că Crapul se găseşte «şi în Marea de Azov şi în părţile cu apă puţin sărată 
din Marea Neagră» (2). 

In adevăr în Marea Neagră Crapul se găseşte numai în faţa gurilor 
fluviului, undo găseşte o apă sălcie pe care el o poate suportă, după cum 
suportă — -împreună cu alţi peşti de apă dulce — şi apa puţin sărată din 
Marea de Azov si din diferite lagune ca d. ex. din lacul Razim. îndată 
însă ce se sărează apa mai tare, el nu o mai poate suporta şi pleacă; un vânt 
puternic dinspre mare care ţine mai multe zile şi aduce apă sărată în faţa 
gurilor Dunării alungă în câteva zile tot Crapul de aice şi-1 face să se 
retragă înapoi în fluviu sau prin golfuri mai liniştite, unde apa dulce se 
păstrează. In lacul Razim, primăvara când apa se îndulceşte prin revărsă- 
rile Dunării, e plin lacul de Ciortănică, vara însă când se concentrează apa 



(1) Kessler, Zur Ichthyologie des siiclivestl. Buslands, p. 22. 

(2) Kessler, lhtiol. Aralo-caspi-pontică, etc. (ruseşte), p. 24G. 



108 

din nou, toată fuge în spre Dunavăţ şi Dranov şi nu se mai poate prinde 
nici una. 

Se întâmplă în adevăr că primăvara în timpul apelor mari' Crapul este 
înşelat de curentul de apă dulce şi dus la distanţe considerabile în mare, 
de unde nemai putându-se întoarce rătăceşte pe lângă coastele mării până 
ce în scurt timp moare. In anul 1893 fiind îmbarcat timp de 5 luni pe 
un bastiment de răsboiu şi călătorind mereu în apele noastre teritoriale, am 
putut observa foarte de aproape şi urmări soarta unui cârd de crapi ieşit 
din bălţile Dunării printr'o gârlă şi rătăcit în apele mării. Peştele ieşise 
clin lacul Razim prin Portiţa şi nemai găsind gura pe unde ieşise afară 
porni în cârduri foarte mari — erau câteva sute de mii de kgr. — înspre 
sud. In scurt timp ei şi-au schimbat cu totul coloarea devenind negri de 
tot. Peste vreo câteva zile au ajuns la Constanţa — unde apa are deja con- 
ţinutul normal de sare al Mării Negre: "1.7 % — Şi pescarii au avut o recoltă 
foarte bogată. Acest Crap însă îşi pierduse cu totul gustul, aşâ că nu se 
putea vinde decât cel mult cu 10 bani kgr. şi pescarii îl întrebuinţau ca 
nadă la undiţele de Calcan. După câteva zile scoţând câteva exemplare şi 
punându-le într'un acuariu am văzut că începură a orbi deja — ochii lor 
deveniseră opaci — ; clupă alte 2 zile ei începură a-şi pierde şi echilibrul, îno- 
tând cu burta în sus — se vede că apa sărată le atacase organele liniei 
laterale — şi în fine în scurt timp se puteau vedea pe tot litoralul Mării 
Negre din sus de Constanţa până la Sud de Mangalia cantităţi enorme de 
crap mort, plutind pe mare sau aruncat pe maluri infectând aerul. 

Asemenea observaţiuni am mai făcut încă în numeroase rânduri, căci 
aproape în fiecare an erau prin diferite gârle şi în special prin gârla îm- 
puţită — între Sulina şi S-tul Gheorghe — cantităţi mari de crap, cari ne- 
mai putându-se întoarce înapoi rătăcesc în mare până se pierd cu totul. 
Adeseori ei ajung până la Constanţa unde intră în cantităţi enorme în 
Talianele(l)de acolo, iar în câteva zile se văd morţi pe maluri infectând aerul. 

Aceste observaţiuni cred că sunt concludente şi noi putem afirma cu 
siguranţă că Crapul nu este un peşte de mare, ci că ol se poate adapta 
numai întru atâta ca să poată suporta întru câtva apa sălcie din faţa gu- 
rilor fluviilor sau din unele lacuri litorale salmastre, cum e Razimul şi 
cum e chiar şi Marea de Azow. 

Am fost nevoit să insist mai mult asupra acestei chestiuni, deoarece 
ea are o importanţă mai mare, atât din punctul de vedere curat ştiinţific, 
cât şi mai cu seamă din punctul de vedere practic al măsurilor ce tre- 
buesc luate pentru cruţarea şi îmmulţirea acestei specii. Să vedem dar 
acum care este modul de vieaţă al acestei specii, astfel cum se prezentă 
ea în apele noastre naturale: 

Crapului ii plac bălţile cu un fund nămolos, puţin adânci ca să se 
poată apa încălzi uşor şi cu câteva gropi de iernat şi cu vegetaţie bogată 
pe margini. Aceste condiţiuni sunt îndeplinite în totul de bălţile Dunării 



(1) Talianul este un instrument mare de pescuit, caracteristic pentru coastele Mării Negre. Des- 
cripţia sa am dat-o in lucrarea mea întitulată: Die Clupeinen des tvestl. TeiJes des Schmarsen Meercs. 
Denkschriften der k. Akad. der Wissensch. Wien 1905. 



109 

cari mai au încă şi marea calitate de a sta, în parte, câteva luni pe an us- 
cate şi de a-şi primeni apa în iiccare primăvară; toate aceste sunt con- 
diţiuni ideale pentru creşterea şi rcproducţiunea Crapului şi fac ca ţara 
noastră să fie una din ţerile cele mai bine potrivite din toată Europa 
pentru o astfel de producţiune. 

Hrana crapului constă din plante şi animale mici acuatice, crustacee, 
larve de insecte, etc, ea variază după anotimp, în unele epoci mâncând 
mai mult plante, în altele mai mult larve de insecte, etc. 

Numeroasele studii speciale făcute în timpul din urmă şi mai cu seamă 
ale lui Susta (1), Arnold (2) şi Schiemenz (3) ne-au făcut să cunoştem până 
în cele mai mici detalii modul de hrană al acestei specii în apele natu- 
rale. In heleşteele artificiale modul lor de hrană se schimbă, căci în 
timpul din urmă s'a ajuns a se hrăni în mod artificial cu lupină, melasa 
de sânge, etc. şi tot felul de preparate pentru a se spori în acest mod 
producţiunea. In special studiile lui Susta (4), Burda (5) ; Walter (6), etc. 
au contribuit mult la luminarea acestei chestiuni practice. 

In apele noastre şi în special bălţile Dunării, cari prezentă condiţiuni i- 
deale pentru hrana Crapului, unde avem un Plankton bogat, o vegetaţie 
puternică pe margini, păduri de sălcii pe maluri, cari favorizează desvol- 
tarea insectelor, etc, unde apa inundând primăvara câmpii întregi favori- 
zează desvoltarea infuzoriilor, crustaceelor şi tuturor organismelor cari 
compun Limno- şi Potamoplanktonul, în aceste ape de sigur că niciodată 
nu va fi nevoie a se mai recurge la hrana artificială; aici crapii au o 
hrană naturală atât de bună, încât cresc cu mult mai repede decât chiar 
în heieşteele artificiale din apus. Cercetând după solzi am constatat în a- 
clevăr crapi de 3 veri de ai noştri liind mult mai mari decât crapii de 
4 veri din Germania. 

Crapul se nutreşte mai cu seamă în timpul verii şi maximul de nutri- 
ţiune coincide cu lunile cele mai calde ale anului, aşâ că în timpul verii 
este epoca principală de creşterea crapului. De aceea în timpul verii tre- 
bue să se pescuească cât se poate mai puţin şi numai pentru a rări peş- 
tele, acolo unde e în prea mari cantităţi în raport cu suprafaţa apei în 
care trăeşte. Când sunt prea mulţi crapi în raport cu întinderea unei ape, 
ei îşi fac o prea mare concurenţă la hrană şi atunci cresc mai puţin, aşâ 
că producţiunea totală a acelei ape e mai mică decât dacă ar fi fost mai 
puţini peşti în ea. Cu cât se răceşte apa mai tare, cu atât şi crapul în- 
cetează mai mult de a mânca, iar în timpul iernii el nu mai mănâncă 
aproape deloc stând într'un fel de hibeinaţiune în nămol la gropi adânci 
în grupe mari. In acest timp creşterea încetează cu totul. Gropile de hi- 



(1) I. Susta, Die Ernăhriwg des Karpfens und seiner Teichgenossen. Steltin 1888. 

(2) I. Arnold, Ueber die Fischnahrung in den Binnengewăssern. Verh. d. V. Internat. Zoolog. 
Congres. Berlin, 1901. 

(3) P. Schiemenz, Ueber die NaJirimg unserer getvohnlicheu Wildfische. Stettin 1905. 

(4) Susta, Die Karpfenfutteruvg in Wittingau. Stettin 1891. 

(5) V. Burda, Mai multe articole în revista Der Landwirţ. Schlcsische Landwirtschaftliche Zei- 
tung. 1890. 

(G) Walter, Jaliresberi elite der teichivirtschaflichen Versuchstation Traclienberg. (mai mulţi ani 
consecutivi). 



110 

bernaţiune sunt de obiceiu cunoscute de pescari şi iarna ie înconjoară cu 
garduri făcând «zatoane» şi prinzând cantităţi mari. In timpul iernii crapul, 
deşi nu mănâncă aproape nimic, totuş nu slăbeşte aproape de loc. 

Epoca de reproducţie a Crapului în apele noastre începe cam pe la 
mijlocul lui Aprilie şi anume atunci când apa ajunge la o temperatură de 
18°. El se bate în mai mulţi răstimpi, însă bătaia principală este între 10 
April până la 20 Maiu. 1)-1 Inginer Roco, din serviciul pescăriilor, care a 
făcut timp de 4 ani consecutivi observaţiuni în bălţile Dunării clin judeţul 
Constanţa în privinţa relaţiunilor dintre epoca de reproducţiune a peştilor 
şi temperatura apei, îmi raportează despre Crap următoarele: 

«Bătaia acestor peşti se întâmplă atunci când temperatura apei trece 
de 18° şi durează cât timp temperatura apei este cuprinsă între 18° şi 
20°. Peştii cei mai tineri întârziază uneori cu bătaia şi temperatura apei 
trece de 20° ajungând până la 22°». 

«Timpul cât durează bătaia acestor peşti este de obiceiu între 20 A- 
prilie şi 20 Maiu. In anii 1901, 1902, 1903 şi 1904 prima bătaie a Crapu- 
lui în bălţi a fost între 20 şi 23 Aprilie. Majoritatea peştelui se bătuse deja 
pe la 5 — 10 Maiu, ultima bătaie fusese între 10 şi 20 Maiu. In anul acesta 
(1905) însă bătaia peştelui a început dela 7 — 10 Aprilie şi pe la 20 Maiu 
eră deja bătut. In unele cazuri se mai găsiau peşti cu icre, însă cu lapţi 
nu se mai găsiau de loc, aşa că bătaia peştelui si fecundaţia nu mai era 
posibilă. Pescarii spun că nevărsarea icrelor la timp se datora faptului 
că peştele avea îngrămădită grăsime prea multă în canalul de vărsare a 
icrelor». 

Aceste observaţiuni foarte interesante de sigur că ne dau o lumină în 
privinţa mfiuenţei temperaturii asupra epocii reproducţiei crapilor în bălţi. 
Această influenţă se confirmă cu atât mai mult, cu cât observaţia ne arată 
că imediat alături, în Dunăre, unde apa e întotdeauna cu câteva grade 
mai rece, bătaia crapului se face cu vreo 2 săptămâni mai târziu. 

Dar nu numai temperatura are o influenţă asupra epocii lepădării icrelor, 
ci şi creşterile şi revărsările apelor. De obiceiu bătaia crapului coincide 
cu epoca de creştere maximă a apelor, el nu se bale niciodată la venitul 
apelor, ci aşteaptă când apa stă pe loc. Se întâmplă câte odată că re- 
vărsările vin ceva mai târziu, atunci şi bătaia crapului e mai întârziată. 
Toate acestea însă — şi revărsările şi temperatura optimă a apei în bălţi 
dela 18 — 20° — coincid de obiceiu. Se întâmplă însă ani când Dunărea 
nu se revarsă de loc, atunci numai câţiva crapi leapădă icrele în Dunăre pe 
lângă maluri, iar o mare parte nu leapădă de loc, aşâ că vara târziu în- 
tâlnim încă crapi cu icre, cari încetul cu încetul se învârtoşează şi se 
roşesc ca şi cum ar fi fierte. De aceea în anii când sunt apele mari avem 
şi o producţiune foarte mare de Ciortănică mică, care asigură prod noţiu- 
nea anilor viitori, iar în ani de secetă producţiunea e cu mult mai redusă. 
Locurile de reproducţiune ale Crapului sunt în totdeauna în apropiere 
de maluri la apă cât se poate ele mică şi mai ele preferinţă pe ierburi în 
locurile de curând inundate; ei mai depun icrele şi pa buşteni, în za- 
toane, etc. In timpul bătăii crapii «se cârduesc» în grupuri mari şi ies aşâ 
de mulţi la suprafaţa apelor, încât dela distanţe mari li se poate vedea spi- 



lli 

nările ieşindu-le afară din apă; în acest timp ei sunt «cu totul ameţiţi, aşa 
că se pot prinde chiar cu mâna şi lovi cu ghiondcrile». 

femelă are dela 3 — 800.000 de boabe de icre şi le leapădă în mai 
multe răstimpuri, fiecare icră având un diametru aproximativ de 1,3 mm. 
In momentul reproducerii bărbatul cu femela se ating cu burta ca şi cum 
s'ar bate între ei pentru a activa ieşirea productelor sexuale şi a înlesni 
amestecul icrelor cu laptele. Durata incubaţiunii la Crap depinde de tempe- 
ratura apei, ţine însă de obiceiu cam 5 — 6 zile. Puii mici înoată la apă mică 
şi după ce au resorbit tot viţelul nutritiv se hrănesc cu Plankton. 

Ca curiositate voiu mai aminti că la pescari există credinţa că unii 
crapi bărbaţi îşi aruncă în afară testiculele cu totul şi că acestea sunt 
mâncate de femelă pentru a se face fecundaţiunea ouălor în interiorul cor- 
pului. De sigur nu mai am nevoie să spun că asemenea credinţă e lipsită 
de orice temeiu. 

Un fenomen curios este că se găsesc adeseori crapi mari cu organele 
sexuale degenerate; aceştia se recunosc având un corp mai scurt, un cap 
mai mare şi spinarea groasă, iar în regiunea anală corpul este cu totul 
subţiat. Aceştia au un gust foarte bun si de aceea sunt foarte căutaţi. 
Bazaţi pe acest fapt se începuse în Franţa chiar a se castra crapi şi în 
adevăr carnea lor deveniâ mai gustoasă ca şi la claponi; cum însă pro- 
cedeurile sunt prea complicate, acest obiceiu s'a părăsit azi aproape cu totul. 

Durata vieţii crapului este foarte mare, se cunosc crapi ţinuţi în base- 
nuri artificiale despre cari se ştie pozitiv că au trecut peste 200 de ani. 

întrebuinţarea. Crapul are o carne foarte gustoasă şi constitue la noi 
în ţară un adevărat aliment popular, el se găseşte atât pe masa bogatului 
cât şi a săracului. Crapul se consumă atât proaspăt cât şi sărat ; mai 
puţin uscat şi afumat. Sărarea sa se face în modul următor: se spintecă 
în lung pe la partea dorsală şi se curăţă bine de intestine şi sânge, apoi 
se pune pe el sare multă măcinată, după aceasta se pune la cadă şi se 
presează; în cadă după câteva zile lasă din el o saramură, în care se 
conservă până la vremea vânzării. înainte de a fi dus la piaţă se scoate 
din căzi, se presară pe fiecare bucată câte un praf de sare şi se clădeşte 
în barcazul de transport; dela piaţă apoi se încarcă în coşuri sau butoae 
şi se transportă în toată ţara. 

Crapul are o mare însemnătate economică liiind un articol însemnat de 
comerţ. Singură Delta Dunării produce anual până chiar la 5.000.000 kg. 
de Crap. In domeniul Brăilei din 1.000.000 kg. de peşte prinse în gârla Fili- 
poiul într'un an 800.000 kgr. a fost Crap. Aceste cifre cred că arată în 
deajuns enorma însemnătate economică a acestei specii pentru ţara noa- 
stră. Crapul este şi un însemnat articol ele export al terii noastre, Ger- 
mania, Austria, Rusia, Serbia şi Bulgaria fiind principalele teri importatoare. 

Părăsite. La crapi s'au găsit până azi: 2 specii de Nematode, 4 sp. de 
Echinorynchus, 9 sp. de Trematode, 1 Cestod, 1 Hirudineu (Piscicola geo- 
metra Biv.) şi 3 specii de Copepode {Jjernaeocera cyprinaceaL. Ergasilus 
sieboldi Nm., şi Argus foliaceus L.) 

Piscicultura. Dintre toţi peştii de apă dule, Crapul este cel mai potrivit 
pentru a fi cultivat în heleştee şi tot odată şi cel mai rentabil. In ţerile 
apusene şi mai cu seamă în Germania, Austria, Olanda şi Italia cultura 



112 

Crapului a luat o desvoltare atât de mare, încât face parte din producţiile 
agricole şi serveşte ca mijloc pentru a pune în valoare pământurile mlăş- 
tinoase, săraturile şi orice alte terenuri cari pot fi inundate. In Bohemia 
şi Silesia multe terenuri pe cari înainte se semănau cereale sunt azi trans- 
formate în heleştee de crapi şi cultura lor rentează azi cu mult mai bine 
decât cel mai bun grâu. 

Şi la noi în ţară şi în special în Moldova se cultivă Crapul foarte mult; 
aproape pe fiecare moşie din Moldova eră un heleşteu în care se cultiva 
Crap împreună cu Lin, Caras, Ştiucă, Costriş şi Ocheană sau Chişcari, etc. 
şi cele mai multe oraşe din nordul Moldovei se aprovizionau din aceste 
heleştee. Astăzi, fie din cauza intinderii prea mari a culturii cerealelor 
şi scăderea culturii vitelor — nemai fiind nevoie de multe adăpători — 
fie din cauza sporirii producţiunii bălţilor dela Dunăre şi a îmmulţirii liniilor 
fi erate cari duc peşte din Dobrogea în toate unghiurile terii, fie şi din 
cauza înlocuirii morilor de apă cu mori de vapori, etc. cea mai mare parte 
din heleştee s'au secat şi cultură de crapi nu se mai face decât încă nu- 
mai prin puţine locuri. Pentru economia noastră naţională aceasta este 
un rău mare, căci secându-se heleşlecle s'a scăzut în multe locuri şi ni- 
velul apei de infiltraţiune, aşâ că secetele se simt cu mult mai des decât 
înainte. 

Piscicultura care se făcea înainte în heleştee erâ cu totul nesistematică 
şi rentabilitatea ei erâ foarte mică, aşâ că de sigur îndată ce pământul a 
căpătat o valoare mai mare, ea a trebuit să fie părăsită şi înlocuită prin 
cultura mai rentabilă a cerealelor. înainte — şi chiar şi astăzi — -se închi- 
dea printr'o «iezătură» valea unui pârău, se aştepta până se adună mai 
multă apă formându-se «iazul» sau «heleşteul», se punea apoi în el peşte 
de sămânţă şi se aştepta câţiva ani până se îmmulţiâ; în urmă se pescuia 
din timp în timp pentru trebuinţele casei proprietarului şi vara pentru 
lucrători, iar din 3 în 3 ani se vindea toată producţiunea vre unui negustor care, 
sau scurgea heleşteul, sau îl pescuia cu năvoadele. In urmă se lăsă din nou 
să se adune apa, să se îmmulţească semincerii, etc. 

Astăzi cultura Crapului se face cu totul în alt mod, pe baze ştiinţifice, 
şi unde condiţiunile naturale sunt potrivite, ea este cu mult mai rentabilă 
decât ori şi ce altă cultură. Iată cum trebue să se procedeze: 

I. înainte de toate — după sistemele lui Thomas Dubisch şi Victor Burda — 
astăzi la o cultură de crapi nu mai e suficient un singur heleşteu, ci trebue 
o serie de cel puţin 4 heleştee şi anume: 1) un heleşteu mic de reproducţie; 
2) 2 heleştee ceva mai mari pentru creşterea puilor şi 3) un heleşteu 
mare j)entru creşterea şi îngrăşarea peştilor. Aceste heleştee trebue să 
fie astfel, încât să poată fi oricând secate şi inundate din nou cu apă, cât 
şi să poată fi cu totul izolate între ele sau de orice altă apă. Peştii tre- 
buesc transportaţi dintr'un heleşteu în altul şi din ultimul la piaţa de vânzare. 
După fiecare pescuire a unui heleşteu el trebue lăsat peste iarnă secat, 
câte odată chiar trebue semănat pe el trifoiu, lucerna, etc, care se co- 
seşte prin Iunie şi apoi abia se inundă din nou cu apă. 

II. In al doilea rând nu mai e permis a se luă ori şi ce peşte ca semin- 
ceri, ci trebue să fie aleşi din anume rasse de Crap caii cresc repede ; 



,113 

cu modul acesta se poate ajunge ca la finele verii a treia să avem crapi 
de vânzare în greutate de câte 1.650 gr. bucata. 

III. Trebue ca peştii în fiecare heleşteu să fie puşi numai într'o anumită 
proporţie în raport cu suprafaţa, pentru a nu avea o suprapopulare şi 
deci o scădere totală a producţiei; şi în line 

IV. Trebue ca peştii răpitori — Ştiuca, Şalăul, etc— să nu intre decât în 
heleşteele de creşterea peştilor şi într'o proporţie de cel mult 10 %• 

Cultivând în acest mod, Dubisch, fără a hrăni în mod artificial, scoate 
peste 220 de crapi — de câte 1.100 gr. fiecare — pe hectar, ceeace re- 
prezenta după preţurile noastre peste 130 de lei pe hectar. 

La noi până astăzi o asemenea cultură pe o scară întinsă nu se face 
încă; un început se face acum în judeţele Botoşani şi Dorohoiu; e de sperat 
însă că vechea şi tradiţionala cultură a Crapului în ţară la noi va reîncepe 
pe baze cu totul nouă asigurând proprietarilor noştri o rentabilitate mai 
bună şi mai constantă a multor porţiuni de terenuri cari azi le sunt 
aproape neproductive. 

In bălţile Dunării până azi nu s'a făcut piscicultura artificială şi în cea 
mai mare parte nici nu e nevoie a se face, căci condiţiunile naturale sunt 
prea bune spre a avea nevoie să recurgem la asemenea mijloace. Numai 
în unele lacuri litorale, unde scăzuse producţia, s'au întrebuinţat cu succes 
aceste procedeuri. De asemenea când se vor regula terenurile de inun- 
daţiune ale Dunării — lucrare deja începută de Serviciul pescăriilor — atunci 
piscicultura artificială a Crapului va fi aceea care va pune aceste terenuri 
în mare parte în valoare. 

Pescuitul. Pescuitul Crapului se face cu tot felul de instrumente variind 
după diferitele ape şi după anotimpuri. Cele mai principale moduri şi instru- 
mente de prindere sunt însă următoarele : 

1) Vintirele. Cu ele se prind în tot timpul anului, atât la bălţi cât şi pe 
lângă malurile Dunării, cantităţi destul de însemnate; 

2) Coteţele. Se prind cu ele mai cu seamă toamna şi iarna la stuf; 

3) Zatoanele se fac în totdeauna în timpul iernii şi mai cu seamă la 
bălţile Brateş, Crapina, etc; 

4) Leasă. La leasă se prind cantităţi enorme prin luna lui Iulie şi August, 
când scad apele din bălţi. La leasă dela Crapina am asistat singur când 
în timp de 3 ore s'a prins aproape 10.000 kg. de crap mare (5 — 6 kg. 
bucata). Lesele dela Filipoiul, Saltava, Ghimia, Călăraşi, etc, prind în 
fiecare vară cantităţi enorme ; 

5) Năvoadele. Cu acestea se pescueşte mai cu seamă toamna şi iarna în 
bălţi, la mare în faţa gurilor Dunării, etc. şi se prind cantităţile cele mai 
mari. Iarna se trage cu ele pe sub ghiaţă. 

6) Avele. După ce se trag câteva toane cu năvodul în baltă, Crapul fuge 
la stuf, atunci se încunjură stuful cu ave — plăşi mari cu 3 pânze cari se 
aşează vertical şi plutesc în apă — şi se bate peştele cu ghionderele; Cra- 
pul dând să fugă se încurcă cu branchiile şi aripioarele în cele 3 pânze 
ale avei. De asemenea se încunjură cu avele insulele plutitoare şi făcându-se 
găuri în ele se bate pe dedesubt cu ghionderele sau cu raşca pentru a 
speria peştele care stă dedesubt; el voind să fugă rămâne prins în avă. 

AM.— Publ. Adamachi. 111. Antipa, Ihtiologia. 8 



■^^M 



114 

7) La gârle Crapul se prinde făcându-se închisori şi garduri cu limbi. 
De obiceiu primăvara, când întră peştele din Dunăre, în baltă se pun limbile 
cu gura spre Dunăre, aşa că peştele ce vrea să intre în ballă rămânne prins 
în coteţ sau în obor. Vara când caută peştele să iasă din bălţi, se fac 
limbile cu gura spre baltă; 

8) La Dunăre se prinde mult cu Pripoane de fund sau de faţă, cărora 
li se pune ca nadă mămăligă, râme sau săpun; 

9) In gârlele adânci unde este mult peşte la gropi sau la zătoane, etc. 
se întrebuinţează Prostovolul şi se prind foarte mari cantităţi; 

10) La Dunăre unde apa e adâncă se prinde foarte mult cu lăptaşele; 

11) In fine se prinde şi cu tot felul de instrumente mai mici precum e 
Odorobul sau Coşul orb, Ostia, Capacul, Cârligul la cobce sub gbiaţă, etc, etc. 

Numele populare. Numele general în toată România este Crap. Pescarii 
însă îl deosebesc după mărimi numind pe cei mari de tot — dela 8 kg. în 
sus Crap, pe cei mijlocii — până la 3 kg. — Ciortocrap, pe cei ceva mai mici 
— ca de 1 kg. — Ciortan, şi pe cei mai mici — ca de 30 cm. lungime — Cior- 
tănică sau Crâpcian. Pe cei mai mici decât Ciortănica îi numesc pescarii 
români din Turtucaia: Ciuciu, Ciuciulan şi Ciuciulică. Crapii slabi şi lun- 
găreţi pe cari îi voiu descrie în urmă îi numesc Olocari sau JJlucari, fiindcă 
umblă să sară gardurile; de asemenea le mai zic la aceştia Şuletnici, 
Suloi şi Sulari din cauza formei lor lungăreţe. 

In Moldova de sus li se zice câte odată şi Şaran sau Sasan. 

Lipovenii şi ruşii din Delta Dunării îi zic Korop, Şaran, Sara/neţ şi Sa- 
san. Pescarii greci îi zic Sctzani, iar Turcii Sasan şi Ciortan. 



Varietăţile Crapului din România. 



După cum am arătat la începutul acestui capitol, Crapul în apele 
noastre naturale nu se prezentă numai sub o formă unică, ci sub mai multe 
forme bine deosebite una de alta. Voiu lăsa de sigur la o parte crapii din 
heleştee, cari trăind de multe generaţiuni într'un mediu cu totul artificial 
au putut devia dela forma tipică, fîe degenerând, din cauza lipsei de hrană, 
fie din contră, desvoltându-se unilateral din cauza unui mediu restrâns sau 
unei hrane abundente, care a putut favoriza desvoltarea prea mare a unor 
organe în detrimentul altora. 

In apele noastre naturale însă şi în special în bălţile Dunării putem 
constata 4 forme de crapi cari se deosebesc între ele: prin forma generală 
a corpului lor, prin mărimea capului, prin lungimea aripioarelor, etc, etc. 
Am crezut la început că aceste deosebiri ar proveni numai din cauza 
hranei mai mult sau mai puţin bogate pe care o găsesc aceşti peşti în di- 
feritele ape; a trebuit însă, cercetând lucrurile mai de aproape, să mă 
conving că avem în adevăr a face cu mai multe varietăţi constante sau 
rasse, cari deşi trăesc în acelas mediu se deosebesc totus între ele. Mai 
mult chiar, am putut găsi adeseori la un loc în aceeaş baltă pui de Crap 
prezentând fiecare caracterele distinctive ale diferitelor rasse. 



116 

Trei din formele găsite în apele noastre pot fi considerate mai mult 
sau mai puţin identice cu formele descrise de Heckel şi Kner sub nu- 
mele de Cyprinus acuminatus Heck., Cyprinus carpio Heck el. Kner şi 
Cyprinus hungaricus Heck. ; a patra formă este însă cu totul diferită; 
ea prezentă caractere mai bine pronunţate şi cbiar mai constante şi ar 
putea fi comparată întru câtva numai cu Cyprinus regina Bonaparte, deo- 
sebindu-se însă mult şi de aceasta. 

Dacă însă aceste forme se pot deosebi atât de bine una de alta, totuş 
ele sunt pe de altă parte legate între ele printr'o serie neîntreruptă de 
forme intermediare ; nu avem decât să luăm formele extreme dela fiecare 
din aceste varietăţi şi vom vedea că ne e greu a spune cu preciziune de 
care din ele depinde. In tabloul comparativ de măsurători, pe care îl dau 
mai jos pentru câteva exemplare din fiecare varietate, se poate vedea 
mai lămurit această transiţiune treptată dela' o formă la alta. 



1. Cyprinus carpio forma typica. 

Tab. VII. Fig. 32. 



Caracterele varietăţii : înălţimea corpului se cuprinde — după 
mărimea exemplarului — de 3 — 3 1 / a ori în lungimea cor- 
pului (fără cauclală). Botul rotunzit; profilul frunţii se 
prelungeşte în profilul spinării descriind un cerc ascen- 
dent larg şi continuu până la începutul aripioarei dorsale. 
Spinarea lată. 

Sinonimii : 

Cyprinus I: Marsigli, 1. c, Tab. 19. 

Cyprinus carpio : Nordmann, 1. c, pag. 476. Cuvier et Valenciennes, 
voi. XVI, pag. 23. Kessler, Zur Ichthyologie, etc, pag. 22, (partea 1-a a 
descrierii fără ultimele 2 aliniate). Kessler, Nachtrăge zur Ichthyologie, etc. 
No. 22, pag. 19. Heckel u. Kner, 1. c, pag. 54. 

Această varietate reprezenta forma obişnuită a Crapului de Dunăre, care 
se găseşte în foarte mari cantităţi în apele noastre şi în special în băl- 
ţile Dunării. Ea creşte repede atât în lungime cât şi în greutate ; când 
are hrană bună se îngraşă repede, crescând în grosime şi lăţindu-i-se spi- 
narea ; nu creşte însă mult în înălţime. Un exemplar de 464 mm. prins 
în luna lui Iulie având înălţimea cuprinsă de 3,3 ori în lungime, cântăriâ 
1.85 kgr. 

Nume populare. Crap, Crap de Dunăre, Crap cu spinarea groasă. 



■M^m^HIHi^H 



116 



2. Cyprinus carpio var. Gibbosus. 

Tab. VII. Fig. 34. 

Caracterele varietăţii: înălţimea corpului se cuprinde de 2,5 — 2,8 
ori în lungimea sa (fără caudală). Corpul lung şi ascuţit. Pro- 
filul frunţii o linie dreaptă sau puţin concavă. Spinarea se ri- 
dică deodată formând un unghiu cu linia capului şi descriind 
un cerc sau mergând în linie dreaptă ascendentă până la înce- 
putul dorsalei. Spinarea se îngustează formând o muche as- 
cuţită. 

Sinonime : 

Cyprinus acuminatus: Heckel u. Kner, 1. c, p. 58. 

C. elatus : Bonaparte, Fauna italica, voi. III. Tab. 108. 

C. kollarii : Nordmann, Faune pontique, pag. 478 (?). 

C. nordmanni: Valenciennes, 1. c, voi. XVI, pag. 6 6, tab. 456 (?) 

C. carpio var. gibbosus : Kessler, Zur Ichthyologie, etc, p. 23. 

x\ceastă varietate este foarte răspândită în bălţile Dunării ; am găsit-o 
chiar şi în mare în apele sălcii dela gura Sf. Gheorghe. Ea creşte foarte 
repede şi se îngraşă. Este cel mai dulce şi mai gustos dintre toţi crapii 
noştri. Cu cât creste mai mult, cu atât i se măreşte si se îngroaşă ghebul 
de pe spinare. Această varietate e cea mai aptă şi mai rentabilă pentru 
a fi cultivată în heleştee. 

Un exemplar de 330 mm. lungime totală, pescuit în Iulie în bălţile 
Brăilei, cântăriâ 650 gr. 

Nume populare. Crap ghebos, Crap cu spinarea ridicata. 



3. Cyprinus carpio var. hungaricus Heck. 

Tab. VIII. Fig. 35. 

Caracterele varietăţii : Corpul 1 u n g ă r e ţ, mai mult cilindric. Ca- 
pul ascuţit. înălţimea corpului se cuprinde de 3 1 / 2 — 4 ori 
în lungimea sa (fără caudală). 

Sinonime : 

Cyprinus hungaricus : Heckel, Annalen des Wiener Museum's, I, pag. 222, 
ab. 19, fig. 1. Heckel u. Kner, 1. c, pag. 60. Nordmann, 1. c, pag. 477. 
Valenciennes, 1. c, voi. XVI, pag. 65. Kessler, Zur Ichthyologie, pag. 23; 
t .yiausziiges d. Berichte, I, pag. 4. (?) 



117 

Această varietate trăeşte mai cu seamă în Dunăre şi intră primăvara 
în bălţi. La retragerea apelor ei vin cei dintâi la garduri şi caută să fugă; 
găsind gârlele închise, încearcă să sară peste garduri şi se aruncă de 2 — 3 
metri afară din apă. Pescarii se folosesc de acest obiceiu al lor punând 
lângă gardul lesei un fel de saci mari largi cu gura in sus numiţi «să- 
ritori», sau câte o lotcă în care cad când vor să sară gardurile ; astfel 
au un mijloc foarte puţin costisitor de a prinde cantităţi mari. Ei au cor- 
pul cilindric, însă carnea lor e mai slabă şi mai puţin gustoasă decât a 
celorlalte varietăţi precedente. 

Nume populare. Crap săltăreţ, Sulă, Suloiu, Sulinar, Crap Sulednic, 
Sulac. Din cauză că umblă primăvara pe la toate gardurile şi caută să le 
sară, Turtucăenii îi zic şi Olocariu sau Ulucariu. 



4. Cyprinus carpio var. oblongus nov. vaz. 

Tab. VIII. Fig. 36. 

Caracterele varietăţii : Corpul lung şi îngust, foarte mult com- 
primat pe laturi. Capul mare şi înalt. înălţimea corpului se 
cuprinde de 3 3 / 4 — 4,2 în lungimea sa fără caudală. Spina- 
rea cu o muche ascuţită. Aripioarele pectorală şi caudală 
lungi. Primul radiu moale al dorsalei cu i / 3 mai înalt ca 
al V-lea, de unde înainte toate sunt egale până latinele ari- 
pioarei. 

Sinonime : 

(?) Cyprinus hungaricus: Kessler, Ausziige a. d. Berichte, I, pag. 4. 

In bălţile noastre din delta Dunării şi mai cu seamă în ghiolurile dela 
Ivancea (ghiolul Ierinciuc şi g. Belciug) există o a patra varietate de Crap, 
caracteristică prin capul ei foarte mare, prin corpul lung, foarte îngust şi 
foarte subţire, prin lungimea aripioarelor caudală şi pectorale precum şi 
prin forma dorsalei ; la aceasta primul radiu moale e cu mult mai înalt 
şi scade brusc până la al IV-lea, iar de aici înainte toate radiile sunt egale. 

Această varietate se deosebeşte de C. hungaricus mai cu seamă prin 
corpul ei foarte îngust şi puternic comprimat pe lături, pe când la C. 
hungaricus el este din contră cilindric. Prin acest caracter, varietatea 
noastră aminteşte mai mult pe C. regina Bonaparte, de care însă se deo- 
sebeşte iarăş prin lungimea cu mult mai mare a corpului său, prin for- 
ma capului, forma aripioarei dorsale, etc. 

Am crezut întâiu că poate acest Crap, care are o carne vârtoasă şi foarte 
puţin gustoasă, este o formă degenerată din cauza apei infecte şi a lipsei 
de hrană. Cercetând însă mai de aproape bălţile în cari se găseşte el 
mai cu deosebire, am văzut că apa este destul de adâncă şi că alături cu 



H 



118 

el se prind cantităţi însemnate şi din celelalte varietăţi de crapi. De ase- 
menea l-am găsit într'un număr foarte mare de exemplare în toate sta- 
diile şi dimensiunile şi toate prezentau caracterele speciale ale varietăţii ; 
mai mult încă, am găsit chiar şi exemplare grase, evident bine nutrite 
cari însă şi ele prezentau toate caracterele arătate. Evident dar că avem 
a face cu o varietate deosebită a Crapului şi încă cu caractere mult mai 
precize şi mai constante decât celelalte varietăţi precedente. 

Nume populare. Din cauza formei sale lungi şi subţiri, pescari îl nu- 
mesc Ofder. 



Monstruozităţi. 



In afară de varietăţile provenite din cauza variaţunii integumentului, cât 
şi de rassele descrise aici, Crapul mai apare în apele noastre încă sub 3 
forme diferite; din aceste una este un bastard cu Caracuda, care a fost 
descris ca un gen aparte sub numele de Carpio Kollarii Hech; celelalte 
2 aparţin mai mult de domeniul Teratologiei. E vorba de Crapul box 
şi de un Crap scurt şi foarte gros care se găseşte adeseori în bălţile Du- 
nării. Bastardul cu Caracuda îl vom descrie în urmă după genul Carasius, 
iar cele 2 cazuri teratologice, cari însă sunt atât de frecuente încât se 
consideră ca varietăţi, le voiu descrie aci pe scurt. 



Cyprinus carpio L. var. caput delphini. Czapul box. 

Tab. IX. Fig 42-45 

Citaţinni şi sinonime : 

Ciprini mira specis : Rondelet, De pisc. fluv. lib., pag. 154. Aldro- 
vande, De piscibus. Gesner, De aquatil., pag. 314. Lacepede, Hist. naturelle 
des Poissons, 1798 — 1803 (T. II, pag. 57). Neydeck, Jahresber. der Mannhei- 
mer Ver. f. Naturk., 1849, (cu figură în text). Steindachner, Ueb. das Vor- 
kommen monstroser Kopfbildungen b. d. Karpfen, Wien 1863 (cu iiguri 
foarte exacte). G. St. Hilaire, Hist. des Anomal. ed. 1837, I, pag. 96 (fi- 
gură). Otto, Lehrb. d. patholog. Anatomie I, p. 129. Jaquet, Buletinul 
Societăţii de ştiinţe din Bucureşti 1902 (Etude du squelette cephalique). 
Cuvier et Valenciennes, 1. c, voi. XVI, pag. 57 — 59. Darwln, Animals und 
Plants under domestication, 2 ed., I, pag. 92. 

In apele noastre se pescuesc exemplare foarte numeroase de un crap 
cu capul diform numit de pescari Crap box ; eu singur am examinat 
până astăzi cel puţin vreo 200 de exemplare provenite din bălţile Dună- 
rii. Asupra acestei forme există deja o întreagă literatură şi din ea se 



119 

vede ca toate exemplarele descrise se aseamănă între ele. Şi din exami- 
narea numerosului material ce mi-a stat la dispoziţie am putut să văd 
tot acelaş lucru, adică că toate exemplarele se aseamănă unul cu altul 
şi că deci nu avem a face numai cu o formă întâmplătoare ci cu o varie- 
tate constantă a Crapului. Această varietate constă din următoarele : Cor- 
pul este întocmai ca la Crapul ordinar, capul însă la partea sa anterioară 
este rotunzit, ba chiar puţin boltit în sus, fruntea se scoboară aproape 
vertical în jos, iar botul, situat la partea de jos a capului, iese afară ca 
o mică trompă. Examinând mai de aproape, vedem că această formă cu- 
rioasă a capului este datorită deformaţiunii oaselor frontale, ethmoidului, 
osului anterior din inelul suborbital şi celor 3 mici oase cari leagă in- 
termaxilarul şi maxilarele cu craniul şi iată anume cum: Oasele frontale 
pe la mijlocul lor sunt îndoite ca de 90 grade, iar la îndoitură sunt bol- 
tite formând o curbă mare în afară. Osul ethmoid, care de obiceiu merge 
aproape orizontal, se coboară aici direct în jos vertical, împingându-se 
chiar mai spre înăuntru la capătul său inferior. Osul anterior din inelul 
suborbital, care de obiceiu este foarfc mare, este aici micşorat şi stă lipit 
foarte strâns de fiecare parte a ethmoidului. Cu modul acesta îşi iea capul 
această formă caracteristică de «cap de delfin». Pe de altă parte cele 3 
oase mici, cari de obiceiu leagă intermaxilarul şi cele 2 maxilare cu cra- 
niul, sunt aici ou desăvârşire rudimentare sau chiar lipsesc uneori cu to- 
tul ; astfel falca superioară care aici iese înainte în formă de trompă, nu 
e legată de restul craniului decât numai prin pielea care o acopere. Din 
figurile originale alăturate se poate vedea mai bine atât forma generală 
a capului cât şi dispoziţiunea diferitelor oase. 

Steindachner care a examinat mai cu deamănuntul această formă pe 2 
exemplare provenite din Dunăre dela Presburg, scrie că acolo pescarii o 
socotesc ca o specie aparte, dar că în realitate nu este decât o monstruo- 
zitate a lui Cyprinus hungaricus Heclc. Din numărul mare de exemplare 
pe care l-am examinat am putut să constat însă că nu numai C. hunga- 
ricus Heck, ci toate varietăţile de Crap şi chiar şi «ofiţerii» produc această 
monstruozitate. 

In privinţa cauzelor cari produc această formă monstruoasă nu se poate 
încă afirma nimic pozitiv. Neydeck (1) credea că e «probabil un bastard 
între Crap şi Mreană». Steindachner (2) după ce arată foarte bine că nu 
poate fi vorba de un bastard, scrie: «ich glaube den Grund dieser Ab- 
normen Kopfbildung nur in einem pathologischen Zustande eines Theiles 
des Schădels suchen zu konnen». Yalencienes deasemenea scrie şi el 
că nu poate fi vorba decât de «une deformation congenitale» (3). Toate aces- 
tea de sigur sunt presupuneri, nu ne arată însă nimic în privinţa cauzelor 
reale cari produc această deformare. In timpul din urmă a început a se 
căuta chiar pe cale experimentală şi a se da o explicaţiune acestui fenomen. 
Fără a avea vreo explicaţiune nouă cred că e necesar să avem următoa- 
rele fapte în vedere: 



(1) Neydeck, Jahrbilcher des Manriheimer Yerein /'. Naturkunde, 1849. 

(2) Steindachner, 1. c, p. 486. 

(3) Cuvier et Valenciennes, voi. XVI, p. 187. 



^_ 



120 

1. Toate exemplarele, atât cele descrise în literatură cât şi numeroasele 
câte le-am examinat din apele noastre, se aseamănă în totul fără să varieze. 
Exemplarele fără gură sau cu alte diformităţi cefalice sunt alte forme, da- 
torite altor cauze, pe când aceasta este o formă constantă. 

2. După cercetările lui Knauthe (1) s'a dovedit în mod experimental că 
această monstruozitate este ereditară, cel puţin jumătate din urmaşii ei 
din prima generaţie moştenind această deformare a capului, şi 

3) Că nu numai la Crap ci la o întreagă serie de peşti s'a dovedit exact 
aceeaş deformaţiune a capului. Bonaparte (2) figurează o Mreană cu această 
anomalie, care este atât de asemănătoare cu Crapul, încât el singur scrie 
«ed ii monstro capo di un de'nostri, dalia cui stravaganza ci si rammenta 
quella di un Ciprino fîguratsci dai Rondeleito sotto ii nome di Cyprina 
mira species. . . Landois (3) descrie un Clean (Squalius dobula) de 33 cm. 
lungime având capul rotunzit «ca un monumental delfin». Lunel (4) figu- 
rează un Boiştean (Phoxinus laevis) având «un museau du mopse». Ca- 
nestrini (5) descrie această monstruositate la Chefal Mugii (Capito) ; A. 
Fedderse (6) la Gadus morrhua; Yarrell (7), la păstrăvi, Vrolik (8) la 
Ştiucă. Van Lidht de Jeude (9) la Salmon (Salmo salar), etc. 

In apele noastre în fine am găsit o întreagă serie de alte specii nedescrise 
până acum, cari au exact aceeaş deformaţiune şi mai cu seamă: la am- 
bele specii de Şalău (Lucioperca sandra, L. volgensis) la Plătică (Abra- 
mis brama), la Văduvită (Idus melanotus), la Obleţ (Alburnus lucidus) şi 
ceeace e mai interesant încă, am găsit o deformaţiune cam asemănătoare 
chiar la un Morun (Acipenser huso). 

Din toate aceste se vede dar că această deformare a capului — buldo- 
gisarea craniului — nu este numai un caz patologic întâmplător la Cyprinus 
carpio, ci un fenomen general respândit aproape la toate speciile de peşti, 
care trebue să aibă pretutindeni o cauză comună. Probabil chiar că e 
aceeaş cauză ca şi la alte clase de vertebrate d. ex. la Mamifere şi în special 
la cânii bocşi. Faptul că această deformare este ereditară, ne arată că nu 
poate fi numai o simplă cauză de patologia osului frontal. 

De altă parte, deoarece această formă este atât de frecuentă - la noi se 
prind pe fiecare an cel puţin câte 1 00 de exemplare — , deoarece toate 
formele prinse se aseamănă perfect între ele şi deoarece în fine această 
formă este chiar ereditară, cred că e necesar să o distingem sub un nume 
diferit şi de aceea i-am zis C. carpio var. caput delphini. 



(1) Knauthe, Biologisches Centralblatt, 1893. 

(2) Bonaparte, Fauna italica, voi. III, pesci. 

(3) Landois, Zoologischer Garten, 1883 XXIV, p. 298. 

(4) Lumel, Poissons du lac Leman, p. 96. 

(5) Canestrini, Atte ăella soc. Ven. Trent. di scient. nat. in Padova, 1884 voi. IX, p. 117 (cu in- 
dicaţiuni bibliografice). 

(6) A. Fedderesen, Dansk Eisscerititende. 

(7) Yarell, British Fishes I, p. 286. 

(8) Vrolik, Atlas, 1894, tab. LXI, fig. 6. 

(9) Van Lidth de Jeude, Not Leyden Museum VII, p. 259. 

NB. In ultimul No. al anului 1906 din Zool. Anseiger publică Leonhardt o descriere a unei mon- 
struozităţi cefalice «cap de mops» la Abramis vimba. 



121 

b) O a doua formă care se întâlneşte foarte des în apele noastre este 
un Crap gros cu capul şi corpul până la începutul dorsalei normal, însă de 
aici înainte scurtat şi cu solzii mult mai mici. Acest peşte, deşi de altfel 
e gras şi bine făcut, este un caz patologic. Spre a mă putea convinge l-am 
fotografiat cu razele Rontgen şi am putut vedea că un număr din verte- 
brele sale posterioare sunt lipite între ele. Acest Crap deci are un fel de 
scolioză provenită probabil dintr'un traumatism din tinereţe. Acest caze foarte 
frecuent şi pescarii îl consideră ca o specie diferită. 

O serie de alte monstruozităţi foarte interesante le întâlnim adeseori 
la crapii din apele noastre, ca d. ex. crapii bocşi cu gura închisă 
complet, având numai o mică gaură pe unde intră apa, crapi cărora 
le lipseşte cu totul caudala sau chiar intreaga parte posterioară a corpului, 
crapi cu abdomenul întors aproape în spirală, diferite alte monstruozităţi 
cefalice, etc. Descrierea pe larg a tuturor acestor monstruozităţi, deşi foarte 
interesante, nu-şi poate avea locul în această lucrare; din figurile însă 
din Tab. IX se pot vedea formele cele mai principale pe cari le întâlnim 
precum şi scheletele unora din ele. 



2. Gen. Carassius Nilsson. 



Solzii mari. Aripioara dorsală cu baza lungă, cu 3 — 4 spini, din 
cari ultimul foarte puternic şi dinţat la partea sa posterioară şi cu 
mai mult decât 9 radii moi. Anala scurtă cu 3 spini, din cari ultimul 
dinţat şi cel mult cu 7 radii moi. Gura terminală cu buzele înguste 
şi fără mustăţi. De fiecare parte cate 4 dinţi faringieni aşezaţi pe 
câte o singură serie 4 — 4, cei 3 din urmă fiind lăţiţi în formă de 
lopată şi având coroana dreaptă cu o singură scobitură pe ea. 

Din acest gen nu trăeşte în apele Europei decât o singură specie. C. 
vulgaris, reprezentată prin mai multe varietăţi şi în timpul din urmă o 
specie adusă din China, G. auratus L., care s'a aclimatat prin unele din 
apele europene. 



Sp. Carassius vulgaris Ni/s. Cazacuda. 

Tab. IX. Fig. 46. 

Caractere specifice: Gura mică cu buze^ înguste. Spinul cel 
mare dela începutul aripioarelor dorsală şi anală ceva mai 
subţire şi mai fin dinţat. Caudala numai puţin scobită. 



122 



Sinonime: 



Karass: Gesner, De aquatil., pag. 318. 

Carassius: Marsigli, Danub. Panon.-Mys. IV, pag. 45, tab. 14. 

Cyprinus carassius: Linne, Syst. Nat., pag. 526. Bloch , Oek. Naturgesch. 
d. Fische Deutschl., pag. 69, tab. 11. Meid înger, Icon. Pisc. Austr., tab. 27. 
PalJas, Zoographia Rosso-Asiatica III, pag. 297. Cuvier et Valenciennes, 1. c 
voi XVI, pag. 82, tab. 459. Gunther, Fische des Neckar's, pag. 38, (1853). 
Reisinger, Spec. Ichthyologiae Hungariae, pag. 59. 

Carassius vulgaris: Nilsson., Prodromus, etc. Nordmann, Faune pontique, 
pag. 479, E. A. Biete, Uebersicht d. lebenden Fische Siebenbiirgens, pag. 
9. (1853). Kessler, Zur Ichthyologie, etc, pag. 25; Nachtăge zur Ichthyol. 
pag. 19 ; şi Ihtiolog. Aralo-Caspi-pontică, pag. 246, No. 153. Heckel u. 
Kner, 1. c, pag. 67. Pancic, 1. c, pag. 75. Jeitteles, Prodr. Faunae ver- 
tebr. Hungariae superioris, pag. 51, No. 12. Siebold, 1. c, pag. 98. Gunther, 
Catalogue, VII, pag. 29. 

Cyprinopsis carassius: Fitzinger, Prodrom. Faunae Austriac. Blanchard, 
Poissons des eaux douces de la FYance. 

Varietăţi : 

Cyprinus gibelio (sau la unii Carassius gibelio) : Bloch, Oek. Naturg. 
d. Fische Deutschl., voi. I, pag. 71 tab. Cuvier el Valenciennes, 1. c, voi. XVI, 
pag. 90. Nordmann, 1. c, pag. 479. Reisinger, l..c, pag. 59. Biete, Fische 
Siebenbiirgens, pag. 9. Kessler, Zur Ichthyologie, etc, pag. 26, şi Ausziige 
a. d. Berichte, etc, I, pag. 7. Heckel u. Kner, 1. c, pag. 70. Pancic., 1. c, 
pag. 76. Jeitteles, 1. c, pag 51. Blanchard, 1. c, pag. 340. 

Carassius (la unii Cyprinus) moles : Agassiz, Memoires de la Soc. d. 
Sciences Natur. Neuchâtel, I, pag. 37, 1835. Cuvier et Valenc, 1. c, voi. XVI, 
pag. 89. Heckel u. Kner, pag. 71. Pancic,., 1. c, pag. 77, Jeitteles, 1. c, 
pag. 51, No. 14. 

Carassius oblongus: Heckel u Kner, 1. c, pag. 73. Jeitteles, Fische der 
March., pag. 25. Dybowski, Cyprinoiden Livlands, pag. 50, tab. 3. 



D 3/14-21, A 3/5-6, P 1/12-13, V 2/7-8, C 19-20, L. lat 31-35, L trans, 
Dinţi faringieni 4.-4. 



7—8 
5^6 



După cum se vede din aceasta lungă listă de sinonimii, şi aicea avem a 
face cu o specie care variază foarte mult şi din care cauză diferitele forme 
sub cari se prezentă ea au fost considerate ca specii diferite. In special 
se făcea mai cu seamă diferenţă intre Caracuda zisă de baltă sau de la- 
curi, caracterizată printr'o spinare foarte înaltă, şi Caracuda zisă de heleş- 
teu, caracterizată printr'o spinare joasă şi un corp lungăreţ, apoi între aceste 
2 s'au mai găsit şi alte forme intermediare precum şi unele forme nouă cu 
corpul lung de tot, cari toate s'au considerat ca specii deosebite. A trebuit 
iarăş ca spiritul critic al lui Gunther şi mai cu seamă al lui Siebold să 
supuie la o nouă revizie toată această mulţime de forme şi să arate că nu 
sunt decât reprezentantele unei singure specii, legate toate intre ele printr'o 
serie neîntreruptă de forme intermediare. Şi în adevăr, ca şi Crapul, Ca- 



123 

racuda este un peşte care în cea mai mare parte se cultivă de secole în 
heleştee; prin aceasta ea a trăit în totdeauna într'un mediu artificial, liind 
supusă la tot felul de adaptări şi devieri dela forma tipică; multe din va- 
rietăţile dar pe cari le întâlnim nu sunt decât tipuri degenerate sau des- 
voltate unilateral din cauza mediului în care au trăit, dar cari adeseori 
schimbându-se în alt mediu îşi schimbă şi forma. Astfel este d. ex. cunoscut 
că punând Caracuda de baltă, cea cu spinarea înaltă, într'un heleşteu în- 
chis, ea se îmmulţeşte atît de tare, încât în scurt timp hrana nu mai ajunge 
pentru numărul mare al indivizilor cari îşi fac concurenţă; atunci ei dege- 
nerează din ce în ce mai mult şi se îndepărtează cu totul dela forma pri- 
mitivă devenind acum cu corpul lungăreţ. 

Dar chiar şi în apele noastre naturale— în bălţile Dunării — găsim am- 
bele forme extreme ; dar în totdeauna am putut reconstitui întreaga scală 
neîntreruptă de forme intermediare între ele. 

Voiu da dară în cele ce urmează o scurtă descriere a acestei specii 
după exemplare recoltate din apele noastre. 

Corpul Caracudei este de regulă foarte înalt, variind însă foarte mult 
la unele exemplare, înălţimea sa este egală cu mai mult chiar decât J / 2 
din lungimea corpului, iar la altele poate scădea până la aproape 1 / 3 din 
aceasta. Lungimea capului se cuprinde de 3 1 / 2 până la 4 ori în lungimea 
corpului. Corpul este foarte comprimat lateral. Botul este foarte cârn şi 
ceafa lată. Gura este terminală, foarte îngustă şi înconjurată de buze sub- 
ţiri; ea ajunge înapoi cel mult până sub narine. Ochiul este relativ mic, 
diametrul său putându-se cuprinde ele 4 — 5 ori în lungimea capului. Dis- 
tanţa preorbitară este egală cu l 1 / 2 diametrul ochiului, iar cea interorbitară 
cu de 2 — 2 1 / 2 ori acest diametru, fruntea fiind de obiceiu foarte lată. Dintre 
cei 4 dinţi faringieni, primul este conic, iar ceilalţi turtiţi lateral având 
forma unei lopeţi şi coroana cu o sbârcitură simplă. 

Aripioarele dorsală şi anală încep cu câte un spin gros şi dinţat la 
partea sa anterioară, care însă nu este atât de puternic şi dinţii săi 
nu sunt atât de mari ca la crap. Baza dorsalei este foarte lungă liind 
aproape egală cu 1 / 3 din lungimea totală, baza analei este scurtă. Dor- 
sala începe aproximativ deasupra ventralelor, mai mult sau mai puţin la 
jumătatea lungimii corpului. Primele radii ale dorsalei sunt aproape egale 
cu jumătatea ultimelor. Pectoralele sunt relativ mici şi ajung înapoi mai 
mult sau mai puţin până la originea ventralelor. Ventralele sunt relativ 
bine desvoltate şi se întind înapoi până la deschiderea anală. Solzii sunt 
mari, groşi şi se acoper unii pe alţii până la jumătatea lor. Linia late- 
rală merge aproape pe la jumătatea corpului, ea este de obiceiu continuă şi 
uşor vizibilă, la unele exemplare însă este întreruptă şi câte odată chiar 
restrânsă numai asupra câtorva solzi. 

Coloraţiunea. De obiceiu spinarea este verde cafenie, iar laturile galbene 
alămii cu un luciu metalic, adeseori insă exemplarele pescuite din bălţile 
cu mult nomol sunt aproape negre ; Partea ventrală este albă gălbie bă- 
tând câte odată puţin în roşu. Aripioarele pectorale, ventrale şi anală bat 
în roş; dorsala şi caudala urmează coloarea generală a corpului, şi acestea 
însă variază după apele în cari trăesc şi după epoce. Irisul este gălbuiu cu 
marginea aurie. 



124 

Dimensiunile. Caracuda obişnuită de prin heleştee are o lungime de 
15 — 20 cm., în bălţile Dunării însă, unde are hrană suficientă, ea ajunge 
la dimensiuni foarte mari, ajungând chiar la o lungime de 32 — 35 cm. 

Distribuţiunea. Caracuda trăeşte în toate regiunile terii afară de re- 
giunea muntoasă, ea este un peşte de apă liniştită şi se găseşte în toate 
heleşteele, în toate bălţile Dunării şi în lacurile litorale cari au apa dulce ; 
niciodată însă în râuri şi în orice ape curgătoare precum nici în mare. 

Biologia. Caracuda este un peşte tipic de baltă şi de apă liniştită. Bălţile 
cu un fund nămolos, stufâriile, cociocurile, toate jepcile cu apă puţin 
adâncă, etc. sunt locurile ei de predilecţie, pe cari nu le părăseşte nici- 
odată. Ea se hrăneşte ca şi Crapul cu tot felul de animale mici, crustacee, 
vegetale în putrefacţie, etc. şi stă pe fund mulţuminduse cu ce găseşte, 
fiind foarte rezistentă. Iarna se îngroapă în nămol. 

Epoca ei de reproducţie este ceva înaintea Crapului căzând de obiceiu 
în Aprilie şi rareori pe la începutul lui Maiu. După observaţiunile d-lui Roco, 
în bălţile Dunării ea se bate odată cu Văduvită, când apa are o tempe- 
ratură de 16 — 20°. La bătaie ea iese în cârduri mari la apă mică şi face 
mult sgomot în apă lepădând pe burueni câte 100.000 până la 300.000 
de ouă. In acest timp ea năvăleşte la vintire, apoi se retrage înapoi la 
stuf nepăzindu-şi ouăle până la desvoltare. Din cauză că îşi depune icrele 
în aceleaşi locuri cu crapii şi adeseori şi în aceeaş epocă, se corceşte 
adeseori cu ei, producând bastarzi. 

Părăsiţi. Până azi s'au găsit la Caracudă: 1 nematod, 1 Echinorhyncus, 
2 trematozi, 3 cestozi, din cari Ligula diagramma şi L. monogramma îi 
umplu cavitatea viscerală atât de tare, încât o deformează, şi în fine un 
copepod Lernaeocera cyprinacea, care este foarte frecuent la mai toate 
speciile de Cyprinoizi. 

întrebuinţarea. Caracuda — când nu miroase a baltă — are o carne 
gustoasă, la noi în ţară mult apreciată. Ea se consumă foarte mult proa- 
spătă — friptă pe grătar în saramură, sau friptă în untdelemn pentru zilele 
de post — cât şi sărată. Ea este în cantităţi colosale în bălţile noastre ; 
j- umai bălţile din Delta Dunării produc anual 2 — 3.000.000 de kgr. de ame- 
stecătură cu Lin şi Ştiucă. (Ea nu se vinde decât rar separată, aşâ că nu 
se poate face o statistică specială). 

Preţurile ei fiind foarte mici, între 5 — 25 lei suta de kgr., ea este 
consumată foarte mult de popor. 

Pescuitul. Caracuda se prinde toamna şi iarna cu Năvoadele, primă- 
vara si vara cu Vârsele, iar iarna cu Coteţele. La Gardurile cu leasă 
sau la gârle nu cade niciodată. 

Nume populare. In Moldova se numeşte Caras, iar exemplarele mici 
Cârăşel; în Dobrogea şi în tot restul terii Caracudă. La exemplarele mici 
de tot de prin heleştee şi de prin jepci, cari nu cresc, am auzit în Buco- 
vina, (ţinutul Sucevei) zicându-le Luniţa, iar pescarii Turtucăeni le zic 
Caracudă ţopârlească. Ruşii şi Lipovenii din Deltă le zic Caras, Turcii, 
Caracuda, Grecii Caracudia. Negustorii pescari fac diferinţă între Ca- 
racuda de helesteu şi Caracuda de Dunăre. 



125 



Baslaid: Cyprinus CarpioXCarassius vulgaris Mazsigli. 

(Gen. Carpio Heck.) 
Tab. IX. Pig. 47. 



Sinonime : 

Cyprinus III. (Sittig Kharpfen) : Marsigli, 1. c, Tab. 21, fig. 61; 

Cyprinus Kollarii: Heckel, Annalen des Wiener Museums, I, 1835, pag. 
223, tab. 19, fig. 2. Cuvier et Valenciennes, XVI, pag. 76, tab. 458. 
(nu Nordmann, 1. c, pag. 478, tab. 21, fig. 1). 

Carpio Kollarii: Heckel u. Kner, 1. c, pag. 64. Kessler, Ausziige a. 
d. Berichte, etc, pag, 4. Dybowski, Die Cypriniden Livlands, pag. 55, tab. 
5. Siebold, 1. c, pag. 91. 

Hybrid between Cyprinus carpio and Cyprinus carassius: Gunther, 
Catalogue of the Fishes VII, pag. 31. 

D4/17— 20, Pl/15— 17, V2/8, A3/5, C19— 20, L. lat. 35-38, L. tr. g. 

După cum am arătat mai înainte, Crapul trăind împreună cu Carasul 
şi având epocele şi locurile de reproducţie aproape aceleaşi, se încruci- 
şează adeseori între ei şi dau naştere la bastarzi. Acesta a fost descris 
de mult ca o specie aparte şi Heckel a făcut pentru el chiar un gen de- 
osebit: Carpio. Abia în timpul din urmă Dybowski şi cu Siebold, în urma 
a numeroase studii, i-au recunoscut adevărata sa natură de bastard. Tre- 
bue totuş să recunoaştem bătrânului Marsigli, care de acum aproape 
300 de ani a arătat că după opinia pescarilor dela Dunăre acest peşte 
provine din amestecarea icrelor de Crap cu lapţi de Caras, sau viceversa. 

In forma corpului şi în caracterele sale, acest peşte se aseamănă atât 
cu Crapul cât şi cu Caracuda, reprezentând o formă intermediară între 
ei. El se aseamănă cu Crapul prin faptul că are 4 musteţi la buza su- 
perioară, însă acestea sunt cu mult mai mici şi mai subţiri; se aseamănă 
întru câtva cu Caracuda prin forma corpului său, care este mult mai înaltă 
si mai subţire. Dinţii săi faringieni sunt în număr de 5 si sunt aşezaţi 
de obiceiu în două serii (4.1 — 1.4). Câte odată însă cel intern lipseşte a- 
propiindu-se mai mult de Caracudă, sau alteori se indică un al treilea 
dinte într'o nouă serie apropiindu-se prin aceasta de Crap. 

Aripioarele deasemenea au când mai mult forma dela Crap, când dela 
Caracudă. Caudala de obiceiu seamănă mai mult cu a Crapului, adică este 
adânc scobită la mijloc., posed însă exemplare din bălţile Dunării, cari au 
şi caudala mai puţin escavată, adică se apropie şi prin aceasta mai mult 
de Caracudă. 

In privinţa coloraţiunii se aseamănă mai mult cu Crapul. 

Dimensiunile sunt mai mari decât ale Caracudei, însă în total cu mult 
mai mici decât ale Crapului. 

In privinţa Biologiei nu diferă de Crap. 



126 

Nume populare. Pescarii noştri îl cunosc foarte bine şi îi zic Crap 
corcit cu Caracudă, Turtucăenii îi mai zic numai Ciortan sau Ciortan 
corcit care nu creste mare. 



Gen. Tinca Cuvier. 

Regne anim. 

Solzii foarte mici, mai lungi decât înalţi, ascunşi adânc în pielea 
foarte groasă şi mucoasă. Gura terminală cu 2 buze groase şi cu câte 
o mustaţă în fiecare unghiu al ei. Dinţii faringieni 5 — 4 sau 5 având 
suprafeţele de masticare cu câte o adâncitură, iar la capetele lor in- 
terne câte un vârf ascuţit şi îndoit înspre ea. Dorsala şi anala scurte. 



Sp. Tinca vulgaris Cuv. Linul. 

Tab, X. Pig. 48. 

Musteţele foarte scurte. Toate aripioarele rotunzite. Origi- 
nea dorsalei puţin în urma inserţiunii ventralelor. Corpul 
foarte neted şi bălos. 

Sinonime : 

Tinca : Marsigli, 1. c, pag. 47, tab. 15. 

Cyprinus tinca : Linne, Syst. Nat. I, p. 526. Bloch, Oek. Naturg. d. 
Fische Deutschlands, p. 83, tab. 14. Meidinger, Icon. Pisc. Austr., tab. B. 
Pallas, Zoographia Rosso-Asiatica III, p. 310. Reisinger, Sp. Ichthyol. Hun- 
garise, pag. 56. 

Tinca vulgaris: Cuvier, Regne animal. Cuvier et Valenciennes, 1. c, 
voi. XVI, pag. 322, pi. 484. Nordmann, 1. c, p. 481. Kessler, Zur Ichthyologie, 
p. 21; — Nachtrăge zur Ichthyologie, p. 19; — Ihtiolog. Aralo-Caspi pontică, 
p. 258, No. 197. Heckel u. Kner, 1. c, p. 75. Siebold, 1. c, p. 106. Gunther, 
Catalogue, VII, p. 265, No. 61. Pancic, 1. c, p. 78. Jeittelles, Prodrom. 
Faunse Verteb. etc, p. 52. Grimm, Arch. f. Naturg. 1892, No. 218. 

Tinca crysitis : Agassiz, Mem. Soc. Se. Nat. Neuchât. I, p. 37. Bona- 
parte, Fauna italica, voi. III, Pesci. E. A. Bielz, Fische Siebenbiîrgens, 
p. 1 1 (1853). Erwin Schultze, Fauna piscium Germanise, p. 52. 

Leuciscus tinca : Gunther, Fische des Neckar's, p. 50. 

D 4/8—9, P 1/15—17, V 2/8—9, A 3—4/6—7, C 19, L.lat 95—100, 
L.tr. E -5=p. Dinţi faring. 5.~-4. (5.-5.). 



127 

Linul are corpul îndesat şi puţin comprimat lateral ; înălţimea sa maximă 
eele egală cu ] / 4 din lungimea sa totală şi grosimea sa egală cu 1 / 2 din 
înălţime. Lungimea capului variază, putându-se cuprinde de 3 ] / 2 — 4 ori în 
lungimea totală. Gura csie terminală, înconjurată cu 2 buze bine desvol- 
tate, iar in fiecare colţ al ei are cale o mică musteaţă. Ochiul este relativ 
mic, diametrul său fiind aproximativ egal cu v / 6 din lungimea capului. Dis- 
tanţa preorbitară fiind egală cu aproape 2 diametre, iar cea inierorbitară 
cu peste 27a diametre ale ochiului. La jumătate de distanţă intre vârful 
botului şi ochi se află narinele cari sunt divizate fiecare în una anterioară 
şi una posterioară şi separate între ele prinlr'o membrană care se ridică 
în sus ca o perdea. Dinţii faringieni sunt cuneiformi. Profilul superior al 
capului se prelungeşte — cu o mică întrerupere în regiunea occipitală — -în 
profilul corpului formând un arc. 

Pe linia laterală, pe cap, pe preopercul, pe oasele suborbitoare şi pe 
falca inferioară se văd o serie de pori foarte deşi, cari sunt orificiile ca- 
nalelor mucifere. Tot corpul este acoperit cu o pătură epitelială groasă, 
transparentă şi băloasă, sub care se ascund solzii, cari sunt foarte mici, 
subţiri şi prelungiţi ; ei se reflectează de sub piele ca nişte mici puncte 
aurii. Toate aripioarele sunt groase şi rotunzite. Dorsala şi anala au baza 
scurtă. Dorsala este situată ceva mai aproape de coadă decât de vârful 
botului. Primul ei radiu este foarte mic şi creşte treptat până la cel mai 
înalt (al Vl-lea până la al VUI-lea), descrescând apoi din nou. Anala, a 
cărei înălţime este aproape egală cu a dorsalei, începe ceva mai înapoi 
dela deschiderea anală. Pectoralele şi ventralele sunt şi ele rotunzite şi 
bine desvoltate. Caudala are şi ea marginile rotunzite, însă la mijlocul ei 
nu este decât foarte puţin escavată. Primul radiu articulat — însă nu di- 
vizat — dela ventrale este la bărbaţii adulţi foarte lăţit, îndoit şi îngroşat şi 
dă un mijloc sigur de a recunoaşte sexurile ; la exemplarele tinere însă 
această îngroşare nu se vede încă. 

Coloraţiunea. Coloarea generală a corpului variază foarte mult dela un 
galben-verde-auriu deschis până la verde măsliniu închis şi chiar negru, 
aceasta depinzând foarte mult şi de natura apei ; peştele prins în bălţile 
mlăştinoase este aproape negru, iar cel prins în apa mai limpede e ceva 
mai deschis. Aripioarele dorsală şi caudală urmează coloarea generală a 
corpului, cele pectorale, ventrale şi anala sunt mai deschise bătând cu toate 
puţin şi în violet. 

Dimensiunile. Linul ajunge în apele noastre şi mai cu seamă în băl- 
ţile Dunării la dimensiuni foarte mari ; am văzut chiar exemplare de 40 
cm. lungime, având o greutate de 1Y 2 kg r - Exemplarele obişnuite au 
2B — 30 cm. lungime. 

Distribuţia. Ca şi Caracuda, Linul trăeşte în toate apele dulci, stătătoare 
din ţară, afară de regiunea muntoasă. El este foarte răspândit ca peşte 
de cultură prin heleştee, lipseşte însă cu totul în apele curgătoare ; de- 
asemenea lipseşte în lacurile litorale sărate şi nu se scoboară niciodată la 
mare, chiar nici în apa îndulcită dela gurile Dunării. 

Biologia. In modul de vieaţă Linul se aseamănă cu totul cu Caracuda. 
Ii place apa stătătoare preferind bălţile cu fund nămolos şi nu iese nici- 
odată la Dunăre, se hrăneşte ca şi Caracuda cu mici animale, crustacee, 



128 

viermi, vegetale în putrefacţiune, etc. El trăeşte mai mult pe fundul apei 
ascunzânduse în nămol, iar iarna stă într'un fel de hibernaţiune acoperin- 
du-se cu nămol; numai în timpul reproducţiei pleacă în cârduri mari în- 
spre maluri la apa mică şi atunci se prinde ca şi Caracuda în cantităţi 
foarte mari la vârşe. Epoca de reproducţie cade mai târziu decât la ceilalţi 
Cyprinoizi, când se încălzeşte apa bine de tot. De obiceiu ea este pe la mij- 
locul lui Maiu şi poate ţinea chiar până la prima jumătate a lui Iunie. 
Temperatura optimă pentru bătaie în bălţi, după observaţiunile d-lui Roco, 
este de 22 — 25°. Ouăle le lipeşte de buruene sau chiar le leapădă numai 
pe fundul apei. O femelă are până la 300.000 ouă mici de o coloare 
gălbuie. 

întrebuinţarea. Linul există în foarte mari cantităţi în bălţile Dunării. 
El are o carne gustoasă şi foarte apreciată. Se mănâncă mai cu seamă 
rasol. Linul de baltă are un gust mai bun decât cel de cocioc, care mi- 
roase a nămol ; totuş şi acesta din urmă, ţinut câteva zile in apă curată 
se curăţă şi îşi pierde acest gust displăcut. Linul împreună cu Ştiuca şi cu 
Caracuda, adică cele 3 specii tipice de baltă se vând de obiceiu la un loc 
cu preţuri foarte ieftine de 18 — 25 lei suta de kgr. şi sunt un adevărat aliment 
popular. Bălţile din Delta Dunării produc pe fiecare an câte 2 — 300.000 kg. 

Pescuitul. Linul se prinde toată vara la Vărşe, toamna cu Năvodul şi 
iarna cu Coteţele ; la heleşteu se prinde cu Coşuri de răchită puse cu mă- 
măligă. 

Nume populare. Numele popular în toată ţara este Lin. Lipovenii şi 
Ruşii îi zic de asemenea Lin, Grecii Linos, Turcii Lin. 



4. Gen. Barbus Cuv. 



Gura inferioară cu 4 mustăţi la falca superioară. Dinţii faringieni 
aşezaţi de fiecare parte pe 3 serii după formula 2.3.5. — 5.3.2. Dor- 
sala cu baza scurtă având cel de al treilea radiu spinos, foarte mare 
şi osificat. Anala cu baza şi mai scurtă. 



1. sp. Barbus fluviatilis Agass. Mzeana. 

Tab. X. Fig. 50. 

Buzele foarte .cărnoase; mustăţile foarte groase şi de o 
lungime mijlocie, aşezate 2 la vârful botului şi 2 la cape- 
tele gurii. Corpul lung şi cilindric. Spinul osos dela înce- 
putul dorsalei cu dinţi mari la partea sa posterioară. A- 



129 

na la culcată nu ajunge înapoi până la in ser ţi unea can- 
ei al e i. 

Sinonime : 

Barbus: Marsigli, Danub. Panon.-Mys., tab. 7, p. 19. 

Cyprinus barbus: Linne, Syst. Nai;. I, p. 527. Bloch, Oek. Naturg. d. 
Pische Deutschl. I, p. 109, tab. 18. Meidinger, Icon. Pisc. Austr., tab. 11. 
Pallas, Zoographia Rosso-Asiat. III, p. 291. Reisinger, Spec. Ichthyol. Ilun- 
garirc, p. 51. 

Barbus communis: Cuvier, Regne animal. Nordmami, Faune pon- 
tique, p. 472. 

Barbus vulgaris : Flemming, Brit. An., p. 185. Biete, Pische Sieben- 
biirgens, p. 9. Giinther, Catalogue VII, p. 88. Kessler, Ihtiol. Aralo- 
Caspi-pontică. p. 248, No. 02. 

Barbus fluviatilis : Agassiz, Mem. Soc. Se. Nat. Neuchâtel I, p. 37. 
Cuvier et Valenciennes, 1. c, voi. XVI, p. 125. Heckel u. Kner, 1. c., 
p. 78. Kessler, Ausziige a. ci. Berichte, etc. I, p. 8. Puncte, 1. c, p. 79. 
JeUtelles, Prodrom. Paunse, etc, p. 53. Siebold, 1. c., p. 109. Blanchard, 
Poissons des eaux douces de la Prance, etc, p. 302. Bade, 1. c, p. 105. 

D3/8 — 9, Pl/15-17, V2/8, A3/5, C19, L. lat. 55 — 62 L. trans. ^. 

Corpul este lungăreţ şi numai puţin comprimat lateral, aproape cilindric, 
având o lăţime cel puţin egală cu jumătatea înălţimii maxime a corpului, 
înălţimea pedunculului caudal este egală cu jumătatea înălţimii maxime 
a corpului. Lungimea capului este egală cu 1 / 5 din lungimea totală a cor- 
pului. Botul este prelungit înainte ca o trompă. Gura, care e orizontală, 
este subinferioară şi are 2 buze mari cărnoase, ea ajunge înapoi până 
sub marginea anterioară a ochiului. Pe falca superioară sunt înserate 2 pe- 
rechi de mustăţi groase, una la vârful botului, care se întinde înapoi până 
sub narine, şi alta la colţurile gurii, care se întinde până sub marginea 
posterioară a ochiului. Ochii sunt foarte mici, diametrul lor fiind egal cu 
Vg — l li din lungimea capului, iar la exemplarele mari de tot chiar cu 1 / s . 
Distanţa interorbitală este foarte mare. La aproape jumătatea distanţei 
dintre ochi şi vârful botului se află de fiecare parte câte o narină dublă 
separată la mijloc printr'o membrană care se urcă în sus şi acopere ca o 
perdea pe cea posterioară. 

Dinţii faringieni sunt aşezaţi de fiecare parte în câte 3 serii de câte 2,3 
şi 5 ; ei au forma conică cu vârfurile ascuţite şi întoarse înapoi în formă 
de cârlige, iar sub aceste cârlige pe partea posterioară a celor 2 din urmă 
dinţi din fiecare serie se află câte o scobitură în forma unei linguri. 

Dorsala este cu mult mai înaltă decât lungimea bazei ei ; ea începe cam 
la jumătatea corpului ceva înaintea inserţiunii ventralelor; cel de al 3-lea 
radiu spinos al ei este osificat şi prevăzut cu dinţi mari la partea sa pos- 
terioară, el este mai lung decât toate celelalte radii. Anala este şi ea mai 
scurtă decât înaltă şi nu are un radiu osos dinţat la începutul ei; ulti- 
mele sale radii sunt cu mult mai mici decât primele, aşâ că are o formă 
ascuţită şi trunchiată spre partea posterioară. Caudala este adânc tăiată 

A, R.—Publ, Adamachi. IU. Antipa, lhtiologia. 9 



130 

la mijloc şi are ambele ei loburi ascuţite şi egale. Solzii sunt de o mă- 
rime mijlocie, mai lungi decât înalţi, iar la marginea lor posterioară ter- 
minaţi printr'un unghiu obtus ; de obiceiu solzii dela partea anterioară a 
corpului sunt ceva mai mici decât cei dela partea posterioară. Pe supra- 
faţa lor sunt striaţi radiar în formă de evantaliu. Linia laterală este bine 
vizibilă şi merge pe la jumătatea corpului în linie aproape dreaptă. 

Coloraţiunea. Coloarea generală a Mrenei este pe spinare verde bătând 
în cenuşiu, pe laturi ceva mai deschisă, iar pe partea ventrală albuie. Câte 
ndată exemplarele prinse au această coloarea uniformă, foarte des însă ele 
sunt pătate pe spinare cu pete şi dungi mici închise cari se anostomozează 
între ele. Alte daţi spinarea este ceva mai închisă de un verde măsliniu. 
Aripioarele, afară de dorsală şi caudală, cari urmează coloarea generală a 
corpului, bat puţin în roşu. Marginea caudalei de jur împrejur are o dungă 
subţire neagră. Pe membrana care reuneşte radiile diferitelor aripioare şi 
în special la dorsală sunt în totdeauna mici puncte sau pete negre. 

Dimensiunile. Mreana ajunge până la dimensiuni de peste 70 cm. 
lungime, exemplarele obişnuite însă au între 40 — 50 cm. 

Respândirea. Mreana trăeşte în toate râurile noastre şi se urcă până 
chiar în regiunea lor muntoasă. Din Bistriţa d. ex. ea se urcă chiar şi 
în afluenţii ei mai mari ca: Tarcăul, Bicazul, Bistricioara, Largu, etc. In re- 
giunea dealurilor şi în regiunea şesurilor ea este principalul peşte al râ- 
urilor şi mai cu seamă în râurile mari ca: Prutul, Şiretul, Oltul, Jiul, Argeşul, 
etc. Ea se scoboară până la Dunăre şi se pescueşte chiar primăvara în faţa 
gurilor râurilor, totuş ea nu este aici decât un peşte întâmplător. Curios e că 
aproape în fiecare vară pe la mijlocul lui Iulie am pescuit la mare, în gura Su- 
Hnei, pui mici de Mreana, un caz interesant pe care nu l-am putut încă urmări 
mai de aproape. Am colectat şi examinat exemplare din următoarele râ- 
uri : Suceava, Moldova, Bistriţa, Bicaz, Tarcău, Trotuş (la Dărmăneşti), 
Şiret, Prut, Argeş, Slănic, Prahova, Olt, Jiu, Lotru, Latoriţa, Bistriţa, (Olt) 
Luncavăţ, Pârâul Doamnei, Dunărea la Galaţi, la Brăila, la Tulcea, la 
gura Argeşului, la Ostrov şi la gura Sulinei, etc. 

Biologia. Mreana este un peşte numai de apă curgătoare. La râurile 
de munte, ca d. ex. în Bistriţa ea se găseşte mai mult în şipote, unde apa 
e mai puţin repede. Ea trăeşte de obiceiu la apă potrivită, nici prea la faţă, 
nici prea la adânc, stă mult pe sub pietre sau pe lângă ele şi se hrăneşte 
vara cu viermi, larve de insecte, etc. ; iarna se găseşte în stomahul ei mai 
mult mâl. In timpul iernii ea se adăposteşte în grupuri pe sub pietre şi pe 
sub maluri, unde stă aproape amorţită sau se mişcă numai foarte încet. 
Pescarii cunosc bine locurile ei de hibernaţiune şi le prind câte odată 
chiar numai cu mâna mişcând încet pietrele din loc. Epoca ei de repro- 
ducţiune e prin luna lui Maiu şi Iunie; prin pâraele de munte, unde apa 
o rece, e chiar şi mai târzie, tocmai pe ia sfârşitul lui Iunie (Sft. Petru). 
Ouăle Mrenei sunt mari ca sămânţa de meiu şi o femelă leapădă între 
8 — 10.000 de boabe. La bătaie iese în cârduri mai mari şi lipesc icrele 
de pietre pe fundul apei în locurile unde curentul nu e prea mare. In 
timpul reproducţiunii bărbatul capătă pe partea superioară a corpului acei 
mici năsturei caracteristici pentru haina nupţială a Cyprinoidelor. 



întrebuinţarea. Mreana deşi aro multe oase, are o carne gustoasă şi 
apreciată. Se prepară mai cu scamă fiartă rasol şi este peştele preferat 
al populaţiunii de pe marginea râurilor din jos de regiunea Păstrăvului 
şi Lipanului. Pescuitul ei totuş nu e atât de abundent, încât să aibă o 
însemnată valoare economică sau comercială. 

Pescuitul. Mreana se prinde mai cu seamă cu următoarele instrumente: 
1) Cu Mreja, — aceasta este o plasă cu 3 reţele, una deasă la mijloc şi 2 
rari pe margine. Ea are o lungime ca de 3 m., jos e îngreunată cu plumbi, 
iar sus e întinsă prin ajutorul unor inele pe o cociorvă, adică o nuia lungă 
pe care o ţine omul în mână când merge la pescuit. 2) Cu Sacul pe sub 
maluri şi rădăcini, în care se bate cu o măciucă scobită la capăt, numită 
Ştiulbuc, spre a speria peştele. 3) Cu Poclăul sau Plocăul care este un sac 
cu gura foarte largă şi legat la fiecare capăt de câte o prăjină de care 
ţine câte un pescar; pescarul mai ţine în mână pe degetul arătător şi o 
mică sforişoară numită strajă, după care simte când a intrat peştele în 
sac şi ridică imediat instrumentul în sus. Cu Poclăul se pescueşte în apele 
mai mici umblând pe jos pe la mijlocul râului, iar în apele mai mari cu 
2 şeici sau ciobace în cari stă câte un pescar în fiecare. 4) Cu Năvodul— 
acest instrument nu e năvodul dela Dunăre şi bălţi, ci o plasă simplă ca 
de 12 m. lungime şi ca de 1,20 lăţime. 5) Cu Ostia iarna sub ghiaţă (la 
munte ostia e cu 4 — 5 dinţi mici) sau noaptea cu facliia şi în fine 6) cu 
Undiţa la care se pun larve de insecte ca nadă, sau cu diferite alte in- 
strumente mai mici. 

Numele populare. Numele principal este Mreana, poporul îi mai zice 
însăşi Breană sau Mbreană. In Oltenia în unele locuri i se zice şi Jamna; 
probabil că acesta e numele pe care 1-a colectat Bielz în Transilvania şi 
pe care-1 scrie Schamle. 

Pe Bistriţa pescarii o disting de specia următoare sub numele de Mreana 
galbenă, iar negustorii pescari din Bucureşti îi zic Mreana roşie. 



2 sp. Barbus petenyi Heck. Mzeana vânătă. 

Tab. X. Fig. 51. 

Buzele mai p u ţ i n cărnoase, mustăţile nu p f e â g r o a s e, 
aşezate 2 la vârful botului şi 2 la capetele gurii. Corpul 
lung şi cilindric, însă ceva m ai îndesat. Spinul osos dela 
începutul dorsalei mai subţire şi n e d i n ţ a t la partea sa 
poşte rioară. Anala culcată ajunge înapoi până la inserţiu- 
nea caudalei. 

Sinonime : 

Afterbarbe: Leonhard, Lehrbuch fur Beforderung der Kenntniss von 
Siebenburgen. 



Barbus Petenyi : Heckel, Die Fische Ungarns, 1848, în Haidinger's 
Berichte iib. die Mittheil. v. Freunden der Naturwiss. in Wien, Bd., III, şi 
traducerea în limba ungară de Chyser Kornel. Heckel, Verhandlg. der 
zool.-botan. Ges. Wien, 1853, pag. 29. Heckel u. Kner, 1. c, pag. 87. 
Pancic, 1. c, pag. 81. Jeltteles Prodrom. Faunae Vertebr., etc., pag. 54. 
Siebold., 1, c, pag. 111. Gunther Catalogue, etc, VII, pag. 95. Kessler., 
îhtiolg. Aralo-Caspi-pontică, pag. 248, No. 63. Seeley, I. c. Bade, 1. c, 
pag. 109. 

Pseudobarbus Leonhardi: E. A. Bielz, Uebersicht der lebenden Fische 
Siebenbiirgens, 1853, pag. 11 (cu o tabelă cu 5 figuri). 

D3/8, Pl/14, V2/8, A3/5, C. 19, L. lai, 55—60, L. transv. 1 ^ 

Această specie se deosebeşte de precedenta: 1) Prin forma generală a 
corpului, fiind puţin mai îndesată; 2) Prin forma botului, care nu este atât 
de mare; 3) Prin buze, cari nu sunt atât de cărnoase; 4) Prin partea pos- 
terioară a capului, care este mai groasă; 5) Prin aripioara dorsală, la care 
aicea spinul osificat este cu mult mai subţire şi nedinţat la partea sa pos- 
terioară; 6) Prin aripioara anală, care are radiile mai lungi, aşa că cul- 
cată ajunge îndărăt până la originea caudalei, şi în fine 7) Prin coloraţiu- 
nea corpului, care e cu totul diferită, prin dimensiunile sale, prin distri- 
buţia ei, etc. 

Coloraţhinea acestei specii e diferită de cea precedentă. Ea are spinarea 
cu mult mai vânătă şi e acoperită cu pete mari închise cari se unesc 
între ele. Numai partea ventrală rămâne mai deschisă. Asemenea şi ari- 
pioarele: dorsală, pectorale şi caudală urmează coloraţia generală a corpului 
şi sunt şi ele pătate cu pete mai închise, numai ventralele şi anala- rămân 
nepătate şi au o coloare galbenă deschisă care bate în roşu. 

In privinţa dimensiunilor e de remarcat că această specie e cu mult mai 
mică decât cea precedentă. Cum zic pescarii, «ea ajunge cel mult de-o ocâ». 

In privinţa distribuţiei se deosebeşte de asemenea. Ea este mai mult 
restrânsă în partea muntoasă şi deluroasă a râurilor şi nu se scoboară 
atât de jos la şes; la Dunăre nu am întâlnit-o niciodată. 

In privinţa biologiei, a modului de hrană, reproducţiei, etc. cât şi în 
privinţa întrebuinţării şi a modului de prindere nu diferă întru nimic de 
cealaltă specie. 

Nume populare. Numele generic e ca şi la cealaltă, Mreană, Breană şi 
Mbreană, numai că în unele locuri pescarii o deosebesc sub numele de 
Mreană cenuşie (Rroşteni), Mreană vărgată şi Mreană pătată. 



133 

5. Gen. Gobio. Cuvier. 

Regne anim. 

Solzii mijlocii, cu Unic laterală. Aripioarele dorsală şi ventrală cu 
baza scurtă, cu cel mult 8 radii moi. Dorsala fără spin osificat. Gura 
inferioară cu 2 mustăţi lungi la capetele ei. Ochii ridicaţi in sus până 
în dreptul frunţii. Dinţii far ingieni pe 2 scrii după formula 3.5 — 5.3 
sau 2.5 — 5.2 (excepţional 3.5 — 5.2); cu vârfurile ascuţite şi cârligate. 



1. sp. Gobio fluviatils Cuv. Poicusoiul. 

Tab, X. Fig. 53. 

Caractere spe ci fi ce : C orpul lungăreţşi cilindric, coada com- 
primată lateral. Botul Obtus şi profilul frunţii convex. 0- 
chii aşezaţi lateral. Mustăţile ajung înapoi abia până sub 
ochi. Aripioara dorsală şi ca u dală cu mai multe dungi trans- 
versale formate din câte o serie de pete negre cafenii. 

Sinonime : 

Gobius: Marsigli, l. c, tab. 9, fig. 2, pag. 25. 

Cyprinus gobio: Linne, Syst. Natur. I, pag. 526. Bloch, l. c, pag. 57, 
tab. 8, fig. 2. Meidinger, Icon., etc, tab. 23. Pallas, Zoographia, etc. III, 
pag. 295. Reisinger, l. c, pag. 55. 

Gobio vulgariş: Ileckel u. Kner, pag. 90. Pancic., I. c, pag. 82. Jeit- 
teles, l. c, pag. 50. 

Gobio fluviatilis: Cuvier et Valenciennes, l. c, voi. XVI, pag. 300, tab. 
481. Nordmann, 1. c, p. 472. Sicbold, 1. c, p. 112. Jeitteles, Fische der 
March (1863), pag. 28. Dybowski, Cyprin. Livlands. pag. 72. Giinther, Cata- 
logue VII, pag. 172. Kessler, Ichthyol. Aralo-Casp., etc, pag. 251, No. 178. 
Grimm, Arch. fur Naturg., pag. 203, No. 206. Seeleţj, 1. c. 

Gobio obtusirostris: Cuvier el Valenciennes, XVI, p. 211. Kessler, Zur 
Icthyologie, pag. 18, şi Nach trage zur Ichthyolog., pag. 18, No. 18. 

D3/7, Pl/13-15, V2/8, A3/6, C6/19/6, L lat 40—44, L. tr. '0 a . 

După cum se vede din lista sinonimelor, şi această specie variază în 
tru câtva şi a dat loc la crearea de specii nouă; în special sunt unele exem- 
plare cu botul mai scurt, pentru cari Valenciennes a creat specia G. ob- 
tusirostris, iar forma cu botul lung era înţeleasă sub numele de G. flu- 
viatilis. In realitate aceste 2 sunt varietăţi, din cari într'o regiune apare 
mai mult una, iar în alta cealaltă. Kessler d, ex. a descris pentru regiunea 



134 

Nistrului numai forma obtuşirostris. In apele noastre se găsesc exemplare 
din ambele forme. 

In afară de caracterele arătate prin diagnoză, mai putem relevă următoarele: 

Corpul are forma unui fus cu coada înaltă şi turtită lateral. Capul 
gros, cu botul obtuz şi cu fruntea bombată. Gura inferioară şi îngustă, 
nu ajunge nici până sub narine; ea este înconjurată de 2 buze nu prea 
cărnoase şi are la capetele ei câte un fir de mustaţă gros, însă nu toc- 
mai lung, aşa că nu se întinde decât până sub ochi. La jumătatea distan- 
ţei dintre ochi şi vârful botului sunt de fiecare parte narinele; acestea sunt 
dublate, într'o narină anterioară şi una posterioară şi separate între ele 
printr'o membrană. Dorsala este cu baza scurtă şi e cu mult mai înaltă 
decât lungă. Deasemenea şi anala ; aceasta e atât de împinsă înapoi, încât 
deschiderea anală e îndepărtată de ea, fiind situată la mijloc între în- 
ceputul aripioarei anale şi inserţiunea ventralelor. Caudala este la mijloc 
divizată în 2 loburi egale şi rotunzite la marginile lor. Solzii sunt de o 
mărime mijlocie şi linia laterală e foarte lămurit vizibilă; ea merge cam 
în linie dreaptă aproape pe la jumătatea corpului. 

Coloraţiunea. Coloarea generală a corpului este: pe spinare şi pe par- 
tea superioară a capului cenuşiu sau verde cenuşiu pătat cu puncte şi 
pete negre neregulate, pe laturi argintiu prin care străbate coloarea gal- 
benă a pielii; în dreptul liniei laterale corpul e pătat adeseori cu o serie 
de 7 — 10 pete mari rotunde negre albăstrii. Partea superioară a capului 
este mai închisă decât restul corpului. Aripioarele dorsală şi caudală au 
o serie de 3 sau 4 dungi transversale compuse din o serie de puncte în- 
chise cu cari este pătată membrana care reuneşte radiile lor. Celelalte ari- 
pioare sunt gălbii sau gălbii cenuşii. 

Irisul este galben auriu sau galben cenuşiu. 

Dimensiunile la cari ajunge în apele noastre sunt de 10 — 13 cm. lungime. 

Distribuţia. El este răspândit în aproape toate apele noastre dulci, am co- 
lectat exemplare atât din păraele noastre de munte cât şi din Dunăre şi 
diferitele bălţi ale ei până în Deltă, precum şi din mai toate râurile din ţară. 

Este cel mai comun şi mai răspândit peşte care populează col mai ne- 
însemnat pârău. 

Biologia. Se găseşte în tot felul de ape dulci, preferă însă pe acele 
cari nu au un fund prea nămolos, îi plac mai cu seamă pâraele de munte 
cu fund pietros, nisipos sau argilos. Se hrăneşte cu animale mici, vermi, crus- 
tacee, insecte şi materii vegetale în descompunere. Epoca sa de reprodu- 
cere e prin Maiu şi Iunie, când iese cu cârdul la apă mică şi leapădă 
icrele în mai mulţi răstimpi. Ouăle bat în albastru şi au un diametru ca 
de 2 mm. liecare. In epoca de reproducţie masculul capătă pe spinare şi 
pe cap năsturaşii caracteristici Cyprinidelor. 

întrebuinţarea acestui peşte este foarte mică, numai ţăranii îl prind 
pentru borş. Nu are aproape nici o valoare comercială. 

Pescuitul. Porcuşorul se prinde mai cu seamă prin pârae cel mai mult 
de către femei cu Cereala sau Crăsnicul {CrestaşuT), Halăul sau Lej- 
nicul. El mai cade în pârae la Gărduţul cu leasă (Suceava) Neamţ, 
Bacău, etc.) sau la Gărduţul cu legănuş (Oltenia). 

Nume populare: Porcuşor, Porcan (Neamţ), Porcoiu (Prahova), Porco- 
iaş, Porcuşor de vad (Bârlad). 



135 



2 sp. Gobio uranoscopus. Agass. 

Tab. X. Fig. 54. 

Caractere specifice: Corpul mai puţin lung şi cilindric. Coada 
cilindrică. Botul foarte lat şi obtuz, fruntea îngustă şi 
oblică. Ocbii ridicaţi în sus lângă frunte, mult mai apropiaţi 
între ei, şi aşezaţi strâmb. Mustăţile foarte lungi ajungând 
până aproape de inserţiunea pectoralelor. Dorsala şi anala 
cu una sau cel m uit două dungi transversal for m a t o din 
câte o serie de pete închise. 

Cyprinus uranoscopus: Agassiz, Beschreibung eincr neuen Specios aus 
dem Genus Cyprinus L. Isis Jahrg. 1828, pag. 1040, Tab. XII, şi apoi 
tot aici în 1829, pag. 44. 

Gobio uranoscopus: Cuvier et Valenc. Tom. XVI, pag, 312. Hochei u. 
Kner, 1. c, pag. 93. Siebold, pag. 115. Pancic, pag. 83. GilntJter, 1. c, 
VII, pag. 172. Kessler, Zur Ichthyologie, et, pag. 19; Nachtrăge zur Ich- 
thyologie, pag. 18; Ichthyologia, etc, pag. 252. Nr. 179. Grimm, 1. c, pag. 
203, Nr. 207. Seeley, 1. c. 

Gobio Kessleri: Dybowslri, 1. c. 

Această specie, cu mult mai mică decât cea precedentă, se deosebeşte 
foarte bine de ea atât prin caracterele arătate în diagnoză cât şi prin co- 
loraţiunea ei. Ea arc un cap albiu, iar petele cenuşii cari abia se zăresc 
sunt mai mult nişte dungi transversale pornind din spinare până la mij- 
locul corpului. 

In apele noastre el este cu mult mai puţin răspândit decât specia pre- 
cedentă şi cel mai mult l-am găsit în Bistriţa în dreptul Comunei Bu- 
halniţa. De asemenea l-am găsit tocmai în delta Dunării in bălţile for- 
mate chiar în gura Sulinei, precum chiar — ceeace este foarte curios — şi 
în mare în faţa acestei guri în apă sălcie. 

Biologia sa, pescuitul, numele populare, etc. sunt întocmai ca si la cea- 
laltă specie. 



6. Gen. Rhodeus. Âgassiz. 

(M6m, Soc, Se. Nat. Neuchâtel I. 37. 35). 

Solzii mărişori. Linia laterală incompletă. Dorsala şi anala cu 
baza de o lungime mijlocie. Gura subinferioară fără mustăţi. Dinţii 
faringieni, cari au forma unor cuţite, sunt aşezaţi pe o singură serie 
după formula 5 — 5 şi prezentă o singură brăzdălură pe suprafaţa de 
masticatiune. 



136 



In apele Europei acest gen este reprezentat printr'o singură specie, care 
este însă foarte interesantă, deoarece prin formă, prin dentiţiune, etc. 
pare o formă o transiţie cătră genul Abramis. 



Sp. Rhodeus amarus Agass, Blehniţa sau Boatca. 

Tab. X. Fig. 52. 

Caractere specifice: Corpul înalt şi comprimat lateral; linia la- 
terală limitată asupra primilor 5 — 6 solzi. Dorsala are la 
începutul ei un radiu osos neted. 

Sinonime : 

Alburnus aussonii : Marsigli, 1., c, voi. IV tab. 13, fig. 3. pag. 43. 

Cyprinus amarus: Lhme, Syst. Nat. BJoch, 1., c, pag. 52, Tab. 8, fig. 
3. Meidinger, Icon. etc, tab. 37. Cuvier el Valenc. XVII, pag. 79. Rei- 
singer, 1. c, pag. 80. 

Leuciscus amarus: Cuvier, Regne animal. 

Cyprinus sericeus : Pallas, Zoograph, Rosso-Asiat. III, pag. 320. 

Rhodeus amarus: Agassiz, Mem. Soc. se. nat. Neuchâtel I, 1835, pag. 
37. Nordmann, 1., c, pag. 481. BieJs, Fische Siebenbiirgens, pag. 9. Kess- 
ler, Zur Ichthyol. pag. 29, Nr. 27; Nachtrăge, pag. 20; Ihtiol. iYralo- 
Caspi-pontică, pag. 260. Nr. 204. Heckel u. Kner. 1., c, pag. 100. Sie- 
bolcl. 1., c, pag. 117. Panciî:, 1., c, pag. 85. Jeitieles, 1., c, Fische der 
March II, pag. 3, 1864. Dybowski, 1. c, pag. 83. Seeley, 1. c. Gilnther 
Catal. VII, pag. 279. Bade, pag. 142, Warpachowski, 1. c. 

Br. 4, D 3/9 - 10, P 1/10, V 2/6, A 3/9, C 19, L. lat. 34—38 L. tr. 10—12. 

Acest peşte mic se aseamănă prin forma corpului său cu un puiu de Plătică 
sau de Caracudă, de aceea şi pescarii în cea mai mare parte îl confundă, 
şi în multe locuri nici nu au nume propriu pentru el, ci îi zic «plăticuţă», 
«cosăcel», etc. 

Corpul este foarte înalt şi comprimat lateral. înălţimea sa este egală 
cu Y 3 din lungimea totală şi grosimea sa egală cu 1 / 3 din înălţimea ma- 
ximă. Gura este semi-inferioară şi îngustă ajungând înapoi numai până 
sub narine. Narinele sunt mai apropiate de ochi decât vârful botului ; 
ele sunt duble, cea anterioară fiind rotundă, iar cea posterioară ovală. Ochiul 
este foarte mare, diametrul său fiind egal cu 1 / 8 din lungimea capului, care 
şi el se cuprinde de 4 x / 2 — 5 ori în lungimea totală. Distanţa preorbitară 
e chiar ceva mai mică ca diametrul ochiului, iar cea interorbitară are aproape 
l 1 / 2 ori acest diametru. Intre ochi şi între nări fruntea e puţin scobită 
longitudinal. Dinţii faringieni au formă de cuţite şi prezentă câte o singură 
brăzdătură pe suprafaţa lor de masticaţiune. 

Dela regiunea occipitală înainte profilul corpului se suie repede în sus des- 
criind un cerc până la începutul dorsalei, de aici se scoboară grabnic în jos 



137 

pentru a formă marginea pedunculului caudal, a cărei înălţime este egală 
cam cu i / s din înălţimea maximă a corpului. 

Aripioarele dorsală şi anală au bazele lor de o lungime mijlocie. Ra- 
diul osos dcla începutul lor este neted, nedinţat. Dorsala începe in tot- 
deauna foarte puţin în urma inserţiunii ventralelor. Anala este foarte în- 
pinsă înapoi, aşa că deschiderea anală este chiar ceva mai apropiată de 
ventrale decât de începutul analei. Caudala este bifurcată la mijlocul ei, 
având ambele loburi egale. 

Solzii sunt cu totul netezi, mărişori, mai înalţi decât lungi şi se acoper 
numai puţin unii pe alţii. Linia laterală este limitată numai pe cei dintâi 
5 — 6 solzi. Intestinul lor e foarte lung şi face 5 întorsături. 

Coloraţiunea. Bărbatul şi cu femela afară de epoca de reproducere 
nu se deosebesc între ei, decât cel mult printr'o papilă genitală lungi ca 
de 5 mm. pe care o are femela. In timpul reproducerii însă este un di- 
morlism foarte pronunţat. 

In timpul în afară de epoca de reproducere spinarea este cenuşie sau 
bate în verde. Laturile sunt argintii bătând în albastru, iar pe mijlocul 
coadei, începând dela marginea caudalei până aproape de mijlocul corpu- 
lui se întinde o dungă lată verde cu un luciu metalic puternic. Dorsala 
şi caudala sunt cenuşii închise, iar celelalte aripioare bat în roş. Dorsala 
este pătată pe tot lungul ei cu 2 dungi compuse liecare clin câte o serie 
de puncte cafenii închise cu cari e pătată membrana care uneşte radiile ei. 

In timpul reproducerii însă colorile se schimbă cu totul. Bărbatul 
arată o bogăţie de colori mai frumoase decât la toţi peştii de apă dulce 
şi cu un luciu metalic foarte strălucitor; în general corpul irizează bă- 
tând în violet, albastru ca oţelul, verde şi roşu. 

Piesele operculare, spinarea şi suprafaţa corpului deasupra regiunii ari- 
pioarei anale sunt violete. Dunga de pe coadă iea o coloare splendidă de 
smaragd ; pieptul şi burta portocalii sau roz argintii. In urma opercu- 
lului o pată argintie înconjurată cu altele violete închise. 

Dungile de pe aripioara dorsală devin mai vii şi mai pronunţate, anala 
roşie, iar celelalte transparente cu un ton roşu peste ele. Caracteristic e că 
în acest timp pe tot lungul buzei de sus, deasupra gurii, se formează ca 
o chingă plină cu mici năsturaşi osoşi asemănători cucei ce se formează 
şi la alţi j Cyprinizi în epoca de reproducţie ; câte una asămănătoare însă 
cu mult mai mică se formează şi deasupra fiecărui ochiu. 

La femelă, care în totdeauna este mai mică decât bărbaţii si mai puţin 
înaltă, coloraţiunea este cu mult mai palidă ; în schimb însă papila geni- 
tală se lungeşte în epoca de reproducţie foarte mult trecând chiar peste 
capătul caudalei; ea devine elastică şi se colorează în roşu sau portocaliu. 

Dimensiunile maxime la cari ajunge în apele noastre nu întrec 8 cm. 
lungime. 

Distribuţia. Blehniţa este răspândită în toată ţara în bălţi şi heleştee, în 
băltoacele formate de râuri sau în braţele lor aşâ zise moarte, unde apa e 
stătătoare, chiar în râuri în regiunile unde apa nu e prea repede, etc. In 
bălţile Dunării am găsit-o pretutindeni până lângă gurile Dunării. E foarte 
abundentă în lacul Snagov. 



138 

Biologia. Boarea trăoşte mai cu seamă în. apele stătătoare, la lacuri 
puţin adânci şi expuse la soare, se găseşte însă şi in râuri în regiunea 
unde ele curg mai încet. Se hrăneşte mai cu seamă cu Plankton şi alge. 
Epoca sa de reproducţie cade pe la linele lui April şi Maiu, chiar până în 
Iunie. 

E foarte curios că locul unde-şi depune icrele acest peşte este în cavitatea 
hranchială a scoicei de baltă (Anodonta) şi pentru acest scop se serveşte 
femela de tubul lung pe care-1 capătă în epoca de reproducere. Ouăle sunt 
foarte puţin numeroase şi mari având un diametru de 3 mm. După de- 
punerea ouălor tubul se atrofiază clin nou şi rămâne în loc numai mica pa- 
pi lă genitală pe care am descris-o mai sus. 

întrebuinţarea. Acest peşte, având o carne amară, nu se mănâncă şi nu 
are absolut nici o valoare comercială. 

Numele populare. In Moldova Behlita şi Blehtiiţă, la Snagov Boarea 
şi Rânchiţă, în Prahova (pârâul Verbilău) Lăteaţă ; de asemenea liind 
foarte mult confundat cu alţi peşti i se mai zice Plăticuţă, Cosăcel, Ro- 
sioară, etc. In Botoşani mi s'a spus numele Plutică. 



7. Gen. Abramis. Cuvier. 

(Regne animal.) 



Dorsala, care e tăiată oblic dinainte, înapoi formând un vârf 
foarte ascuţit, are baza scurtă. Anala cu basci foarte lungă ; Cau~ 
dala bifurcată, vârful ei inferior fiind mai lung decât cel superior. 
Solzii bine fixaţi, de o mărime mediocră. Corpul foarte comprimat la- 
teral. Pe muchea spinării între cap si începutul dorsalei solzii lasă o 
cărare mediană liberă, care e mărginită de ambe'e părţi cu solzi mai 
mici, Porţiunea pântecelui dintre inserUunea ventralelor şi deschiderea 
anală foarte comprimată formând o muche ascuţită fără solzi pe ea. 
Gura cu buze subţiri si fără mustăţi. Dinţii faringieni aşezaţi pe câte 
o singură serie după formula 5 — 5. 

Peştii cari compun acest gen cât şi cei din genul următor — foarte de 
aproape înrudit cu acesta— formează populaţiunea principală a bălţilor de 
inundaţiune şi mai cu seamă a jepcilor Dunării. Pescarii noştri îi numesc 
cu numele de: Peşti albi sau Albitură, având apoi pentru fiecare specie 
si chiar pentru diferitele dimensiuni ale fiecărei specii diferite numiri 
(deci nu trebue a se confunda Albitura dela noi cu «poissons blancs» 
a Francezilor, prin cari ei înţeleg mai cu seamă speciile lui Alburnus). 
Aceşti peşti joacă un mare rol ca hrană a populaţiunii noastre rurale. 



139 



/ sp. Abramis brama Linne. Plătica. 

Tab. XI. Fig. 55. 

Gura semi-inf erioară. Corpul înalt. Toate aripioarele al- 
bastre cenuşii. Anala cu 23 — 28 radii moi divizate, începe 
înaintea sfârşitului dorsalei. 

Sinonime : 

Brama I: Marsigli, IV, tab. 16 şi tab. 17, pag. 49. 

Cyprinus brama: Linne, Şist. Nat. I, pag. 53, Bloch, Oek. Naturg. fi. 
Fische Deutschl. I, pag. 75, tab. 13. Meiclinger, Icon. Pisc. Austr, tab 43. 
Pallas, Zoograph. Ross.-As. III, pag. 325. Reisinger, 1. c, pag. 81. 

Abramis brama: Fleming, 1. c, p. 187. Agassiz, 1. c, pag. 39. Norcl- 
mann, pag. 503. Cuvier et Valenciennes, voi. XVII, pag. 9. Kessler, Zur 
Ichthyologie, etc, pag. 46; Nachtrăge, etc, pag. 22;Ihtiolog. Aralo-Caspi- 
pontică, pag. 260, No. 205. Heckel u.Kner,\. c, pag. 104. Siebold, 1. c, 
pag. 121. Pancic 1. c, pag. 87. Jeitteles, Prodrom l'aunae, etc, pag. 55. 
Giinther, Catalog. VII, pag. 300. Grimm, 1. c, No. 225. Warpackowski, 1. 
c. See!ey, 1. c, pag. 211. Bade I. c, pag. 148. 

Abramis vetula: Heckel, Annalen des Wiener Museums, 1835, şi Heckel 
u. Kner, 1. c, pag. 108. 

Cyprinus farenus: Linne: Syst. Nat., pag. 535. 

Br. 3, D 3/9, P 1/15, V 2/8, A 3/23-28, C 19, L. lat. 51—57, L. 
trans. V£* 

6-7 ■ 

Plătica este caracterizata prin forma generală a corpului ei, care este 
puternic comprimat lateral şi foarte înalt. înălţimea maximă a corpului 
este conţinută de 2 1 / 2 — 2. 3 / 4 ori în lungimea sa fără caudală; la exempla- 
rele tinere însă este ceva mai mică. Grosimea corpului e conţinută de 3 1 /;, 
ori în înălţimea sa. Lungimea capului este numai cu puţin mai mare de- 
cât înălţimea sa şi se cuprinde aproape de 6 ori în lungimea totală a cor- 
pului. Botul este scurt şi obtus, el acopere numai foarte puţin gura, care 
are o formă de potcoavă şi este subinferioară. Buzele sunt puţin cărnoase 
si fără mustăţi. Gura este îngustă şi se întinde înapoi numai până sub 
narinele inferioare. Ochii sunt relativ mari şi egali cu 1 / i — 1 /- din lun- 
gimea capului. Distanţa preorbitală este egală cu l 1 / 2 diametru ochiului, 
iar cea interorbitară mai mare decât 2 diametre. Narinele, cari sunt du- 
ble, sunt cu mult mai apropiate de marginea superioară a ochiului de- 
cât de vârful botului. Fruntea formează o adâncitură transversală între 
narine şi vârful botului, de aici înainte linia profilului porneşte descriind 
un arc foarte turtit până în regiunea occipitală, iar de aici se ridică brusc 
descriind un arc mare şi înalt până la începutul dorsalei. Dela dorsală 
linia spinării descinde brusc descriind o curbă inversă. Oasele faringiene 
inferioare sunt foarte delicate, subţiri şi prelungite. Dinţii faringieni sunt 



140 

cilindrici, cu coroanele lor oblice si contractate pe lături, cu o singură în- 
creţitură pe îngustele lor suprafeţe de masticaţiune şi cu o crestătură 
înaintea vârfului lor ascuţit. 

Solzii sunt moi, însă bine iixaţi, cu marginea lor aproape rotundă şi pe 
suprafaţă cu câteva striajuri radiare în formă de evantaliu. 

Pe partea anterioară a liniei spinării ei lasă o cărare liberă, care are 
aparenţa unei adâncituri limitate de ambele părţi cu solzi ceva mai mici. 
Ue asemenea pe mijlocul muchii ventrale, care este foarte ascuţită, ei lasă 
o linie liberă; însă aceasta linie este astfel acoperită de marginile solzilor 
dintr'o parte şi dintr'alta, încât numai ridicându-i pe aceştia putem s'o ob- 
servăm. Linia laterală este foarte bine vizibilă şi descrie o linie aproape 
paralelă cu marginea ventrală a corpului. 

Aripioara dorsală începe ceva mai în urma mijlocului corpului, ea este 
în lungul ei foarte oblic trunchiată, aşâ că primul ei radiu moale este de 
4 ori mai lung decât ultimul. Anala are o bază foarte lungă, iiind compusă 
din 23 — 28 de radii moi; ea începe puţin înaintea sfârşitului dorsalei. Pec- 
toralele culcate ajung înapoi până la inserţiunea ventralelor, iar aceste din 
urmă până la deschiderea anală. Caudala este bifurcată adânc şi lobul ei 
inferior este cu mult mai lung decât cel superior. 

Varietăţi. Plătica variază foarte mult atât ca coloraţiune cât şi în for- 
ma corpului. Mai întâiu exemplarele tinere au corpul cu mult mai lungă- 
reţ şi spinarea cu mult mai puţin înaltă. Aceasta a făcut încă pe Linne 
să considere unele din aceste forme extreme ca o specie aparte sub numele 
de Cypriniis farenus. Forma în adevăr diferită şi autoritatea mare ştiin- 
ţifică a lui Linne a făcut ca această formă tânără să lie considerată în 
adevăr ca o specie separată chiar de către naturalişti ca Siebold, până ce 
abia mai târziu Nordmann (1) a putut rectifica această greşeală şi a stabili 
sinonimia acestei specii cu A. brama. 

Dar şi exemplarele adulte variază, astfel Agassiz a descris 2 specii 
nouă: Abramis microlepidotus şi A. argyreus, pe cari apoi le-a descris 
încă şi mai amănunţit Valenciennes; dintre aceştia, primul — după spusele lui 
Agassiz — se găseşte chiar şi în Dunăre. Este meritul lui Siebold, cu spiritul 
său critic, de a ii lămurit această chestiune şi a arăta că toate aceste nu 
sunt decât variaţiuni individuale de ale lui Abramis brama. 

In line Heckel (2) a descris o nouă specie sub numele de Abramis ve- 
tida, caracterizată printr'un corp foarte lung şi puţin înalt; si pe aceasta 
însă Siebold a dovedit-o că nu e decât o Plătică degenerată din cauza 
apelor lipsite de hrană, în cari trăia. In privinţa degenerării şi modifi- 
cării formei corpului din cauza mediului ne-a dat în timpul din urmă 
Walter (3) câteva exemple mai strălucite arătând tocmai degenerarea Plă- 
iicăi din cauza traiului într'o apă lipsită de hrană. Exemplele de acest fel 
nu lipsesc nici în apele noastre şi mai cu seamă în jepcile cari seacă în 
timpul verii. 



(1) 1. c, pag 503. 

(2) Heckel, Anndlen des Wiener Museum's I, pag. 230, tab. 26, fig. 6, şi Heckel u. Kner, 1. c, pag. 108. 

(3) Walter, Fischerei als Nebenbetrieb d. Landwirtes, ele. 1903, fig. 123—126, pag. 312. 



141 

Color aţiun ea , haina nupţiala, etc. Coloarea Plăticăi variază Toarte mult 
după apa în care trăeşte; cele caii trăesc la apă curgătoare sunt cu mult 
mai deschise, cu solzii aurii şi cu spinarea verde cenuşie; din contră, cele 
cari trăesc la baltă au solzii argintii şi spinarea aproape neagră. Din lacul 
Znagov se aduc plătice cu corpul atât de negru, încât par'că ar fi afumate cu 
cărbune. In genere coloraţiunea e următoarea: spinarea cenuşie mai mult 
sau mai puţin închisă, laturile corpului argintii sau aurii, partea ventrală 
albă gălbuie, iar regiunea jugulară bate câte odală — mai cu seamă la ma- 
sculi în epoca reproducţiei — puţin în roşu. Aripioarele — şi aceasta este 
un caracter distinctiv pentru această specie — sunt toate cenuşii bătând în 
albastru. Irisul este auriu sau argintiu — după apa din care provine exem- 
plarul — şi puţin pătat cu negru. 

In timpul reproducţiei masculul capătă aproape pe tot corpul o mulţime 
de mici năsturaşi conici ca de vreo 3 m.m. diametru, cari la început 
sunt albi, iar în urmă se îngălbenesc. Ei acoper în mare număr botul, 
toată partea superioară a capului împreună cu operculele, toată spinarea, 
mai toată regiunea deasupra aripioarei anale şi chiar radiile tuturor ari- 
pioarelor afară de dorsală. Aceşti butoni sunt formaţi, după cercetările lui 
Riebold — din celule epiteliale. Curios e că adeseori chiar în afară de epoca 
de reproducere se prind exemplare cu această haină. Pescarii noştrii con- 
sideră aceşti butoni ca o boală de piele şi zic că e Plătică răpănoasă. 
Adeseori se prind în bălţile noastre unele exemplare colorate cu totul roşu, 
ca şi cum ar avea injectată o coloare pe sub solzi. E probabil că avem 
a face cu un caz patologic. Pescarii le zic acestor exemplare împăratul 
plăticăi. 

Dimensiunile. Dintre toţi Abramzii Plătica ajunge la cele mai mari di- 
mensiuni, exemplare de 60 şi chiar 70 cm. lungime, având o greutate până la 
4 kilograme, nu sunt o raritate. Totuş exemplarele obişnuite ce se întâlnesc 
zilnic în comerţ au o lungime de 30 — 40 cm. Exemplarele mai mici, dela 
25 cm. în jos, sunt deosebite de pescari sub numele special de Cârjancă. 

Distribuţia. Plătica trăeste mai cu seamă în bălţile Dunării, în lacurile 
litorale cu apă dulce, în diferite lacuri ca Znagovul, etc. Ea se găseşte 
însă şi în Dunăre precum şi în partea de jos a râurilor, cu bălţile pro- 
venite din inundaţiunile lor. Lipsesc cu totul la mare. 

Biologia. Plătica preferă mai cu seamă bălţile cu apă liniştită, cari au 
un fund nămolos şi acoperit cu plante. Ea se ţine mai mult pe lângă fund 
la oarecare adâncime. Apa sărată nu prea o suportă şi de aceea lipsesc 
în Razim şi în faţa gurilor Dunării; în anul 1895 rupându-se digul care 
desparte lacul Siutghiol de mare şi intrând apă sărată înăuntru, am vă- 
zut murind o mulţime de plătici din această cauză. Ea trăeşte în cârduri şi 
emigrează dela o baltă la alta. 

Hrana ei constă din tot felul de insecte şi larvele lor, viermi, crus- 
tacee şi burueni. Ea turbură în totdeauna apa prin modul său de a se 
hrăni şi rupe buruenile de pe fund, cari ies la suprafaţă, aşâ că pescarii 
cunosc în todeauna după acest indiciu unde este peştele. 

Plătica de Dunăre intră în bălţi primăvara cam odată cu Şalăul, iar 
epoca ei de reproducţie este odată cu Crapul, adică când apa ajunge la 
o temperatură de 18°. In timpul reproducerii, ele se cârduesc şi pleacă 



spre maluri la apă mică. Aici se bat cu mult sgomot şi lipesc pe bu- 
ruene icrele lor gălbii. O femelă are dela 2 — 300.000 de icre al căror 
diametru e cam de 1,5 mm. Icrele lor sunt atât de lipicioase, încât de 
multe ori le rămân lipite pe burtă şi pe coadă. Dacă în timpul bătăii 
sunt turburate, fie prin vreo furtună, fie prin vreun sgomot sau cu instru- 
mentele de pescuit, ele se întrerup şi pleacă imediat înapoi la fund. 

Întrebuinţarea. Plătica deşi are multe oase, are o carne foarte gus- 
toasă; pentru unii «Plătica de Znagov», friptă la grătar şi servită în 
saramură, este o delicateţă. Ea se consumă în mari cantităţi atât proas- 
pătă cât şi mai cu seamă sărată. Cantităţile enorme în cari se găseşte 
acest peşte — împreună cu ceilalţi Abramizi — în apele noastre îl face să 
aibă o importanţă economică şi comercială foarte mare şi să fie considerat 
ca un aliment popular. Numai bălţile din delta Dunării produc pe fiecare 
an (în 1904) o cantitate de 78.548 kgr. Plătica mare, 33.437 Cârjancă şi 
64.095 Albitură. 

In comerţ Plătica poartă diferite nume după dimensiunile ei. Exempla- 
rele mari se numesc Plătica, cele mijlocii Cârjancă, iar cele mici cari se 
amestecă cu alte specii de Abramide, se vând sub numele de Albitură. 

Pescuitul. Plătica se pescueşte în toate timpurile şi cu tot felul de in- 
strumente, dar mai cu seamă cu Năvoadele, cu Avele şi cu Vintirele. 

Nume populare. Plătica, Plăticuţă, Cârjancă, Cârjencuţă, Albitură, 
(când e mică de tot şi amestecată cu cosac, batcă, etc). Lipovenii din delta 
Dunărei o numesc Ciabac si Lest. 



Monstruozităţi. 



Ca şi la Crap se găsesc şi aici din timp în timp exemplare de Plătica, 
bocs. Deoarece o asemenea formă este încă necunoscută şi nu o găsesc 
pomenită nicăeri în literatură, voiu da aci figura capului unui exemplar de 
vreo 35 cm. lungime. (Tab. XI. Fig. 56). După cum se vede din această 
figură, forma capului este tocmai ca cea dela Crap sau ca cea descrisă de 
Bonaparte la Mreană. Şi aicea oasele frontale sunt îndoite dela mijlocul 
lor şi se scoboară vertical în jos. Etbmoidul de asemenea în loc de a merge 
orizontal se scoboară vertical, ba cbiar puţin înclinat înăuntru, iar ambele 
fălci ies ca o trompă în afară. Frontalele la îndoitura lor se lăţesc şi se 
bombează dând craniului forma caracteristică do cap de Delfin. 



Bastarzi. 



Aproape la nici o grupă de peşti nu sunt bastarzii între diferitele specii 
atât de frecuenţi ca aicea. Aceste specii ducând o vieaţă comună, având 
locuri şi epoce de reproducţie comune, se întâmplă adeseori că ouăle lor să 



148 

fie fecundate de spermatozoizii altora şi să producă bastarzi. Plătica se 
corceşte mai cu seamă cu Batca. Descripţia acestui bastard o voiu da în 
urmă la finele acestui gen. 



2 sp. Abramis vimba. Lin. Mozunasul. 

Tab. XI. Fig. 57. 



Gura inferioară ; bolul conic, ieşit foarte mult în afară. Cor- 
pul 1 ungare ţ având o înălţime moderată. Anala, cu 18 — 22 
radii moi divizate, începe după capătul posterior al dorsalei. 

Sinonime: 

Capito anadromus: Marsigli, Tab. 6, pag. 17. 

Cyprinus vimba: Linne, Syst. Nat. I, pag. 531. Bloch, 1. c, I, pag. 38, 
tab. 4. Meidinger, 1. c, tab. 38. Reisinger, 1. c, pag. 72. Pallas, Zoogrâphia, 
III, pag. 322. 

Cyprinus carinatus: Pallas. Zograph., pag. 323. 

Abramis vimba: Cnvier et Valenciennes, XVII, pag. 65. Nordmann, 
Faune pontique, III, pag. 508. Kessler, Zur Icbtbyolog., pag. 45; Nachtrăge 
zur Ichtbyol, ele. pag. 22; Ibtiologia Aralo-Caspi-pontică, etc, pag. 262, 
No. 208. Heckel u. Kner, 1. c, pag. 109. Pancic, 1. c v pag. 88. Jeitteles 
Fische der March, pag. 29. Siebold, 1. c, pag. 125. Gunther, Catalogue, 
VII. Grimm, 1. c, No. 228, pag. 303. Seeley, 1. c. Bade, pag. 157. 
WarpacJwwskl, 1. c. 

Varietăţi : 

Abramis melanops: Heckel, Annal d. Wiener Museums, II, 1840, 
pag. 154, Tab. 9, Fig. 3. Cuvier et Valenciennes, XVII, pag. 61. Nord- 
mann, 1. c, pag. 509, şi Tab. 22 fig. 2. Kessler, Ausziige, etc. I, pag. 
10. Heckel u. Kner, 1. c. Siebold, 1. c, pag. 127. 

Abramis elongatus: Agassis, Mem. Soc. se. nat. Neuchâtel I, pag. 39. 
Gunther, Catalogue etc. VII, pag. 304. 

Br. 3, D 3/8, P 1/15—16, V 2/9 — 10, 3/17 — 22, C 4/19/5, L. lat. 
56—60, L. tr. 9 r :^ 

Corpul este lungăreţ şi comprimat lateral. înălţimea maximă a corpului 
este egală cu aproape i / i din lungimea totală, iar grosimea sa maximă 
aproximativ cu Vio din aceasta. Lungimea capului este egală cu aproxi- 
mativ 1 / 5 din lungimea totală. Botul este conic, rotunzii la vârf şi foarte 
prelungit deasupra fălcii inferioare. Gura, care este aproape orizontală, se 
prelungeşte înapoi până aproape de marginea anterioară a ochiului. Ochiul 
este egal aproape cu x /.î cnn lungimea capului. Distanţa preorbitală este 



144 

egală cu aproape H/2 ori diametrul ochiului, iar cea interorbitală cu de â 
ori acest diametru. Intre vârful botului şi ochi la egală distanţă de ambele 
se află narinele dublate, din cari cea anterioară e rotundă şi mai mare, 
iar cea posterioară eliptică. Oasele faringiene sunt mai groase şi mai 
scurte, dinţii sunt comprimaţi lateral. 

Solzii sunt de o mărime moderată şi au pe ei un striaj rar radiar. 
Pe linia mediană a spinării, după aripioara dorsală, ei formează o carenă 
care se întinde până la începutul caudalei; e un fel de continuare a cărării 
fără solzi de pe linia mediană dorsală anterioară. Linia laterală, care este 
bine pronunţată, e aproape paralelă cu marginea inferioară a corpului. 

Dorsala începe la jumătatea corpului, deasupra părţii posterioare a bazei 
ventralelor, ea e aproape de 2 ori mai înaltă decât lungimea bazei ei 
şi ceva mai mică ca â / 4 din înălţimea maximă a corpului. Pectoralele sunt 
egale cu ] / 7 din lungimea totală, însă distanţa dela vârfurile lor când sunt 
culcate până la înserţiunea ventralelor e egală aproape cu jumătatea lun- 
gimii lor. Anala are aproape pe jumătate din înălţimea dorsalei; ea începe 
cu mult în urma ultimilor radii ai dorsalei. 

Color atiunea. Coloarea generală a corpului este următoarea : pe spinare, 
pe bot precum şi pe toată partea superioară a capului până sub ochi 
corpul este colorat cenuşiu bătând în albastru, sau de coloarea plumbului; 
pe laturi este alb argintiu. Aripioarele dorsală şi caudală urmează aproxi- 
mativ coloarea generală a părţii corpului pe care sunt situate, fiind colo- 
rate şi ele albastru cenuşiu cu puncte mici închise. Pectoralele, ventralele 
şi anala au o culoare alb gălbie care la baza pectoralelor şi a analei trece 
în roş portocaliu. Marginea analei e pătată cu negru. In timpul reproducţiei 
colorile se schimbă; atunci la amândouă sexurile partea superioară a corpului 
e neagră până la jumătatea sa, iar buzele şi partea ventrală devin portocalii 
închise. Şi aicea masculii au în epoca reproducţiei acele îngroşări ale 
epiteliului, însă aicea sunt numai ca nişte mici puncte. 

Dimensiunile. Lungimea obişnuită a Morunaşului, cum se prinde în apele 
noastre, e cam de 25 — 30 cm. 

Distribuţiunea. Morunaşul se găseşte numai în Dunăre cu bălţile ei şi 
la mare în faţa gurilor; niciodată însă nu intră şi în afluenţii Dunării. 
Cele mai mari cantităţi se prind la Gura Sf. Gheorghe în mare. 

Biologia. Morunaşul este mai mult un peşte migrator. El trăeşte la 
mare în apa sălcie din faţa gurilor Dunării şi intră în Dunăre şi mai cu 
seamă în bălţi pentru a se reproduce. El intră în Dunăre primăvara, pro- 
babil încă când nu s'a rupt ghiaţa, căci tocmai acesta e singurul timp 
când se prinde aicea în cantităţi mai mari pe sub ghiaţă la adâncimi de 
5 — -6 m. In bălţi el intră primăvara şi stă tot anul. Epoca sa de repro- 
ducţie e prin Aprilie şi Maiu; el leapădă icrele în bălţi pe fund — dacă e 
vârtos — sau pe plante acuatice. Femela leapădă cam la 2 — 300.000 
de icre. 

Hrana morunaşului este ca şi a celorlalte Abramide, adică: viermi, crus- 
tacee, insecte şi burueni acuatice, etc; el se îngraşă în bălţi foarte mult. 

întrebuinţare. Morunaşul are o carne foarte gustoasă şi grasă. El nu se 
prinde niciodată în cantităţi aşâ de mari, încât să poată avea vreo valoare 
comercială deosebită; în totdeauna se vinde numai printre alţi peşti. 



146 

Pescuitul. Morunaşul se prinde mult primăvara la Leasă, apoi la Xevod 
şi în fine iarna când se trage cu Tifanele pe sub ghiaţă. 

Nume populare. Pe tot lungul Dunării noastre i se zice de către pescari 
Morunaş, aceasta din cauza asemănării botului său cu al Morunului; Lipo- 
venii îi zic de asemenea Morunaş si Ribeţ. 

Varietăţi. Sub numele de Abramis Melanops a descris Heckel o specie 
deosebită de Abramide, care se aseamănă foarte mult cu morunaşul, numai 
că are botul mai scurt şi negru. Această formă a fost în urmă găsită şi 
de Nordman în râurile Crimeei, precum şi de Kessler la Nistru. Am găsit 
şi eu câteva exemplare prin bălţile noastre şi cred că nu este decât o 
simplă varietate de morunaş cu botul scurt, neprezentând nici o altă di- 
feri ntă. 



3. sp. Abramis ballerus L. Cosac. 

Tab. XI. Fie:. 58. 



Gura terminală cu deschiderea oblic ă, î n d r e p t a t ă în s u s. 
Corpul foarte comprimat 1 a t erai. A n ala cu 36— r45 radii moi, 
începe ceva înaintea sfârşitului dorsalei. 

Sinonime : 

Cyprinus ballerus: Linne, Syst. nat., I, pag. 535. Block, 1. c, I, pag. 62, 
tab. 9. Pallas, 1. c, III, pag. 327. Reisinger, pag. 83. 

Abramis ballerus: Cuv. et V alene, XVII, pag. 45. Nordmann, 1. c, pag. 
505. Kessler, Zur Ichthyologie, pag. 43., Nachtrăge, etc, pag. 21; Ihtiol. 
Caspi-pont., pag. 261, No. 206. Hecksl & Kner, 1. c, pag. 113. Siebold, 
pag. 130. Panoic, 1. c, pag. 89. Jeitteles, 1. c, pag, 56. Giinther, Catal., 
VII, pag. 302. Grlmm, 1. c, No. 226. Seeleij, 1. c, pag. 218. — Bade,\.c, 
pag. 153. Warpacliowski, 1. c. pag. 118. 

Br. 3, D3/8, Pl/15— 17, V2/8, A3/36— 45, C19, L. lat. 69—74, L. 

14-15 



tr. 



8—10 



Cosacul care prin forma sa generală se aseamănă cu Plătica este uşor 
de recunoscut prin următoarele caractere: Corpul său este lungăreţ şi 
foarte comprimat lateral ; înălţimea sa maximă se cuprinde de 4 ori în 
lungimea totală, iar grosimea sa de 3 — 4 în înălţime. Capul este mic, pe 
cât de lung pe atâta de înalt, lungimea capului se coprinde în lungimea 
totală aproape de b 1 / 2 ori; botul ascuţit, gura foarte oblică şi terminală. 
Oasele faringiene cu mult mai subţiri şi mai prelungite chiar decât la 
Plătica. Ochiul variază după vârstă, la exemplarele tinere diametrul său 
este egal cu 1 / 3 , la cele bătrâne cu 1 / i , din lungimea capului. Această 
diferinţă în dimensiunile ochiului a făcut pe pescari să dea Cosacului mai 

A. R.— Publ. Adamaehi. III. Antipa, Ihtiologia. 1° 



146 

tânăr un nume deosebit de Cossac caraghios (adică Cosae cu ochi mari 
sau negri). 

Dorsala este înaltă fiind egală cu aproape 3 / 4 din înălţimea corpului sau 
cu de 2 — 2y 2 ori lungimea bazei sale. Primul ei radiu este de 3 ori mai 
lung decât ultimul. Anala începe cam pe sub mijlocul dorsalei, este foarte 
lungă ajungând chiar până la 41 de radii moi şi se întinde până aproape 
de inserţiunea caudalei. Primul ei radiu este egal cu 1 / 2 primului dela 
dorsală şi e de 5 ori mai mare decât ultimul ei radiu. Pectoralele iau 
cam 77 din lungimea totală şi culcate se întind înapoi până peste baza 
ventralelor. Solzii sunt ceva mai mici decât la celelalte specii şi numărul 
striajelor radiare în formă de evantaliu e cu mult mai mic (4 — 7). Linia 
laterală e bine pronunţată. 

Goloraţiunea. Spinarea este neagră albăstrie, laturile argintii, aripioarele 
pereche sunt gălbii, cele nepereche cenuşii; toate cu negru cenuşiu pe 
margine. 

Dimensiunile la cari ajunge de obiceiu sunt cam de 25 — 30 cm.; excep- 
ţional însă, el poate creşte mult mai tare, chiar până la 2 kgr. 

Distribiiţiunea. Cosacul trăeşte mai cu seamă în Dunăre şi în toate bălţile 
ei până la mare. In râuri se rătăceşte numai în partea lor inferioară pentru 
a intra în bălţile lor de inundaţie. 

Biologia. In această privinţă el se aseamănă mult cu Plătica. El este 
un peşte de baltă căruia îi place nămolul şi stuful. Primăvara intră prin 
bălţi încă de prin Fevruarie, se hrăneşte cu animale mici, crustacee, larve 
de insecte, vegetale, etc. Epoca sa de reproducţie e foarte timpurie şi cade 
de obiceiu în a doua jumătate a lunii lui Martie întârziindu-se câte odată 
până la începutul lui Aprilie. Temperatura apei care-i convine mai mult 
pentru reproducţie este între 8° şi 12°. 

Întrebuinţarea. Cosacul este un peşte foarte căutat de poporul nostru şi 
se consumă la ţară sărat la butoaie în cantităţi foarte mari. El însă nu este 
in atât de mari cantităţi în apele noastre pe cât se consumă în ţară şi de 
aceea se importă mult din Rusia dela gurile Donului şi Niprului. In bălţile 
din delta Dunării se scoate câte cel mult 6 — -8.000 kgr. anual, iar în băl- 
ţile din susul Dunării cantitatea nu e mai mare. 

Pescuitul cosacului se face cu năvoadele şi vârşele în tot timpul anului. 

Nume populare. Numele său general, atât la pescarii români cât şi 
chiar la Lipoveni şi Greci este Cosac. Pescarii români şi Turtucăenii 
deosebesc 2 feluri : Cosacul nemeş care este ceva mai mare, «mai ră- 
sărit», şi Cosacul caraghios care e ceva mai mic cu ochii mari. Ei mai 
zic la Cosacii de mărimea mijlocie : Cosâcuţă. Lipovenii mai numesc 
cosacu Ţopa. 

Bastarzi (?). După credinţa pescarilor, Cosacul se corceşte cu Batca şi 
dă un bastard care rămâne în totdeauna mai mic, acestuia îi zic ei Boţog. 
Descripţia urmează (vezi Abr. sapa. Pali). 



UI 



4. Sp. Abramis sapa Pali. 

Tab. XII. Fig. 59. 



Gura mică semi-inf erioar ă ; botul obfcus, gros şi rotunzi-t. 
Corpul de o înălţime mijlocie şi foarte comprimat lateral. 
Anala foarte lungă cu 38 — 45 radii moi; începe înainte de 
sfârşitul dorsalei. 

> 

Sinonime : 

Brama secunda foem. : Marsigli, 1. c, IV, tab. 17. 

Cyprinus sapa : Pali. Zoograph. III, pag. 328. 

Cyprinus clavetza: Gilldenstaedt, in Pali. Zoogr. III. 
Abramis schreibersii : Heckel, An. d. Wiener Mus. I, pag. 227, tab. 20, 
fig. 4. 

Abramis sapa: Nordnmnn, 1. c, pag. 506, tab. 21 (figura foarte bună). 
Heckel u. Kner, 1. c, pag. 115. Siebold, 1. c, pag. 131, Pancic, pag. 90. 
Kessler, Nachtrăge zur Ichtbyol., pag. 21; Ihtiolog. Arâlo-Caspi-pontica, 
pag. 262, No. 207. Gunther, Catalog. III, pag. 302, Grimm, 1. c, pag. 227. 
Bade, 1. c, pag. 155. 

Leuciscus sapa : Cuvier el Valenciennes, XVII, pag. 49. 

Această specie se aseamănă foarte mult cu Cosacul, atât prin forma ge- 
nerală a corpului care este aproape aceeaş, fiind aicea numai puţin mai 
comprimat lateral şi ceva mai înalt, cât şi prin lungimea analei care ajunge 
a avea chiar până la 45 de radii moi. De asemenea se aseamănă şi prin 
forma celorlalte aripioare şi în special a pectoralelor cari ajung şi aici 
până la baza ventralelor. Ea se deosebeşte însă de Cosac: prin forma ca- 
pului care este foarte scurt, cuprinzându-se mai bine de 6 ori în lungimea 
totală; prin forma botului care este scurt, obtus şi foarte bombat între 
ochi ; prin gura sa care este inferioară, falca de sus acoperind uşor pe cea 
de jos, prin ochii săi foarte mari, etc. Diametrul ochilor este egal cu 1 / 3 
din lungimea capului, distanţa preorbitară fiind mai mică decât diametrul 
ochilor, iar cea interorbitară aproximativ egală cu l 1 / 2 diametru. Tocmai 
prin aceste caractere însă — forma capului, botului, gurii şi ochilor — această 
specie se apropie foarte mult de genul Blicca. înălţimea corpului se cuprinde 
de 3y a ori în lungime. 

Oasele faringiene reprezenta o formă intermediară între oasele Plăticăi 
şi ale Morunasului, ele nu sunt nici asâ de subţiri si lungărete ca la Plătică, 

i î 7 i i ? O > 7 

dar nici aşa de scurte şi îndesate ca la Morunaş. , 

In privinţa celorlalte caractere specia aceasta se aseamănă aproape în 
totul cu Cosacul, numai că caudala este aicea cu mult mai lungă şi vârful 
ei inferior este cu mult mai lung decât la toate celelalte Abramide. 



148 

Coloratiunea este cu mult mai deschisă decât la Cosac, fiind chiar si 
pe spinare argintiu. Partea superioară a capului şi partea dorsală sunt albastre 
cenuşii, laturile argentii foarte vii. Aripioarele albe gălbii înconjurate de o 
margine neagră destul de largă. Ochii galbeni argintii cu o pată închisă 
pe Iris. 

Dimensiunile la cari ajunge sunt cu mult mai mici decât ale Cosacului. 
Exemplarele obişnuite ce le-am întâlnit aveau ca la vreo 25 cm. 

In privinţa biologiei, pescuitului, întrebuinţării, distribuţiei, etc, acest 
peşte se aseamănă în totul cu Cosacul, numai că este cu mult mai rar sau 
chiar foarte rar. 

După credinţa generală a pescarilor noştri, acest peşte nu este o specie 
deosebită ci o corcitură, şi anume corcitură de Cosac cu Batcă, despre 
care am amintit mai sus. Fără a putea să mă pronunţ încă asupra acestei 
chestiuni, înclin şi eu a mă îndoi de existenţa ei ca specie, deşi a fost 
descrisă şi recunoscută până acum de naturalişti atât de distinşi ca Pallas, 
Heckel, Nordmann, Siebold, Kcssler, etc. 

In tot cazul comparând capul ei cu capul Batcăi — Blicca Bjorkna — - 
vedem o asemănare frapantă. Numărul mai mare de radii la anală, pe 
care se zice că l-ar avea, nu are nici o importanţă, deoarece am găsit 
foarte multe exemplare tipice de Abr. ballerus cu 45 de radii moi în anală. 

De asemenea faptul că găsim numai un număr mic de exemplare şi 
acestea izolate, ar putea fi iarăş o dovadă că avem a face numai cu un 
bastard. Rămâne dar ca experienţa cu fecundaţiunea artificială să ne dove- 
dească în urmă cu siguranţă adevărul. 

Nume populare. Acest peşte nu are nume proprii populare. I se zice 
uneori Cosac cu botul turtit, sau Cosac corcit cu Batcă, etc, iar Tur- 
tucăenii îi zic Boţog, fiindcă rămâne mic. Lipovenii îi zic ca la toţi Cosacii 
şi Ţopa. 



Abramis bramaX Leuciscus rutilus Sieb. Bastazd. 

(Gen. Abramidopsis Siebold.) 
Tab. XII. Fig. 60 a. b. 



Sinonime : 

Cyprinus buggenhagii: Bloch, 1. c, tab. 95. 

Abramis leuckartii: Heckel, Annal. d. Wiener Museums I, p. 229, tab. 
20, fig. 5. Nordmann, 1. c, p. 508. Cuvier el Valenciennes, XVII, p. 59. 
Bielz, Fische Siebenbiirgens, p. 11. KessJer, Zur Ichthyologie, p. 46; Nach- 
trăge zur Ichthyolog., v p. 22. Heckel u. Kner, 1. c, p. 117. See'.ey, p. 221. 
Warpachowslii, Peştii din apele Rusiei europene, pag. 125., Fig. 64. 

Leuciscus buggenhagii : Cuvier et Valenciennes, XVII, p. 53. 



149 

Abramidopsis Leuckartii : Siebokl, 1. c, p. 134. Kessler, Ihtiologia 
Aralo-Caspi-pontică, p. 264, No. 212. Grimm, 1. c, No. 232. 

Hybrid between Abramis brama and Leuciscus rutilus: Gunther, Ca- 
talogue VII, p. 214. 

După cum se vede din lista sinonimiilor, acest peşte a fost mult timp con- 
siderat ca o specie aparte şi abia în urma studiilor lui Siebold a fost re- 
cunosculă adevărată sa natură de bastard. E destul de curios aceasta, 
căci pescarii noştri îl cunosc cu toţii foarte bine şi nici nu-i dau alt 
nume decât «Plătică corcită cu Babuşcă». 

Caracterele principale ale acestei forme sunt : Corpul este lungăreţ şi 
de o înălţime mediocră, înălţimea sa maximă fiind cuprinsă de 3 Va or ' m 
lungimea totală, iar grosimea sa aproape de 3 ori în înălţime. Capul este 
aproape atât de lung cât înalt şi lungimea sa intră aproape de 5V 2 ori în 
lungimea totală. Gura este terminală şi oblică ca la A. ballerus ; ea este 
îngustă, încât colţurile ei nu ajung până sub nări, botul este obtus. Dinţii 
faringieni sunt pe câte o singură serie şi anume în dreapta 5 şi în stânga 
5 sau câte odată 6. Coroanele lor sunt lateral comprimate şi oblice. Su- 
prafeţele lor de masticaţiune au o brăzdătură în mijloc, iar înaintea vâr- 
fului lor câte o crestătură. Ochiul este relativ mic, diametrul său având 
cam Vi din lungimea capului; distanţa preorbitală este de un diametru, iar 
cea interorbitală egală cu l 1 / 2 diametru a ochiului. 

Solzii sunt ceva mai mari ca la Plătică şi au pe suprafaţa lor câteva 
striuri radiare. Pe linia dorsală el nu mai lasă o cărare liberă, ci o acoper 
complet cu solzi impari suprapuşi unul peste altul ; de asemenea pe por- 
ţiunea ventrală dintre aripioarele ventrale şi anus se formează o muche 
ascuţită acoperită cu solzi. Prin aceste 2 caractere acest peşte se înde- 
părtează cu totul de Abramis apropiindu-se de Leuciscus. Linia laterală 
este bine pronunţată, mergând mai mult pe sub jumătatea corpului apropo 
paralelă cu linia ventrală. 

Şi aripioarele sunt foarte caracteristice, formând o transiţie între ambele 
genuri; Aripioara dorsală este trunchiată oblic, formând un unghiu ascuţit, 
anala însă are o bază cu mult mai scurtă ca la toate abramidele fiind 
compusă din 15 — 18 radii moi şi începe exact sub ultimul radiu al dorsalei; 
baza ei e numai cu puţin mai lungă ca înălţimea. Caudala de asemenea 
e caracteristică, căci vârful său inferior este numai foarte puţin mai lung 
sau aproape egal cu cel superior, deci e cu mult mai scurt decât la toate 
Abramidele. 

D3/10, Pl/5, V2/8, A3/15— 18, C19, L. lat 45—54, L tr. ^4^. 

Coloarea este pe cap şi pe spinare albastru-verzuie, pe laturi argintie, 
aripioarele albicioase, liind însă mai toate afară de pectorale şi ventrale 
(câte odată şi aceste) cu marginile înnegrite. 

Dimensiunile obişnuite sunt cam de 25 cm. Trăeşte în Dunăre şi mai 
cu seamă în bălţile şi jepcile ei. 

Nume populare. Plătică corcită cu Roşioară sau Plătică corcită cu 
Babuscă. 



150 



8 Gen. Biicca. Heckei. 



Dorsala trunchiată oblic dinainte înapoi şi are baza scurtă. Anala 
cu baza foarte lungă. Cauclala bifurcată adânc, cu vârful inferior mai 
scurt decât cel superior. Solzii bine fixaţi de o mărime mediocră. Corpid 
foarte comprimat lateral. Pe muchea spinării între cap si începutul 
dorsalei solzii lasă o cărare mediană, liberă care e mărginită de am- 
bele părţi cu solzi mai mici. Pântecele pe distanţa dintre inserţiunea 
ventralelor şi deschiderea anală foarte comprimat lateral formând o 
muche ascuţită neacoperită cu solzi. Gura cu buze subţiri şi fără mus- 
tăţi. Dinţii faringieni aşezaţi pe câte o singură serie după formula 
2.5—5.2 'sau 3.5—5.3, 



1 sp. Biicca bjorkna. L. Batca. 

Tab. XII. Fig. 61, 



Gura semi- inferio ară, botul turtit; corpul înalt şi foarte com- 
primat pe laturi. Anala cu 19 — 24 radii moi, începe sub ulti- 
mul radiu al dorsalei. Pectoralele, ventralele si anala cu 
baza rosietică. 



Sinonime: 

Cyprinus bjorkna: Linne, Syst. nat., pag. 532. 

Cyprinus biicca: Bloch, 1. c, I; pag. 65. Tab. 10. Gmelin, Reis, etc. 

Cyprinus laskyr: Pallas, Zoographia III, pag. 326. Guldenstaedt (după 
Pallas. 

Cyprinus ballerus: Meidinger, 1. c, tab. 7. 

Abramis biicca: Ciwier, Regne Anim. Nordmann, 1. c, pag. 504, Tab. 22: 
Fig. 1. Kessler, Zur Ichthyol, pag. 47; Naclitrăge, etc, pag. 43. Giinther, 
Calalogue, VII, pag. 306. Ileincke u. Mobius, Fische der Ostsee, pag. 24 
şi 118, No. 79. 

Abramis laskyr: Nordmann (var. b — Cupriuus Laskyr. Giild.), 1. c, 
pag. 504, tab. 22 fîg. 1. 

Leuciscus biicca: Cuv. et Val., XVII, pag. 120. 

Biicca argyroleuca: HecJcel şi Heckei u. Kner, 1. c, pag. 31. 



151 

Blicca laskyr: Heckel u. Kner, pag. 123. 

Bliccabjorkna: Siebold, 1. c, pag. 138. Bcnecke, Fische v. Ost- u. West- 
Preussen, pag. 123. Kessler, Ihtiol. Aralo-Caspi-pontică, pag. 263, No. 
211. Grimm, 1. a, No. 231. Sabannjeef, 1. c, II, pag. 205. Warpachowski, 
1. a, pag. 127. 

Br3, D3/8, Pl/14— 16, V2/8, A3/19 — 24, C4/19/4 L. lat. 45 — 49, 
L. tr. £?. 

Această specie se aseamănă în forma sa exterioară foarte mult cu Plă- 
tica, aşa că dela prima vedere ne e greu s'o deosebim de ea ; abia exa- 
minând de aproape botul şi aripioara anală putem să le deosebim şi tot 
încă formele extreme ne pot înşela. Numai prin examinarea dinţilor farin- 
gieni putem să le determinăm cu siguranţă. Ca mijloc uşor de a le re- 
cunoaşte după exterior servesc aripioarele pereche şi anala, dar mai cu 
seamă ventralele, cari aici sunt puţin colorate în roşu la baza lor, pe când 
la Plătică sunt mai mult vinete. 

Corpul este foarte comprimat lateral, înălţimea sa se cuprinde de 3 ori 
în lungimea totală, iar lăţimea sa de 3 ori în înălţime. Capul este mic 
şi se cuprinde între 5 Va' — 6 ori în lungimea totală. Gura care este semi-in- 
ferioară e foarte mică şi capetele ei ajung înapoi abia până sub narine. 
Ochii sunt mari şi diametrul lor e egal cu l / 3 din lungimea capului. Dis- 
tanţa preorbitală e ceva mai mare decât 1 / 2 din diametrul lor, iar cea 
interorbitală cam de l 1 / 2 ori acest diametru. Narinele sunt duble, cea an- 
terioară fiind cu mult mai largă şi rotundă decât cea posterioară care e 
eliptică. Ele sunt mai apropiate de ochi decât de vârful botului. Oasele 
faringiene sunt groase, iar dinţii faringieni sunt pe 2 rânduri; cei mai 
mari, interni, sunt tăiaţi oblic având o suprafaţă de masticaţiune sulcată, 
iar vârfurile ascuţite şi cârligate. 

Solzii şi linia laterală se aseamănă în totul ca la Plătică. Ei lasă pe 
linia dorsală între aripioară şi cap o cărare fără solzi, iar pe linia ven- 
trală, între ventrale şi anus, alta goală, însă acoperită de solzii de pe 
de lături, cari o fac invizibilă. 

Aripioara dorsală începe la mijlocul corpului şi e, ca şi la Abramis, 
trunchiata foarte oblic, aşâ că are vârful foarte ascuţit. înălţimea ei este 
variabilă precum şi a celorlalte aripioare, din care cauză tocmai s'a cre- 
zut că sunt mai multe specii. Pectoralele nu ajung până la inserţiunea 
ventralelor, iar ventralele încep cu mult înaintea începutului dorsalei. A- 
nala începe sub capătul posterior al dorsalei; ea este compusă de obiceiu 
din 19 — 23 radii moi, se găsesc însă exemplare cari au chiar şi 24. Cau- 
dala este adânc bifurcată, iar vârful său inferior este ceva mai lung de- 
cât cel superior. 

Coloraţiunea. Spinarea şi partea superioară a capului este verde-al- 
băstrie închisă, bătând în cafeniu, laturile sunt argintii, bătând puţin în 
albastru. Câte odată se găsesc exemplare cu totul roşietece. Aripioarele 
dorsală şi caudală sunt vinete, anala mai deschisă şi numai pe margine 
şi la vârf vânătă închisă, pectoralele şi mai cu seamă ventralele cu baza 
roşie, iar la mărgini albe gălbii. Irisul este argintiu, deasupra cu o pată 
mai închisă. 



152 

Dimensiunile la cari ajunge de obiceiu sunt între 20 până la 25 cm. 
lungime. 

Varietăţi. După cum se vede din lista sinonimelor, s'a crezut înainte 
că în apele Europei trăesc mai multe specii de Blicca ; încă Pallas şi 
Gulâenstaedt deosebiau 2 specii, iar în urmă Ncrdnuinn şi apoi Heckel 
si Kner au descris două specii din apele Rusiei Sudice (Blicca argyro- 
leuca şi Blicca laskyr Heckel, sau Abrammis blicca şi A. blicca var. las- 
kyr Nordmann). Este meritul lui Kessler şi apoi al lui Siebold de a fi 
arătat că aceste 2 forme nu sunt specii diferite, nici măcar varietăţi 
constante, ci numai formele extreme de variaţiune ale unei singure specii ; 
ca şi la Platică şi aici înălţimea corpului variind foarte mult şi tot ase- 
menea şi lungimea sau înălţimea diferitelor aripioare. 

Distrihutiunea. Batca trăeste în Dunăre cu toate bălţile ei si mai cu 
seamă în jepci. De asemenea ea se găseşte în regiunea inferioară a râu- 
rilor şi în băltoacele cari le formează acestea. 

Biologia. Batca preferă mai cu seamă apa stătătoare şi în special băl- 
ţile Dunării. In jepcile cele mai mici, cari în timpul verii se usucă, ea 
se găseşte în totdeauna în mare abundenţă. In timpul iernii ea trăeşte la 
adânc, însă primăvara se adună în cârduri mari şi se duce la apă mică 
spre a-şi lepăda icrele pe plantele acuatice. Ea se hrăneşte cu viermi, 
insecte şi vegetale. Epoca lor de reproducţie este de obiceiu odată cu a 
Crapului. La bătaie ele fac un sgomot mare în apă, aşâ că se aud dela 
distanţă. Ouăle sunt cam de 2 mm. diametru şi femelele bătrâne leapădă 
cam la vreo 100.000 de boabe. Ele sunt foarte tenace şi ajung foarte de 
timpuriu la maturitate, aşâ că adeseori se văd exemplare de câte 10 — 12 
cm. lungime, cu icre mature în ele. Din această cauză tocmai ele sunt 
atât de uşor expuse la degenerare şi de aceea au dat de atâtea ori loc 
la creaţiunea de nouă specii. 

Întrebuinţarea. Batca este un fel de peşte foarte ordinar, totuş clin 
cauza cantităţilor enorme în cari se găseşte în apele noastre, are o mare 
însemnătate comercială. Ea se sărează în butoaie împreună cu alte Abra- 
mide şi se vinde pentru populaţiunea rurală. Exemplarele mici se sărează 
împreună cu puii de Cosac şi de Plătica mică şi se aduc în comerţ sub 
numele de Albitură. 

Părăsiţi. Intre părăsiţii acestei specii sunt foarte frecuenţi Ligulele (Li- 
gula monograma), cari parasitează în cavitatea viscerală. Ele se îmmulţesc 
câte odată aşâ de mult, încât crapă burta peştelui şi părăsitul este pe jumătate 
afară printre muşchii dislocaţi. Exemplare mici cu părăsiţi în ele se cu- 
nosc dela distanţă, căci înoată foarte repede, ieşind cu spinarea afară din apă. 

Nume populare. Numele mai general la Români este Batca, se mai 
numeşte însă şi Corbaiică, Corpancă, Corpănică, Corpacă, Bătculiţă. 
Exemplarele mici se numesc Frunza plopului. Iar sărate şi amestecate 
cu alte specii de Abramis li se zice în comerţ Albitură. Lipovenii le 
mai numesc si Guşter sau Laskir. 

Pescuitul. Se prinde cu nevoadele, voloacele şi cu tot felul de plaşi 
precum şi cu vârşele şi coteţele. 

Bastarzi. Această specie se curceşte cu Abramis brama şi cu Leu- 
ciscus rutilus, sau cu Scardinius erythroplialmus. 



153 



a) Blicca bjorkna X Leuciscus rutilus Siebold. (Bastazd). 

(Gen. Blicopsis Siebold) 

Sinonime : 

Abramis abramo-rutilus : HoJandre, Faune du depart. de la Moselle, 
pag. 246. 

Abramis buggenhagii : Selys-Longchamps, Jchthyolog. Faune Belge, 
pag. 216. 

Blicopsis abramorutilus : Siebold (o parte), pag. 142. Kessler, pag. 264, 
No. 218. Grimm, 1. c., No. 233. JăcJcel, Abhandl. der Zoolog. -mineralog. 
Vereins Regensburg 1864 — 1865. GihntJwr, Cat. VII, pag. 215. 

Br. 3. D 3/8, P 1/15, V 2/8, A 3/14—18, C 4/19/4, L. lat. 43—46; 
L tr. *=1°. 

4 

Acest bastard care a fost găsit în apele Belgiei, Holandei şi Germaniei, 
a fost mai întâia considerat ca o specie aparte. Abia Siebold în urma 
unui studiu comparativ a numeroase exemplare a putut descoperi adevă- 
rata sa natură. Şi în apele noastre şi în special în bălţile Dunării l-am 
găsit într'un număr foarte mare de exemplare, aşa că am avut ocaziunea 
de a-1 studia mai de aproape. El e cunoscut foarte bine şi de pescarii noştri 
cari îl numesc «Corcitură de Batcă cu Bablişcă». 

In forma sa generală se aseamănă foarte mult cu bastardul descris mai 
sus, pe care îl formează Plătica cu Babuşca şi cu acel dintre Batcă şi Ro- 
şioară, care va fi descrisă în urmă. Cu acest din urmă e atât de asemă- 
nător, încât chiar Siebold i-a confundat între ei şi abia Jăckel şi în urmă 
Gunlher i-a deosebit unul de altul. 

După forma generală a corpului, el are aparenţa unui Leuciscus cu spi- 
narea înaltă. înălţimea corpului său se cuprinde 2 3 / 4 ori în lungimea cor- 
pului (fără caudală). De Leuciscus el se deosebeşte mai cu seamă prin ur- 
mătoarele caractere : 

1. Prin înălţimea corpului ; 

2. Prin forma botului şi a gurii. Botul aici este umflat şi turtit, iar 
gura terminală şi oblică ; 

3. Prin forma ochiului care aici este cu mult mai mare ; 

4. Prin aripioara anală care aici are baza lungă cu 14 — 18 radii moi; 

5. Mai cu seamă însă se deosebeşte prin dinţii faringieni cari aici sunt 
aşezaţi pe 2 serii după formula 2.5 — 5.2 sau 3.5 — 5 3. De altfel dinţii 
variază foarte mult apropiindu-se mai mult de o specie sau de alta ; aşâ 
întâlnim adeseori exemplare cu 3.5 — 5 2. sau cu 2.5 — 5 3. si chiar al- 
tele numai cu 5 — 5 sau 6 — 5. 

De Blica acest bastard se deosebeşte mai cu seamă : 

1. Prin forma corpului; 

2. Prin baza mai scurtă a analei care la Blica are între 19 — 21 ra- 
dii moi ; 



154 

3. Prin forma oaselor faritigiene şi a dinţilor. Oasele faringeine sunt 
aicea cu mult mai lungi şi mai subţiri, iar dinţii faringieni, cari au co- 
roanele trunchiate oblic şi o brăzdătură simplă, sunt de mai multe ori 
crestaţi pe lăture şi se termină cârligaţi ; 

4. Prin dimensiunile solzilor cari aici sunt puţin mai mari ; 

5. Prin lipsa unei cărări mediane neacoperite cu solzi pe linia dorsală 
anterioară. Această cărare, care e atât de caracteristică pentru genul Blica 
şi toate abramidele, lipseşte aici şi muchea spinării e acoperită cu un rând 
de solzi carinaţi la mijloc, cari se acoper unii pe alţii ca ţiglele de pe 
o casă ; 

6. Prin carena pe care o formează solzii pe muchea ventrală între in- 
serţiunea aripioarelor ventrale şi deschiderea anală ; 

7. Prin forma caudalei care are cele 2 vârfuri ascuţite şi aproape egale 
între ele. 

Coloraţiunea. Spinarea este verde măslinie, laturile argintii sau aurii 
cu luciu metalic. Aripioarele cenuşii. Pectoralele, ventralele şi anala cu baza 
rosietică. 

Dimensiunile la cari ajunge acest bastard sunt cam acele ale Babuşcăi 
cu care este adeseori confundat. 

Este răspândit în toate bălţile Dunării. 

Nume populare. Un nume special nu are. Pescarii ii zic Corcitură de 
Bat că cu Babuscă. 



b) Blicca bjorkna X Scardinius erythrophtalanus Jackel (Bastaid). 

(Gen. Bliccopsis Siebold.) 

Sinonime : 

Bliccopsis abramorutilus : Siebold (o parte), 1. c, pag. 142. 

Bliccopsis erythrophthalmoides : Jackel, Abhandlungen des Zoologisch.- 
Miner. Vereins. Regensburg 1864 — 65. 

Hybrid between Leuciscus erythrophthalmus and Abramis blicca: 
Gunther. Catal. VII, pag. 233. 

Acest bastard se aseamănă atât de mult cu cel precedent, încât Siebold 
i-a confundat împreună şi descripţia dată este făcută după exemplare apar- 
ţinând ambelor forme. Abia în urmă Jackel 1-a descris ca o formă aparte. 

Br. 3. D 3/8, P 1/15, V 2/8, A 3/14—18, C 4/19/4, L. lat. 42—44, 
L tr. 2=5.. 

El se deosebeşte de forma precedentă, mai cu seamă prin corpul său 
care este mai puţin înalt şi prin solzii săi cari sunt ceva mai mari. înăl- 
ţimea maximă a corpului se cuprinde de 2 l / 3 — la exemplarele tinere de 
2 2 / 3 — în lungimea corpului fără caudală. 



155 

Gura este terminală, botul scurt şi turtit. Dinţii faringieni, a căror con- 
strucţie este ca şi la forma precedentă, sunt aşezaţi pe două serii după 
formula 2. 5 — 5. 2 sau 3. 5 — 5. 3 sau 3. 5 — 5. 2, etc. 

Partea anterioară a liniei dorsale mediane nu formează o muche, ci e 
rotunzită şi acoperită cu solzi cari se acoper unul pe altul ca ţiglele de 
pe acoperământul unei case. Partea ventrală cuprinsă între aripioarele 
ventrale şi deschiderea anală este puternic comprimată formând o muche 
ascuţită; solzii însă nu se întind peste ea. Anala este cu 14 — 18 radii moi. 

Celelalte caractere sunt asemănătoare cu ale formei precedente. Colora- 
ţiunea de asemenea, numai că ventralele, pectoralele şi anala sunt cu mult 
mai intensiv colorate în roşu. 

Se găseşte foarte des în bălţile Dunării. 

Numele popular este Batcă corcită cu Roşioară. 



IX. Gen. Pelecus Agassiz. 

(Mem, soc. nat. Neuchat. I, 1835). 



Corpul lungareţ, foarte comprimat lateral. Gura superioară, fără 
mustăţi. Solzi relativ mici si caduci. Pectoralele foarte lungi, dorsala 
cu baza foarte scurtă, anala cu baza lungă. Linia laterală descrie mai 
multe curbe undulate. Dinţii faringieni pe 2 serii după formula 2. 5 — 2.5. 



1 sp. Pelecus cultratus. Lin. Sabiia. 

Tab. XII. Fig. 62. 

Deschiderea bucală aproape verticală. Dinţii faringieni 
cari au coroana lateral comprimată şi dinţată ca un ferăstrău, 
se termină cu un vârf cârligat. Corpul jos. Linia dorsală 
aproape dreaptă, orizontală, linia ventrală convexă formând 
o muche ascuţită. Dorsala cu baza scurtă şi împinsă înapoi 
până peste începutul analei. Pectoralele fo arte lungi şi ascu- 
ţite. Anala cu 26 până la 2 9 radii moi bifurcate. 

Sinonime : 

Sarachi congener: Marsigli, l. c, IV, pag. 23, Tab. 8. 
Cyprinus cultratus: Linne, Syst. Nat. I, pag. 531. Bloch, Oek. Naturg. 
d, Fische Deutschl. I, pag. 255, Tab. 37. Pallas, Zoographia, etc. III, pag. 



156 

331. Reisinger, Pisc. Ilungar, pag. 79. Meidinger, Icon. pisc. Auslr., tab. 25. 

Cyprinus clupeoides: Bloch, Tab. 402, fîg. 2. 

Cheia cultrata: Cuvier, Regne animal. 

Luciscus cultratus: Valenciennes (în Cuvier el Valemiennes, 1. c, XVII, 
pag. 330). 

Pelecus cultratus: Agassiz, mera, d. 1. soc. se. nat. Neuchatel I, 1835, 
pag. 39. Nordmann, Faune pontique, pag. 502, Tab. 24, fig. 1. Kessler, 
Zur Ichthyologie, ele, pag. 40; Nachtrage zur Ichthyologie, pag. 21; lh- 
tiologia Aralo-Caspi-pontica, pag. 269, No. 232. Heckel u. Kner, 1. c, pag. 
126. Siebold, 1. c, pag. 152. GiXnther, Catalogue VII, pag. 330. Grimm, 
1. c, pag. 205, No. 247. SeeJey, 1. c, pag. 243. Bade, 1. c, pag. 175. 
Sabannejeff, Peştii Rusiei, voi. II, pag. 417. WarpachowsM, 1. c , pag. 135. 

Br 3, I) 2—3/7—8, P 1/15-16, V 2/7, A 3/26—29, C 4/19/4, L. lat 
100—115, Ltr. ££ 

Acest joeşte, foarte uşor de recunoscut prin forma sa cu totul particu- 
lară, se aseamănă întru câtva cu scrumbiile şi în special cu Rusacul sau 
cu Rizeafca. In adevăr corpul său foarte comprimat lateral, linia ven- 
trală convexă şi ascuţită, solzii săi caduci, proeminenţa de pe falca inferi- 
oară, etc. ne aduc mult aminte de corpul Heringilor. Din această cauză 
tocmai unii din vechii naturalişfci le clasificau chiar între Clupeide. 

Descrierea. Corpul său este foarte puţin înalt, lungăreţ şi comprimat pe 
laturi. înălţimea sa maximă este puţin în urma inserţiunii ventralelor şi este 
egală cu aproape l / b din lungimea sa totală, iar lăţimea este aproape egală cu 
î / 3 din înălţime. Spinarea care este rotunzită este aproape o linie dreaptă 
orizontală, linia ventrală din contră este convexă şi formează o muche 
foarte ascuţită. Această muche însă nu este tare ca la Clupeide, căci nu 
este formată ca acolo de solzi carinaţi cu vârfuri ascuţite, ci numai din 
alăturarea marginii solzilor de pe ambele laturi ale corpului. Aceştia se 
înclină astfel, încât formează unii cu alţii un unghiu foarte ascuţit şi nu 
sunt separaţi între ei decât numai prin pielea subţire în care sunt prinşi. 

Capul este mic având o lungime laterală egală cu l / 5 CHn lungimea to- 
tală. Lungimea sa măsurată însă pe linia dorsală este cu mult mai mică, 
deoarece musculatura spinării se întinde şi peste capsula cranială până 
deasupra ochiului. Ochii sunt relativ mari, diametrul lor cuprinzându-se 
de 3 1 / 2 ori în lungimea capului; ei sunt apropiaţi atât de vârful botului 
cât şi între ei, aşâ că distanţa preorbitară este mai mică decât un diametru, 
iar cea interorbitară numai ceva mai mult decât jumătatea acestui diame- 
tru. Narinele sunt largi şi duble şi aşezate mai aproape de marginea ochiului 
decât de vârful botului. 

Gura este mică şi superioară ; buzele sunt înguste şi subţiri şi numai 
la capete cărnoase. Falca inferioară se urcă în sus aproape verticală, aşâ 
că pe toată lungimea sa ea este înaintea fălcii superioare. La mijlocul 
fălcii inferioare este o proeminenţă — o îngroşare a bărbiei ca la Clupeide — 
care se potriveşte exact într'o scobitură din mijlocul fălcii superioare adică 
în osul intcrmaxilar. Oasele faringiene sunt lungi si subţiri, deasemenea si 
dinţii faringienii; aceştia sunt comprimaţi lateral, cu vârfurile cârligate şi 
cu marginea dinţată ca un ferăstrău. 






157 

Solzii sunt cicloizi, foarte subţiri, de o mărime moderată şi se deslipesc 
foarte uşor; ei acoper capul până deasupra ochiului şi aici sunt cu mult 
mai mici, iar pe laturile corpului mai mari. Linia laterală are o formă 
foarte caracteristică; ea porneşte în mod normal dela marginea operculelor, 
se scoboară apoi brusc în jos pe sub pectorale înconjurând originea lor, 
până ajunge aproape de linia ventrală; de aicea apoi porneşte înainte 
descriind mai multe curbe undulate pe jumătatea de jos a corpului, până 
ajunge de se termină la jumătatea inserţiunii caudalei. 

Porii cefalici sunt mai cu seamă vizibili pe falca inferioară, mai puţin 
însă pe inelul suborbitar care este foarte îngust. 

Aripioara ventrală este foarte mult împinsă la partea posterioară a cor- 
pului; baza ei este foarte scurtă fiind egală abia cu 1 / 3 din înălţimea ei. 
Ea este trunchiată foarte oblic, aşâ că formează un vârf ascuţit. Anala 
este cu baza foarte lungă având 26 — 29 radii moi bifurcate; ea incepe 
ceva înaintea începutului dorsalei. Pectoralele sunt foarte lungi şi ascu- 
ţite având forma unor iatagane, ele nu ajung însă până la inserţiunea 
ventralelor. Ventralele sunt mici, ele încep aproape sub jumătatea corpului 
şi culcate ajung până aproape de deschiderea anală. Caudala este adânc 
bifurcată şi lobul ei inferior este mai lung decât cel superior. 

Coloraţi unea. Partea dorsală a corpului este albastră (coloarea oţelului 
oxidat) sau verde albăstrie cu un luciu viu metalic; lăturile sunt argintii, 
foarte strălucitoare, bătând câte odată foarte puţin în roşu trandafiriu. Pec- 
toralele, dorsala şi caudala sunt cenuşii, pectoralele şi ventralele albe găl- 
bii, bătând puţin în roşu. Irisul argintiu sau puţin auriu. 

Dimensiunile. Sabiţa ajunge în apele noastre la dimensiuni mari până 
la 40 şi chiar 50 cm. lungime şi la o greutate de peste un kgr. ; aceste 
exemplare însă sunt rare, exemplarele obişnuite au cam 30 — 35 cm. şi o 
greutate de 1 / 2 kgr. 

Biologia şi Distribuţiunea. Sabiţa este un peşte de Dunăre şi de apă 
sălcie. Ea se pescueşte în mari cantităţi în Dunăre cu toate bălţile ei cât 
şi la mare în faţa gurilor Dunării. Ea intră primăvara prin bălţi numai 
pentru a-şi depune icrele şi îndată ce simte că apele sunt în scădere, 
pleacă. Deoarece corpul ei e foarte îngust şi lătăreţ, ea se strecoară 
printre nuielele gardurilor şi fuge. Ea se hrăneşte cu iarbă, viermişori, 
crustacee, etc. 

Epoca ei de reproducţie este prin Aprilie şi Maiu, odată cu Abramidele. 
Ea depune icrele la apă mică pe buruenile din bălţi. Nu păzeşte ouăle, ci 
îndată ce simte scăderea apelor pleacă. O femelă depune cam la 100.000 
de boabe de icre. 

întrebuinţarea. Sabiţa se consumă mai mult sărată. Proaspătă se mă- 
nâncă numai primăvara când carnea ei este mai gustoasă şi mai grasă. 
Ea se sărează foarte mult şi se pune la butoaie ca Cosacul. Este un peşte 
foarte ieftin şi din această cauză e foarte căutată de populaţi unea de- 
la sate. 

Producţiunea bălţilor din susul Dunării e destul de mare; la bălţile din 
delta Dunării însă producţia e cu mult mai mică şi avem anual o canti- 
tate de 2—3.000 kgr. 



158 

Numele populare sunt : Sabiţă, Saghiţâ, Săbioară, Săbicioarâ, Sâ- 
biiţă. Lipovenii din Dobrogea o numesc Cihon, pescarii greci Spatop- 
saro, iar Turcii Colaci balâc. 

Pescuitul. Se prinde vara la Leasă, iar toamna şi iarna cu Nevoadele. 
Cade însă şi în alte plăşi cari pescuesc mai mult la suprafaţa apei. 



X. Gen. Alburnus Heckel. 



Corpul lungăreţ, comprimat lateral cu linia laterală joasă. Solzii 
caduci argintii şi foarte lucioşi. Gura superioară, cu buze subţiri şi 
fără mustăţi. Pe mijlocul fălcii inferioare o proeminenţă care se po- 
triveşte exact într'o scobitură din mijlocul fălcii superioare. Dinţii fa- 
ringieni pe 2 serii după formula 2. 5 — 5. 2 (sau excepţional 2. 5 — 4. 2), 
cu vârfuri cârligate. Dorsala cu baza scurtă, anala cu baza lungă, cel 
puţin cu 12 radii moi. Linia ventrală între aripioarele ventrale şi 
deschiderea anală formează o muche ascuţită. 



1 sp. Alburnus lucidus Heck. Obleiul. 

Tab. XII. Fig'. G3. 



Corpul lungăreţ, gura oblică cu descinderea îndreptată 
în sus. Falca inferioară puţin îngroşată la mijloc şi ieşind 
ceva în afară. Dinţii f a r i n g i e n i d i n s e r i a internă cu mai 
multe crestături pe ei. Anala cu 16 — -20 radii moi bifur- 
cate, începe ceva înaintea sfârşitului dorsalei. Pe linia la- 
terală 4 5 — 50 solzi. 



Sinonime: 

Phoxinus secundus: Marsigli, Tom. IV, tab. 18, fig. 3. 

Cyprinus alburnus: Lin., Syst. nat. I, pag. 531. Bvch, 1. c, I, pag. 54, 
tab. 68, fig. 4. Pallas, Zoograph. Rosso-Asiat. III, pag. 321. Meidinger, 
Icon. Pisc, tab. 30. Reisinger, Spec. Ichthyol. Hungar. 

Leuciscus alburnus: Cuvier et Valencienncs, XVII, pag. 272. 

Aspius ochrodon: Fitzinger, Prodrom. Faunae Austriae. 

Aspius alburnoides: Selys-Longchamps, 1. c, pag. 214. 



159 

Aspius alburnus: Agassiz, 1. c, pag. 38. Nordmann, 1. o., pag. 154. Kess- 
ler, Zur Ichthyologie, etc, pag. 39 ; Nachtrăge zur Ichthyologie, etc, 
pag. 28. Bade, 1. a, pag. 167. 

Alburnus lucidus: Heckelu. Kner, 1. o., pag. 131. Siebold, I. c, pag. 154. 
Kessler, Ichlhyolog. AraloCaspi-pontica, pag. 266, No. 217. Grimm, I. c, 
No. 237. Gilnther, Catalogue VII, pag. 312. Seeley, 1. c, pag. 232. Sa- 
bannejeff, 1. c, pag. 392, Warpachowski. 

Alburnus breviceps : Heckel u. Kner, 1. c, pag. 134. 

Br. 3 D 1/8, P 1/14—16, V 2/8, A 3/16—20, C. 5/19/5, L lat 45—50, 

Acest peşte variază foarte mult atât în formele sale cât şi în colori ; 
din această cauză s'au şi descris mai multe specii şi varietăţi cari în 
urmă s'au dovedit toate că nu sunt decât reprezentanţi ai speciei Alburnus 
lucidus, fiind legaţi cu forma tipică prin tot felul de forme intermediare. 

Obleţul ordinar variază atât de mult, încât Siebold scrie: «pot afirma 
că acest peşte are în fiecare râu şi în fiecare lac o altă aparenţă». Ast- 
fel s'a dovedit că formele descrise ca specii aparte : Aspius alburnoides 
de către Selys Longchamps şi Alburnus breviceps de către Heckel, nu sunt 
decât simple varietăţi ale acestei specii. 

Şi în apele noastre această specie, care este foarte răspândită şi care 
trăeşte în medii foarte variate, variază foarte mult; descrierea scurtă dar 
pe care i-o dau aicea nu poate să iea decât media caracterelor pentru a 
se potrivi asupra tuturor exemplarelor examinate. 

Corpul este lungăreţ, înălţimea sa maximă cuprinzându-se de 4y 2 — 5 
ori în lungimea totală, iar lăţimea sa 2 i / i —B ori în înălţime. De altfel 
tocmai aceste dimensiuni variază foarte mult, căci găsim adeseori obleţi 
cu corpul lungăreţ şi mai îngust, iar alţii mai scurţi şi cu corpul mai înalt. 
Capul este mic şi lungimea sa laterală se cuprinde cel puţin de b 1 / 2 ori 
în lungimea totală a corpului. Ochiul este mare şi diametrul său intră cam 
de 372 or i in lungimea capului. Distanţa preorbitală este ceva mai mică 
sau cel mult egală cu un diametru, iar distanţa interorbitală ceva mai mare 
decât un diametru. Intre ochi şi vârful botului la egală distanţă se află 
narinele, cari sunt duble si relativ mari. 

Gura este semi-superioară, ea este foarte oblică şi se întinde înapoi până 
sub narine. Falca inferioară este umflată la mijloc având o proeminenţă 
care se potriveşte exact într'o scobitură dela mijlocul fălcii superioare, şi 
această proeminenţă variază însă, câte odată fiind foarte pronunţată, iar alte 
ori foarte mică. Dinţii faringieni sunt comprimaţi lateral, cei de pe linia 
internă sunt de mai multe ori crestaţi pe margine înaintea capătului lor, 
iar vârful le este cârligat şi ascuţit. 

Solzii sunt foarte moi şi se desprind uşor; ei sunt cicloizi şi au câteva stria- 
juri adiare foarte puţin pronunţate; mai cu seamă cei de pe laturile corpului 
au un luciu de argint foarte puternic. La partea ventrală între originea 
aripioarelor ventrale şi deschiderea anală, unde corpul este foarte comprimat, 
ei se alăturează de pe ambele părţi pentru a forma muchea ventrală care 
este foarte ascuţită, totuş ei nu traversează această muche. Linia laterală 
merge aproape paralel cu linia ventrală. Intre linia laterală şi originea 
ventralelor sunt 3 serii longitudinale de solzi. 



160 

Dorsala începe cu mult în urma ventralelor şi baza ei este mai scurtă 
decât înălţimea. Pectoralele nu ajung până la inserţiunea ventralelor şi 
acestea merg până în aproprierea deschiderii anale, fără însă a o ajunge. 
Anala este lungă, cu 16 — 20 radii moi, ea începe sub capătul posterior al 
dorsalei sau de cele mai multe ori chiar înaintea ei. Caudala este foarte 
adânc divizată; loburile ei sunt ascuţite la vârfuri si cel inferior e ceva 
mai lung. 

Coloraţiunea este şi ea variabilă; în genere partea dorsală bate în verde 
sau în albastru, iar lăturile sunt albe cu un luciu metalic întocmai ca ar- 
gintul. Dorsala şi caudala sunt puţin cenuşii, câte odată chiar cu marginea 
mai închisă, iar pectoralele, ventralele şi anala albe şi în epoca de re- 
producţie bătând în portocaliu. 

Dimensiunile. Lungimea obişnuită a Obleţilor din Dunăre este de 10 — 
14 cm., am găsit însă adeseori prin bălţile noastre exemplare trecând peste 
20 cm., cari la prima vedere se confundă cu Alburnus chalcoides. 

Distribiiţiunea. Obleţii sunt foarte răspândiţi în toate apele noastre; ei 
sunt foarte numeroşi în toată Dunărea cu bălţile ei, în lacurile litorale ca: 
Siutghiol, Mangalia, Taşaul, etc, în lacurile din interiorul terii ca Znagovul, 
etc. De asemenea se găsesc în toată regiunea inferioară a râurilor noastre 
suindu-se în Şiret d. ex. până în sus de gura Bistriţei. 

Biologia. Obleţul este un peşte atât de apă curgătoare cât şi de apă 
stătătoare ; ori unde însă el se ţine mai mult la suprafaţa apei şi nu 
arareori se vede jucându-se şi sărind din apă afară. El trăeşte în totdeauna 
în grupe mai mari şi e foarte urmărit de toţi peştii răpitori, mai cu seamă 
de Somn şi Ştiucă; Singurul său mijloc de apărare în contra acestor duş- 
mani este că sare afară din apă aruncându-se la oarecare distanţă, când e 
urmărit de ei, şi astfel îi pierd urma. El se hrăneşte cu Plancton, mici 
animale, crustacee, plante, etc. Pescarii zic despre el că-i plac balele som- 
nului şi de aceea când e un somn priponit de mal se văd în adevăr foarte 
mulţi obleţi în jurul său. De asemenea, după cum îmi comunică ă-\ dr. D. G. 
Ionescu — care a făcut diferite observaţiuni asupra biologiei somnului — pescarii 
zic că Obleţul ar mânca icrele somnului; nu am putut însă să verific această 
credinţă, dar ştiu că nu am găsit niciodată în stomahul Obleţului icrele vre- 
unui peşte. Epoca de reproducţie a Obleţului este cam odată cu a crapului. 
El intră de timpuriu în bălţile Dunării şi aşteaptă până apa se încălzeşte, 
apoi leapădă icrele la apă mică pe buruene. Când e prins în epoca de 
reproducţie, el caută să-şi lepede repede icrele înainte de a fi scos din apă 
afară; în Maiu 1903 prinzând cu chipcelul obleţi la gârla Ghimia dela Brateş 
şi vrând a examina un exemplar mi-a aruncat în palmă toate icrele cari 
curgeau repede ca dintr'o stropitoare. Puii Obleţului, cari se desvolta repede 
din ou, umblă în totdeauna în cârduri mari pe la suprafaţa apei. 

întrebuinţarea. Obleţul care în alte teri nu are nici o valoare, este la 
noi foarte apreciat şi se vinde cu preţuri foarte bune sub numele de Ţârâitori. 
El se prepară mai cu seamă în borş sau în saramură. La Tulcea se vând 
cam la vreo 2.000 klgr. anual. In alte teri şi mai cu seamă în Franţa, 
din solzii Obleţului se prepară o esenţă numită Essence d Orient, cu care 
se fabrică perlele artificiale. Luciul metalic argintiu al solzilor obleţilor 
fiind datorit unor plăci cristaline microscopice de o formă oblongă cu ca- 



161 

petele trunchiate oblic, solzii se pun în soluţie de amoniac care disolvă 
materia organică, însă nu atacă aceste mici plăci. Astfel lichidul obţinut 
este o emulsiune a acelor plăci în amoniac şi constitue acea esenţă. Pentru 
fabricarea a jumătate de kilogram de asemenea esenţă sunt, după Siebold, 
necesari 18 — 20.000 de obleţi. La noi în ţară, abia în anii din urmă s'a 
început această fabricaţiune şi e de sperat că în scurt timp va luă o în- 
tindere foarte mare, deoarece condiţiunile sunt foarte favorabile. Astăzi 
2 fabrici de perle din Germaniea şi-au trimis lucrătorii lor în delta Du- 
nării pentru a le fabrică esenţa de solzi. 

Obleţii se mai întrebuinţează foarte mult ca nadă la undiţe sau mai 
cu seamă se pun vii la Vislle, căci ei fiind foarte strălucitori atrag în tot- 
deauna peştii răpitori. 

Pescuitul. La Dunăre se face mai cu seamă cu Ch'pcelul sau Gârli- 
onţul, iar la unele bălţi şi în special la Znagov se fac anume « Coteţe de 
stuf o cu gura foarte îngustă pentru prinsul lor. 

Numele populare. La Dunăre i se zice mai pretutindeni Obleţ, Oblete, 
Boblete, Bobleţ; în Dobrogea pe la satele Oltina, Mârleanu îi zic Oclee sau 
Velei; Turtucăenii îl numesc şi Stoicesc sau Stoicei, zicând că «are cap de 
bulgar» şi «seamănă la cap cu Stoicii». La Znagov şi prin mai toată 
Muntenia Ţârâitori, la râurile din Moldova Sorean şi Soreaţă. 

Lipovenii le zic Ableţ, Grecii din Dobrogea Obleţia, iar Turcii Cara- 
ghios balâc. 



2 sp. Alburnus chalcoides Giildenst. Oblet mate. 



Corpul lungăreţ, gura oblică cu deschiderea îndreptată 
în sus. Falca inferioară foarte îngroşată la mijloc, bărbia 
ieşind cu mult înainte. Dinţii fa ring ie ni din seria internă cu 
mai multe crestături pe ei. Anala, cu 17 — 20 radii moi bifur- 
cate, începe după capătul posterior al dorsalei. Pe linia la- 
terală 68 — 70 solzi. 

Sinonime : 

Cyprinus chalcoides : GuldenstaeM, Nova Comment. Acad. Petropol. 
XVI, pag. 540. 

Cyprinus clupeoides: Pallas, Zographia III, pag. 333. 

Aspius mento: Perty, Isis, 1832. Heckel, Annalen des Wiener Museums, 
pag. 225, Tab. 19, fig. 3. Nordmann, 1. c, pag. 495. 

Aspius Heckeli: Fitzinger, Prordrom. Faunae Aust. 

Leuciscus mento: Cuvier et Valenc, Voi. XVII, pag. 27. 

A. i?.— Publ. Adamachi. IU. Antipa, Ihliologia. 11 



163 

Alburnus mento : Heckel şi Kner, 1. c, pag. 139. Siebold, 1. c, pag. 
161. Gunther, 1. c, voi. VII, pag. 315. Seeley, 1. c, pag. 237. Pancic, 
1. c, 98. 

Alburnus mentoides : Kessler, Ausziige a. d. Berichte, etc. I, pag. 12. 

Alburnus chalcoides: Gunther, Catal. VII, pag, 314, (în parte). Kessler, 
Ihtiologia Aralo-Caspi-pontică, pag. 149 (4 varietăţi: 1) forma dunăreană, 
Alb. mento. 2) forma pontică, Alburnus mentoides. 3) forma caspică, Alb. 
chalcoides şi 4) forma aralensă). Grimm, 1. c, pag. 205, No. 238. 

Aspius clupeoides: Nordmann, 1. c, pag. 500, Tab. 24, fig. 2. 

In Dunăre şi bălţile ei, mai cu seamă în regiunea inferioară, în afară 
de Obleţul mic ordinar se mai găseşte altă specie cu mult mai mare. 
Această specie trăeşte mai cu seamă în apele sălcii ale Mării Negre din 
faţa gurilor Dunării şi întră primăvara în fluviu şi bălţi. Această specie 
se apropie pe de o parte de specia descrisă de către Agassiz sub numele 
de Aspius mento şi apoi de către Heckel sub numele de Alburnus mento, 
găsită în lacurile din Bavaria, pe de altă parte ea se aseamănă foarte 
mult de forma descrisă de Kessler sub numele de Alburnus mentoides 
din apele Crimeei. Nici cu una din aceste 2 forme însă forma noastră nu 
este perfect identică, ea se deosebeşte de ele prin corpul ei care este mai 
înalt, prin numărul ceva mai mare al radiilor dela anală, prin numărul 
ceva mai mare al solzilor pe linia laterală, etc. 

Am crezut deci odată că avem a face cu o specie nouă ; studiind 
însă în urmă lucrarea lui Kessler publicată în limba rusă şi văzând că el 
întruneşte cele 3 forme descrise înainte sub numele de A. mento Agass. 
A. chalcoides Guld, şi A. mentoides Kessler într'o singură specie, Al- 
burnus chalcoides Guld, ca varietăţi ale ei, la cari a mai adăogat apoi 
încă o a patra varietate din Arai, si văzând defîniţiunea largă dată acelei 
specii, am crezut că deocamdată şi forma noastră ar putea intra în acest 
cadru lărgit numai ca o nouă varietate. De sigur rămâne ca în urmă pe 
baza unor studii comparative mai aprofundate să-i determinăm mai bine 
poziţiunea sistematică şi să vedem dacă totuş nu este o specie bine limi- 
tată de celelalte. Iată-i descrierea: 



Alburnus chalcoides Guld. vaz. danubicus nov. vai. 

Tab. XIII. Fig. 64. 

Br. 3, D 2/8—9, P 1/15—16, V 1/9—10, A 3/18—20, C 4/19/4, L lat. 
67-68, Ltr. 9 ^ 

înălţimea maximă a corpului care este înaintea inserţiunii ventralelor 
se cuprinde în lungimea totală de aproape 5 ori, grosimea maximă de 
aproape 2 ori în înălţime, iar înălţimea minimă la pedunculul caudal de 3 
ori în înălţimea maximă. Lungimea capului se cuprinde de 5 Va — 6 ori în 
lungimea totală, iar diametrul ochiului de 4.5 — 5 ori în lungimea capului. 
Distanţa preorbitară este aproape egală sau ceva mai lungă ca un diametru 



i6a 

al ochiului, iar cea interorbitală egală cu aproape de 2 ori acest diametru. 
Narinele, cari sunt duble, sunt aproape la jumătate distanţă între vârful botu- 
lui şi ochi. Dinţii faringieni sunt lateral comprimaţi, cu marginea de mai 
multe ori crestată şi cu vârful cârligat. Gura este foarte oblic îndreptată în 
sus. Capetele ei ajung până sub narine. Bărbia este foarte îngroşată şi 
ieşită în afară. Solzii sunt rotunzi, nu se acoper nici până la jumătatea lor, 
însă sunt mult mai bine fixaţi şi nu cad aşa uşor ca la specia precedentă. 
Linia laterală merge paralel cu linia ventrală şi numără 68 — 70 solzi. 

Dorsala începe pe a doua jumătate a corpului între ventrale şi anală. 
Anala care are 18 — 20 radii moi începe în urma capătului posterior al 
dorsalei. Pectoralele nu ajung până în dreptul originii ventralelor şi acestea 
nu ajung până la deschiderea anală. Pintenul dela inserţiunea ventralelor 
este ceva mai lung decât baza lor. Caudala este adânc divizată, lobul in- 
ferior fiind puţin mai lung. 

Dimensiunile acestei forme sunt cu mult mai mari decât la specia pre- 
cedentă, exemplarele ordinare având 22 — 25 cm. lungime. 

Distribuţia. Această varietate se găseşte mai cu seamă la mare şi în 
lacurile sărate: Razim, Zaton, Sinoe-Liman, etc. Ea intră însă şi în Dunăre 
până pe la Cernavodă sau Ostrov şi chiar prin bălţi. Se găseşte de ase- 
menea în mari cantităţi la lacul Siutghiol de lângă Constanţa. 

In privinţa Biologiei nu am mult de adăogat decât că este un peşte 
migrator care intră regulat din mare în bălţile Dunării spre a se reproduce. 
După spusa pescarilor leapădă icrele tot în acelaş timp ca obleţul ordinar 
şi la acelaş fel de locuri. 

întrebuinţarea, pescuitul, etc. Această specie este foart gustoasă şi are 
o căutare mare. Din ea se fac adeseori «obleţii afumaţi» cari au un gust 
foarte bun amintind scrumbiile afumate. 

Numele populare: Obleţi mari sau Obleti de mare. 



3. Sp. Alburnus bipunctatus Lin. Beldiia. 

Tab. XIII. Fig. 65. 

Corpul numai puţin prelungit; gura terminală, puţin o- 
blioă. Falca inferioară aproape de loc îngroşată la mijloc, 
bărbia neieşind decât foarte puţin înainte. Dinţii faringieni 
fără crestături. Anala cu 15 — 18 radii moi bifurcate, în- 
cepe după capătul posterior al dorsalei. Pe linia laterală 
45 — 50 de solzi. 

Sinonime : 

Phoxinus primus: Marsigli, 1. c, tab. 18, fig. 2. 
Cyprinus bipunctatus: Linne, Syst. nat. Bloch, I, tab. 8, fig. 1, pag 
50. Meidinger, Icon. Pisc, tab. 16. Reisinger, 1. c, pag. 71. 



164 

Aspius bipunctatus: Agassiz, 1. c, pag. 35. Nordmann, 1. c, pag. 496. 
Bade, 1. c, pag. 171. 

Leuciscus bipunctatus : Cuvier ei Valences, XVII, pag. 259. 

Leuciscus baldneri : Cuv. et Valenc. XVII, pag. 262, pi. 496. 

Aspius baldneri: Kessler, Zur Ichthyologie, pag. 40; Nachtrăge zur 
Ichthyologie, pag. 21. 

Aspius fasciatus: Jeitteles, Prodrom. faunae Vertebr., pag. 58. Stein- 
dachner, Verh. Zool. bot. ges. Wien 1863, pag. 489. 

Abramis bipunctatus : Gimther, Fische d. Neckars, pag. 83, şi Catalogue 
of the Fisches in the British Museum VII, pag. 307. Seeley, pag. 226. 

Alburnus bipunctatus : Heckel u. Kner, Susswasserfîsche, pag. 135. Sie- 
bold, 1. c, pag. 163. Kessler, Ihtiologia Aralo-Caspi-Pontică, pag. 268, 
No. 229. Grimm, 1. c, No. 245. Sabanneeff, 1. c, pag. 403. 

Br. 3, D 3/6—7, P 1/13-14, V 1—2/7—8, A 3/15—18, C. 4—5/19 
5 -4, 1. lat. 45—50, L. tr. !±2£. 

Corpul este cu mult mai puţin lungăreţ şi mai înalt decât la celelalte 
specii de Alburnus, aşa că înălţimea sa maximă se cuprinde abia de 
4 — 4,5 ori în lungimea sa totală. Lungimea capului se cuprinde de 5 — b 1 / 2 
ori în lungimea totală, iar diametrul ochiului — care este mare — de 3 — S x / 2 
în lungimea capului. Distanţa preorbitală este egală cu mai puţin de un 
diametru, iar cea interorbitală cu mai mult, aproape l 1 / 2 diametru. Nari- 
nele sunt la jumătatea distanţei dintre ochi şi vârful botului. Gura este 
terminală, puţin oblică şi ajunge înapoi până aproape sub marginea ante- 
rioară ochiului. 

Bărbia este foarte puţin îngroşată şi iese foarte puţin în afară. Dinţii faringi- 
eni sunt netezi fără crestături pe ei, iar vârfurile lor sunt cârligate şi ascu- 
ţite. Solzii sunt ca la Alburnus lucidus, însă mult mai bine fixaţi. Linia 
laterală urmează şi aici în mod paralel linia ventrală. Intre ventrale şi 
deschiderea anală pântecele formează o muche ascuţită. 

Dorsala începe în urma ventralelor, ea este mai înaltă decât lungimea 
bazei ei. Anala începe în urma sfârşitului dorsalei şi este mai lungă decât 
înaltă. Pectoralele se întind până aproape de originea ventralelor, fără a 
o ajunge însă. Caudala adânc bifurcată, însă loburile ei sunt egale. 

Coloraţiunea. Coloarea generală este următoarea : partea dorsală este 
albastră sau verzie ; laturile sunt argintii bătând în verziu, ele însă nu 
au un luciu atât de mare ca la Obleţi. Linia laterală este de ambele părţi 
urmată de câte o linie subţire neagră; aceste 2 linii cari o cuprind în- 
tre ele sunt foarte caracteristice si fac recunoaşterea acestei specii foarte 
uşoară. Pe trei rânduri de solzi de deasupra liniei laterale, câte odată şi de 
desubtul acestei linii, este pe fiecare solz câte o pată mică neagră triun- 
ghiulară, cari toate la un loc produc efectul ca şi cum corpul ar fi liniat 
longitudinal. In epoca de reproducţie se mai vede pe mijlocul corpului şi 
o dungă lată neagră albăstrie, care merge dela capătul operculului la 
coadă, pe deasupra liniei laterale. Aripioara dorsală, caudala şi pectoralele 
sunt cenuşii, ventralele şi anala gălbii sau în epoca reproducerii portocalii. 

Dimensiunile maxime la cari sjunge sunt 12 — 14 cm., exemplarele 
obişnuite au 9 — 11 cm. 



165 

Răspândirea. Trăeşte numai în râurile de munte şi nu se scoboară 
niciodată până la Dunăre, ba chiar nici în râurile mari în regiunea şesu- 
rilor. Asâ de ex. din Bistriţa se scoboară numai puţin la Şiret. 

Biologia. Beldiţa trăeşte numai în apele adânci cu apă limpede, cu fund 
pietros. In Bistriţa de ex. ea nu se suie în pârae, ci rămâne numai în 
părţile ei unde apa e adâncă şi unde fundul e cu piatră multă. Ea nu 
se scoboară însă nici departe în Şiret. Ea se ţine numai pe lângă fund. 
Iată cum o caracterizează foarte bine un bătrân pescar de pe Bistriţa 
(Broşteni): «E mare ca de o şchioapă, foarte plodicioasă şi puiţă pe la 
sft. Ilie, ouăle le lipeşte pe piatră şi fac tare multe». La aceste nu mai 
am de adaus decât că ouăle le depune numai în apă curgătoare şi chiar 
în locuri unde apa e repede. 

Numele populare. In Moldova se numeşte Beldiţa, rareori am auzit 
şi numele Ber chita. In Oltenia (pe pârâul Tismana) se numeşte Qo- 
conar. 



Bastarzi. 



Dintre toate speciile genului Alburnus numai Obleţul ordinar (Alburnus lu- 
cidus) se corceşte cu alte specii şi dă bastarzi. Aşâ este de ex. forma cu- 
noscută sub numele de Alburnus dolobratus Holandre (Faune du depar- 
tament dela Moselle 1836), care a fost mult timp considerată ca o specie 
aparte şi pe care abia Siebold a dovedit-o că este un bastard între Al- 
burnus lucidus şi Squalius cephalus; Tot astfel este o formă descrisă 
de Siebold (1) sub numele de Bliccopsis alburniformis, un bastard între 
Blica şi Alburnus. In apele noastre nu am găsit decât următorii bastarzi 
ai acestui gen: 



/. Bastaid ' : Alburnus lucidus X Squalius dobula. Siebold. 

(Albunus dolobratus Sieb.) 

Sinonime: 

Leuciscus dolobratus: Holandre, Faune du departement dela Mo- 
selle, 1836. 

Leuciscus dolobratus: Selys, Longchamps Faune Belge, pag. 207. 

Abramis dobuloides: Gimther, Wiirtenbergische naturwissenschaftli- 
che Jahreshefte, Jahrg. XIII. Stuttgart 1857, pag. 50, tab. II. 

Alburnus dobuloides: leitteles, Fische d. March, Bd. II, 1864, pag. 8. 



(1) 1. c. pag. 168 



166 _ 

Alburnus dolobratus: Siebold, 1. c, pag. 164. Jaeckel, Abhandlungen 
d. Zoolog-Mineral. Vereins Regensburg. 1865, pag. 41. Kessler, Ihtiolog. 
Aralo-Caspi-pontioă, pag. 267. 

Alburnus tauricus: Kessler, Ausziige a. d. Berichte, etc. I, pag. 15. 

Hybrid between Leuciscus dobula and Alburnus lucidus: Gunther, 
Catalogue VII, pag. 223. 

Br. 3, D 3/8—9, P 1/15, V 2/8—9, A 3/10—16, C 4/19/4, L. lat. 
45—54, L fcr. 1 



3-4 



Acest bastard dintre Clean şi Obleţ se întâlneşte adeseori şi prin râurile 
noastre mai mari. Eu l-am colectat din Prut şi din Şiret, însă din cerce- 
tările făcute la pescarii de pe malurile altor râuri mi s'a afirmat că se 
găseşte adeseori. 

Iată în scurt caracteristica sa: 

Corpul este lungăreţ cu spinarea rotunzită şi înălţimea sa are aproxi- 
mativ 1 / i din lungimea corpului fără aripioara caudală. Gura este terminală 
şi puţin oblică ; bărbia numai foarte puţin îngroşată şi iese puţin înainte. 

Distanţa preorbitală aproximativ egală cu diametrul ochiului sau numai 
puţin mai lungă. Dinţii faringieni pe două serii, cei interni lateral com- 
primaţi şi cu mai multe crestături. Intre ventrale şi deschiderea anală o 
muche foarte ascuţită. 

Dorsala cu baza scurtă având înălţimea mai mare decât lungimea ei. 
Anala începe după capătul posterior al caudalei, ea are 10 — 16 radii şi 
nu descreşte mult în înălţime către partea posterioară. Solzii bine fixaţi, 
cu striuri în formă de evantaliu bine pronunţate şi cu marginea colorată 
în negru. 

Spinarea cenuşie, lăturile argintii ; aripioarele dorsala şi caudula cenuşii 
cu marginea neagră. Ventralele, pectoralele şi anala roşietice. 

Numele populare. Corcitură de Clean cu Soreau (la Şiret), Clean corcit 
cu Oblei. 



2'- Bastazd: Alburnus lucidus X leuciscus rutilus: Antipa. 



Acest bastard dintre Oblei şi Ocheană, pe care nu l-am găsit încă 
nicăeri amintit în literatură, este foarte frecvent în apele noastre. Atât în 
bălţile Dunării cât şi în alte ape din interiorul terii, de ex. la Znagov 
se găseşte adeseori. Prin forma corpului său formează un fel de transiţie 
între aceşti doi peşti, el este lungăreţ, însă cu spinarea ceva mai lată şi 
mai înalt. înălţimea maximă se cuprinde de 4 1 / 4 în lungimea totală a 
corpului, lungimea capului do 5 Va ori m această lungime. Gura este ter- 
minală şi numai foarte puţin oblică. Dinţii faringieni sunt de obiceiu după 
formula 2.5 — 5.2 ca la Obleţ, variază însă foarte mult înspre formula 
lui Leuciscus, aşa că găsim exemplare numai 6 — 5.2 sau chiar cu 6 — 5. 
Intre V si A o muche, 



167 

Solzii bine fixaţi şi cu radii bine pronunţate, linia laterală ceva mai 
ridicată decât la obleţi. Dorsala în urma ventralelor, cu baza scurtă, mai 
înaltă decât lungă. Anala începe după sfârşitul dorsalei. 

Spinarea albastră cenuşie, laturile argintii. Aripioarele dorsale şi cau- 
dala cenuşii, ventralele, pectoralele şi anala roşii. Irisul câte odată pătat 
cu roşu. 

Numele populare. In delta Dunării Oblei corcit cu babuşca. La Tur- 
tucăeni Corcitură de Oblet cu Taranca, iar la Znagov Tiriitori cor- 
ciomani cu Bălos. 



XI. Gen. Aspius. Agassiz. 



Corpul lungăreţ şl puţin comprimat lateral; cu solzi ele o mărime 
foarte moderată, bine fixaţi şi cu linia laterală apropiată de mijlocul 
corpului. Gura mare, numai puţin oblică şi fără mustăţi. Pe mijlocul 
fălcii inferioare o proeminenţă care se potriveşte exact într'o scobitură 
a fălcii superioare. Dinţii faringieni pe 2 serii după formula 3.5 — 5.3, 
cu coroanele conice prelungite şi cărligate la vârfuri, fără crestături 
pe ele. Muchea ventrală rotumită. 

Acest gen este reprezentat în apele noastre printr'o singură specie As- 
pius rapax Ag. Nordmann a mai descris în adevăr din Bug, Don şi Nipru 
o nouă specie Aspius Clupeoides şi a şi figurat- o în Atlasul său; totuş 
atât Kessler cât şi Giinther o pun ca sinonimă cu Alburnus chalcoides. 
Nu ştiu întru cât aceşti autori au dreptate, deoarece Nordmann figurează 
şi dinţii faringieni cari sunt după formula 3.5 — 5.3, deci tipici pentru 
genul Aspius şi nu pentru Alburnus. In tot cazul toţi naturaliştii cari au 
făcut studii asupra Ihthologiei pontice după Nordmann nu amintesc nimic 
despre o a doua specie de Aspius şi nici eu nu am întâlnit niciodată în 
apele României decât o singură specie. E dar foarte probabil că Nordmann 
s'a înşelat în privinţa dinţilor faringieni şi că peştele descris de el nu era 
decât Alburnus chalcoides Giild , cu care de altfel se aseamănă în totul. 



/ sp. Aspius rapax. Acjass. Avatul. 

Tab. XIV. Fig. 65. 

Gura foarte largă, solzii mici cu radii bine pronunţate. 
Spinarea rotunzită. Partea ventrală dintre V şi Aformează 
o muche, însă cu totul obtuză şi acoperită cu solzi îndoiţi la 
mijloc. Anala cu 14 radii moi divizate. 



168 



Sinonime : 



Capito fluviatilis rapax : Marsigli, tab. 7, fig. 2, pag. 20. 

Cyprinus aspius: Linne, Syst. Naturae I, pag. 530. Bloch, Oekon. Na- 
turg. d. Fische Deutschl., I, pag. 48, tab. 7. Meidinger, Icones pisc. Austr., 
tab. 35. Beisinger, 1. c, pag. 64. 

Cyprinus rapax: Pallas, Zoograph. Ross. Asiat., voi. III, pag. 316. 

Leuciscus aspius: Cuvier et Valencieunes, 1. c, Voi. XVII, pag. 265. 

Aspius rapax: Agassiz, 1. c, pag. 30. Nordmann, 1. c, pag. 494. Kess- 
ler, zur Ichtyologie des S. W. Russlands, pag. 39; Nach trage zur Ichthyol., 
pag. 21. Heckel u. Kner, 1. a, pag. 142. Siebold, 1. c, pag. 169. Pancic, 1. a, 
pag. 100. Jeitteles. Prodrom. faunae Hungar., pag. 58. Gunther. Catalogue 
VII, pag. 310. Kessler, Ihtiol. Aralo-Oasp., etc, pag. 265, No. 214. Grimm, 
1. c, No. 234. Sabannejeff, 1. c, Voi. II, pag. 465. Warpachowski, 1. c, 
pag. 101. Seeley, pag. 230. 

Cyprinus taeniatus : Eicliwald, Zoolog, specialis III, pag. 102. 

Acest peşte prin forma generală a corpului său care este mai lungăreţ, 
mai puţin înalt şi mai gros decât la majoritatea celorlalţi ciprinoizi, amin- 
teşte întru câtva de forma corpului şalăului. înălţimea maximă a corpului 
în dreptul inserţiunii ventralelor este egală cam cu 1 / 5 din lungimea to- 
tală; lăţimea este egală cu 1 / 2 din înălţime, iar înălţimea minimă la pe- 
dunculul caudal se cuprinde cam de 2 l / 2 : — 2 1 / 3 ori în înălţimea maximă. 
Lungimea capului este egală cu înălţimea maximă şi se cuprinde de 5 ori 
în lungimea totală. Ochiul este mic şi se cuprinde de 6 — 7 ori în lungimea 
capului. Distanţa între ochi este mare, egală cu mai mult de 2 1 / 2 ori diametrul 
lor; distanţa preorbitală de asemenea este aproape de două ori cât dia- 
metrul ochiului, încât din această cauză botul este lung şi ascuţit amintind 
botul şalăului. Narinele sunt mari şi mai apropiate de ochi decât de vârful 
botului. 

Gura este foarte largă ajungând înapoi până sub marginea anterioară 
a ochiului, ea este înclinată cam de 45°. Falca inferioară este îngroşată 
la mijlocul ei şi proeminenţa ei mare se potriveşte exact într'o scobitură a 
fălcii superioare. Dinţii faringieni sunt lungi, netezi, cu coroanele conice 
şi cârligaţi la vârfuri. Profilul superior merge în linie aproape dreaptă 
până în regiunea occipitală şi de acolo se ridică deodată ca o cocoaşă în 
sus descriind apoi un arc foarte turtit — aproape o linie dreaptă — până la 
începutul dorsalei. 

Solzii sunt mici, foarte subţiri, însă bine fixaţi. Ei prezentă striuri bine 
pronunţate pe suprafaţa lor. Cei din regiunea ventrală nu se alăturează 
ca la Alburnus pentru a formă o muche ascuţită, ci ei trec peste această 
muche foarte rotunzită, fiind numai puţin îndoiţi la mijlocul lor. Linia la- 
terală porneşte dela capătul operculului şi merge puţin sub linia mijlocie 
a corpului, până la mijlocul caudalei. 

Dorsala este mai înaltă decât lungă şi începe ceva în urma jumătăţii 
lungimii corpului, după inserţiunea ventralelor. Ea este la căpătui ante- 
rior de 2 Va ori mai înaltă decât la cel posterior şi are marginea superi- 
oară puţin concavă. 



16£_ 

Anala care are 14 radii moi începe ceva după finea dorsalei, marginea 
ei este puţin concavă. Pectoralele nu ajung originea ventralelor, iar aceste 
nu ajung deschiderea anală, deşi se apropie de ea. 

Coloraţiunea. Pe spinare este verde închis-măsliniu, apoi mai în jos 
vânăt bătând în verde albăstriu; pe laturi argintiu bătând în albastru, pe 
burtă alb. Dorsala şi caudala sunt cenuşii bătând în negru. Pectoralele 
cenuşii cu roşu la mărgini, ventralele şi anala roşii. 

In epoca reproducţiunii masculul capătă aproape pe tot corpul şi în 
special pe cap, pe spinare şi pe marginea posterioară a solzilor de pe 
coadă acei mici năsturaşi caracteristici pentru haina nupţială a multor ci- 
prinoizi. 

Dimensiunile la cari ajunge Avatul în apele noastre sunt cu mult mai 
mari decât cele cunoscute de obiceiu în apele Europei. Din lacul Siut- 
ghiol de lângă Constanţa am un exemplar de 67 cm. şi acesta nu este 
cel mai mare ce l-am întâlnit. Exemplarele obişnuite sunt cam între 
35—40 cm. 

Răspândirea. Avatul trăeşte mai în toate apele noastre curgătoare şi 
stătătoare până în regiunea dealurilor. El suportă chiar şi apa sălcie din 
faţa gurilor Dunării, pe unde se găseşte câte odată. In Dunăre şi bălţile 
ei este în mari cantităţi, de asemenea în lacurile noastre litorale. In lacul 
Siutghiol şi Mangalia sunt exemplare de dimensiuni foarte mari. In râuri 
se găseşte ceva mai rar; în Şiret se găseşte până aproape de frontiera 
bucovineană; cam până la aceleaşi distanţe se suie şi în Prut, Jiu, Olt, etc. 

Biologia. Avatul e mai cu seamă un peşte de Dunăre şi trăeşte prin 
mijlocul apelor unde curentul o mai puternic; de asemenea se simte foarte 
bine în lacurile adânci cu fund pietros sau nisipos. El este un foarte bun 
înotător şi se mişcă în totdeauna repede. 

Avatul intră din Dunăre în bălţi primăvara foarte de timpuriu, îndată 
după desgheţul apelor. El este un peşte foarte răpitor şi mănâncă de 
stinge peştele mic şi în special Obleţii şi Cirusul (scrumbiile mici), aşa că 
pescarii îi zic «Lupul peştelui». El trăeşte mai mult pe fund şi în totdea- 
una singur ; nu se cârdueşte niciodată, nici chiar când iese la bătaie. 
Epoca sa de reproducţie e foarte timpurie, prin Martie. Icrele şi le lea- 
pădă pe fund la loc pietros şi nisipos, adeseori se suie chiar în susul râu- 
rilor mai mici pentru a-şi depune la fundul lor pe pietriş icrele. Pescarii 
zic că curentul îi spală icrele de pe locul unde le-a depus, deoarece el 
adeseori le leapădă la locuri unde curentul e puternic. O femelă leapădă 
între 80—100.000 de' ouă. 

Vara la scăderea apelor, ei dau primul semnal, căci fug cei dintâi pe 
la garduri pentru a ieşi din bălţi, de aceea se şi prind mulţi la gardurile 
cu leasă. 

întrebuinţarea. Carnea sa este bună Ia gust, însă are prea multe oase. 
Se plăteşte cu preţuri destul de bune. In 1903/904 producţia la bălţile 
din delta Dunării a fost de 14.061 kgr. 

Nume populare. Acesta este peştele care are cele mai multe nume 
populare şi numele cel mai răspândit este Avat sau Havat; în Moldova 
i se zice Ha ut (în Basarabia Havut); Turtucăenii şi populaţia de pe malul 



170 



Dunării din Muntenia îi zic Vrespere, Vâlcan, Vâigan, Vâlsan. De ase- 
menea i se mai zice Boulean, Peşte ţigânecs, Peşte cu şapte nume. 

Lipovenii din Dobrogea îi zic Avat şi Belizna, Grecii Caţivelopsaro 
şi Turcii Cinghine balâc. 



XII gen. Leucaspius. Heckel u. Kner. 



Corpul puţin comprimat lateral. Solzii caduci şi fără radii ; linia 
laterală incompletă, limitată numai pe câţiva din primii solzi. Gura 
superioară, fără mustăţi. Dinţii faringieni pe una sau două serii, ca 
număr foarte variabili. Abdomenul între ventrale şi anus formează o 
carină ascuţită. 



1. sp. Leucaspius delineatus. Siebold. 

Tab. XIII. Fig. 67. 



Deschiderea bucală foarte înclinată, aproape verticală. 
Linia laterală limitata numai pe primii 8 — 11 solzi. Anala 
cu baza lungă, compusă din 11 — 13 radii moi bifurcate, 
începe sub capătul posterior al dorsalei. Pe laturi dea- 
lungul corpului şi coozii o dungă lată argintie. 

Sinonime : 

Squalius delineatus: Heckel, Fische Syriens, pag. 51. Heckel u. Kner, 
1. c, pag. 193. Pancic, 1. c, pag. 114. 

Leucaspius abruptus: Heckel u. Kner, pag. 145. 

Aspius Owsianka: A. Czernay, Deobachtungen gesammelt in den Char- 
kowschen und den anliegenden Gouvernements. Moskau, Bullet. de la Soc. 
Nat. Mosc, 1851, pag. 281, (Anmerkung), si Tab. VII. Maslowski, Bulet. 
Soc. Nat. Mosc. 1854, pag. 442. Kessler, Zur Ichthyologie, pag. 41; 
Nachtrăge zur Ichthyol., pag. 21. 

Owsianka Czernay: Dybcwski, 1. c, pag. 146. 

Leucaspius delineatus: Siebold, 1. c, pag. 171. Kessler, Ihtiol-aralo- 
caspi-pont., pag. 269, No. 230. GuntJier, Catalogue, VII, pag. 319, Saban- 



m_ 

nejeff, pag. 411. Grimm, 1. c, pag. 246. Seeley, 1. a, pag. 240. Bade, 
pag. 173. WarpactiowsM, pag. 103. 

Br. 3, D 2—3/8, P 1/13, V 2/8, A 3/11-13, C 4—6/19/6—4, L lat. 
45—50, L tr. 1=?. 

Acest mic peşte a fost mult timp necunoscut, deoarece din cauza 
micimii sale era considerat ca puiu de alte specii. Abia pe la mijlocul 
secolului trecut a fost descris de Heckel sub numele de Squalius deli- 
neatus şi mai în urmă sub numele de Leucaspius abruptus. Tot odată 
cam în acelaş timp Czernay îl descoperi în Rusia în Guvernământul Char- 
kowului şi-1 descrise sub numele de Aspius Owsianka. 

Ue aici înainte a fost descoperit de Kessler aproape în tot sudul Rusiei, 
de Heckel u. Kner în Austria, de Dybowski în Livlanda, etc. şi descris 
sub diferite nume, până ce în fine Siebold comparând tot materialul de- 
scris până atunci a ajuns a stabili că nu avem a face decât numai cu 
o singură specie. 

Corpul său este lungăreţ, puţin comprimat lateral cu spinarea rotundă, 
înălţimea sa maximă la originea ventralelor se cuprinde cam de 5 ori în 
lungimea totală si lăţimea numai de 2 ori în înălţime. Abdomenul este ca- 
rinat între centrale şi deschiderea anală. 

Lungimea capului se cuprinde de 5 ori în lungimea totală. Ochiul este 
mare cam de 1 / 3 din lungimea capului. Distanţa preorbitală este ceva mai 
mică ca un diametru, cea interorbitală ceva mai mare. Gura este supe- 
rioară şi fiind aproape verticală se întinde înapoi numai până sub mar- 
ginea anterioară a ochiului. Bărbia este puţin îngroşată şi se potriveşte 
într'o scobitură corespunzătoare a fălcii de sus. 

Oasele faringiene sunt lungi şi subţiri; dinţii faringieni sunt aşezaţi pe 2 
serii, însă ca număr foarte variabili: câte odată găsim pe rândurile interne 
5 — 5, alte ori 4 — 5 sau 5 — 4, iar în cele externe câte unul sau 2 de o parte 
şi de cealaltă nici unul sau numai 1 singur. Dinţii de pe seria internă au 
coroanele comprimate, cu vârfurile ascuţite şi cârligate, dar pe muche sunt 
crestate de mai multe ori. Din cauza variabilităţii mari acest caracter nu 
poate servi aici ca un caracter generic, oricât de bune rezultate ne-ar li 
dat dinţii până acum la toate celalte genuri de Cyprinoizi. Solzii sunt ci- 
cloizi, foarte subţiri şi cad uşor ca şi la Obleţi. 

Linia laterală pleacă dela capătul operculului şi se scoboară în jos în- 
cepând de obiceiu pe la al 8-lea solz. 

Dorsala începe cam la mijlocul corpului deasupra spaţiului liber dintre ven- 
trale şi anală. Pectoralele nu ajung până la originea ventralelor, iar ventralele 
culcate ajung până la deschiderea anală. Anala începe sub capătul posterior 
al dorsalei. Caudala e adânc bifurcată cu loburile egale. In epoca de repro- 
ducţiune apare o papilă urogenitală bine desvoltată la partea posterioară 
a deschiderii analei, care în restul anului c cu mult mai mică. 

Color aţiunea. Partea dorsală a capului verde-cafenie, spinarea ceva mai 
deschis galben-verzuie, laturile foarte argintate; cu o dungă lungă albastră 
închisă, cu luciu metalic pe tot mijlocul corpului şi mai cu seamă a cozii, 1 
Aripioarele aproape incolore. Irisul argintiu cu o pată verzuie sus. 



172 

Dimensiunile sale obişnuite sunt 7 — 8 cm., se găsesc însă şi exemplare 
ceva mai mari. 

Răspândirea. Se găseşte în toată ţara în bălţile Dunării, în jepci şi 
în băltoacele formate de râuri, în heleştee, lacuri, etc. In lacul Znagov 
este cu deosebire abundent. 

Biologia. Este un peşte mai mult de apă stătătoare şi duce acelaş gen 
de vieaţă având aceeaş hrană, etc. ca şi Boarea (Rhodeus amarus) cu care 
chiar se întovărăşeşte în totdeauna. Se reproduce prin Aprilie şi Maiu le- 
pădând icrele pe ierburi acuatice. 

Întrebuinţare, pescuit, etc. Este curios că acest peşte mic în alte teri nu are 
nici o întrebuinţare ; la noi este apreciat şi se vinde în cantităţi însemnate 
sub numele de Plevuşcă, mai cu seamă dela balta Znagov. Am examinat 
înadins cantităţi mari de Plevuşcă dela acea baltă şi am văzut că se com- 
pune în majoritate din Leucaspius şi puţin Rhodeus împreună cu pui de 
Luciscus rutillus. Tot astfel am examinat în judeţul Botoşani CMsoarca 
dela lacul Dracşani şi alte heleştee înconjurătoare şi am văzut că majo- 
ritatea e ca şi la Znagov Leucaspius şi puţin Rhodeus, fireşte însă că în 
ambele locuri este amestecată adeseori şi cu pui de alţi peşti mai preţioşi. 
Toţi aceşti peşti mici se întrebuinţează pentru borş şi se plătesc cu preţuri 
relativ mari ca o delicatesă. 

Pentru Pescuit se servesc la Znagov de un instrument special numit 
Sacul de Pleavă sau Sacul de Plevuşcă, care se aseamănă cu Sacid dela 
munte sau cu Târbuful dela Dunăre, şi se prinde cu el pe la cocioace 
punând use mămăligă înăuntru. 

Nume populare. După cum am arătat, numele său popular este Pleavă 
sau Plevuşcă; şi fiindcă plevuşcă conţine şi alţi peşti, la Znagov pentru 
a-1 deosebi pe acesta îi zice Plevuşcă de neam. In Botoşani îi zice Chisoarcă, 
La Znagov îi mai zice Sârmă şi Sârmuliţă. In unele locuri din Moldova 
confundându-1 cu Rhodeus îi zice şi Behliţăj 



XIII Gen. Idus Heckel. 



Corpul puţin comprimat lateral şi cam lungăreţ. Gura mică, termi- 
nala, fără mustăţi. Dinţii faringieni pe două serii după formula 
3.5 — 5.3, cu coroanele netede, comprimate pe laturi şi cu vârfurile câr- 
ligate. Abdomenul fără o carenă ascuţită. Dorsala şi anala cu baza 
scurtă. 



173 



/ sp. Idus melanotus. Heckel u. Knez. Văduvită. 

Tab. XIII. Fig. 68. 



înălţimea corpului mai mare decât lungimea capului; Gura 
cam înclinată, fruntea lată. Dorsala fără radiu osos. Anala 
cu 9 — 10 radii moi, începe după ca patul posterior al dorsalei. 

Sinonime : 

Capito fluviatilis coeruleus: Marsigli, 1. c, Voi. IV, pag. 53, tab. 18, 
fig. 1. 

Cyprinus idus: Llnne, Syst. Nat. I, pag. 529. Pallas, Zoograph., pag. 316. 
Reislnger, 1. c, pag. 63. 

Cyprinus jeses: Llnne, S. Nat. I, pag. 530. Bloch, I, pag. 45, tab. 6. 
Meidinger, 1. c, Dec. V, fig. 42. 

Cyprinus idbarus: Meidinger, fig. 41. 

Leuciscus jeses: Cuvier, voi. XVII, pag. 160. 

Leuciscus idus : Cuvier et Valenc., XVII, pag. 228. Kessler, zur Ichthyo- 
logie, pag. 31 ; Nachtrăge zur Ichthyologie, pag. 27. Nordmann, 1. c, pag. 
486. Gunther, Catalogue, VII, pag. 229. Bade, 1. c, pag. 125. Seeleij, pag. 139. 

Idus melanotus: Heckel, Sitzungsber. der k. Akad. der Wissenschaft. 
Wien IX, 1852. Heckel u. Kner, 1. c, pag. 147. Siebold, 1. c, pag. 176. 
Jeitieles, Prodrom. faunae vertebr. Hungar. super., pag. 59. Pancic, 1. c, 
pag. 101. Blancliard, Poissons des eaux douces de la France, pag. 389. Kess- 
ler, Ihtiolg. Aralo-Caspi-pontica, pag. 255, No. 191. Grimm, 1. c, No. 215, 
Sabannejeff, 1. c, voi. II, pag. 317. 

Varietăţi : 

Cyprinus orfus : Linne, Syst. Nat., pag. 530. (Blorfi, tab. 96. Meidinger, 
etc), Dec. III. 

Leuciscus orfus: Cuvier et V alenei ennes, XVII, pag. 224. 
Idus melanotus var. orfus: Heckel u. Kner, 1. c, pag. 150. 
Idus miniatus: Heck. u. Kner, 1. c, pag. 151. 

Br. 3, D 3/8, Pl/15— 17, V 1—2/8, A 3/9—10, C 5/19/5 L. lat. 54—60, 
L. tr.-^îi. 

i —5 

Corpul este cam lungueţ şi puţin comprimat lateral. înălţimea sa ma- 
ximă este aproximativ egală cu 1 / i din lungimea totală, iar lăţimea sa se 
cuprinde de 2 — 2 1 / 2 ori în înălţime. Spinarea este groasă şi rotunzită, de 
asemenea pe partea ventrală abdomenul între ventrale şi anală nu este 
carinat. Capul este mic şi se cuprinde de 6 ori în lungimea totală. Ochiul 



Hi 

este 4 mic şi diametrul său este egal cu o pătrime din lungimea capului. 
Distanţa preorbitală este egală cu aproape 1 diametru, iar cea interorbitară 
cu de 2 ori diametrul ochiului şi creşte din ce în ce cu vârsta, aşa că exem- 
plarele mari au o frunte foarte lată. La mijlocul distanţei dintre ochi şi 
vârful botului se află narinele cari sunt duble şi foarte mari. Narina an- 
terioară e rotundă şi mai mică, iar cea posterioară o încunjură ca un 
semicerc. 

Gura este terminală, mică şi ajunge numai până sub narine. Oasele 
faringiene sunt groase şi puternice, iar dinţii sunt netezi şi comprimaţi 
lateral având vârfurile cârligate. 

Solzii sunt mici — cei mai mari nu ajung la diametrul ochiului — cu mar- 
ginea din afară perfect rotundă şi cu striuri deasupra ; ei sunt bine fixaţi. 
Linia laterală merge ceva pe dedesubtul jumătăţii corpului paralel cu 
iinia ventrală. 

Dorsala începe cam pe la mijlocul corpului şi înălţimea este mai mare 
decât lungimea bazei ei. Anala este împinsă departe la partea posterioară 
a corpului, aşa că începe cu mult după sfârşitul dorsalei. Pectoralele ajung 
până lâ jumătatea distanţei dela ventrale, iar ventralele până la 2 / 3 din 
distanţa până la deschiderea anală. Caudala e bifurcată adânc cu lobu- 
rile egale. 

Coloraţiunea. Partea superioară şi capul sunt negre albăstrii sau bă- 
tând în verde cu un luciu auriu, laturile sunt albăstrii deschise, burta ar- 
gintie. Dorsala şi caudala cenuşii violete, celelalte roşii. Irisul auriu cu o 
pată închisă deasupra. 

Dimensiunile. Exemplarele obişnuite sunt cam de 30 — 35 cm. lungime 
şi merg câte 3 la kilogram ; creşte însă şi peste 1 kgr. bucata ajungând 
chiar la 60 cm. lungime. 

Răspândirea. Trăeşte numai în Dunăre cu bălţile ei. In râuri însă nu 
se suie decât numai în regiunea gurilor lor. 

Biologia. Văduvită este un peşte mai mult de Dunăre şi intră în bălţi pri- 
măvara pentru a se bate, caută însă îndată ce începe apa a scădea să 
fugă înapoi afară. Cum zic pescarii, ea merge în totdeauna înaintea crapului 
si la intrarea în bălti si la ieşirea afară si în adevăr în totdeauna Vădu- 
viţa vine la leasă înaintea Crapului. 

Ea se hrăneşte cu viermi, Rusalii, muşte, iarbă, noniol, etc. Epoca ei de 
reproducţiune este odată cu a Caracudei şi anume în cursul lui Aprilie şi 
numai rar şi la începutul lui Maiu. După cum a constatat d-1 Inginer Roco, 
ele se bat când apa este între 16 — 20° temperatură. Ea depune icrele pe 
mijlocul bălţii, iar în Dunăre pe lângă mal la nisip. 

întrebuinţarea, pescuitul, etc. Văduvită este un peşte gras şi are o 
carne foarte gustoasă, fără multe oase. Fiartă carnea ei devine roşie ca 
a Păstrăvului. Are preţuri bune pe piaţă, nu este însă în aşâ mari can- 
tităţi ca să aibă o valoare comercială deosebită. La Tulcea se prinde până 
la 1.500 kgr. pe an. 

Ea se prinde la Vârşi, la Garduri şi la Leasă, precum şi la Năvod. 

Numele populare. Numele ei aproape general este Văduvită şi Vă- 
duvioară. Lipovenii din Delta îi zic Joltomeasa şi Daviţa. Grecii Pa- 
hopsero. 



m 

Varietăţi. In apele Germaniei de sud se găseşte o varietate de colo- 
raţiune foarte curioasă, tot corpul fiind roşu. In apele noastre nu am întâlnit 
niciodată o asemenea varietate, deşi am căutat-o foarte mult şi nici pes- 
carii, chiar cei mai bătrâni şi mai cunoscători, nu au văzut-o niciodată. 



XIV. Gen. Scardinius Bonap. 



Corpul înalt şi comprimat pe laturi. Botul obtus, gura foarte oblică. 
Dinţii faringieni pe 2 serii după formula 3.5 — 5.3, coroanele lor com- 
primate pe laturi şi adânc dinţate. Pe abdomen intre ventrale şi deschi- 
derea anală solzii sunt îndoiţi la mijloc într'un unghiu ascuţit şi for- 
mează o carină tăioasă. Dorsala si anala cu baza scurtă. 



1. Sp. Scardinius erythropthalmus L. Rosioaia. 

y 

Tab. XIII. Fig. 69. 



Corpul scurt şi înalt, gura terminală cu falca inferioară 
foarte ascedentă. Dorsala fără radiu osos, începe în urma 
ventralelor. 

Sinonime : 

(?) Rubellus: Marsigli, Danub., etc. IV, tab. 13, fig. 4, pag. 31. 
Cyprinus erythrophthalmus : Linne, Syst. Nat. I, pag. 530. Bloch, Fische 
Deustchl. I, pag. 28, tab. I. Meidinger, Icones Piscium Austr., tab. 24. 
Beisinger, 1. c, pag. 67. 

Cyprinus erythrops: Pallas, Zoogr. III, pag. 317. 

Leuciscus erythropthalmus: Cuvier et Valenciennes, voi. XVII, pag. 107. 
Nordmann, 1. c, pag. 490. Kessler, Zur Ichthyologie, etc, pag. 31; Nach- 
trăge zur Ichthyologie, pag. 2 şi 27. Gunther, Catalogue VIII, pag. 231. 
Seeley, pag. 134. Bade, 1. c, pag. 139. 

Scardinius erythrophthalmus: Bonaparte, Fauna Italica, III Pesci. Hec- 
hei u. Kner, 1. c, pag. 152. Siebold, 1. c, pag. 180. Jeitteles, Prodromus 
faunae vertebr., etc, pag. 59, şi Fische der March, II, 1864, pag. 12. Pancic, 
1. c, pag. 102. Kessler, Ihtiologia Aralo-Kaspi-pontică, pag. 193. Grimm, 
No. 216, Sabaniejeff, 1. c, voi. II, pag. 213. WarpachowsM, pag. 90. 



Varietăţi î 

Scardinius scardafa: Bonaparte, Fauna Italica. Heckel u. Kner, pag. 157. 
Cuvier et Valenciennes, XVII, pag. 123. Pancic, 1. c, pag. 104. 
Scardinius macrophthalmus : Heckel u. Kner, pag. 160. 
Scardinius dergle : heckel îi. Kner, pag. 156. Pancic, pag. 103. 
Scardinius plotizza : Heckel u. Kner, pag. 159. Pancic, pag. 105. 

Br. 3, D 3/8—9, P 1/14—16, V 2/8, A 3/10—12, C 6/19/5, L. lat. 
40— 42,L tr. 1=- 3 

> 8—4" 

Şi această specie, ca şi Crapul şi Caracuda găsindu-se foarte mult prin he- 
leştee, variază foarte mult atât ca colori cât şi în formele corpului. De 
sigur că vom lăsa la o parte aceste deviaţiuni dela forma tipică, provenite 
prin influenţa mediului artificial în care au trăit, şi vom considera mai 
mult formele din apele noastre naturale. 

Corpul este mai mult sau mai puţin comprimat lateral şi de obiceiu 
înalt, totuş înălţimea sa variază foarte mult; la exemplare normale adulte 
înălţimea se cuprinde cam de 3 1 / 2 ori în lungimea totală. Aceasta mai 
variază însă şi după vârstă şi după sex ; aşa la exemplarele tinere înăl- 
ţimea se poate cuprinde de 4 ori în lungime, iar la femelele adulte numai 
de 3 ori. Lăţimea corpului este puţin mai mică decât înălţimea minimă 
la pedunculul caudal şi se cuprinde de 2 ] / 2 ori în înălţimea maximă. 
Lungimea capului este egală cu înălţimea sa şi se cuprinde cam de 5 a / 8 
ori în lungimea totală. Diametrul ochiului se cuprinde cam de 4 ori în 
lungimea capului; distanţa preorbitală este egală cu un diametru şi cea 
interorbitală, la exenmlarele adulte, cu mai mult de 2 diametre. La exem- 
plarele tinere însă fruntea e cu mult mai îngustă, aşa că ea se lăţeşte cu 
vârsta ca şi la Văduvită. Gura este mică şi nu ajunge înapoi decât până 
sub narinele anterioare; ea este foarte ascendentă, însă terminală. Narinele sunt 
la jumătatea distanţei dintre ochi şi vârful botului. Atât oasele cât şi dinţii 
faringieni sunt foarte puternici, cu coroanele comprimate lateral şi la 
partea interioară dinţaţi ca nişte ferestrae. 

Solzii sunt mari, groşi şi foarte bine fixaţi; ei au pe dânşii numai câte 
4 — 5 radii. Solzii cei mai mari din linia laterală întrec mărimea ochiului. 
Linia laterală merge paralelă şi cam apropriată (la 1 / s din înălţimea cor- 
pului) de linia ventrală. Intre aripioarele ventrale şi deschiderea anală 
solzii se îndoesc la mijlocul lor şi formează o carenă ascuţită a abdome- 
nului, pe care ei o acoper ca ţiglele de pe o casă. Altfel în afara de acea- 
stă porţiune atât partea ventrală cât şi cea dorsală este rotunzită. 

Dorsala este puţin împinsă înapoi, aşa că începutul ei este mult mai în 
urmă decât jumătatea corpului. Ea are o bază scurtă, aşâ că înălţimea ei 
e mai mare ca lungimea. 

Primele ei radii sunt cam de două ori mai lungi decât ultimul. Ven- 
tralele sunt cu mult înaintea începutului dorsalei şi au la baza lor un 
pinten; ele nu ajung până la deschiderea anală. Anala care are 10 — 12 
radii moi începe cu mult în urma sfârşitului dorsalei. Caudala este bifur- 
cată, cu loburile egale. 



177 

Coloraţiunea. Coloarea variază foarte mult ; mai întâiu exemplarele din 
Dunăre şi gârle curgătoare au în totdeauna colorile mai vii şi tonul ge- 
neral mai deschis, cele din bălţi din contră sunt aproape negrii pe spinare. 

In genere au următoarele colori: partea dorsală este albăstrie închisă 
(coloarea oţelului oxidat) bătând în verde sau cafeniu, lăturile sunt argintii 
sau aurii, după apa din care provin, partea ventrală este albă. 

Ochiul este auriu cu o pată roşie vie deasupra. Aripioarele sunt mai 
toate pătate cu un roşu foarte viu. Anala şi ventralele au baza albie, iar 
spre margine cu totul roşii. Pectoralele aproape incolore numai cu puţin 
roşu spre margine. Caudala cu baza negrie, însă cu marginile roşii, de 
asemenea şi dorsala puţin roşie. 

Dimensiunile obişnuite în apele noastre sunt 20 — 25 cm., se găsesc 
însă exemplare şi peste 35 cm. lungime. 

Distributiunea. Roşioara e foarte răspândită în toate apele noastre înce- 
pând dela gurile Dunării, în toate lacurile litorale, toate bălţile Dunării, 
toate băltoacele provenite din inundaţiile râurilor, toate heleşteele, lacu- 
rile naturale, etc. ; în fine în toate apele afară de cele din regiunea munţilor 
se găseşte această specie mai mult sau mai puţin frecuentă. 

Biologia. Roşioara preferă apa mai liniştită. In Dunăre ea stă în tot- 
deauna unde curentul e mai mic, dar mai cu seamă în bălţi îi prieşte mai 
bine. In heleştee se găseşte în totdeauna împreună cu Linul şi cu Carasul 
cu care chiar duce acelaş gen de vieaţă. Ea se hrăneşte cu insecte, viermi, 
crustacee, plante acuatice, etc. Epoca ei de reproducţie este cam odată 
cu a Caracudei şi Văduviţei, adică ceva mai timpurie decât a Crapului, 
prin luna lui Aprilie, cel mai târziu pe la începutul lui Maiu. Ele leapădă 
icrele pe iarbă la apă mică, o femelă lepădând până la 100.000 boabe 
de icre. In epoca reproducţiei bărbatul capătă bufonii caracteristici pe 
corp ca haină nupţială. 

întrebuinţarea, pescuitul, etc. Roşioara are o carne ordinară şi plină 
de oase, totuş ea joacă la noi un rol însemnat comercial, căci se vinde 
în cantităţi foarte mari (amestecată cu Leuciscus rutilus) ca hrană ieftină 
pentru popor. Se sărează foarte mult şi preţurile acestei săraturi sunt 
foarte mici (10-24 lei % kgr.) 

Se pescueşte primăvara foarte mult la venitul şi la scoborîtul apelor 
cu Cârlioanţele (Chipcelele), însă pescuitul principal este toamna cu nevoa- 
dele în bălţi, când iese cantităţi foarte mari. La vârşi cade mai puţin. In 
1903/904 s'a prins la Tulcea 558.368 kgr. Babuşcă, adică amestecătură 
de Leuciscus rutilus cu Scardinius erytrophthalmus. 

Nume populare. Numele cel mai general este Roşioara, apoi Roşioara 
cu pana roşie, Babuşcă roşie, Babuşcă cu pana roşie. (Numele Babuşcă 
este însă rusesc şi pescarii noştri l-au învăţat dela Lipoveni). Foarte des 
însă se confundă cu Leuciscus rutilus şi de aceea ambele au o mulţime 
de nume comune ; aşa de ex. i se zice la Znagov şi prin Moldova Ocheană, 
Ocheniţă, etc, cari însă sunt nume pe cari pescarii dela Dunăre le dau 
mai mult lui Leuciscus rutilus. 

Lipovenii din Dobrogea îi zic Krasnoperca sau Baboşca Krasnoperca. 
Pescarii greci îi zic tot Babuşcă, iar cei turci Kirmizic Kanat. 

A. H.^Publ. Adamachi. 111. Antipa, llitiologia. 12 



178 



XV. Gen. Leuciscus Rondel. 



Gura foarte puţin înclinată, aproape orizontală. Dinţii faringieni 
pe câte o singură serie după formula 5—5 sau 6 — 5. Coroanele celor 
anteriori sunt conici, cei posteriori din contră sunt comprimaţi lateral 
cu o suprafaţă de masticaţiune oblică, care se termină printr'un câr- 
lig. Dorsala şi anala, cu baza scurtă. Abdomenul între anală şi ven- 
trale rotunzit. 

In apele basenului dunărean au fost până astăzi descrise şi se consi- 
deră ca existând 3 specii de Leuciscus şi anume : Leuciscus rutilus L, 
Leuciscus Virgo Heck. şi Leuciscus frisii Nordm. (= Leuciscus meidingerii 
Nordm.). Prima specie este cea mai răspândită ; a doua a fost abia mai 
în urmă descrisă de Heckel, ea se află în adevăr în cantităţi mari în Du- 
năre, însă diferinţele între aceste 2 specii sunt atât de mici, încât s'ar fi 
putut consideră tot aşâ de bine şi ca o varietate. Pescarii în adevăr nici 
nu le deosebesc una de alta, deşi — contrar credinţei generale — aceştia au 
simţul sistematic foarte bine desvoltat. Deoarece însă această formă a fost 
recunoscută ca specie de autorităţi ştiinţifice de primul rang ca Heckel, 
Siebold, Giinther, Kessler, etc, o voiu descrie şi eu aicea separat, lăsând 
pentru o altă lucrare specială discuţia mai amănunţită a acestei chestiuni. 
Intru cât priveşte însă cea de a treia specie, trebue să declar că nu am 
întâlnit-o niciodată în apele noastre, deşi o caut mereu de 13 ani; dar 
nici pescarii cei mai buni nu-şi aduc aminte să fi văzut vreodată vreun 
«neam de Babuşcă mai lungăreaţă, cu corpul mai îngust şi mai rotund, 
aproape cilindric şi cu solzii mai mici, numită pe ruseşte Virezub». In 
adevăr Nordmann a descris specia L. frisii (= Cyprinus cephalus Pali. 
şi C. Griselgine Heck.) — fără a-i arătă însă numărul dinţilor faringieni, 
care este caracterul esenţial al genului Leuciscus — şi a adaus apoi «ii 
est commun dans le Danube et dans ses afluents. . . . Les Pecheurs rus- 
ses lappellent Wuresub» (1). Pescarii ruşi din Dobrogea cunosc în adevăr 
un peşte lungăreţ, aproape cilindric care se găseşte primăvara destul de 
des în Dunăre şi pe care îl numesc Virezub sau Virizop. 

Am examinat înadins de aproape un foarte mare număr de exemplare 
din aceşti peşti şi la toţi am găsit dinţii după formula 2. 5 — B. 2, deci nu 
erau alta decât Cleanul de râuri, care primăvara se scoboară până în Du- 
năre şi pe care Lipovenii noştri îl numesc Virezub, şi anume erau ambele 
specii: Squalius cephalus şi Sq. leuciscus. 

De sigur că prin aceasta nu sunt încă îndrituit a trage concluziunea că 
Leuciscus frisii Nordm. ar fi sinonim cu Squalius cephalus, dar putem a- 



(1) Nordmann, Faune pontique, pag. 489. 



179 

firma că Norclmann cumpărând exemplarele sale — după cum pare a afirma — 
de pe piaţa din Odesa, a fost înşelat în privinţa provenienţei lor. Numele 
popular rus de Virezub a contribuit şi mai mult încă la mărirea confu- 
ziunii. De altfel specia aceasta L. frisii a fost găsită şi de Kessler în flu- 
viile ruseşti şi recunoscută ca o specie bună, sinonimă cu Leuciscus Mei- 
dingeri Heck., care nu se află decât în lacurile de munte din Bavaria şi 
Austria. 

După acesie explicaţiuni voiu da dar în cele ce urmează o descriere 
mai detaliată pentru prima specie si pentru a doua, iar pentru aceasta 
din urmă voiu da numai diagnoza rămânând ca poate în urmă să se con- 
state încă dacă în adevăr ea se găseşte şi în apele noastre. 



1 . Sp. Leuciscus rutilus L. Ocheana sau Babusca albă. 

Tab. XIV. Fig. 70. 

Corpul puţin comprimat lateral. Gura terminală. Dinţii 
faringieni posteriori cu mai multe crestături. Dorsala pu- 
ţin posterioară ventralelor. Solzii mari. Pe linia laterală 
41 — 44 solzi. 

Sinonime : 

(?) Rubelus: Marsigli, 1. c, pag. 41, tab. 13, fig. 4. 

Cyprinus rutilus: Linn., 1. c, I, pag. 529. Bloch, 1. c, I, pag. 32, tab. 
2. Pallas, Zoograpliia, III, pag. 317. Meidinger, tab. 26. Reisinger, 1. c, 
pag. 65. 

Leuciscus rutilus: Agassis, 1. c, pag. 38. Nordmann, pag. 489. Kes- 
sler, Zur Ichthiologie, etc, pag. 34; Nachtrăge zur Ichthyologie, etc, pag. 
20 şi 28. Cuvier et Valenciennes, 1. c, voi. XVII, pag. 130. Heckel u. 
Kner, 1. c, pag. 169. Pancic, pag. 109. Jeitteles, Prodrom. faunae, etc, pag. 
60. Siebold, 1. c, pag. 184. Jaeckel, 1. c, pag. 68. GiXntlier, Catalogue 
VII, pag. 212. Kessler, Ihtiolog. Aralo-Caspi-pontică, pag. 252, No. 180. 
Sabanejeff, 1. c, voi. II, pag. 222. Grimm, 1. c, No. 208. Seeley, 1. c, 
pag. 145. Warpachowski, 1. c, pag. 86. Bade, 1. c, pag. 129. 

Varietăţi : 

Leuciscus pausingeri : Heckel, Fiscbe Syriens, pag. 49. Heckel u. Kner, 
1. c, pag. 172. 

Leuciscus rutilus var. pausingeri: Steindachner , Pische a. d. Unteren 
Donau. Gesam. v. Konopicki, Verh. Zool.-Botan. Ges. Wien. Jeitteles, 1. c, 
pag. 60. Gunther, Catalog. VII, pag. 213. 

Leuciscus Heckelii: Nordmann, 1. c, pag. 491, tab. 23, fig. 1. Kessler, 
Zur Ichthyologie, pag. 33. Gunther, Catalogue VII, pag. 217. 



180 

Leuciscus rutilus var. heckelii: Kessler. Ililiolog. Aialo-Caspi-pon'ică, 
pag. 252, No. 180. 

Br. 3, D 3/10—11, P 1/14—16, V 2/8, A 3/9—11, G. 5/19/6, L. lat. 
41 — 44, L. tr. l^- 8 . 

? 3 — 4 

Ca toate speciile de Ciprinoizi cari au răspândire mare şi trăesc prin 
tot felul de ape izolate în medii naturale diferite, şi această specie este 
foarte mult supusă la variaţiune. In special înălţimea corpului cu toate 
modificările pe cari le produce în forma generală precum şi mărimea ochiului 
sau a aripioarelor variază mai mult. Aceste au dat loc la stabilirea unui 
foarte mare număr de specii deosebite, cari abia în timpurile din urmă 
au fost recunoscute treptat ca aparţinând uneia şi aceleiaş specii, cu care 
sunt legate prin forme intermediare. In special lui Siebold, Kessler şi 
Giinther li se datoreşte în mare parte a fi lămurit această chestiune. 

Am căutat dar a lua de bază a descrierii noastre exemplare colectate din 
apele naturale — Dunărea şi bălţile ei — exemplare cari reprezenta mai mult 
forma tipică, pe când celelalte sunt deviate prin desvoltare unilaterală în- 
tr'o direcţie sau alta. 

Corpul este puţin prelungit şi comprimat lateral. înălţimea sa maximă, 
care este înaintea dorsalei, se cuprinde aproximativ de 3 x / 4 — 4 ori în lun- 
gimea totală. Capul este mic, lungimea sa este egală cu înălţimea şi se cu- 
prinde în lungimea totală a corpului între 5 — 6 ori. Ochiul este mare, dar 
variază de asemene foarte mult, diametrul său se cuprinde de 3,5 — 4,5 
ori în lungimea capului. Gura este terminală, totuş falca superioară iese 
foarte puţin înainte ; ea este foarte puţin înclinată, aproape orizontală şi 
se întinde înapoi până sub narinele posterioare, cari şi ele sunt mult mai 
apropiate de marginea ochiului decât de vârful botului. Fruntea în dreptul 
narinelor este convexă, iar de aci profilul merge în linie dreaptă până la 
ceafă, de unde apoi trece încetul într'un arc mai mult sau mai puţin în- 
doit. Dinţii faringieni sunt groşi, cei dinainte conici, cei dinapoi compri- 
maţi şi puţin crestaţi, cu vârfurile cârligate. 

Abdomenul între aripioarele ventrale şi deschiderea anală nu formează o 
carenă. Solzii sunt la marginea lor liberă rotunzi, iar pe laturile lor drepţi. 
Cei mai mari de pe linia laterală au un diametru cel puţin egal cu diame- 
trul ochiului. Ei sunt bine fixaţi. Linia laterală merge aproape paralelă 
cu linia ventrală, cu mult mai apropiată de ea decât de linia dorsală. 

Dorsala începe puţin în urma ventralelor, îndată după jumătatea corpului. 
Ea este mai înaltă decât lungimea bazei ei şi primele raze sunt cu mult 
mai înalte decât ultimele, aşâ că apare tăiată oblic. 

Anala începe cu mult în urma dorsalei şi are aproape aceeaş înălţime 
ca şi lungimea bazei ei. Ventralele şi pectoralele puţin desvoltate. Caudala 
adânc bifurcată cu capetele egale. 

Color atiunea. Spinarea este albastră-cenuşie bătând câte odotă în verde, 
laturile sunt argintii bătând puţin în albastru sau vânăt, burta e albă. Ari- 
pioarele sunt toate roşii, mai mult sau mai puţin deschise până la porto- 
caliu. Dorsala şi caudala au marginea negrie. Irisul este roşu pe un fund 
argintiu. 



181 

Dimensiunile ordinare ale exemplarelor din Dunăre sunt cam de 25 — 
30 cm., în lacuri şi heleştee sunt însă cu mult mai mici. 

Distribuţiunea. Se găseşte în Dunăre şi în toate bălţile şi jepcile ei, în 
lacurile litorale afară de Sinoe Liman, unde apa e prea sărată, în aproape 
toate lacurile şi heleşteele din ţară şi mai rar prin râuri, afară de pâraele 
dela munte. 

Biologia. In privinţa obiceiurilor vieţii ei se potriveşte foarte mult cu 
Roşioara având aproape aceeaş răspândire, acelaş mod de hrană, aceleaşi 
epoce şi locuri de reproducere, etc. Diferinţa este că această specie su- 
portă foarte bine şi apa sălcie din faţa gurilor Dunării şi se găseşte ade- 
seori în mari cantităţi la mare, la gura Sf. Gheorghe şi la Baba Hasan. 
Pescarii zio că-şi depune icrele pe stâlpi în bălţi. Femela are 80 — 100.000 
de boabe de icre. Bărbatul capătă în epoca reproducţiei acele mici tu- 
bercule albe caracteristice hainei nupţiale. 

întrebuinţarea, pescuitul, etc. Carnea babuşcăi albe este mult mai gus- 
toasă decât a Roşioarei, deşi este tot un peşte de o valoare inferioară. Se 
sărează în foarte mari cantităţi şi se vinde ca hrană foarte ieftină pentru 
muncitorimea dela ţară. De asemenea se sărează şi apoi se usucă întregi 
— nespintecate — aducându-se în comerţ sub numele de Ţărancă, după mo- 
delul celor ce ne vin dela Marea de Azow (Leuciscus rutilus var. Heckeli 
Nordm). 

Producţiunea bălţilor Dunării fiind mare, se face un comerţ foarte în- 
semnat cu acest peşte. 

Babuşca se prinde mai puţin la Vintire, însă cade foarte multă la Nă- 
voade şi Tifane precum şi la Ave. 

Numele populare. In Delta Dunării şi la Galaţi i se zice Babuşca şi 
Babuscă albă sau Ţărancă: Turtucăenii îi zic Ţărancă, când e mai mică 
Ţărăncuţă, iar când e mai mare Ocheană şi Ocheniţă. La Znagov i se 
zice Bălos (e curios că aici se zice la Roşioara Ocheană şi nu la această 
specie). In Moldova îi zice pe la toate heleşteele Ocheană. In Delta Du- 
nării i se mai zice Taran, iar pe la Oltina, Călăraşi, etc. am auzit zicându-i 
şi Taharău. La pui le zice Goghie (Oltina). 

Lipovenii din Deltă îi zic Babuşca sau Bobea bjeloi sau simplu Bieliţa 
sau Ţărancă. 



Leuciscus rutilus var. erythraea nov. vaz. 

(Varietate de coloraţiune). 

(Fig. 71). 



In bălţile Dunării adeseori se găseşte câte un exemplar cu tot corpul 
colorat roşu-cărămiziu şi cu aripioarele de un roşu aprins, iar cu solzii foarte 
strălucitori şi transparenţi, ca şi cum ar fi de corn sau celoidină. Aceste 
exemplare, după ce se pun în alcool sau formalină, coloarea roşie dispeei 
după câtva timp, în locul ei însă toată spinarea se vede pătată cu mici 



182 

puncte sau liniuţe negre dispuse în mod regulat ; este un pigment acu- 
mulat sub solzi. Aceste exemplare se numesc de către pescarii noştri îm- 
păratul Babuşcăi. 

Incontestabil că avem a face cu un fenomen analog cu cel dela Idus me- 
lanotus var. orfus. Vom numi deci şi această varietate spre a o distinge de 
exemplarele ordinare : Leuciscus rutilus var. erythraea nov. var. 



2 sp. Leuciscus virgo. Heck. 

Tab. XIV. Fig. 72. 

Corpul puţin comprimat lateral, gura inferioară. Dinţii fa- 
ringieni posteriori cu mai multe crestături. Dorsala opozită 
ventralei. Solzii mari, pe linia laterală 46 — 49 solzi. 

Sinonime: 

Orfus germanorum : Marsigli, 1. c, VI, Tab. 5, pag. 13. 

Leuciscus idus: Fitzinger. 

Cyprinus idus: Meidinger, Tab. 36. 

Leuciscus pigus: Heckel u. Kner, 1. c , pag. 173. Giinther, Catal. VII, 
pag. 218. Seeley, pag. 151. 

Leuciscus virgo: Heckel, Sitzungsber. d. k. Akademie der Wissensch. 
Wien 1852, IX, pag. 69. Heckel u. Kner, 1. c, pag. 175. Siebold, 1. c, pag. 
191. Pancic, 1. c, pag. 111. Jeitteles, Fische der March. pag. 1864. Kes- 
sler, Ihtiol. Aralo-Caspi-pontică, pag. 253, No. 181. Bade, pag. 134. 

Br 3, D 3/9—12, P 1/16—17, V 2/8—9, A 3/11, C 5/19/6, L.lat 46— 49, 
Ltr. 4. 

Această specie se aseamănă foarte mult cu precedenta şi diferă de ea 
numai în următoarele caractere : 

1) Corpul este mai lungăreţ şi mai puţin înalt, înălţimea sa cuprinzâdu-se 
de 47 2 ori în lungimea totală. 

2) Capul este mai mic, lungimea sa cuprinzându-se de 6-Vs ori în lun- 
gimea totală. 

3) Ochiul este mai mic şi diametrul său se cuprinde de 5 ori în lun- 
gimea capului. 

4) Fruntea este mai bombată. 

5) Gura este inferioară, botul fiind puţin proeminent şi falca de sus 
ieşind ceva înaintea celui de jos. 

6) Caudala este lungă întrecând cu mult lungimea capului. 

7) Dorsala este opozită ventralei. 

Caracteristic pentru această specie mai este că în epoca de reproducţie 
la masculi tuberculele cresc atât de mari, încât ajung la dimensiuni egale 
cu jumătatea diametrului ochiului şi sunt spinoase. 



183 

In privinţa modului de vieaţă, hrană, reproducţie, etc, nu e mare di- 
ferinţa, decât cel mult că această specie e mai mult limitată asupra Du- 
nării si bălţilor ei şi nu se găseşte prin heleştee. 

Ue aseminea are aceleaşi nume populare ca şi cealaltă specie, pescarii 
noştri nefăcând nici o diferintă între ele. 



3 sp. Leuciscus frisii Noidm. 



Corpul rotund aproape cilindric şi lungăreţ. Gura semi-in- 
ferioară. Dinţii faringieni posteriori netezi cu coroane mari 
şi suprafeţe convexe de mas ticaţiune. Dorsala opozită ven- 
tralei. Solzii mici; pe liniea laterală 62 — 67 solzi. 

Sinonime : 

(?) Cyprinus cephalus : Pallas, Zoogr. III, pag. 301. 

Cyprinus grisalgine : Meidinger, Tab. 40. Heckel, Annalen d. Wiener 
Museums, voi. I, Abt. 2, pag. 21. 

Leuciscus grisalginii: Cuv. et Valenc. .XVII, pag. 221. 

Lauciscus meidingeri : Heckel, Sitzb. d. k. Akad. d. Wis. Wien 1852, 
pag. 90, Tab. 10. Heckel u. Kner, 1. c, pag. 178. Siebold, 1. c, pag. 196. 
Bade, pag. 136. 

Leuciscus Frisii: Nordmann, 1. c, pag. 487. Kessler, zur Ichthyologie, 
pag. 32; Nachtrăge, pag. 20. Gunther, Calalogue VII, pag. 219. Kessler, 
Ihtiologia Aralo-Caspi, etc. pag. 253. No. 182. Seeley, pag. 153. Grimm, 
1. c, No. 209. Sabanejeff, 1. c, II, pag. 252. Warpachowskl, 1. c, pag. 88. 

Br 3, D 3/8—10, P 1/16—17, V 2/8—9, A 3/9—11, C 19, L. lat. 62—67, 
Ltr. t±° 

5—6- 

Această specie — după descrierile ce i s'au dat — se deosebeşte de pre- 
cedentele: 

1) Prin corpul său lungăreţ, cilindric şi puţin înalt. 

2) Prin fruntea lată. 

3) Prin dinţii faringieni cari sunt netezi, pe când la ambele celelalte 
specii ei sunt crestaţi. 

4) Prin forma solzilor şi dimensiunile lor, aicea fiind cu mult mai mici 
decât la ambele celelalte specii. 

5) Prin numărul solzilor pe linia laterală, aicea ajungând chiar la 67, 
pe când la celelalte specii nu trece de 49. 

După cum am arătat, această specie nu am întâlnit-o niciodată în apele 
noastre şi nici un pescar de pe tot lungul Dunării nu a putut să-şi amin- 
tească să o fi văzut vreodată. Le-am arătat chiar şi atlasul lui Heckel, în 
care e o figură foarte bună, şi nu a putut nici unul să-1 recunoască. După 



184 

toate aceste cercetări continue de 13 ani, cred că aş fi în drept să afirm 
că nu se găseşte în apele noastre. Totuş pentru a nu contrazice direct 
afirmaţiunea lui Nordmann — afirmaţiune care îşi găseşte explicaţiunea ei na- 
turală, după cum am arătat — am dat aicea diagnoza cu caracterele prin- 
cipale spre a servi la determinare în cazul când din întâmplare s'ar mai 
descoperi vreodată. Totdeodată am făcut aceasta şi pentru a nu şterge 
încă cu totul din fauna noastră acest peşte a cărui existenţă se găseşte 
indicată în literatură. 



XVI Gen. Squalius Bonap. 



Corpul lungăreţ şi numai puţin comprimat pe laturi. Gura numai 
puţin înclinată, fără mustăţi. Dinţii faringieni pe 2 serii după for- 
mula 2.5 — 5.2, cu coroanele comprimate lateral şi cârligate la vârfuri. 
Spinarea şi abdomenul necarinate. Anala şi dorsala cu baza scurtă. 
Ventralele sub dorsală. 



1 . Sp. Squalius Cephalus L. Cleanul. 

Tab. XI V. Fis. 73. 



Corpul aproape cilindric. Capul lat şi gros, deasupra 
turtit. Gura terminală, foarte largă, ajungând înapoi până 
sub marginea anterioară a ochilor. Anala cu marginea in- 
ferioară convexă. Solzii mari. 

Sinonime : 

Capito: Marsigli, tab. 4, fig. 1, pag. 11. 

Cyprinus cephalus : Linne, Syst. nat. I, pag. 527. Reisinger, 1. c, pag. 159. 

Cyprinus idus: Bloch, 1. c. I, pag. 254, tab. 36. 

Cyprinus dobula: Pallas, Zoographia III, pag. 301. 

Leuciscus frigidus: Cuvier et Valenciennes, XVII, pag. 234. 

Leuciscus dobula: Agassis, 1. c, pag. 38 Cuvier et Văleciennes, XVII, 
pag. 172. Gunther, Fische d. Neckars, pag. 969. Nordmann, pag. 483. 
Kessler, Zur Ichthyologie, pag. 34; Nachtrăge, pag. 20; Ausziige a. dem Be- 
richte, etc, p. 19. 

Squalius dobula : Heckel, Sitzungsber. d. k. Akad. d. Wiss. Wien 1852, 
tab. XIII, fig. 1 — 6. Heckel u. Kner, 1. c, fig. 180. Panoic, p. 112. Jeit- 



185 

telcs, Prorlromus Faunae Hungar., pag. 60. B/eh, Pische Siebenbiirgens, 



pag. 12. 



Squalis cephalus : Heckel, Sitzber., d. k. Akad. Wien 1852, pag. 77. Siebold, 
1. c, p. 200. Stei Indachner, Sitzber. d. k. Acad. d. Wiss. Wien 186G. Kessler, 
Ihtiolog., etc. 254, No. 183. Grimm, 1. a, No. 210. Sabanejef, II, pag. 261. 
WarpachowsM, 1. c. pag. 92. 

Leuciscus cephalus: Fleming, Brit. Anim., pag. 186. Gilnther, Catalogue 
VII, pag. 220. Seeley, 1. c, pag. 155. Bade, 1. c, pag. 121. 

Br 3, D 3/8, P 1/15—17, V 2/8, A 3 7—9, C 19, L lat. 43—48, Ltr. !=?. 

Corpul este foarte puţin comprimat lateral, gros, aproape cilindric. înăl- 
ţimea sa maximă se cuprinde 4V 2 — 5 ori în lungimea totală, grosimea sa 
este egală cu înălţimea minimă dela pedunculul caudal. Capul este mai în- 
gust decât lung, lungimea se cuprinde de b 1 / 3 ori în lungimea totală. El 
este turtit deasupra şi foarte larg; lăţimea frunţii sale între ochi este 
egală cu 2 / 5 din lungimea capului. Ochiul este de o mărime mediocră, 
diametrul său fiind egal cu aproape 1 / 5 din lungimea capului. Distanţa in- 
terorbitală este egală cu odată şi jumătate acest diametru. Narinele, cari 
sunt duble şi separate la mijloc printr'o perdea de piele ridicată în sus, 
sunt mai apropiate de ochi decât de vârful botului. 

Gura este foarte largă ajungând până la marginea anterioară a ochiului; 
ea este terminală şi e numai foarte puţin oblică. Dinţii faringieni sunt 
comprimaţi pe laturi şi cu vârfurile încârligate. O muche dorsală sau ventrală 
nu există, corpul fiind în ambele părţi rotunzit. Solzii sunt mari şi solizi; 
cei mai mari de pe linia laterală au câte odată şi jumătate diametrul 
ochiului. Către partea dorsală şi ventrală precum şi către coadă se mic- 
şorează, ei sunt striaţi concentric şi radiar. Linia laterală merge paralel 
cu linia ventrală, cam la 1 / 3 distanţă din înălţimea corpului. 

Dorsala se înserează puţin în urma ventralelor, ea este mult mai înaltă 
decât lungă. Marginea ei este puţin convexă. Anala este împinsă foarte 
înapoi, cu mult după capătul posterior al dorsalei. Marginea ei inferioară 
este convexă şi capătul rotunzit. 

Pectoralele nu ajung până la inserţia ventralelor şi acestea nu ajung până 
la deschiderea anală. Caudala este bifurcată şi lobul ei inferior e ceva 
mai lung. 

Coloraţiimea. Partea dorsală, începând dela vârful botului şi până la 
inserţiunea caudaloi, cam pe 1 / 3 clin înălţimea corpului, este verde închis ; 
această porţiune e limitată brusc pe toată distanţa printr'o linie aproape 
dreaptă. Operculul, preoperculul şi laturile corpului sunt cu totul argintii. Par- 
tea ventrală între aripioarele pereche şi până la vârful gurii este albă fără 
luciu metalic. Aripioarele la exemplarele mai mici sunt toate transparente, 
afară de dorsală care la baza ei este puţin mai închisă. La exemplarele 
mai mari ventralele şi anala sunt roşii aprinse. Irisul e lat, argintiu, 
deasupra cu o pată neagră ştearsă, iar dedesupt cu un. punct negru. 

Dimensiunile. Cleanul ajunge la dimensiuni relativ mari crescând până 
la 50 sau chiar 60 cm. lungime şi la o greutate de aproape 4 kilograme. 
Exemplarele obişnuite ce se prind au însă între 25 — 35 cm. lungime. 



186 

Răspândirea. Cleanul este cel mai răspândit peşte din râurile noastre, 
el începe imediat după regiunea Păstrăvului, aproape odată cu Lipanul şi 
se scoboară până la Dunăre. In Dunăre însă nu este prea des, ci se sco- 
boară mai cu seamă primăvara la apele mari din râuri şi se găseşte apoi 
pe la gurile lor. In regiunea Deltei e foarte rar şi numai primăvara. Am 
colectat exemplare din: Suceava, Moldova, Bistriţa, Bicaz şi Tarcău (la 
gura lor), Trotuş, Şiret, Prut, pârăul Tismana, Jiu, Argeş şi numeroase 
exemplare din Dunăre. 

Biologia. Cleanului îi plac mai cu seamă râurile cari curg încet şi au 
o apă limpede. El trăeşte în locurile cele mai adânci şi mai întunecoase, 
fugind ziua de lumină şi ferindu-se de a se arăta la faţa apei. El este 
un peşte foarte răpitor, mănâncă tot felul de peşte, ba chiar şi broaşte, 
şoareci, etc, noaptea umblă totdeauna după hrană. Epoca sa de repro- 
ducţie este prin Aprilie şi Maiu; el leapădă icrele în dolie la adânc — adică 
în locurile din râuri unde panta e foarte mică şi apa aproape staţionară, 
iar fundul prundos şi acoperit, cu puţin mâl. Este «foarte plodicios şi lea- 
pădă foarte multă poamă — aproape un blid plin — pe care o lipeşte la 
adânc de piatră; este foarte şiret, nu creşte mai mult de 3 palme, dar e 
pântecos şi de aceea ajunge la o greutate de 3 ocâ». Aşâ mi-1 caracteriza 
foarte bine un bătrân pescar clin Broşteni (Jud. Suceava). 

întrebuinţarea, pescuitul, etc. Cleanul este un peşte ordinar ca gust 
şi cu multe oase; cu toate aceste el este foarte căutat de populaţiunea 
de pe marginea râurilor, fiind aproape singurul peşte mai mare din anu- 
mite regiuni ale acestor ape. 

Cleanul se pescueşte cu aceleaşi instrumente ca şi Mreana, adică : 1) cu 
Mreja; 2) cu Sacul ziua pe sub maluri, unde se bate cu o măciucă numită 
Ştluldic, ca să-1 sperie şi să-1 scoată din ascunzători ; 3) cu Poclăid pe 
la fund prin mijlocul apei şi 4) cu Nevodul mic de râuri. Cu ostia 
nu se bate niciodată la clean. 

Nume populare. In toată ţara i se zice Clean, prin unele părţi clin 
Judeţul Botoşani şi Suceava am auzit şi Clen. Lipovenii din Delta Du- 
nării îi zic Virezub şi Verizop. 



2 sp. Squalius leuciscus L. 



Corpul 1 ungar eţ, puţin comprimat lateral. Capul mai în- 
gust. Gura semi-inferioară, îngustă neajungând înapoi 
decât abia până sub narine. Botul convex. Anala cu mar- 
ginea puţin concavă. Solzii mijlocii. 

Sinonime : 

Capito fluviatilis sive Squalius minor: Marsigli, 1. c, IV, tab. 4, fig 
2, pag. 13. 






187 

Cyprinus grisalgine : Lin., Syst. Nat. I, pag. 592. 

Cyprinus leuciscus: Linne, S. Nat., pag. 582. Bloch, 1. c, III, pag. 141, 
Tab. 97, fig. 1. Pattas, Zoografia III, pag. 818. 

Cyprinus dobula: Bloch, 1. c, I, pag. 42, tab. 5. Meidinger, tab. 26. 
Eeîsmger, 1. c, pag. 60. 

Leuciscus vulgaris : Fleming, Brit. Anim. 1828, pag. 187. Heckel, 
Annalen des Wiener Museums I, pag. 233. Cuvier et Valenciennes, XVII, 
pag. 202. Gunther, Fische d. Neckars, pag. 65. Kessler, Zur Ichthyologie, 
pag. 38; Nachtrăge, pag. 21 şi 28. Gilnther, Catalogue VII, pag. 226. 
Seeley, 1. c, pag. 160. 

Squalius leuciscus: Heckel, Sitzungsber. d. k. Akad. Wien 1852, IX, pag. 
99, 116. Heckel u. Kner, 1. c., pag. 191. Siebold, 1. c, pag. 203. Kessler, 
Ihtiologia Aralo-Caspi-pontică, pag. 255, No. 189. Grimm, 1. c, No. 213. 
Sabanejeff, 1. o., voi. II, pag. 304. Warpachowski, 1. c., pag. 94. Bade, 
1. c., pag. 119. 

Squalius lepusculus: Heckel, I. c, pag. 99, 109 şi tab. 11, fig. 1 — 4. 
Heckel ii. Kner, 1. c, pag. 186. Pancic, 1. c., pag. 113. 

Squalius rodens: Heckel, 1. c., şi Heckel u. Kner, pag. 189. 

Squalius rostratus: Heckel, 1. c, şi Heckel u. Kner, pag. 192. 

Squalius chalybaeus : Heckel, 1. a, pag. 111, tab. 12, şi 'Heckel u. 
Kner, pag. 188. 

Br. 3, D 3/7, P 1/16—17, V 2/8, A 3/8—9, C 5/19/6, L lat. 47—52, 
L tr. I=- 8 . 

4 

Această specie prin forma ei generală se aseamănă foarte mult cu cea 
precedentă, aşâ că pescarii de pe malurile râurilor — cari în adevăr nu 
sunt aşâ buni observatori ca cei dela Dunăre — nici nu le deosebesc 
una de alta. Examinată însă de aproape, ea nu numai că se deosebeşte 
foarte bine, dar chiar variază încă foarte mult în formele ei. Această ten- 
dinţă spre variaţiune a dat iarăş loc la crearea a o serie de specii nouă, 
mai cu seamă de către Valenciennes, Heckel si în urmă de Blanchard. 
Abia în urmă Siebold şi apoi Gunther au reuşit să dovedească că nume- 
roasele specii ce se creaseră — şi din cari unele privitoare la basinul 
Dunării şi Marea Neagră se văd în lista de mai sus a sinonimelor — nu 
erau decât simple varietăţi individuale şi că în realitate nu există decât 
o singură specie. 

Această specie se deosebeşte de precedenta prin următoarele caractere: 

1. Prin dimensiunile corpului. Această specie este ceva mai mică. 

2. Prin forma corpului, care aicea este mai lungăreţ şi comprimat late- 
ral, pe când la specia precedentă eră aproape cilindric. 

3. Prin forma capului, care aicea nu mai e atât de turtit; fruntea nu 
mai e atât de lată, botul e mai convex. 

4. Gura este inferioară şi îngustă neaj ungând înapoi decât cel mult 
până sub narine, pe când la specia precedentă ea este terminală şi foarte 
largă, întinzându-se până sub ochi. 

5. Marginea distală a aripioarei anale este puţin concavă, pe când la 
specia precedentă este convexă. 



188 

6. Numărul radiilor moi dela dorsală aicea este constant 1 , pe când la 
Sq. cephalus este constant 8. 

7. Solzii aicea sunt ceva mai mici. 

8. Dinţii faringieni variază, aşa că avem adeseori şi formula 3.5 — 5.2 
sau 3.5 — -5.3, deşi, după cum arată Siebold, formula predominantă e 
2.5 — 5.2. 

9. Coloarea generală a corpului cât şi coloarea aripioarelor e ceva 
diferită. Aicea spinarea e cafenie sau neagră bătând în albăstriu; laturile 
argintate, puţin bătând în galben. Aripioarele ventrale şi anală nu sunt 
atât de aprinse roşii, ci mai palide. Afară de aceasta solzii de pe laturi au 
adeseori marginea cu o dungă negrie. 

In privinţa modului de vieaţă, răspândirii în apele noastre, etc. se asea- 
mănă în totul cu specia precedentă, numai că e cu mult mai rară. De 
asemenea începe bătaia în totdeauna puţin înaintea celuilalt, câte odată 
chiar prin Martie. 

Numele popular e Clean, fiind confundat în totdeauna cu specia pre- 
cedentă. 



VII. Gen. Phoxinus Agass. 



Corpul acoperit cu solzi foarte mici si subţiri. Gura terminală fără 
mustăţi. Dinţii faringieni pe 2 serii după formula 2.5 — 4.2, sau 2.4 — 4.2, 
cu coroanele comprimate şi cârligate la vârf. Dorsala cu baza scurtă 
şi fără radiu osos, începând după ventrale. Anala cu baza scurtă, pos- 
terioară capătului terminal al dorsalei. 



l sp. Phoxinus laevis. Agass. Boistean sau Veidele. 

Tab. XIV. Fig. 74. 

Corpul aproape cilindric; coada comprimată lateral; 
gura foarte mică; botul obtus, convex. Linia laterală în- 
treruptă. 

Sinonime : 

Cobitis fluviatilis: Marsigli, IV, tab. 9, iig. 1. 

Cyprinus phoxinus: Linne, Syst. Nat., pag. 528. Blocli, 1 c, pag. 60, lab. 
8, fig. 5. Meidinger, Icones pisc, tab. 39. Beiusiger, pag. 74. 



189 

Cyprinus rivularis: Pallas, Zoogr. III, pag. 330. 

Cyprinus chrysoprasius : Pallas, Zoograph. III, pag. 318. Rathke, Fauna 
d. Krym, pag. 345. Nordmann, pag. 483. 

Leuciscus phoxinus: Fleming, 1. c, pag. 188. Cuvier el Valenciennes, 
XVII, pag. 363. Gunther, Fische des Neekars şi Gatalogue VII, pag. 237. 
Seeley, 1. c, pag. 175. E. Schulze, Fauna Pisc. Germ., pag. 54. 

Phoxinus laevis : Agassiz, 1. c, pag. 37. Tleckel u. Kner, pag. 210. 
Siebold, 1. c, pag. 222. Kessler, Ausziige a. d. Berichte, pag. 20, Jeitleles, 
1. c, pag. 60. Pancic, 1. c, pag. 123. Kessler, Ihtiolog. Aralo-caspi-pon- 
tică, pag. 257, No. 196. Grimm, I. c, No. 217. Sabanejeff, 1. c, pag. 243. 
Warpachowski, 1. c, pag. 106. Bade, 1. c, pag. 113. 

Phoxinus marsigli: Heckel, Annal. d. Wiener Mus. 1, pag. 232. Nord- 
mann, 1. c, pag. 482. Bieh y Fische Siebenbtirgens, pag. 13. 

Br. 3. D 3/7, P 1/15, V 2/8, A 3/7, C 19, L. lat 80—90, L. tr, 



14—17 

Corpul este aproape rotund având forma unui fus, numai coada este 
puţin comprimată pe laturi. In mediu înălţimea sa maximă este aproape 
egală cu lungimea corpului şi se cuprinde cam de 5 ori în lungimea to- 
tală. Lăţimea maximă este mai mare decât 2 / 3 din înălţime, iar înălţimea 
minimă la pedunculul caudal este ceva mai mică decât jumătatea înălţi- 
mii maxime a corpului. Ochiul este relativ mare, diametrul său fiind egal 
cu 1 / i din lungimea capului, distanţa preorbitală fiind egală cu odată acest 
diametru, iar cea interorbitală cu mai mult decât odată şi jumătate. Nari- 
nele, cari sunt situate la egală distanţă între vârful botului şi ochi, sunt 
bine desvoltate si ieşite în afară ; distanta între ele e numai ceva mai mare 
decât distanţa dintre ochi. Gura este foarte mică, aşâ că abia ajunge până 
sub narine; ea este terminală. Botul este obtus şi convex. Dinţii faringieni 
sunt cu coroanele comprimate şi cârligate la vârf. Solzii sunt foarte 
mici şi subţiri; ei nu se acoper unul pe altul nici până la jumătatea lor. 
Deasemenea lasă pe suprafaţa corpului întregi porţiuni neacoperite de loc 
şi în special aproape toată partea ventrală precum şi o dungă lungă pe 
mijlocul spinării. Linia laterală porneşte dela început regulat, însă pe la 
mijlocul corpului se întrerupe de mai multe ori. 

Dorsala începe cam la. mijlocul corpului în urma ventralelor; primele ei 
radii sunt aproape de 2 ori mai lungi decât ultimele. Capătul ei posterior 
este deasupra deschiderii anale. Anala are baza scurtă, ea este foarte înaltă 
şi primele ei radii sunt de două ori mai mari decât ultimele. Ventralele 
culcate ajung şi întrec deschiderea anală. Pectoralele nu ajung până la 
inserţiunea ventralelor. Caudala nu este tăiată decât până aproape de 
jumătatea ei. 

Color aţiunea. Spinarea este verde-închisă ca iarba; această coloare se 
întinde şi pe cap până la buza de sus. Această coloare se limitează în jos 
printr'o linie bruscă care începe dela vârful botului, trece peste marginea 
superioară a ochiului şi pe tot lungul corpului, cam pe la 73 din înălţimea 
sa până se termină la jumătatea cozii. 

Linia mijlocie a spinării este marcată printr'o linie subţire care începe 
dela occipital şi merge până la începutul dorsalei, iar de aici se continuă 
până la coadă, însă mult mai puţin preciza. Pe această parte a corpului 



190 

care este colorată verde sunt 2 serii de puncte şi liniuţe închise, din cari 
cea mai de jos ajunge până în linia care marchează această porţiune a 
corpului. Sub această linie de demarcare, corpul este alb argintiu foarte 
pronunţat şi curat. Numai dela opercul şi până pe la mijlocul dorsalei 
este încă o serie de 5 — 8 mici pete negre, ceva mai şterse decât cele de 
pe spinare. Această serie este exact pe mijlocul corpului. 

De obiceiu toate aripioarele sunt incolore, numai dorsala şi anala au 
la baza lor câte o dungă negrie ştearsă, iar la mijlocul lor pe radii câte 
o mică serie aproape imperceptibilă de pete şterse. Câte odată însă ven- 
tralele şi anala sunt roşii purpurii. Irisul este alb argintiu. 

In timpul reproducerii colorile sunt mai vii, bărbaţii sunt pe spinare 
cu mult mai închişi, aproape negri, iar burta se înroşeşte puţin. Dease- 
menea şi ei capătă mici tubercule pe corp. 

Dimensiunile la cari ajunge Boişteanul sunt de 10 — 12 cm. lungime, 
exemplarele însă cari se găsesc de obiceiu, nu au mai mult decât 8 — 10 cm. 

Distribuţia şi Biologia. Boişteanul se găseşte mai în toate pârăele 
noastre mai mari de munte, începând din regiunea de jos a Păstrăvului 
şi scoborându-se în jos până în regiunea dealurilor. Nu se suie însă nici 
în pâraele prea mici, aşâ d. ex. la Bistriţa el se găseşte în: Bistriţa, Tar- 
cău, Bicaz, etc, nu se duce însă şi în pârae mai mici decât acestea. 

Lui îi place apa limpede cu un fund nisipos sau prundos şi trăeşte în 
totdeauna la apă mai mică. Nu se duce mult la adânc, căci dă peste duş- 
manii lui: Cleanul, Lostriţa, Mihalţul, etc. Se hrăneşte cu mici animale 
acuatice: viermi, crustacee, larve de insecte, etc. Epoca lui de reproduc- 
ţie este prin Aprilie, adeseori însă începe şi din Martie. Femelele se câr- 
duesc şi depun icrele la apă mică lipindu-le la fund pe prund. 

întrebuinţare, pescuit, etc. Carnea Boişteanului este gustoasă, «e bun 
de borş, dar nu grozav». Se pescueşte mai cu seamă cu Sacul la mar- 
ginea apei, în timpul puhoiului cu Leasă şi la Gărduţ. 

Nume populare. In Moldova pe Bistriţa, Trotuş, etc. i se zice «Boiş- 
tean, pe Moldova şi pe Suceava îi zice Boişte. In Muntenia i se zice 
Verdeţ şi Verdete (Prahova, Muscel, etc). La Doftana am auzit numele 
Crăeş. In Oltenia Bor fete (pe râul Motru). 



XVIII. Gen. Chondrostoma. Agass. 



Corpul acoperit cu solzi de o mărime moderată. Gura inferioară şi 
transversală fără, mustăţi. Falca de jos cu o bum cornoasă având mar- 
ginea dreaptă şi ascuţită. Dinţii faringieni pe cate o singură serie 
după formula: 6 sau 7 — 7 sau 6. Dorsala şi anala cu baza scurtă. 

Acest gen este reprezentat în apele noastre printr'o singură specie, Chon- 
drostoma nasus L. — Kessler în Ihtiologia sa Caspi-pontică spune că în 



191 

basenul Dunării ar ii existând şi o a doua specie, Chondrostoma rysela 
Agass. Eu nu am avut niciodată ocazia să văd aicea această specie, deşi 
am căutat-o foarte mult. Cum Kessler nu a explorat niciodată Dunărea şi 
cum toţi cei cari au făcut studii asupra acestui fluviu, sau în genere asupra 
afluenţilor lui, nu au constatat niciodată această specie aicea, trebue să 
admitem că înscrierea ei între peştii Dunării este numai o simplă eroare. 
Chondrostoma rysela este o formă sudică şi, mai mult încă, Siebold a do- 
vedit chiar că ea este un bastard între Chondrostoma nasus şi Telestes 
agassisii ; cum însă Telestes agassizii nu trăeşte în apele noastre, putem 
fi siguri că nici bastardul sau Chondrostoma rysela nu se găseşte în 
aceste ape. 



1. sp. Chondrostoma nasus, Lin. Scobaiul sau Mate negze. 

Tab. XIV. Fia;. 75. 



Corpul 1 ungar eţ şi ceva comprimat pe laturi. Botul ieşit 
mult în afară, conic. Gura cu buzele cornoase aproapedrep te. 
Dinţii far i ngi e n i după formula 6 — 6, rareori 6 — 7. Peri Ion eu 1 
negru. 

Sinonime : 

Nasus: Marsigli, 1. c, IV. Tab. 3, fîg. 1 — 2 ($ & 9). 

Cyprinus nasus: Linne, Syst. nat. I, pag. 530. Bloch, 1. c, pag. 35, 
tab. 3. Meidinger, Icones Pisc, tab. 12. Pallas, Zoogr. III, pag. 304. 
Reisinger, pag. 69. 

Leuciscus nasus: Cuvier, Regne animal. 

Chondrostoma nasus: Agass, 1. c, I, pag. 38. Nordmann, 1. c, pag. 
493. Cuvier et Valenciennes, 1. c, XVII, pag. 304. Kessler, zur Ichthyologie 
des sudwestl. Russl. pag. 30; Năchtrăge Zur Ichthyol. pag. 20 şi 27. 
Heckel u. Kner, 1. c, pag. 217. Siebold, 1. c, pag. 225. Jeitteles, Pro- 
dromus Faiînae Hungariae, pag. 62. Paricic, 1. c, pag. 125. Gilnther, Ca- 
talog. VII, pag. 272. Kessler, Ihtiol. Aralo-Caspi-pont., pag. 258, No. 
198. Grimm, 1. c, No. 219. Sabanejef, II, pag. 423. WarpachowsM, 1. c, 
pag. 106. Seeley, pag. 193. Bade, 1. c, pag. 177. 

Br 3, D 3/9. P 1/15—17, V 2/8—9, A 3/10 11, C 4—6/19/6—4, L. 
lat 57—65, Ltr. £•. 

Scobarul are corpul lungăreţ şi puţin comprimat pe laturi. Înălţimea sa 
maximă se cuprinde cam de 5 ori în lungimea totală, iar grosimea sa de 
2 ori în înălţime. înălţimea minimă la pedunculul caudal este ceva mai 
mică decât jumătatea înălţimii maxime de lângă dorsală. 



192 

Capul este ceva mai mic decât înălţimea maximă a corpului şi lungimea 
sa este egală cam cu a /c din lungimea totală a corpului. Ochiul este de 
o mărime mediocră, diametrul său cuprinzându-se cam de 4.5 ori în lun- 
gimea capului. Distanţa preorbitară este egală cu peste l 1 / 2 diametru, iar 
cea interorbitară cu mai mult de 2 diametre. Narinele sunt duble, se- 
parate între ele printr'o perdea şi situate la mijlocul distanţei dintre bot 
şi marginea ochiului. Gura este inferioară şi situată la oareşcare distanţă 
de vârful botului ; ca este transversală şi aproape cu totul dreaptă. Des- 
chiderea ei este aproape orizontală. Buzele sunt îmbrăcate cu o pătură 
epitelială cornoasă şi foarte vârtoasă, aşâ că ambele au marginile foarte 
ascuţite. Dinţii sunt la majoritatea exemplarelor 6 — 6, la unele se găseşte 
însă şi 7 — 6. Solzii sunt solizi şi bine fixaţi în rânduri longitudinale foarte 
regulate. Ei au o mărime moderată, aşâ că cei mai mari de pe linia la- 
terală abia ajung la un diametru egal cu 1 / 2 diamtrului ochiului; la 
suprafaţa lor prezentă câteva sfcriuri în formă de evantaliu. 

Dorsala începe deasupra ventralelor; ea are baza scurtă şi primul radiu 
este de 2 ori mai mare ca ultimul, aşâ că atunci când aripioara e culcată, 
primul radiu o acopere în întregime. Anala începe cu mult după dorsală 
şi înălţimea ei este aproape egală cu lungimea bazei sale. Ventralele ajung 
până aproape de deschiderea anală, iar pectoralele numai aproximativ 
până la jumătatea distanţei dela originea ventralelor. Caudala este adânc 
bifurcată cu loburile egale. 

Color atiufiea. Partea dorsală este verde-cenuşie sau negrie, laturile şi 
abdomenul argintiu. Dorsala este cenuşie, iar celelalte aripioare mai mult 
sau mai puţin roşii. Caudala este cu marginea neagră. In epoca de re- 
producţie colorile sunt cu mult mai vii, spinarea e aproape neagră, la- 
turile sunt mai strălucitoare şi au un fel de dungă negrie strălucitoare ca 
atlasul; roşul dela aripioare e mult mai viu şi totdeodată se colorează în 
roşu şi încheieturile dela piesele operculare, colţurile gurii şi articulaţiile 
aripioarelor. Irisul este galben auriu cu o pată roşie. Caracteristic 
pentru această specie este coloarea neagră ca tuşul a membranei care căp- 
tuşeşte interiorul cavităţii viscerale, din care cauză pescarii dela Dunăre îi 
şi zic Maţe negre. 

Dimensiunile maxime la cari poate ajunge este 40 cm. lungime; exem- 
plarele obişnuite au însă 25 — 30 cm. lungime. 

Distribuţiunea. Scobarul este unul din cei mai răspândiţi peşti din apele 
noastre, căci se găseşte dela pâraele mici din munte până la. Dunăre cu 
bălţile ei şi chiar în Marea Neagră. Chiar în primăvara aceasta s'a prins 
in Mare, la gura Sf. Gheorghe, un exemplar adult de 35 cm. lungime. 

Biologia. Scobarul preferă apa mai limpede a râurilor noastre ca: Bis- 
triţa, Jiul, Oltul, etc, se găseşte însă tot atât de frecuent şi în celelalte 
râuri cât şi la Dunăre şi în bălţile ei. El trăeşte mai mult la fund şi se 
hrăneşte cu tot felul de alge şi animale: viermi, crustacee, insecte, etc. pe 
cari le găseşte acolo. Epoca lui de reproducţie este prin Maiu, sau cum 
zic pescarii de pe Bistriţa, «când crapă frunza arinului» ; atunci ei pornesc 
în cârduri mari spre părăele de munte pentru a-şi depune icrele la apa 
iute pe fundul pietros. Din Bistriţa d. ex. ei intră în mai toţi afluenţii 
ei mai mari ca: Tarcăul, Pângărăciorul, Onţul, Largul, etc. Ţăranii aş- 



193 

teaptă sosirea acestui timp şi pleacă cu toţii cu crâsnicele la prins, fă- 
cându-şi apoi fiecare provizie suficientă de afumătură pentru vară la munca 
câmpului. Dar nu se duc cu toţii numai la munte, ci intră şi prin bălţile 
Dunării şi în adevăr se prind în totdeanna la leasă exemplare destul de 
numeroase. 

Femelele leapădă pe pietriş în fundul pâraelor cu mult sgomot câte 
50 — 100.000 de icre, având fiecare boabă câte un diametru de 2 mm. 

întrebuinţarea. Scobarul are o carne destul de gustoasă, deşi are oase 
cam multe. Mai buni sunt afumaţi şi se consumă astfel foarte mulţi fiind 
consideraţi ca o delicatesă. In special se laudă scobarii de Olt şi de Bis- 
triţa ca mai buni la gust. 

Pescuitul. In timpurile obişnuite Scobarul se prinde cu aceleaşi instru- 
mente ca şi Cleanul şi Mreana, în epoca reproducţiei însă e o adevărată 
devastare, căci se fac pregătiri cu tot felul de instrumente şi instalaţiuni 
pentru a prinde cantităţi mari. Epoca de reproducţie o cunoaşte toată lumea, 
deoarece în adevăr ea cade în totdeauna în acelaş timp când crapă frunza 
arinului; dacă într'un an timpul e mai răcoros şi desvoltarea vegetaţiei e 
mai întârziată, atunci şi bătaia Scobarului e mai târzie. — Astfel încă îna- 
inte de sosirea acestei epoce toţi îşi pregătesc Lejnicele sau Crâsnicele 
şi pleacă la părae ; chiar mulţi orăşeni, plutaşi, etc. din Piatra pleacă în 
acest timp la părăele din susul Bistriţei «cu Lejnicul în spate» după 
Scobai. — Locuitorii dela munte fac în acest timp pe părae garduri de 
piatră, însă cu deschiderea în spre deal şi pun în capătul ei o vârşă de 
lozii. Când începe a veni apoi Scobaiul, «trebue să deşarte vârşa de câteva 
ori pe noapte, atât de mulţi sunt». 

La Dunăre şi bălţi Scobarul nu are nici o însemnătate şi nu este nici un 
instrument special cu care să se pescuească. El se prinde la Leasă şi la Năvod. 

Numele populare. In Moldova îi zice Scobai, mai în sus spre munte 
pe la Broşteni şi prin Bucovina îi mai zice şi Podeţ sau Poduţ; în Mun- 
tenia şi Oltenia Scobar. La Dunăre, pe tot lungul ei şi în Dobrogea îi zice 
Maţe negre. Lipovenii din Dobrogea şi Ruşii îi zic Podust. 



A. B.—Publ. Adamachi. 111. Antipa, Ihtiologia. 13 



3. FAM. ACANTHOPSIDES. 



Physostomi având corpul neted şi foarte prelungit. Capul până la deschiderea 
branchială acoperit peste tot cu o piele moale fără solzi. Marginea fălcii superioare 
formată numai de oasele intermaxilare. Sub ochi, pe oasele suborbitale unul sau 
mai mulţi spini mobili. Oasele faringiene prevăzute cu dinţi mici faringieni. Be- 
şica înotătoare, când există, este divizată printr'un perete longitudinal în 2 camere 
şi învelită îutr'o capsulă osoasă legată de primele vertebre cu un duet aerian. 



Gen. Cobitis Lin. 



Corpul acoperit cu solzi foarte mici. Capul mic, cu deschiderea bran- 
chială îngustă, întinzându-se numai până la baza pectoralelor. Gura cu 
buse mari şi 6 — 12 mustăţi. Dinţii faringieni, cari sunt mici, ascuţiţi 
şi foarte numeroşi, aşezaţi pe câte un singur rând. Dorsala deasupra 
ventralelor. 



1. sp. Cobitis fossilis Lin. Ţipatul. 

Tab. XIV. Fig. 76. 



Corpul foarte prelungit, cilindric şi către coadă compri- 
mat pe laturi. Capul scurt. Gura semi-inf erioar a cu 10 
mustăţi. Spinul suborbital lung şi ascuns sub piele. 1 2 — 1 4 
dinţi faringieni comprimaţi şi tociţi la vârfuri. Anala ro- 
tunzi t a . 



195 



Sinonime : 



Mustella fossilis: Marslgli, Danub. pan. IV, pag. 39, tab. 13, fig. 1. 

Cobitis fossilis: Linne, Syst. nat., I, pag. 500. Bloch, 1. c, I, pag. 216, 
tab. 31, fig. 1. Pallas, Zoographia, III, p. 1G6. Meidinger, tab. 47. Rei- 
singer, Spec. Ichthyol. Hungar, pag. 27. Nordmann, 1. c, pag. 469. Cu- 
vier et Valenciennes XVIII, pag. 46. Kessler, Zur Ichthyologie, pag. 16; 
Nachtrăge zur Ichthyol, pag. 17. Heckel u. Kner, 1. c, pag. 298. Siebold, 
1. c, pag. 335. Jeitteles, pag. 66. Pancic, pag. 137. Heinche und Mobius, 
Fische der Ostsee, No. 83. Sabanejeff, 1. c. II, pag. 430. Benecke, FMsche Ost- 
Preussens, pag. 143. 

Misgurnus fossilis Lacepede : Giinther, Catalogue VII, pag. 344. Kessler, 
Ichthy. Aralo-Caspi-pontica, pag. 270, No. 234. Grimm, 1. c, No. 248. 
Warpachowski, pag. 190. Seeley, pag. 245. 

Br. 4, D 3/5—6, A 1/10, V 1/5—6, A 3/5, C 16. 

Tiparul are un corp foarte lungit, ca la Anghilă, şi aproape cilindric în 
partea sa anterioară, numai dela aripoara dorsală înainte începe a se com- 
primă lateral, coada luând astfel forma unei pene. Capul său este foarte mic, 
cu deschiderea branchială foarte îngustă, deschizându-se numai până lângă 
inserţiunea pectoralelor. Ochii sunt mici şi foarte ridicaţi. Gura este semi- 
inferioară având forma unei potcoave şi e înconjurată de buze mari căr- 
noase pe cari sunt inserate 10 mustăţi. 2 perechi din acestea sunt aşe- 
zate simetric la distanţe egale pe buza de sus; a 3-a pereche mai lungă 
este aşezată tot pe buza de sus la capetele gurii, iar celelalte 2 perechi 
mult mai mici sunt aşezate pe buza de jos. Din acestea, cele dela mijloc 
sunt foarte mici, iar cele laterale ceva mai mari. Dinţii faringieni sunt 
foarte mici şi tociţi la vârf. Narinele sunt mult mai apropiate de ochi 
decât de vârful botului, ele sunt duble şi cea anterioară are forma unui 
tub care iese în afară. Capul este acoperit peste tot cu o piele moale fără 
solzi, aşa că nici un os care compune craniul său sau aparatul opercular 
nu se poate vedea. Imediat sub ochi este o adâncitură, un buzunar format 
printr'o cută a acestei pieli care acopere capul, în această cută se ascunde 
spinul de pe osul suborbital, care e mobil. 

Pe corp pielea este moale şi mucoasă, acoperită cu numeroşi mici solzi 
aproape invizibili. O linie laterală nu există. 

Aripioarele sunt toate foarte mici, dorsala este opozită ventralelor, iar 
caudala este rotunzită şi marginile ei se prelungesc pe linia dorsală şi 
ventrală a corpului. 

Ca observaţiuni anatomice e de notat că Tiparul are un canal alimentar 
scurt fără apendice pilorice şi că beşica înotătoare e împărţită printr'un 
perete vertical şi longitudinal în 2 camere, una în dreapta şi una în stânga. Ea 
este învelită într'o capsulă osoasă care şi ea e lipită de primele 3 vertebre. 

Coloraţiunea. Spinarea şi laturile variază între galben şi cafeniu, capul 
este ceva mai închis şi marmorat, partea ventrală bate în portocaliu. Pe 
tot lungul corpului se află trasă o dungă lată închisă care pleacă dela mar- 
ginea operculului până la coadă; sub aceasta şi paralel cu ea e o a doua 
dungă mai îngustă. In afară de acestea, peste tot corpul şi mai cu seamă 



196 

pe pedunculul caudal cât şi pe aripioarele dorsală şi caudală sunt o serie 
de mici puncte să liniuţe negre. Aripioarele ventrale şi anală sunt gălbui. 
Ochiul este auriu. 

Dimensiunile maxime la cari ajunge sunt 25 — 30 cm. lungime. 

Distribuţia. Biologia. Tiparul este unul din cei mai răspândiţi peşti; 
trăeşte în toate bălţile, heleşteele, canalele, în părţile mai liniştite ale râurilor, 
etc, el se găseşte din Delta Dunării până la Bistriţa în munţi. Lui îi place 
mai mult apa stătătoare cu fund nămolos. Acolo îl găsim în totdeauna la 
sigur ; aruncând nămolul de pe fund cu o lopată pe mal îl vedem mişcân- 
du-se şi ieşind afară. El trăeşte la fund şi se hrăneşte cu: insecte, viermi, 
crustacee şi cu icre de alţi peşti. Epoca sa de reproducere este dela 
finele lui Aprilie până la finele lui Maiu. Femela depune ca la 140.000 
de icre pe plante acuatice în fundul apei. Când e vremea rea şi trăsnet, 
el se ridică dela fundul apei şi face mişcări vii, de aceea şi pescarii noştri 
ca şi cei din alte teri se servesc de el ca de un proroc al timpului. 

In timpul iernii precum şi vara în timpul căldurilor mari el se îngroapă 
în nomol, şi dacă balta în care se afla seacă, el poate trăi încă un timp foarte 
îndelungat cu puţina umezeală ce-i dă acel nămol. De asemenea el su- 
portă şi lungi transporturi pe uscat. S'a observat adeseaori că în bălţile 
mocirloase lipsite de oxigen ies tipării la suprafaţa apei şi înghit aer pe 
care apoi îl dau pe anus afară. Eăcându-se analiza cbimică a acestor 
gazuri, s'a găsit că nu mai conţin oxigen ci numai acid carbonic şi s'a con- 
chis deci că acest peşte respiră şi prin suprafaţa canalului alimentar. Ti- 
parul când este prins scoate un sunet ascuţit; acesta e produs prin aceea 
că presează afară o parte din aerul din beşica înotătoare. 

Întrebuinţarea Tiparului e foarte mică, se face din el borş tăindu-i-se 
mai înainte capul, deoarece se crede că e otrăvitor. Nu are aproape nici o 
însemnătate comercială, aşâ că pescarii dela Dunăre nici nu vor să-1 prindă. 
Se prinde de obiceiu cu mâna sau cu lopata. Pescarii îl întrebuinţează 
foarte mult ca nadă vie la Vişilă şi la Pripoane. 

Nume populare. In Moldova Chişcar, în Muntenia Tipar; am mai auzit 
zicându-i-se şi Şerpar. 



2 sp. Cobitis barbatula L. Gzindelul. 

Tab. XIV. Fig. 77. 



Corpul înainte cilindric, înapoi puţin comprimat pe laturi. 
Gura inferioară, cu 6 mustăţi lungi pe buza superioară. Spi- 
nul suborbital foarte scurt, ascuns sub piele. 8 — 10 dinţi 
faringieni subţiri şi ascuţiţi la vârf. Caudala puţin con- 
cavă la margine. 



197 



Sinonime : 



Fundulus: Marsigli, 1. c, IV, pag. 74, tab. 25. 

Cobitis barbatula: Linne, Syst. nat., pag. 499. Bloch, I. c , pag. 224, 
tab. 31, fîg. 3. Pallas, Zoogr. III, pag. 164. Meidinger, 1. c, tab. 18. 
Reisinger, pag. 24. Nordmann, 1. c, pag. 470. Kessler, Zur Ichthyol. 
pag. 16 ; Nachtrăge zur Ichthyol, pag. 18. Cuvier et Valenciennes, XVIII, 
pag. 14, tab. 520. Heckel u. Kner, 1. c, pag. 301. Jeitteles, Fische ci. 
March, pag. 19. Siebold, 1. c, pag. 338, Pancic, pag. 138. Mbbius u. 
Heincke, 1. c, No. 84. 

Cobitis merga Krynicki: Nordmann, 1. c, pag. 380. Kessler, Ausziige 
a. d Berichte, pag. 21. 

Cobitis barbatula var. merga: Jeitteles, Prodr., etc, pag. 67. 

Nemachilus barbatulus: Gi'wther, Catalogue, VII, pag. 354. Kessler, 
Ichthyol. Aralo-Caspi-pont., pag. 271, No. 235. Grimm, 1. c, 249. Saba- 
nejef, 1. c, pag. 434. WarpachowsM, pag. 192. 

Nemachilus barbatulus var. taurica: Kessler, Ichthyol. Aralo-Caspi-pont., 
p. 271. 

Br. 3, D 3/7, P 1/12, V 1/7, A 3/5 C. 18. 

Acest peşte are o răspândire cu mult mai mică decât specia precedentă; 
el este limitat mai mult numai la porţiunea mijlocie şi superioară a râu- 
rilor, nu se scoboară însă de loc în regiunea lor inferioară, deasemenea 
nu se găseşte de loc in Dunăre sau în bălţile ei. 

Grindelul are un corp mai puţin lungăreţ ca Tiparul, mai cilindric la 
partea anterioară şi mai puţin comprimat lateral la cea posterioară. Gura 
sa este inferioară şi e încunj urată de 6 mustăţi, din cari 4 mai scurte 
la mijloc u buzei superioare şi 2 mai lungi la capetele gurii. Buza infe- 
rioară nu are mustăţi. 

Dinţii faringieni în număr de 8 — 10 sunt aici subţiri şi ascuţiţi. Ochii 
sunt foarte ridicaţi. Intre ei şi bot sunt situate narinele mai apropiate de 
marginea ochiului; ele sunt duble, cea anterioară fiind ieşită în sus în formă 
de tub. Spinul suborbitar este aici foarte mic, rudimentar, ascuns într'o 
cută a pielii cefalice. 

Aripioara caudală diferă şi ea cu totul de cea dela cealaltă specie, de- 
oarece este puţin scobită la mijloc, pe când dincolo este convexă. Solzii 
sunt foarte mici şi nu se acoper unul pe altul, ci abia se ating la măr- 
gini. Spatele şi burta sunt fără solzi, pe coadă sunt mai numeroşi. 

Coloraţiunea. Coloarea generală atât pe spinare cât şi pe laturi este 
verde gălbie. Pe spinare se găsesc nişte pete mari negre închise, late, trans- 
versale, aceste pete dela linia laterală în jos sunt cu mult mai slabe şi mult 
mai mici. 

Partea ventrală dela marginea gurii, între pectorale, ventrale şi înce- 
putul analei este albă şi cu o dungă roşie vie între istm şi începutul 
ventralelor. Ochii foarte mici privind în sus. Irisul foarte îngust, numai cu 
o linie subţire aurie în jurul pupilei. 

Aripioarele V, P şi A de un galben verzuiu, cu totul transparent şi uni- 
forme. D şi C ca coloarea generală a corpului şi cu pete negre deasupra. 



198 

Dimensiunile la cari poate ajunge sunt cel mult 10 — 15 cm. lungime. 

Biologia şi distribuţia. Grindelul trăeşte mai cu seamă la apă repede în 
râurile şi pâraele de munte, şi caută în totdeauna un fund prundos sau 
pietros; chiar bolovanii îi plac, căci are unde se ascunde şi sta la pândă. 
Este un peşte răpitor care mănâncă viermi, insecte, etc, chiar şi ouă de 
peşte. Epoca lui de reproducţie este prin Maiu «la Armindeni» şi leapădă 
icrele nu tocmai la adânc lipindu-le de pietre. 

întrebuinţare, prins, etc. Carnea sa este foarte gustoasă, însă se prinde 
în aşa mici cantităţi, că nu are nici o valoare comercială. Se prinde Ia 
Leasă cu gârduţ pe pârae, la Cereală şi cu Sacul. 

Nume populare. In Moldova (jud. Suceava şi Neamţ) Grindel, Grin- 
deiuşă; în jud. Bacău (pe Trotuş) şi în jos Moină şi Vârlan; în Munte- 
nia Molan (Muscel, Argeş, Prahova), Molete (Oltenia). 



3 sp. Cobitis taenia. Lin. Zvâzluga. 

Tab. XIV. Fig. 78. 



Corpul şi capul comprimat lateral. Gura inferioară cu 6 
mustăţi foarte scurte pe buza de sus. Spinul suborbitar mo- 
bil, puternic şi bifurcat putând fi scos afară din cuta de piele 
în care stă ascuns. 8 — 10 dinţi faringieni subţiri şi ascuţiţi 
la vârfuri. Caudala cu marginea ro tunzi tă. 

Sinonime : 

Cobitis aculeata: Marsigli, 1. c, tab. 1, fig. 2, pag. 3. 

Cobitis taenia: Linne, Syst. nat., pag. 499. Bloch, pag. 221, tab. 51, fig. 2. 
Pallas, Zoogr., p. 166. Meidinger, 1. c, tab. 32. Cuvier et Valenciennes, 
XVIII, pag. 58. Kessler, Zur Ichthyol, pag. 18; NachtrăgezurIchthyol.,pag. 18. 
Heckel u. Kner, 1. c, pag. 303. Siebold, 1. c, 338. Pancic, pag. 139. Jeitteles, 
1. c, p. 68. Steindachner, Ichthyologische Notizen, II, 1865, pag. 6. Gunther, 
1. c. VII, pag. 362. Kessler, Ichthyol. Arai. etc. pag. 272, No. 243. Grimm, 1. c, 
No. 2bl.Sabanejef, II, pag. 440. Warpachowski,pa,g. 194. Seeley, 1. c, pag. 252. 

Acanthopsis taenia: Agassis, 1. c, I, p. 36. Nordmann, 1. c, pag. 468. 

Cobitis elongata: Heckel u. Kner, 1. c, pag. 305. 

Br. 3, D 3/7, P 1/6—8, V 1/5, A 3/5, C 15—16. 

Zvârluga este cel mai răspândit peşte din ţară, el trăeşte în toate apele 
unde trăeşte şi Tiparul, cu singura diferinţă că el se mai găseşte şi în 
toate apele curgătoare în cari Tiparul lipseşte. 

Corpul său este lungăreţ şi pe toată lungimea sa împreună cu capul 
este puternic comprimat pe laturi, aşâ că grosimea sa se cuprinde cam de 
2 ori în înălţime. 



199 

Capul este ascuţit cu gura inferioară care este mică şi înconjurată de 
6 mustăţi mici pe buza superioară. 4 din acestea sunt la distanţe egale pe 
buză,, iar 2 sunt la capetele gurii. Ochii sunt cu totul ridicaţi la partea 
superioară a capului. Narinele sunt la jumătatea distanţei dintre ochi şi 
vârful botului. Sub ochi se află ghimpele suborbital care este bifurcat foarte 
puternic şi stă ascuns într'o cută a pielii ca într'o teacă. Când e în linişte, 
este culcat înapoi şi acoperit de piele, îndată însă ce animalul e supărat, 
îl ridică în sus perpendicular pe poziţia pe care eră. Mişcarea pe care o 
face acest peşte pentru a înţepa e foarte caracteristică, căci caută a-şi 
lipi imediat obrazul de obiectul ce vrea să-1 înţepe. 

Dinţii faringieni, 8 — 10 la număr, sunt subţiri şi ascuţiţi la vârf. 

Corpul este peste tot acoperit cu solzi foarte mici, cari însă seacoper la mar- 
ginile lor unii pe alţii; numai pe linia laterală lipsesc solzii. Aceasta este foarte 
scurtă şi nu se întinde mai departe decât lungimea pectoralelor. Caudala 
este rotunzită la margine. — La bărbat cel de al II-lea radiu al pectoralei 
este îngroşat. 

Goloraţiunea. Coloarea generală variază după apa încaretrăeşte, deobiceiu 
este însă gălbuie, pătată cu puncte şi dungi închise. Dela marginea operculului 
la coadă pleacă două dungi peste tot corpul, cari sunt compuse şi ele din mai 
multe pete mărunte, deasemenea şi pe toată linia mediană a spinării pleacă 
o asemenea dungă compusă din mai multe pete mărunte. 

Aripioarele dorsală şi caudală sunt dungite transversal, celelalte aripioare 
galbene-cenuşii nu au nici o pată. 

Dimensiunile la cari poate ajunge sunt 10 — 12 cm. lungime. 

Biologia. In privinţa obiceiurilor vieţii, el nu diferă mult de celelalte 
2 specii. El trăind în toate mediile se adaptează lor. In genere sunt peşti 
mâncăcioşi cari mănâncă viermi, insecte, etc. şi icre de peşte. Epoca lor 
de reproducţie este aceeaş ca şi la Tipar şi depun ouăle în aceleaşi locuri. 

Nume populare. Numele general este Zvârlugă şi Vârlugă (Suceava), 
în Neamţ Cară, în Prahova, Muscel, etc. Fiţă, Cuţitoaie, în Oltenia Ni- 
sipariţă, în Buzău Fiţoaică. 



4. FAM. SALMONIDEI. 



Physostomi având corpul lungăreţ, cam comprimat lateral şi acoperit cu solzi 
mici cicloizi, iar capul gol. Gura fără mustăţi. Marginea fălcii superioare formată 
din oasele intennaxilare şi supramaxilare. Stoinahul cu un apendice' în formă de 
sac; intestinul cu numeroase apendice pilorice. Beşica înotătoare simplă, cu duet 
aeriean. Dorsala şi anala fără spin. In urma dorsalei o mică aripioară adipoasă 
fără radii. Ventralele abdominale. 

Această familie, atât de respândită in toate apele Europei şi atât de bo- 
gată în specii, este reprezentată în apele noastre interioare numai prin 3 
specii aparţinând genurilor Salmo, Thymallus şi Trutta. In afară de acestea 
Marea Neagră mai are şi alte specii de Salmonide, dintre cari 2 : Salmo 
labrax Pali. şi o specie nouă pe care am denumit-o Salmo ponticus nov. 
sp., se arată din timp în timp şi pe la coastele noastre. Aceste neintrând 
în apele noastre interioare decât cel mult accidental, nu pot intră în cadrul 
lucrării de faţă şi vor formă obiectul capitolului respectiv din partea a 
2-a a acestei lucrări, al Ihtiologiei pontice. In afară de acestea în anii 
din urmă au început a se introduce în apele noastre specii străine şi a se 
aclimatâ, între acestea sunt: Păstrăvul american, Trutta iridea şi Salmo 
salvelinus. Cum însă noi ne ocupăm numai de fauna terii, nu-i putem luă 
pe aceştia în consideraţie. 



I. Gen. Thymallus Cuv. 

(Râgne anim.) 



Corpul acoperit cu solzi de o mărime mijlocie şi bine fixaţi. Gura 
îngustă; fălcile, vomerul şi palatul dinţate, limba fără dinţi. Dorsala 
lungă şi înaltă, începe cu mult înaintea ventralelor. 



201 



/. sp. Thimallus vulgaris Ni/s. Lipanul. 

Tab. XV. Fie. 79. 



Capul mic, falca superioară ieşită înaintea celei infe- 
rioare. Dorsala de două ori mai lungă decât anala. Partea 
anterioară a spinării carenată. 

Thymallus: Marsigli, Danub. panon., IV, pag. 75, tab. 25, fig. 2. 

Salmo thymallus: Linne, Syst. nat., I, pag. 512. Bloch, 1. o.-, pag. 158, 
tab. 24. Reisinger, pag. 43. Pallas, Zoograph., III, pag. 364. Meldinger, 
Icon. Pisc. Austr., tab. 33. 

Thymallus vexilliffer: Agassis, Mem. Soc. de. nat. Nenchâtel, I, şi Pois- 
sons d'eau douce, tab. 15. Cuvier et Valenciennes, XXI, pag. 438. Bielz, 
Fische Siebenbiirgens, pag. 8. Heckel u. Kner, 1. c, pag. 242. Jeitteles, 
Prodrom., pag. 63. Pancic, Pisces Serbiae, pag. 129. 

Thymallus vulgaris: Nils, Prodrom. Ichfchyol. Scandinaviae, fig. 13. Sie- 
bold, 1. c, pag. 267. Nordmann, 1. c, pag. 520. GmitJter, Catalogue of the 
Fishes, voi. VI, pag. 200. Kessler, Ihtiologia Aralo-Caspi-pontică, pag. 243, 
No. 148. Grimm, 1. c, No. 173. Sabanejef, 1. c, voi. I, pag. 249. War- 
pachowsM, 1 c, pag. 142. Seeley, 1. c, pag. 353. 

Thymallus gymnothorax: Cuvier et VaJenc, XXI, pag. 445, pi. 625 
Giinther, Fische d. Neckar. 

Br. 9—10, D 5—7/14—17, P 1/14—15, V 1/10, A 3—4/9—10, C 19, 
L lat. 85—88, L tr. J=±.. 

' 9—12 

Corpul este lungăreţ şi puţin comprimat pe laturi. înălţimea sa maximă 
la începutul dorsalei este mai mare decât lungimea capului şi se cuprinde 
cam de 5 ori în lungimea totală a corpului, iar lăţimea sa de două ori 
în înălţime. înălţimea minimă la pedunculul caudal se cuprinde aproape 
de 3 ori în înălţimea maximă. 

Capul este relativ mic şi lungimea sa se cuprinde mai mult decât de 
5 72 or i m lungimea totală a corpului. Ochiul este acoperit la partea sa 
anterioară de o pleoapă transparentă, adipoasă, semilunară. Diametrul ver- 
tical al ochiului (cel longitudinal este mai mărit din cauza pleoapei adi- 
poase) se cuprinde cel puţin de 4 1 / 2 ori în lungimea capului. Distanţa preor- 
bitală este egală cu cel puţin odată şi jumătate acest diametru, de ase- 
menea şi cea interorbitală. Pupila este împinsă mai înainte. Narinele sunt 
duble şi aşezate la mijlocul distanţei dintre bot şi ochi. 

Gura este semi-inferioară din cauza fălcii de jos care este retrasă ceva 
mai înapoi, ea este relativ mică şi partea ei mijlocie este transversală, iar 
capetele ei sunt îndoite pe laturi şi ajung înapoi până sub marginea anterioară 
a ochiului. Botul este obtus şi lat. Marginile fălcii superioare, a celei inferi- 



202 

oare si a întermaxilarelor sunt prevăzute cu câte o serie simplă de dinţi 
ascuţiţi; de asemenea şi pe vomer precum şi pe palatine se află câte o 
grupă de dinţi mici. Limba este nedinţată. Deschiderea branchială este 
largă, întinzându-se până la istm. Radiile branchiostege sunt de obiceiu în 
număr de 10 de fiecare parte, câte odată numai 9 de o parte şi 10 de alta. 

Solzii sunt bine fixaţi prezentând pe suprafaţa lor striajuri concentrice, 
nu însă şi radiare; ei sunt relativ mai mari decât la ceilalţi Salmonizi din 
apele noastre, variază însă şi după locul ce-1 au pe suprafaţa corpului; cei 
mai mari sunt pe linia laterală, cei mai mici sunt pe partea ventrală. Aicea 
sunt la unele exemplare porţiuni întregi cari rămân goale, ceeace făcuse 
pe Valenciennes să stabilească o nouă specie, Tli. gy mnothor 'ax ; s a găsit 
insă în urmă de Heckel si Kner, Siebold si Giinther că aceasta nu e decât 
o varietate trecătoare. Pe partea anterioară a spinării se formează o muche 
care e acoperită cu solzi superpuşi unul altuia. Capul este gol, fără solzi. 
Baza caudalei şi radiile ei sunt acoperite până pe la jumătate cu mici 
solzi longitudinali. Linia laterală este mai mult sau mai puţin pe mijlocul 
corpului, în partea anterioară fiind puţin mai ridicată. 

Dorsala este foarte mult împinsă către partea anterioară a corpului, aşâ că 
începe cu mult înainte de jumătatea corpului; ea este foarte înaltă şi lungă. 
Forma şi lungimea ei este variabilă după vârstă, la exemplarele obişnuite 
ea ajunge înapoi, când este culcată, până ceva peste jumătatea distanţei 
dintre capătul ei posterior şi aripioara adipoasă, la exemplarele bătrâne însă 
ea se desvoltă aşâ de tare, că ajunge chiar să acopere această aripioară. Ven- 
tralele stau la mijlocul corpului, aripioara adipoasă deasupra analei ; cau- 
dala este adânc spintecată, cu vârfurile egale. Beşica înotătoare e foarte 
mare. Intestinul are numai 19 — 24 de apendice pilorice. 

Color aţiunea. Coloarea variază foarte mult după vârstă, după epoca 
anului şi după diferitele ape; în genere capul este pe partea superioară 
cafeniu, pe laturi gălbuiu cu pete închise ; corpul este pe spate verde ca- 
feniu, laturile vinete argintii, partea ventrală albă argintie, câte odată bă- 
tând în roşu. 

Pe laturi şi mai cu seamă pe partea sa anterioară corpul este pătat cu 
puncte închise şi în direcţiunea longitudinală, dealungul seriilor de solzi cu 
dunguliţe şi linii lungi cafenii ; pe tot corpul are un ton albăstruiu-irizant, metalic. 

Aripioara dosală este închisă bătând în albastru şi în roşu, cea caudală 
de asemenea, ambele sunt împodobite cu pete mari cafenii şi cu dungi mai în- 
chise. Pectoralele sunt galbene roşietice, anala şi ventralele violete cu 
dungi subţiri transversale închise. 

Dimensiunile. Exemplarele obişnuite au cam 30 — 35 cm. lungime, 
creşte însă şi mai mare ajungând chiar şi peste 50 cm. 

Distribuţia. Lipanul este răspândit în mai toate apele noastre de munte, 
situate între regiunea Păstrăvului şi regiunea Mrenei. 

Biologia. Lipanului îi plac apele curgătoare repezi, cu apă limpede şi 
fund pietros. El nu se suie însă prea departe în păraele mici, ci rămâne 
în părţile unde e apa mai mare, aşâ d. ex. la Broşteni Lipanul nu se 
suie în pârae, ci rămâne în Bistriţa. 

El se hrăneşte cu viermi, moluşte, insecte, ouă de peşte, dar mai cu 
seamă cu muşte; cum cade o insectă în apă, se repede dela fund s'o prindă; 



203 

ba chiar sare adeseori ca Păstrăvul afară din apă după muşte ; de aceea 
îi place prin locurile umbrite unde e vegetaţie pe maluri. Iarna se găseşte 
în stomahul său mai mult nisip. 

Epoca sa de reproducţie este «primăvara când se desleagă omătul» ; atunci 
ei se împerechează şi îşi caută locul unde să depună icrele, pe care şi-1 
pregătesc ei singuri curăţindu-1 cu coada. Ei lipesc icrele de piatră, «de 
crezi că-s cu ceară sleite». Ouăle lor au un diametru ca de 4 mm. 

întrebuinţarea, pescuitul, etc. Lipanul este unul din cei mai buni peşti 
ce-i avem în ţară; el se consumă atât proaspăt cât şi afumat; fiind însă 
foarte puţin nu are vreo însemnătate comercială deosebită. 

Pescuitul său se face mai cu seamă cu Poclăul, cu Ciobacele pe Bis- 
triţa, precum şi cu Mreja. Cade şi la Undiţă sau la Cârlige. 

Nume populare. In toată ţara precum şi în Bucovina şi Transilvania 
se numeşte Lipan. 



II. Gen. Salmo. 

(După Siebold şi Valcnc.) 

Corpul acoperit cu solzi mici, oval în lungime. Gura largă cu dinţi 
mari. Vomerul scurt, numai pe placa anterioarei cu dinţi, coada sa 
care e mai lungă rămâne nedinţată. Dorsala începe înaintea ventralelor. 



1 . sp. Salmo hucho L. Lostzita. 

Tab. XV. Fig. 80. 



Corpul lungăreţ şi aproape cilindric. Placa anterioară a 
vomerului cu o serie transversală de 5 — 7 dinţi pe partea sa 
poster ioară. Coada vomerului cari nat ă în tot lungul ei pe 
ambele părţi. Osul l i n g u a l mediu n e d i n ţ a t. Cu pete negre 
pe laturile corpului. 

Sinonime : 

Trutta fluviatilis altera: Marsigli, l. c, pag. 81, tab, 28, fig. 1. 

Salmo hucho: Linne, Syst. nat.. I, pag. 510. Bloch, Fische Deuschl., 
III, pag. 152, tab. 100. Meidinger, 1. c, tab. 15. Agassiz, Poissons d'eau 
douce, tab. 12 si 13. Cutier et Valenciennes, XXI, pag. 226. Reisinger, 
pag. 38, Heckcl u. Kner, 1. c, pag. 277. Siebold, 1, c, pag. 288. Gun- 



204 

ther, Catalog. VI, pag, 140. Pancic, pag. 133. Kessler, Ihtiologia Aralo- 
Caspică-pontică, pag. 230, No. 142. Seeley, pag. 329. 

Br. 10—11, D 3—4/9—10, P 1/16, V 1/8—9, A 4—5/7—9, C 19 
L lat. 180—200 L tr. gEi. 

Corpul este lungăreţ şi numai foarte puţin comprimat pe laturi, aşa că 
este aproape cilindric; înălţimea sa maximă se cuprinde de 6 — 7 ori în lun- 
gimea totală a corpului, iar lăţimea sa de 9 ori. Capul este mare şi lun- 
gimea sa se cuprinde de 4 1 / 2 ori în lungimea totală, deasemenea el este 
atât de jos, încât lăţimea sa este egală cu înălţimea. Ochiul este mijlociu, 
însă relativ cu lungimea capului este mic şi se cuprinde în ea de aproape 7 ori. 

El este aproape de frunte şi e îndepărtat atât de vârful botului, cât şi 
de celălalt ochiu cam cu de două ori lungimea diametrului său. Narinele 
sunt mici şi ceva mai apropiate de marginea ochiului decât de vârful bo- 
tului. Gura este terminală şi foarte largă, ea se întinde înapoi până după 
marginea posterioară a ochiului. Atât pe fălci cât şi pe toate oasele bu- 
cale are dinţi foarte puternici, cei mai mici sunt cei de pe falca superi- 
oară; pe placa anterioară a vomerului are o serie transversală de 5 — 7 
dinţi puternici, asemenea şi pe oasele palatine câte o serie longitudinală de 
dinţi şi mai mari încă; chiar şi pe marginile limbii sunt de fiecare parte 
câte 6 — 8 dinţi, numai placa posterioară a vomerului (coada vomerului) 
este nedinţată. Deschiderile branchiale sunt foarte largi, membrana bran- 
chială fiind susţinută de câte 10 — 11 radii branchiostege. Solzii sunt foarte 
mici şi ovali în lungime. Linia laterală cam pe la mijlocul corpului. 

Numărul apendicelor pilorice, cari sunt scurte, e foarte mare, ajungând 
până aproape de 200. 

Dorsala începe la mijlocul corpului, înălţimea ei este egală cu lungimea 
bazei sale ; ventralele se înserează în urma ei sub marginea ei posterioară. 
Aripioara adipoasă e foarte desvoltată şi e situată deasupra analei, caudala 
este bifurcată, însă nu prea adânc, aşâ că are o formă semilunară. 

Coloraţiunea. Partea superioară a capului şi a spinării este vânată, pe lături 
argintie, iar pe burtă albă argintie. La unele exemplare mari tot corpul 
bate puţin în roşu. Pe cap şi pe spinare se văd o mulţime de mici puncte 
negre. Intre acestea apoi pe partea superioară a capului şi a spinării se 
văd alte pete mai mari negre sau cafenii, iar în jos de linia laterală aceste 
pete, care devin mai rari, iau o formă semilunară. 

Aripioarele sunt galben-cenuşii şi nepătate, numai dorsala şi caudala 
au marginea mai închisă. Puii până la un an au pe tot corpul 7 — 8 
dungi transversale mai închise, cari apoi dispar. 

Dimensiunile. Lostriţa ajunge în apele noastre la o lungime de peste 
un metru şi o greutate de 10 — 12 kgr. ; exemplarele obişnuite sunt de câte 
2—3 kgr. ' 

Distribuţia. Lostriţa se găseşte în râurile noastre mai mari de munte 
şi mai cu seamă în: Bistriţa, Olt, Jiu şi Lotru, nu se urcă niciodată şi 
prin pârae. 

Biologia. Lostriţa trăeşte mai cu seamă la apă adâncă, unde curentul 
e mai mare ; de preferinţă stă printre bolovanii dela fundul şipotelor sau 



205 

pe sub malurile râpoase unde bate curentul şi apa e mai adâncă. Ea stă 
ziua ascunsă pe sub pietre şi iese noaptea pentru a-şi căută hrana. 

Este un peşte foarte răpitor care nu cruţă nici un peşte şi nici chiar pe 
semenii sei, ba încă adeseori se găsesc în stomacul ei şi pui de paseri, 
guzgani, ele. Epoca ei de reproducere este primăvara, prin Martie şi Aprilie. 
Depune icrele pe fundul şipotelor sau în alte locuri, la apă adâncă pe un 
fund de pietriş. Femela pleacă în totdeauna la puiţă urmată de câţiva 
masculi ; ea îşi sapă singură cu coada în pietriş un loc unde leapădă 
icrele şi apoi le ascunde acoperindu-le tot cu prund pentru a nu fi vă- 
zute de alţi peşti mai mici răpitori ca : Zglăvoacele, Lipanul, etc, cari stau 
la pândă. Ouăle sunt mari ca de 5 — 6 mm. diametru şi o femelă leapădă 
ca 10 — 20.000 de bucăţi. Iată cum îmi spunea un bătrân pescar din 
Broşteni: «la puiţă leapădă tocmai în fundul genunelor ca un blid de ouă, 
iiecare mai ca cireşa de mare» (1). 

întrebuinţarea. Carnea Lostriţei este foarte apreciată şi e de sigur cel 
mai scump peşte din ţară. Iată ce-mi scrie d-1 Inspector silvic Anania, 
căruia îi datoresc câteva notiţe foarte interesante relative la peştii din 
Bistriţa: «Bucăţile ca de o jumătate de kgr. se vând de pescarii dela 
Tarcău cu 2.50 — 3 lei bucata, cele de 1 — 5 kgr. dela 8 — 20 lei bucata, 
iar cele dela 5 — 10 kgr. 40 — 50 lei bucata». 

Lostriţa se afumă foarte mult, şi cu toate că procedeul întrebuinţat 
este foarte primitiv, este de un gust şi o calitate cu totul superioară. 

Pescuitul. Lostriţa se prinde mai cu seamă cu Poclăul (în Bucov/na 
la Dorna Plocăul) şi Nevodul mic de râuri (ca de 12 m. lung şi 1,20 lat). 
Ea se mai prinde şi cu Undiţa şi Cârligele. Noaptea se bate adeseori 
cu Ostia (sau Oastea) atrăgând-o cu Fachia la faţa apei. 

Nume populare. Numele mai general e Lostriţa, i se mai zice însă şi 
Lostoză, Lostocă şi Lostosă (în Moldova), Lostiţă la Lotru. 



(1) Lostriţa este mărginită la noi numai in partea superioară a râurilor şi nu se scoboară nici- 
odată măcar până în regiunea dealurilor, de aceea de sigur este o eroare când Nordmann afirmă: 
«Abonde dans le Danube> şi tot acelaş lucru e când Bielz, după ce arată că acest peşte se gă- 
seşte în Jiu, Olt şi Mureş, adauge: «Wohin sie aus der Donau, ihrem eigentlichen Wohnsitz, hin- 
aufsteigt» (vezi Fische Siebenbiirgens, pag. 8). Lostriţa se scoboară în adevăr până în Dunăre, 
de aceea i se zice în Germania şi Donau-Lachs, însă aceasta e numai în Dunărea superioară în 
Germania şi Austria. La noi ea nu se scoboară din Bistriţa nici măcar în Şiret ; pe la Piatra abia 
vine primăvara cu năboiul. Ceeace e posibil este că în regiunea Porţilor de fier, unde râurile se 
scoboară direct din munte şi dau în Dunăre, să fie luată câte una de curent şi dusă în Dunăre; 
acestea însă sunt exemplare rătăcite. 



206 
III. Gen. Trutta. 

(După Nils şi Siefo.) 

Corpul acoperit cu solzi mici, o caii în lungime. Gura largă cu dinţi 
puternici. Vomerul lung; placa sa anterioară cu sau fără dinţi, placa 
sa posterioară (coada vomerului) pe tot lungul ei cu dinţi, cari câte 
odată se pierd cu vrâsta. Dorsala începe înaintea ventralelor. 



vp. Trutta fario Lin. Păstiăvul. 

Tab. XV Fig. 81. 



Corpul îndesat şi mai mult sau mai puţin comprimat la- 
teral. Botul foarte scurt şi obtus. Placa anterioară a vo- 
merului triunghiulară cu vârful înainte; pe baza ei o serie 
transversală de 3 — 4 dinţi. Placa posterioară lungă, cu 
2 serii longitudinale de dinţi puternici cari nu cad nici- 
odată. 

Sinonime : 

Trutta: Marsigli, 1. c, tab. 26, fig. 1. 

Trutta nigra: Marsigli, 1. c, tab. 26, fig. 2. 

Salmo fario: Bloch, 1. c, pag. 148 şi 157, tab. 22 şi 23. Meidinger, 1. 
c, tab. 20. Agassiz, Poissons d'eau douce, tab. 3 — 5. Pallas, Zoographia 
UI, pag. 348. Nordmann, 1. c, pag. 518. Beisinger, pag. 36. Kessler, 
Ichthyolog. Aralo-Caspi-pontic. pag. 240, No. 139. Grimm, 1. c, No. 172. 
Sabanejeff, 1. c, I, pag. 201. 

Trutta fario: Siebold, 1. c, pag. 319. Benecke, Fische Preussens, pag. 56. 

Salar aussonii: Cuvier et Valenciennes, XXI, pag. 319, tab. 618. Kes- 
sler, Zur Ichthyol., pag. 49. Heckel u. Kner, pag. 248. Pancic, pag. 130. 
Bielz, 1. c, pag. 8. Jeitteles, Prodromus, Vtc. pag. 64. 

Salmo fario aussonii: Gunther, Catal. VI, pag. 64. Seeley, 1. c, pag. 290. 

Salmo salar fario: Warpachowski, 1. c, pag. 180. 

Br. 9—10, D 3—4/9-10, P 1/12, V 1/8, A 3/7—8, C 17—19, L. lat. 
110—120, L. tr. ^l 4 . 

' 20—22 

Păstrăvul are corpul cu mult mai scurt şi îndesat decât Lostriţa; înăl- 
ţimea sa maximă este aproape egală sau ceva mai mică decât lungimea 
capului şi se cuprinde de 4 1 /., — 5 ori în lungimea totală a corpului. Lă- 



207 

ţimea sa variază : îndată după ce a lepădat productele sexuale, corpul este 
tare comprimat pe laturi, după aceea însă se îngraşă şi devine cu mult 
mai rotund ; de obiceiu însă grosimea corpului este egală cu jumătatea 
înălţimii sale, iar lăţimea capului este egală cu jumătatea lungimii lui. 
Ochiul este mare, diametrul său cuprinzându-se cam de 4 72 ori în lun- 
gimea capului; el este îndepărtat de vârful botului cu mai mult de un 
diametru al său, iar de celălalt ochiu aproape cu de două ori acest dia- 
metru. 

Narinele sunt aproape la jumătatea distanţei dintre vârful botului şi mar- 
ginea ochiului. Botul este foarte convex şi puţin ieşit înainte, aşa că gura 
când este închisă este semi-inferioară. Falca de jos e puţin mai scurtă 
decât cea de sus, însă puternică. Gura este largă şi se întinde înapoi până 
sub marginea posterioară a ochiului. 

Dinţii sunt foarte puternici, cei de pe falca de sus sunt ceva mai mici. 
Pe placa anterioară a vomerului o serie transversală de 3—4 dinţi, pe 
cea posterioară 2 serii longitudinale de dinţi puternici, pe marginile limbii 
de fiecare parte câte o serie de 4 — -5 dinţi şi aceşti din urmă sunt cei 
mai puternici. In genere toţi dinţii Păstrăvului sunt încovoiaţi înapoi. 
Membrana branchială este susţinută de o parte de 9, iar de alta de 10 
radii branchiostege. 

Solzii sunt foarte subţiri, mici, şi ovali în lungime, fără radii, însă striaţi 
concentric. Linia laterală merge în linie dreaptă pe jumătatea corpului. 
Numărul apendicelor pilorici e aproximativ de 50. 

Dorsala este înserată la mijlocul corpului. Ventralele ceva mai în urmă 
decât sub mijlocul ei. Adipoasa deasupra sfârşitului analei, iar caudala 
este nu tocmai adânc bifurcată. La exemplarele tinere bifurcarea caudalei 
e mai profundă, la cele bătrâne aproape nu se mai recunoaşte. 

Coloraţiunea. In general coloarea păstrăvului variază foarte mult după 
apa în care trăeşte şi după natura fundului. Din această cauză s'au şi 
creat o întreagă serie de specii şi varietăţi deosebite. Cam următoarele 
ar fi colorile normale: spinarea neagră albăstrie sau neagră verzie, lătu- 
rile aurii închise, abdomenul alb sau gălbuiu. Pe spinare şi pe laturi pete 
negre sau roşii, câte odată înconjurate cu o margine albăstrie. Pectoralele, 
ventralele şi anala gălbii; dorsala şi caudala ca spinarea, adipoasa ceva 
mai deschisă. 

Dimensiunile obişnuite sunt 20 — 30 cm. lungime. 

Distribuţia. Păstrăvul trăeşte în toate pârăele din munţii noştri şi nu 
se scoboară în apele mai mari. In Bistriţa de ex. nu se găseşte decât în 
regiunea gurii pâraelor. 

Biologia. Păstrăvul este un peşte tipic de pârae cu apa repede şi rece, 
în special îi plac şipotele unde stă la fund ascuns ziua pe sub pietre. Mai 
cu seamă îi plac locurile umbrite cu arbori împrejur cari îi procură in- 
secte, hrana sa de preferinţă. In timpul nopţii el iese din ascunzătorile lui 
spre a-şi căuta hrana, atunci iese la suprafaţa apei şi chiar sare adeseori 
afară din apă după insecte. Hrana sa principală sunt insectele, însă el 
este un peşte foarte rapace, care în afară de : viermi, insecte, crustacee, 
mai mănâncă alţi peşti, icre, tritoni, etc, şi chiar pe proprii săi semeni 



208 

nu-i cruţă. In acuarii vedem adeseori pui mici atacând pe alţii mari si 
cauzându-le prin muşcături rane mortale. 

Epoca de reproducere a Păstrăvului variază foarte mult după tempe- 
ratura apelor în cari se găseşte ; ea este în tot cazul de pe la finele lui 
Septemvrie până în Decemvrie. Este o apă rece, atunci se bat mai de 
timpuriu, este din contră caldă, atunci aşteaptă răcirea timpului. Femela 
leapădă între 500 — 1000 de icre având un diametru de 4 — 5 mm. fie- 
care. Durata de încubaţiune a ouălor este foarte mare — de câteva luni — 
şi variază foarte mult cu temperatura. O diferinţă de 1 grad la tempe- 
ratura apei grăbeşte desvoltarea ouălor cu 20 de zile. 

Locurile unde îşi depun păstrăvii icrele sunt fundurile de pietriş; acolo 
îşi sapă ei cu coada o adâncitură şi apoi femela le leapădă într'o linie 
lungă, iar masculul o urmează fecundându-le. După fecundaţie ei le acoper 
cu pietriş, pe care-1 mătură cu coada, spre a nu fi văzute de duşmani. 

O apă care în timpul verii se încălzeşte mai mult de 15° sau care în 
timpul iernii înghiaţă fără a avea o adâncime suficientă nu-i convine Păs- 
trăvului. Izvoarele şi pâraele noastre din Carpaţi însă au toate un curent 
aşâ de repede, că nu îngheaţă decât numai pe une locuri, iar în timpul 
verii apa lor este foarte rece ; toate aceste ape întrunesc în mod ideal 
condiţiunile cele mai minunate pentru creşterea şi îmmulţirea Păstrăvului. 
Dacă pâraele noastre dela munte nu au însă destui păstrăvi, aceasta nu 
e datorită decât rapacităţii omului şi mijloacelor vandale cu cari caută 
să-1 prindă; Dinamita, Aleonul, Mosladul, Lipanul, Turta lupului şi toate 
otrăvurile cari omoară şi distrug peştele sunt încă mijloace uzitate pentru 
pescuit, cu toată oprirea lor legală. 

Piscicultura. Păstrăvul este unul din peştii cei mai potriviţi pentru pis- 
cicultura, la ei chiar sa descoperit pentru prima oară fecundaţiunea arti- 
ficială, care în ultimul timp a dat rezultate atât de miraculoase. Nu e 
locul aicea a arăta cari sunt procedeurile pisciculturii artificiale, mă mul- 
ţumesc aicea numai a declara că, după părerea mea, singurul mijloc de a 
repopula toate pâraele noastre de munte cu păstrăvi (Lostriţe şi Lipani) 
e piscicultura artificială şi e de sperat că stabilimentele de curând 
create vor putea îndeplini această misiune. Pe de altă parte însă culti- 
varea Păstrăvului în pârae sau basine închise poate fi şi foarte lucra- 
tivă şi e de recomandat acelor cari au asemenea ape pentru a le ex- 
ploata în acest mod. 

Întrebuinţarea. Păstrăvul are a carne foarte gustoasă si e foarte căutat 
atât proaspăt cât şi afumat. Ţăranii dela munte îl afumă în nişte cuptoare 
foarte primitive, făcute din câte un butoiu vechiu de zahăr, acoperit deasupra 
cu pânză de sac. Ei scot fundurile butoiului şi-1 pun în picioare pe pă- 
mânt, apoi sapă pământul într'o parte şi îşi fac o mică vatră unde fac 
foc. înşiră apoi păstrăvii pe câte o sfoară, pe care o trec prin ochii lor 
şi-i anină la capătul de sus al butoiului. După aceea fac focul jos cu 
coji de copaci şi lemne putrede cari fac fum dar nu dau pară, şi astupă 
în fine deasupra cu pânze de sac. Păstrăvii sunt spintecaţi mai înainte, 
curăţiţi bine şi sprijiniţi fiecare cu câte 2 lemnişoare ca să nu se în- 
chidă burta. După o zi şi jumătate ei sunt gata afumaţi ; se scot atunci 



afara, li se scol bcţişoarole şi li so închide burta la loc şi apoi sunt îm- 
pachetaţi câte 12 la un loc în frunze de brad, pentru a fi trimişi în 
comerţ. 

Astfel se face afumătura mai cu seamă la Bistriţa. 

Numele populare. In toată ţara i se zice Păstrăv, în Bucovina lângă 
Suceava am auzit zicând u-i si Păstru. 



A. R. — Publ. Adamachi. III. Antîpa, Jhtioîogia. 14 



5. FAM. ESOCINI. 



Pliysostomi având corpul Inngăreţ, acoperit cu mici solzi cicloizi. Marginea 
fălcii superioare formată la mijloc de oasele intermaxilare şi pe laturi de supra- 
maxilare. Gura fără mustăţi. Stomacul fără apendice în formă de sac, intestinul 
fără apendice pilorice. Beşica înotătoare simplă, cu duet aerian. Fără aripioară 
adipoasă în urma dorsalei. Ventralele abdominale. Dorsala se întnde pe porţiunea 
caudală a coloanei vertebrale. 



Gen. Esox Artedi. 



Corpul puţin comprimat pe laturi. Botul turtit. Gura mare. Falca 
ele jos cu clinti mari canini; toate celelalte oase bucale afară de su- 
pramaocilare cu dinţi mici în formă de perie. Dorsala şi anala îm- 
pinse departe în regiunea posterioarâ a corpului, suprapuse una 
alteia. 



Sp. Esox lucius, L. Stiuca. 

Tub. XV. Fig. 82. 



Botul turtit în formă de cioc de raţă, falca inferioară 
ieşită înainte. Solzii bine fixaţi, linia laterală neregulată, 
întreruptă şi dislocată. 



211 



Sinonime : 



Lucius : Marsigli, tab. 22. 

Esox lucius: Linne, Syst. Nat., pag. 516. Bloch, 1. c, tab. 82. Reisin- 
ger, 1. c, pag. 47. Meidinger, tab. 10. Cuvier et Valenciennes, XVIII, 
pag. 279. Pallas, 1. c, pag. 336. Nordnumn, 1. c, pag. 513. Kessler, 
Zur Ichthyol., pag. 51. Hechel u. Kner, 1. c, 287. Siebold, I. c, 325. 
Gimther, VI, pag. 226. Pancic, 1. c, pag. 134. Jeitteles, pag. 66. Kessler, 
1. c. pag. 149. Grimm, 1. c, No. 189. Sabanejeff, voi. I, pag. 337. 
WarpachowsM, pag. 61. Seehy, pag. 360. Bade, II, pag. 17. 

Br. 12, D 7—8/13—15, P 1/13, V 1/8, A 4—5/12—13, C 19, L lat. 
110—130, L. tr. îsz». 

După cum s'a văzut din cele 3 diagnoze de mai sus, caracterele prin- 
cipale ale Ştiucei sunt următoarele: 

Corpul este lungăreţ şi puţin comprimat lateral. înălţimea maximă se 
cuprinde de 6 ori în lungimea totală, iar lăţimea sa l i / 2 ori în înălţime. 
Linia dorsală şi linia ventrală merg aproape paralele în linie dreaptă şi 
se scoboară brusc în jos (resp. în sus) la originea pedunculului caudal. 

Capul este foarte lung cuprinzându-se numai de 3 ori în lungimea to- 
tală. Ocliiul este relativ mare, diametrul său fiind egal cu 1 / 1 din lungi- 
mea capului. Ei sunt foarte apropiaţi de marginea frunţii. Gura este foarte 
mare ajungând înapoi până sub ochi cari sunt exact la jumătatea lungi- 
mii capului. Gura este foarte bine înarmată cu dinţi ; cei din falca infe- 
rioară sunt canini puternici, pe lângă dânşii mai sunt însă şi dinţi mici 
în formă de perie precum şi dinţi de rezervă. Pe toate celelalte oase afară 
de supramaxilare sunt numai dinţi mici în formă de perie. Falca inferioară 
este ieşită înaintea celei superioare şi botul este turtit având în totul forma 
unui cioc de raţă. Lângă ochi sunt aşezate nările cari sunt mari. Des- 
chiderile branchiale sunt foarte largi întinzându-se până la istm. Stomacul 
este fără apendice, în formă de sac şi intestinul fără apendice pilorice. 
Esofagul însă este foarte larg, de asemenea beşica înotătoare e foarte 
mare şi comunică cu esofagul printr'un canal aerian. Solzii sunt mici, 
lungăreţi ovali şi bine fixaţi, ei acoper puţin şi obrajii precum şi baza 
caudalei. Linia laterală este întreruptă sau deviată şi întâlnim adeseori 
sub ea sau deasupra ei câteva rânduri de solzi perforaţi de canalele 
laterale. 

Dorsala şi anala sunt împinse la rădăcină pedunculului caudal, ele sunt 
suprapuse una alteia. Caudala este puţin tăiată la mijloc. Ventralele sunt 
aproape de mijlocul corpului. 

Color aţiunea. Coloarea Ştiucii ca a mai tuturor speciilor de peşti cari 
trăesc în bălţi, variează foarte mult după felul apei, natura fundului, etc. 
In genere avem colorile următoare : Partea superioară cenuşie-verzuie sau 
galben-verzuie ou spinarea mai închisă, laturile mai deschise cu pete găi- 
nii. Abdomenul alb cu puncte negre. Pectoralele şi ventralele sunt roşi- 
etice. Dorsala şi anala cafenii. In bălţile de cociocuri ea devine neagră cu 
totul. 



gig 

Dimensiunile la cari poate ajunge Ştiuca în apele noastre sunt foarte 
mari, am văzut chiar exemplare de 16 kgr. 

Distribuţia. Ştiuca se găseşte în aproape toate apele din ţară începând 
din delta Dunării şi până prin regiunea Mrenei. Dar chiar şi în râuri, în- 
dată ce apa la vreun cot formează vreo băltoacă, imediat vin ştiucele şi 
se instalează, aşa că deşi nu e în râu, ea trăeşte pe de laturi în bălţile ce le 
formează el. Mai multă este însă în apele stătătoare, în bălţile şi jepcile 
Dunării şi în diferite lacuri şi heleştee de prin ţară. 

Biologia. Ştiuca este un peşte de baltă, foarte răpitor, care mănâncă 
tot ce-i vine înainte. Ea nu cruţă nici un peşte şi mai cu seamă Albitura, 
Ciortănica şi tot felul de pui de alţi peşti. Din cauza aceasta pescarii nici 
nu-i zic altfel decât «Hoaţa de Ştiuca» sau «Lupul bălţii». După evaluă- 
rile făcute un kgr. de Ştiuca ar costă 47 de kgr. de alţi peşti. 

Epoca ei ele reproducţie este mai timpurie decât a tuturor peştilor clin 
bălti; ea începe a lepădă icrele pe la mijlocul lui Fevruarie şi până la fine e 
gata, ca să no apuce Martie cu icre. După observaţiile d-lui Roco, ea începe a se 
bate când apa ajunge la o temperatură de 8° — 10°. In timpul bătăii Ştiuca se 
prinde foarte mult la vintire şi chiar fiind astfel în captivitate tot îşi 
leapădă icrele; foarte des se vede în acest timp când se ridică vintirul în 
sus cum cad icrele în apă ca pleava. Locurile lor de reproducţie sunt în 
totdeauna la apă mică sau în locurile proaspăt inundate din creşterile pro- 
venite din topirea zăpezii şi ruperea sloiurilor. Femela pleacă întovărăşită 
de vreo 2 sau 3 masculi şi după ce se freacă între ei de mai multe ori 
femela depune ca la 100.000 de icre mari cam de 2.5 mm. diametru 
fiecare. Puii se desvoltă în 2 — 3 săptămâni. Dela început ei se hrănesc 
cu Plancton, viermi, crustacee, etc. dar îndată ce mai cresc puţin încep a 
mânca şi ei peşte. Ei cresc foarte repede, aşâ că chiar în primul an pot 
ajunge la o lungime de 30 cm. 

Piscicultura. Deşi am văzât că Ştiuca este un peşte foarte răpitor şi 
că un kgr. de carne de a ei costă multe kilograme de alte specii de 
peşte, că deci cultura ei ar fi prea costisitoare, totuş ştiuca joacă un rol 
însemnat în Piscicultura. Ea are poliţia bălţii, ea se îngrijeşte ca într'un 
helesteu închis Crapul şi Caracuda să nu se îmmulţească prea tare; mai 
întâiu ea îi împiedică să-şi depună icrele şi prin aceasta îi face să poată 
creste mai bine, apoi le mănâncă puii şi prin aceasta se împiedică supra- 
popularea lacului sau bălţii, care este foarte rea şi care are întotdeauna ca con- 
scintă scăderea generală a nivelului păscăriei din acea apă. Peştele îmmul- 
ţindu-se prea tare îşi face concurenţă la hrană şi prin această producţia 
generală a acelei ape scade, iar specia peştelui degenerează. De aceea într'o 
piscicultura regulată în heleştee se pun până la 10% peşti răpitori, 
între cari de sigur Ştiuca este principalul; numai trebue bine păzit ca pro- 
porţia să nu devie mai mare, căci atunci toată cultura e pierdută. De ase- 
menea trebue observat ca ştiucele cese pun în heleştee să fie de aceeaş 
vârstă sau chiar mai tinere decât ceilalţi peşti pe cari îi cultivăm. 

Întrebuinţarea. Ştiuca are o carne dulce, tare şi «cam brânzoasă» ; deşi 
are multe oase, ea e căutată şi mai cu seamă de populaţiunea evreească. 
Ea este peştele tipic de baltă, se pescueşte şi se vinde împreună cu Linul 
si Caracuda şi în acest amestec joacă un rol foarte principal în comerţ 



213 

vânzându-se numai din dolta Dunării câte 3 — 4.000.000 kgr. pe an. Ea 
se sărează în mari cantităţi şi e astfel foarte apreciată de populaţiunea 
noastră rurală vânzându-so cu un preţ mediu de 20 — 35 lei % de kgr. 

Părăsite. Ştiuca are foarte multe părăsite; până azi se cunosc la ea 33 
de părăsite, din cari numai 4 sunt ectoparasite, iar toate celelalte endo- 
parasite. Dintre endoparasitele ei unele sunt periculoase şi pentru om şi 
mai cu seamă Cestodele, din cari are 8 specii şi anume : Traenophorus nodu- 
losus, Taenia occellata, BotriocepJialus infuncUbuliformis, Botriocephalus 
latus, Caryophyllaeus mutabilis, Liyula digramme şi Cyatocephalus trun- 
catus. Unele din aceste părăsite trâesc în ovariile Ştiucei şi cum icrele 
ei se consumă crude, se introduc pe această cale foarte uşor la om. Din 
cauza Ştiucei, mai cu seamă la populaţia din delta Dunării, cazurile de 
Tenie şi Botriocefali sunt foarte numeroase. 

Numele populare. In toată ţara i se zice Ştiuca, iar la cea mică 
Stiuculiţă, Pescarii din judeţul Ialomiţa şi Ilfov de pe malul Dunării 
mai zic la Ştiuca mică şi Mârliţa sau Mârloae. Lipovenii şi Grecii din 
Dobrogea îi zic cu toţii Ştiuca, Turcii îi mai zic şi Turna-baldc. 



6. FAM. UMBR1DAE. (Gunther). 



Physostomi având corpul şi capul acoperit cu solzi. Marginea fălcii superi- 
oare formată la mijloc de oasele intermaxilare şi pe laturi de supramaxilarc. 
Gura fără mustăţi. Intermaxilarele, niandilmlarnl, vomerul şi palatinele cu dinţi 
mici în formă de perie. Stomacul fără apendice în formă de sac, intestinul fără 
apendice pilorice. Beşica înotătoare simplă cu duet aerian. Fără aripioară adi- 
poasă. Dorsala se întinde şi pe o parte din porţiunea abdominală a coloanei ver- 
tebrale. Ventralele abdominale. 

Această familie are în Europa un singur reprezentant şi anume în ba- 
senul Dunării ; abia în timpurile din urmă s'a mai găsit în Statele-Unite 
ale Americei o a doua specie Umbra Urni. In privinţa poziţiunii siste- 
matice a acestui curios peşte, nici până astăzi nu s'a făcut încă lumină. 
Kramer(l) 1-a deosebit dintre Cyprinoizi făcând clin el un gen deosebit. 
Agassiz 1-a clasificat între Cyprinodonţi împreună cu alte genuri extra- 
europene. Valenciennes 1-a scos însă din această familie creând o familie 
deosebită care ar li intermediară între Esocini şi Clupeoidei; el a atras tot 
odată atenţiunea asupra asemănării sale în multe privinţe cu genul Amia, 
de care se deosebeşte însă prin caractere anatomice foarte esenţiale. De 
asemenea a mai atras atenţiunea şi asupra asemănării sale cu genul Ery- 
tlirinus. lohannes Mulley în lucrarea sa fundamentală asupra Ganoizilor 
a desfiinţat din nou această familie şi a clasificat genul Umbra în familia 
Esocinelor cu cari se aseamănă în multe privinţe. Totuş există însă di- 
ferinte anatomice foarte mari între aceste genuri si de aceea Gunther re- 
stabileşte din nou familia Umbridelor, fără însă să putem încă şti până 
azi adevăratele ei legături de înrudire cu celelalte familii de peşti. 



(1) Kramcr, Eleiiclms Animal. Austriac inferior, 1756. 



215 
I. Gen. Umbra. Kramer. 

(Elench Anim. Austr. infer.) 



Corpul puţin lung, acoperit cu solzi cicloisi, fără striajuri radlare 
pe ei. Linia laterală invizibilă. Ventralele aşezate aproximativ sub în- 
ceputul dorsalei care este cu mult mai lungă decât anala. Caudala ro- 
tunzită. 



Sp. Umbra Krameri Filzingez. Pietzoselul. 

> 

Tab. XV. Fie. 83. 



Capul pe partea sa posterioară, pe obrazi şi pe aparatul 
opercular acoperit cu solzi. Gura t e r m i n a 1 ă, cu deschide- 
d e r e a ei de o mărime mediocră. 

Sinonime : 

Gobius Caninus: Marsigli, Danub. pan., pag. 43, tab. 13, fig. 2. 

Cyprinodon Umbra : Cuvier, Regne Anim. 

Umbra Krameri: Ioh. MiXller, Ueber Ganoiden und das nati'irliche Sys- 
tem der Fische, Berlin 1846, pag. 188. Cuvier et Valenciennes, 1. c, XIX, 
pag. 542, tab. 590. Heckel u. Kner, 1. c, pag. 292. Kessler, Ihthiol. 
Aralo-Caspi-pontică, pag. 245, No. 150. Pancic, Pisces Serbiae, pag. 135. 
Sabanejeff, 1. c, voi. I, pag. 404. Warpacliowskl, 1. c, pag. 63. Seeleg, 
1. c, 366. Bade, 1. c. II, pag. 24. 

Umbrina Krameri: Steindachner, Ichthyologische Notizen, X, 1870. 

Br. 5—6, D 3/12—13, P 1/12, V 1/5, A 2/5— 6, C 14, L. lat. 33-35, 
L.tr. -ţ- 

Corpul este mai mult îndesat şi puţin comprimat pe laturi. înălţimea sa 
maximă este egală cu lungimea capului şi se cuprinde de 4Ya — 5 ori în 
lungimea totală; lăţimea sa este egală cu 1 / 2 din înălţime. 

Ochiul este foarte apropiat de profilul frunţii; diametrul său este egal 
cu 1 / 4 din lungimea capului, distanţa preorbitală fiind cel mult egală cu 
1 diametru, iar cea interorbifcală mai mare decât acest diametru. Nările 
sunt mici, mai apropiate ceva de ochi. Gura este terminală şi puţin largă, 
ea ajunge înapoi până sub marginea anterioară a ochiului. Pe toate oasele 
bucale, afară de supramaxilare, se află mici dinţi în formă de perie. De 



216 

asemenea lipsesc dinţii şi pe limbă. Deschiderile branchiale sunt largi, iar 
membrana branchială e sprijinită în stânga de 6, în dreapta de 5 radii 
branchiostege. 

Caracteristic pentru acest peşte este integumentul său. Solzii se întind şi 
peste tot capul împreună cu obrajii, aparatul opercular, etc, numai vârful 
botului şi fălcile rămân neacoperite. 

Solzii sunt relativ mari şi subţiri, cu marginea rotundă, iar pe supra- 
faţa lor nu se văd decât striajuri concentrice. Linia laterală este invizi- 
bilă; în adevăr se vede pe mijlocul corpului la unele exemplare o linie 
mai deschisă ca coloare, însă nu se văd porii pe solzi. 

Dorsala începe puţin în urma jumătăţii corpului, pe toată lungimea ei 
are o înălţime egală. Anala este foarte scurtă şi e situată astfel, că ulti- 
mul ei radiu vine sub ultimul radiu al dorsalei. Ventralele sunt sub începutul 
dorsalei; caudala este rotunzită. Besica înotătoare este foarte mare si 
ocupă mai toată cavitatea corpului; ea stă cu esofagul în legătură printr'un 
scurt canal aerian. 

Coloraţiunea. Coloarea numeroaselor exemplare pe cari le-am examinat 
din diferite ape este întru câtva diferită de cea dată în descripţia lui 
Heckel u. Kner. Coloarea generală este cafenie-închisă, pe spinare aproape 
neagră, pe laturi mai deschisă, iar pe partea ventrală bătând în gălbiu. 

Peste tot corpul însă se vede ca o brumă bătând într'un violet închis 
sau roşu purpuriu, care dă peştelui o aparenţă foarte frumoasă irizantă. Pe 
tot corpul, pe cap şi pe coadă o serie de pete neregulate mai mult rom- 
bice de dimensiuni diferite. La mijlocul corpului se vede adeseori — nu la 
toate exemplarele — o linie mai deschisă care are aparenţa unei linii la- 
terale. Dorsala şi caudala sunt traversate în apropiere de baza lor de câte 
o dungă lată transversală mai închisă. 

Dimensiunile. Cele mai mari exemplare pe cari le-am găsit aveau 9 
cm. lungime, de obiceiu însă sunt mai mici. 

Distribuţia. Acest peşte erâ cunoscut până acum numai din mlaştinele 
din împrejurimile lacului Balaton şi din câteva bălţi de pe marginile Du- 
nării austriaco şi ungare. Abia mai târziu a fost găsit de Pancic în apro- 
pierea Belgradului şi de Sfceindachner în bălţile dimprejurul Negotinului 
în Serbia. Eu l-am găsit în bălţile noastre pe tot lungul Dunării până în 
apropiere de mare; la gura Sulinei l-am întâlnit într'o mică baltă lângă 
Far, unde deja apa dulce se amestecă cu cea sărată. El se găseşte ase- 
mene şi pe bălţile de pe marginea Prutului până în apropierea Iaşilor. 
Dela Balta Cristeşti de lângă Iaşi posed un exemplar. Foarte abundent 
este însă în Delta Dunării. 

Biologia. Acest peşte se găseşte mai cu seamă prin şanţuri şi canale 
mici rămase după retragerea apelor. In aceste ape pline de o vegetaţie 
bogată şi cu foarte multe insecte, etc. trăeşte el împreună cu pui mici de di- 
ferite specii de Gobius şi Cobitis taenia. Nu avem decât să tragem cu 
«Minciocul» de câteva ori la fundul apei şi suntem siguri că între plan- 
tele pe cari le scoatem vom găsi şi câteva exemplare din acest peşte. In- 
teresant este — după cum descrie şi Heckel u. Kner cari au avut ocazia 
de a-1 observă în acuariu timp de mai mulţi ani — modul de locomoţiune 
al acestui peşte. El îşi mişcă aripioarele ventrale şi pectorale alternativ 



217 

«asemenea picioarelor unui câne care fuge», iar dorsala face mişcări ondu- 
latoare ca la Hippocampus şi Syngnathus. Epoca sa de reproducţie este 
probabil prin Maiu sau Iunie, deoarece atunci am găsit exemplare în haina 
nupţială. Icrele au diametru ca de 1.5 mm. 

Acest peşte nu are nici o întrebuinţare, numai o singură dată am găsit 
la piaţa Bucureşti o cantitate mai mare amestecată cu alţi peşti mărunţi. 

Nume populare. Neavând nici o întrebuinţaro, cei mai mulţi pescari nu-i 
dau nici o atenţie şi nici nu-1 cunosc. Nume populare nu am putut află 
decât unul singur dela pescarii din Bucureşti, cari îi ziceau Plelroşel. 



. 



7. FAM. CLUPEOIDEI CUV. 



Physostomi având corpul lungăreţ, comprimat lateral şi acoperit eu solzi mari 
cicloizi cari se desprind uşor. Câte o aripioară dorsală şi anală compuse numai 
din radii moi. Ventralele abdominale. Gura mare fără mustăţi, formată la mijlocul 
ei de către maxilare. Dinţii mai mult sau mai puţin slabi; arcurile brancbiale 
cu numeroşi ghimpi branchiali lungi şi subţiri. Intestinul cu apendice pilorici; 
beşica înotătoare simplă. 

Peştii cari compun această, familie sunt locuitori ai mării şi fac migra- 
ţiuni mari periodice atât pentru a se hrăni cât şi pentru a se reproduce, 
apropiindu-so în anumite epoce ale anului de coaste. Unele clin aceste specii 
îşi au locurile lor de reproducere în fluvii şi se urcă în ele contra curen- 
tului la anumite epoce până la depărtări mari dela coaste. 

Şi în Marea Neagră există un număr de specii de Clupeide din cari 
cele mai multe sunt migratoare anadrome depunându-şi icrele în interiorul 
fluviilor ce se varsă în ea ; prin aceasta ele capătă o importanţă eco- 
nomică mai mare, ca un izvor de câştig şi bogăţie pentru populaţiunea ri- 
verană a acestor fluvii. Pentru ţerile riverane Dunării în special impor- 
tanţa lor este foarte mare, deoarece vin în fiecare primăvară în cantităţi 
considerabile şi formează unul din principalele obiecte ale pescuitului dela 
gurile acestui fluviu. 

Clupeidcle se împart în 2 subfamilii, şi anume : 



A. SUBFAM. CLUPEINA. Gunthr. 

Muchea ventrală cu solzi carinafi şi ascuţiţi la partea lor poşte- 
vioară. Falca superioară nu iese înaintea celei inferioare. 

B. SUBFAM. ENGRAULINA. Gunhtr. 

Muchea ventrală fără solzi carinafi. Falca superioară iese cu mult 
înaintea celei inferioare. 



jU9_ 

Ambele subfamilij sunt reprezentate şi în Marea Naagră prin mai multe 
specii cari şi ele se distribuosc asupra mai multor genuri. Prima subfa- 
milie este reprezentată prin 7 specii şi anume : Alosa pontica Eichw., 
Alosa Nordmanni Antipa, Ciupea cultriventris Nordm., Ciupea deli- 
catula Nordm., Ciupea Sulinae Antipa, Surdina dobrogica Antipa, 
Sardinella euxina Antipa. 

Din aceste numai primele 4 specii intră în apele interioare; celelalte 3 
specii sunt curat maritime şi se apropie numai la anumite timpuri de coas- 
tele noastre, fără a intra însă vreodată şi în apele noastre dulci sau sălcii. 

A doua subfamilie a Engraulinelor este şi ea reprezentată în Marea 
Neagră printr'o singură specie Engraulis encr asiei tolus Cuv. (român. Hamei), 
care vine vara în mari cantităţi la coastele noastre, dar care nu intră nici- 
odată în apele noastre dulci decât cel mult în lacul Razim şi Sinoe, unde 
apa este astăzi sărată ca şi cea din mare. Nici descrierea acestei specii 
dar nu poate intra în volumul de faţă. 

In cele ce urmează voiu descrie dar acele specii de Clupeide, cari intră 
şi trăesc cel puţin o parte a anului în apele noastre interioare. 



I. Gen. Alosa. 

(După Antipa, Dic Clupcincn d. Schw. Meeres). 



Operculul striat. Ochii cu 2 pleoape mari adipoase transparente. 
Falca de sus separată la mijlocul ei printr'o crestătură adâncă. La 
baza caudalei de fiecare parte solzii se lipesc între ei şi formeiză câte 
2 plăci mari cari se întind pe loburile acestei aripioare. 



l. sp. Alosa pontica Eichiuald. Sczumbia de Dunăze. 

(După Anlipa, Die Clupeinen, etc). 

Caractere specifice : 

Clupeide având dinţi puternici pe fălci; pe vomer, pala- 
tine şi limbă dinţii bine desvoltaţi şi aşezaţi pe câte 2 rân- 
duri, înălţimea maximă a corpului mai mult sau mai puţin 
egală cu lungimea laterală a capului şi aproximativ egală 
cu 1 / i din lungimea corpului (fără caudală). înălţimea capului 
aproximativ 73% din lungimea sa. Maxilarul ajunge înapoi 



220 

cel puţin până sub marginea posterioarăa ochiului. Pri- 
mul arc branchial cu 46 — 58 dinţi branchiali. 

P 16-17, V 9—10, D 15—20, A 17—20, L. lat. 52—57, L. transv. 
15—17, Solzi caren. 32—35. 

Sinonime : 

Ciupea piltschardus : Pallas, Zoographia Rosso-Asiat., Voi. IU, pag. 204. 

Ciupea pontica: Eiclwvaldt, Faunae Caspii maris primitiae. Bull. de la 
Societe des Naturalistes de Moscou, 1838, pag. 135 — 136. Eichwaldt, Fauna 
Caspio-Caucasica, pag. 162, tab. 32, fig. 2. Nordmann, Faune pontique, pag. 
520, tab. 25, fig. 2. Cuvier el Valenciennes, Hist. nat. des Poissons, voi. 
XX, pag. 244. Kessler, Zur Jchthyologie d. Siidwestlichen Russlands pag. 
51. Kessler, Ausziige aus dem Berichte liber eine an die Nordvvestl. Kiis- 
ten des Schwarzen Meeres, etc, III, pag. 102. Kessler, Ihtiol. Aralo- 
Csapi-pontică, etc. (1877). Gunther, Catalogue of the Fishes, voi. VII, 
pag. 418. Grimm, Fishing and Hunting in Russian watters, pag. 16 (aici 
trecută sub numele de Alosa pontica Eicliw., iar în traducerea germană 
din Archiv fur Naturgeschichte, 1892, sub numele de Ciupea Kessleri 
Grimm). N. A. Borodin, Despre sistematica Heringilor din Marea Caspică 
şi Marea Neagră, (ruseşte), Annuaire de Musee Zoologique de l'Academie 
imper. des Sciences St. Petersb. 1896, pag. 2 şi 9. Warpachowski, 1. c, 
1898, pag. 186. 

Ciupea resp. Alosa Eichwaldii şi Ciupea resp. Alosa maeotica : 
Grimm, Die Hăringe des Asow'schen Meeres, in : Aus der Fischzuchtan- 
stalt Nikolsk, No. 4, St. Petersburg 1901, pag. 17— 31, (ruseşte cu rezu- 
mat german). 

Descrierea. Corpul înalt şi lat, înălţimea maximă a corpului mai mult 
sau mai puţin egală cu lungimea laterală a capului şi se cuprinde 4 2 / 3 —5 
ori în lungimea totală a corpului (aproape de 4 ori în lungimea corpului 
fără aripioara caudală). Cu dinţi fini pe limbă, pe vomer şi pe oasele 
palatine, cari sunt aşezaţi pretutindeni în câte 2 rânduri câte 5 — -6 de 
fiecare parte. Intermaxilarele sunt separate la mijloc printr'o crestătură 
adâncă în care se potriveşte exact o proeminentă a fălcii de jos. Falca 
de sus cu dinţi mărunţi pe marginea ei inferioară. Falca de jos şi inter- 
maxilarul cu dinţi ceva mai puternici. Ochii relativ mici 3,5 — 3,8% din 
lungimea totală a corpului, cu 2 pleope adipoase cari formează o des- 
chidere transversală eliptică. Maxilarul se întinde înapoi până sub margi- 
nea posterioară a ochiului. Ventralele încep sub cele dintâi 4 radii ale 
dorsalei. Distanţa dela vârful botului la începutul dorsalei se cuprinde 
aproximativ de 2 1 / 2 ori în lungimea totală a corpului. 

Numărul dinţilor branchiali la primul arc branchial este aproximativ de 
48 — 59. Pe muchea ventrală sunt de regulă 33 — 34 solzi carinaţi. De ele 
mai multe ori o pată neagră înapoia operculului. Solzii mari şi cad foarte 
uşor. Pe aripioara caudală la baza ei de ambele părţi câte două plăci 
mari compuse clin solzi. 

Trăeşte în mare şi călătoreşte în fluviu în epoca de reproducere. Ajunge 
la o lungime de aproape 40 cm. 



Această specie este reprezentată în apele noastre prin 3 varietăţi cari 
se deosebesc între ole atât prin caractere morfologice cât şi prin modul 
lor diferit de vieată. 



a) Alosa pontica var. Danubii Antipa. 

Tab. XVI. Fig. 84 a, b, c. 

Antipa, Die Clupeinen des westlichen Teils des Schwarzen Meeres u. d.Donau- 
Mi'mdungen, Denkschriften der Kaiserlichen Akademie der Wissenschaften. 
Bd. LXXXVIII. Wien 1905, pag. 17, fig. 4, 5, 6, 7 şi 8., şi Antipa, Clupeidele 
Mării Negre, în publ. Congresului Associaţiunii p. înaintarea ştiinţelor din 
România, etc. Bucureşti 1908. 

P 16, V 9, D 16—18, A 18—20, L lat. 52—56, L. trans. 15—17. 

Corpul lat şi înalt; înălţimea maximă a corpului înaintea dorsalei mai 
mare decât lungimea capului şi se cuprinde de regulă ceva mai mult de- 
cât de 4% ori în lungimea totală a corpului. înălţimea capului are în 
medie 78.6% din lungimea sa. Gura îndreptată în sus. Lungimea maxi- 
larului iea în medie 10.1% (9.3 — 10,9%) din lungimea totală a corpului, 
el ajunge înapoi abia până sub marginea posterioară a ochiului. Diametrul 
ochiului în medie 3.7% (3.5 — 4%) din lungimea totală a corpului, şi lun- 
gimea preorbitară 5.3% din această lungime. Aripioarele dorsală, anală 
şi ventralele situate ceva mai înapoi : distanţa de la vârful botului până 
la dorsală fiind în medie de 40.4%, până la ventrale 42% şi până la 
anală 61.4% din lungimea totală a corpului. -Aripioarele dorsală, anală 
şi pectorale bine desvoltate : lungimea bazei lor luând în mijlociu 11.8%, 
pentru dorsală şi 13.5% pentru anală din lungimea totală a corpului, 
iar înălţimea lor fiind de 12. 1% pentru dorsală, 5.8% pentru anală şi 
12.8% pentru pectorale. 

Coloraţiunea este pe spinare albastru-cenusiu, bătând în verzuiu, capul 
ceva mai deschis; ochiul de cele mai multe ori fără pete negre. Pe laturi 
alb argintiu. 

Ajunge o lungime de peste 35 cm. 

Biologia. Această varietate trăeşte în partea vestică a Mării Negre şi 
este mai mult un peşte din regiunea costală. La coasta noastră sudică — pe 
la Mangalia-Constanţa — încep câteva exemplare a se arăta chiar prin 
Ianuarie; încetul cu încetul după gradul de căldură ce-1 avem se adună 
în cantităţi mai mari în faţa gurilor Dunării, aşa că pe la sfârşitul lui Fe- 
vruarie aşteaptă cu toatele aicea ca apa Dunării să se mai încălzească 
spre a putea intră înăuntru. Se întâmplă însă ani călduroşi când scrum- 
biile sosesc chiar cu mult mai timpuriu în faţa gurilor Dunării; aşa de ex. 
în anul 1904 fiind câteva zile călduroase în Ianuarie — termometrul se ur- 
case la 16° — primele scrumbii la gura St. Gheorghe s'au prins chiar la 27 
Ianuarie. 

In faţa gurilor Dunării scrumbiile aşteaptă mai mult timp, pe de o parte 
pentru a se mai acomoda la apă dulce, iar apoi pentru a aşteptă ca apa 



222 

Dunării sa ajungă la gradul de temperatură care le convine lor. De obi- 
ceiu ele încep a intră în Dunăre pe la începutul lui Martie şi sunt aşă 
de sensibile la frig, încât dacă avem vreo câteva zile friguroase, ele fug 
înajîoi în mare, şi dacă frigul ţine un timp mai îndelungat, atunci se com- 
promite chiar recolta noastră de scrumbii, căci ele fug căutându-şi locuri 
de reproducere la gurile altor fluvii. Chiar şi târziu prin Aprilie, dacă aflu- 
enţii Dunării aduc încă apă caldă si turbure, atunci scrumbiile fug iarăs 
în mare. 

Scrumbiile de Dunăre se reproduc în Dunăre în April şi începutul lui 
Maiu, totuş se găsesc încă până pe la sfârşitul lui Maiu şi chiar prin Iunie 
exemplare cu ovariile pline. Este foarte probabil că ele nu leapădă deo- 
dată icrele, ci în mai mulţi răstimpi în cursul mai multor săptămâni. In 
tot cazul între scrumbiile prinse în Dunăre se găsesc unele exemplare cu 
organele sexuale pline de tot, iar altele cu ele numai pe jumătate deşertate. 

Locurile de reproducţie ale acestei varietăţi sunt în totdeauna numai 
în Dunăre, niciodată în afluenţii ei sau în bălţi, şi foarte probabil în cu- 
rent mare, căci aicea se prind ele mai mult. Nu este nici de cum exclus 
că ele se reproduc şi în mare în faţa gurilor Dunării. 

Migraţiunile lor în Dunăre se întind mai cu seamă în interiorul Deltei 
până prin regiunea Brăilei, de aicea în sus până în spre Giurgiu devin 
clin ce în ce mai rari, iar mai departe sunt numai o raritate. Ele înoată 
în totdeauna numai în pătura superioară a apei şi de aceea pescarii îşi re- 
gulează plăşile lor astfel, ca să poată pescui numai câţiva metri dela su- 
prafaţa apei. Din contră în plăşile de Cegă — cari sunt construite ca şi cele 
de Scrumbii, clar cari pescuesc la fundul Dunării — nu se prind Scrum- 
biile niciodată, o dovadă că ele nu merg niciodată pe fundul apelor. 

Aceste scrumbii părăsesc Dunărea treptat după ce au lepădat icrele, şi 
puii vin apoi după ele în mare. La 25 Maiu mai rămân numai atât de 
puţine, încât pescarii încetează de obiceiu a le mai prinde; cu toate aceste 
în mici cantităţi se mai găsesc încă în Dunăre până chiar pe la mijlocul 
lui Iulie. 

După ce au părăsit Dunărea, aceste scrumbii nu par a întreprinde mari 
călătorii, ci se întorc cu încetul înspre Sud, mergând tot în apropierea 
coastelor ; pe la mijlocul lui August ele se întâlnesc în regiunea Con- 
stanţei şi a Mangaliei, şi se prind în mici cantităţi aproape in continuu 
până prin Octomvrie sau chiar şi Noemvrie. Mai la Sud în regiunea Bal- 
cicului şi a Varnei, se pare că ele stau încă mai mult timp în aproprie- 
rea coastelor, aşă că se prind până târziu cu setcele şi se urmăresc în 
mare până la distanţe considerabile. In timpul iernii apoi dispar cu to- 
tul din regiunea coastelor, ducându-se în largul mării şi la adâncimi mai 
mari, pentru a reapărea din nou însă prin Ianuarie la coastele noastre şi 
a-şi începe iarăş cu încetul migraţiunile lor la Nord spre gurile Dunării. 

Foarte caracteristic pentru această varietate — spre deosebire de varie- 
tatea următoare — este că ele nu formează niciodată cârduri închise, ci 
se adună încetul cu încetul în jurul gurilor Dunării şi pleacă iarăş în- 
cetul cu încetul. Şi chiar când intră din mare în Dunăre, ele nu vin — ca 
scrumbiile cu cap negru — cu toate deodată, ci se urcă treptat încetul cu 
încetul. 






223 

Primăvara când vin Scrumbiile întâiu la coastele noastre, ele sunt în 
totdeauna slabe şi puţin gustoase, îndată însă ce dau de apă dulce încep 
a se îngraşă şi a deveni mai bune la gust ; de aceea chiar Scrumbiile din 
Dunăre au preţuri cu mult mai bune decât cele din mare. După câteva 
zile după ce au intrat în Dunăre, ele capătă o coloare cu mult mai des- 
chisă şi spinarea lor se îngroaşă. In timpul cât stau ele în Dunăre spi- 
narea lor se îngroaşă foarte tare şi între diferitele lor organe se fac de- 
pozite mari de grăsime. Se pare că ele se hrănesc aici cu Potamo-plank- 
tonul şi cu materiile organice aduse de diferiţi afluenţi ai acestui fluviu. 
După ce şi-au lepădat productele sexuale, ele îşi pierd din nou gustul, ba 
chiar pentru un timp sunt aşa de rele, încât nici măcar pentru sărătură nu 
mai sunt bune. 

Pescuitul. Scrumbiile de Dunăre se pescuesc atât în mare în aproprierea 
coastelor cât şi în Dunăre. In mare pescuitul lor ţine numai până pe la 
Sf. Gheorghe, după aceea nemai fiind destul de productiv ; în fluviu însă 
se pescueşte până prin Iunie şi chiar Iulie. 

In mare ele se prind cu plăşi plutitoare fixe numite Ave de scrumbii 
de mare; aceste sunt nişte plăşi simple, foarte lungişi având o lăţime cam 
de 2 m. Ele sunt împletite din aţă lină de in şi au ochii cam de 3.5 cm. 
pe lăture. Aceste plăşi plutitoare se fixează pe pari din distanţe în dis- 
tanţe şi se aşează în serii foarte lungi perpendiculare pe direcţia coastei. 
Ele fiind fixe pescuesc numai cu curentul costal şi cu curentul produs 
de vânturi. 

Pentru a fi făcute invizibile şi pentru a nu putrezi în apă, pescarii le 
fierb mai întâiu în «catehu» sau într'o văpseâ făcută cu coajă de stejar. 
Pestele se anină în ele cu branchiile. 

In Dunăre ele se pescuesc cu plăşi plutitoare numite Setei de scrumbii 
de Dunăre. Aceste sunt nişte plăşi plutitoare având o lungime ca de 
200 — 600 m. şi o lăţime do 3 m. Ele sunt compuse din 3 plăşi din cari 
una mijlocie deasă împletită din aţă foarte fină şi având ochii ca de 3 — 
3.4 cm. pe lăture, iar 2 laterale numite Radine (sau Por/j la Lipovenii 
din Deltă) cari au ochii largi de câte 15 cm. pe lăture şi sunt împletite 
din aţă de bumbac ceva mai groasă. 

Frânghia de sus e prevăzută cu plute, iar cea de jos cu plumb, aşa că 
pusă în apă stă vertical, şi e astfel regulată ca să pescuească numai în 
pătura de sus a apei. Pescarul o întinde în latul Dunării, de un capăt îi 
leagă o tivgă sau un butoiaş golea geamandura iar de celălalt o leagă de 
barcă şi apoi se lasă cu ea în jos cu curentul. O «toană» ţine câteva 
mile şi după aceea trage setea înapoi în barcă scoţând din ea Scrumbiile cari 
se încurcă cu branchiile şi aripioarele în ea. După fiecare toană setea tre- 
bue întinsă la mal pe pari să se usuce într'un loc numit do pescari 
Plavcâ (1). 

Scrumbiile sunt atât de delicate, încât, abia scoasă setea din apă, ele mor. 



(1) Descrierea mai detaliată a acestor instrumente cu figurile lor precum şi modul de prindere 
le-am dat în lucrarea mea din Memoriile Academiei de ştiinţe din Viena (Voi. LXXVIII. 1895, p. 
19—21 şi fig. 1—3) şî vor apărea mai detaliat în volumul al III-lea al acestei lucrări, întitulat 
„Pescuitul în România". 



Întrebuinţarea. Scrumbiile de Dunăre, deşi au multe oase, sunt foarte 
apreţiate, având o carne foarte gustoasă, cu mult superioară Heringilor 
din Marea Nordului şi chiar tuturor celelalte specii de Clupeide. Ele se 
consumă foarte mult proaspete, fripte la grătar, precum şi sărate şi afumate. 

Sărarea scrumbiilor a fost mult timp considerată ca aproape imposibilă, 
deoarece se stricau în saramură; din această cauză şi preţurile lor erau 
foarte scăzute. In timpul din urmă abia un pescar din Astrahan a găsit 
mijlocul de a le sără, amestecând sarea cu ghiaţă şi lăsând-o astfel să pă- 
trundă numai încetul cu încetul în peşte. Aceasta metodă a dat rezultate 
foarte bune şi a pus în valoare acest peşte, aşa că azi şi la noi el cons- 
titue o adevărată bogăţie. Cu atât mai mare e valoarea sa economică, cu 
cât el nu creşte utilizând hrana din apele noastre şi făcând prin aceasta 
concurenţă altor specii; el ne vine de-a gata din mare. 

Producţiunea scrumbiilor în apele noastre — ■ din toate 3 varietăţile — 
e foarte mare ; numai în partea română a Deltei Dunării s'au prins în 
anul 1904: 2.232.000 de bucăţi, cari reprezenta o valoare de aproape 
500.000 lei; în unii ani însă se prind şi peste 4 — 5.000.000 bucăţi. 

Scrumbiile sărate, după ce au stat un timp în lăzile cu saramură, se 
împachetează în mici butoiaşe şi constituesc astfel un însemnat articol de 
export pentru Rusia, Turcia, Serbia, Bulgaria şi părţile locuite de Români 
şi alte popoare ortodoxe din Austro-Ungaria. 

Numele populare. Numele general răspândit este Scrumbie de Dunăre 
şi Scrumbiţe. Pescarii din Deltă le zic: Scrumbii de Dunăre cu cap alb. 
Pescarii ruşi le numesc Sulîofki bielogalava şi bielogalavka, iar Lipovenii 
Seledeţ bielogalava. 



b). Alosa pontica var. nigrescens. Antipa. 

Tab. XVI. Fig. 85 a, b. 

Sinonime şi citaţinni : 

Antipa, 1. c, pag. 21, tab. 1, fig. 1, 2 şi 3. 

P 16, V 9, 1) 15-18, A 17—19, L. lat. 54—56, L. transv. 15-16. 

Corpul lat şi înalt, înălţimea maximă a corpului înaintea dorsalei mai 
mare decât lungimea capului şi se cuprinde aproximativ de 4% ori în 
lungimea totală a corpului; lungimea laterală a capului aproximativ egală 
cu Ys clin lungimea totală. înălţimea capului iea în medie 75.1 % din lun- 
gimea sa. Lungimea maxilarului iea în medie 9.6% din lungimea totală a 
corpului, întinzându-se înapoi mai departe decât sub marginea posterioară 
a ochiului. Ochiul mic; diametrul său luând 3.5% din lungimea totală a 
corpului, iar distanţa praeorbitală 5.3% din aceata. 

Aripioarele dorsală, anală şi ventrală situate ceva mai înainte. Distanţa 
dela vârful botului până la începutul dorsalei iea în mediu 39.7%, până 



225 

la inserţiunea ventralelor 41.5% şi până la începutul caudalei 61% 
din lungimea totală. Aripioarele dorsală, ventrale şi anală puţin desvol-. 
tate ; lungimea bazei lor este egală: pentru dorsală cu 11.4% şi pentru 
anală cu 13.1% din lungimea totală; înălţimea lor: pentru dorsală cu 
10.4%, pentru anală cu 5.2%, şi 11.9% pentru pectorale. 

Coloarea pe spinare este neagră bătând în albăstriu, pe laturi şi pe 
partea ventrală albă argintie. Capul pe toată faţa sa superioară negru. 
Irisul pătat cu negru. 

Ajunge la o lungime de peste 360 mm. 

Biologia. In afară de caracterele morfologice prin cari am văzut că 
această varietate diferă de cea precedentă, ea se mai deosebeşte încă prin 
modul său de vieaţă, care în unele privinţe este cu totul diferit. 

Această varietate apare la coastele române înaintea Gurilor Dunării 
aproape în totdeauna cu câteva zile mai târziu decât cealaltă varietate, 
numai arareori se întâmplă ca să vie scrumbiile cu cap negru înaintea 
celor cu capul alb. 

Aicea ele intră imediat în Dunăre sau aşteaptă câtva timp până apa 
Dunării ajunge la temperatura care le convine ; dacă însă frigul ţine câteva 
zile mai mult, ele pleacă imediat — probabil la gurile altor fluvii — fără a 
se mai întoarce înapoi. Pe când celelalte scrumbii se adună încetul cu 
încetul în faţa gurilor Dunării şi apoi intră iarăş treptat în fluviu, aceste 
vin deodată în bancuri mari («se cârduesc» cum zic pescarii români, sau 
«formează Cosace» cum zic pescarii ruşi din Dobrogea) şi intră tot astfel 
în Dunăre. Pescarii noştrii imediat ce prind câteva scrumbii cu cap negru 
ştiu că se apropie cârdul şi că în curând vor avea prinsoare mare, aşâ 
că-şi pregătesc cu toţii setcele şi ies la pescuit. 

Aceste Scrumbii rămân cu mult mai puţin timp în Dunăre decât cele- 
lalte varietăţi şi nu se suie niciodată mult mai departe decât în regiunea 
Deltei ; de aici ele se retrag în marea teritorială şi apoi dispar deodată 
fără a se mai arătă în tot timpul anului la vre-un punct al coastei noastre. 

In genere ele rămân numai foarte scurt timp în apele noastre — cel 
mult o lună sau o lună şi jumătate — şi pleacă apoi iarăş în largul mării. 
Ce fac după plecarea lor de aicea şi locurile unde petrec în tot restul 
anului nu se ştie încă ; în tot cazul se pare că avem a face cu o formă 
tipică pelagică care nu vizitează coastele decât odată pe an pentru a se 
reproduce. Studiarea mai de aproape a biologiei acestei interesante va- 
rietăţi, urmărirea locurilor "ei de nutritiune si de iernare, etc, ar formă 
un interesant studiu, atât din punct de vedere ştiinţific cât şi practic. 

Ele se reproduc în luna Ajirilie şi Maiu în Dunăre, însă numai în apro- 
pierea gurilor. 

In privinţa branei şi a celorlalte caractere biologice, în timpul cât stă 
în apele noastre, se potriveşte în totul cu varietatea descrisă mai sus. 

De asemenea nici în privinţa pescuitului, întrebuinţării ei, etc, nu este 
nimic nou de spus decât doar că carnea ei este chiar ceva mai gustoasă 
decât aceea a varietăţii precedente. 

Numele populare. Intre pescari este cunoscută sub numele de Scrum- 
bie de Dunăre cu cap negru sau Caraghios (pe turceşte «ochi negri»). 

A. B. Publ. Adamachi. III. Antipa, Ihtiologia. 15 



226 



Ruşii o numesc Suliolkl ciornagalara sau numai Ciomagahtvha, iar Li- 
povenii îi zic Selede's ciornagalava. 



c). Alasa pontica var. Russac. Antipa. 

Tab. XVI, Fig. 86 a, b, c, d. 

Oitaţimii şi Sinonime: 

Antipa, 1. c, pag. 21, Tab. 2, fig. 1, 2, 3, 4 şi 5. 

P 16—17, V 9 -10, D 16—20, A 18—20, L. lat. 55—57, L trans. 16—17. 

Corpul subţire şi îngust; înălţimea maximă a corpului înaintea dorsalei 
mai mică decât lungimea capului şi aproximativ egală cu % din lungimea 
totală a corpului. Capul lung şi înalt, lungimea sa cuprinzându-se cam de 
4% ori în lungimea totală, iar înălţimea sa având în medie 70% din lun- 
gimea capului. Diametrul ochiului aproximativ 3.8% din lungimea totală, 
iar distanţa preorbitară peste 6% din acestea. Maxilarul lung — luând 11% 
din lungimea totală- — ajunge înapoi mai departe decât sub marginea pos- 
terioară a ochiului. Distanţa dela vârful botului până la începutul dorsalei 
iea în medie 41%, până la ventrale 44% şi până la anală 63% din lun- 
gimea totală a corpului. Aripioarele dorsale, anala şi pectoralele sunt foarte 
desvoltate. Lungimea bazei dorsale este în medie 12% şi cea a analei 
14% din lungimea totală. 

Coloarea pe spinare şi pe cap este neagră albăstrie bătând câte odată şi 
puţin în verde, pe laturile corpului este albă argintie. Ajunge la o lungime 
de peste 370 mm. 

Biologia. Această varietate este cu mult mai rară în apele noastre. Ea 
este o formă care preferă mai bine Umanele pentru a-şi depune icrele, 
înainte când lacul Razim erâ bine alimentat cu apă dulce prin canalul Du- 
navăţ şi când gura Portiţa la mare erâ permanent deschisă- cu alte cu- 
vinte când Dunărea avea şi o gură cu Liman— atunci ele veniau în fie- 
care an în mari cantităţi pentru a-şi lepăda icrele în Razim. Astăzi, din cauza 
potmolirii Dunăvăţului, Razimul ne mai fiind bine alimentat cu apă dulce 
şi comunicaţiunea sa cu marea liind o mare parte a anului întreruptă, 
acest peşte nu mai vine decât în foarte mici cantităţi pe la noi, el se duce 
mai mult la Limanul Nistrului spre a depune icrele. Epoca lor de repro- 
ducţie este ca şi la celelalte in Aprilie şi Maiu. 

Această varietate este foarte slabă, având o spinare îngustă, carnea vâr- 
toasă şi fără nici un gust; din această cauză negustorii le aleg întotdeauna 
dintre celelalte şi le plătesc cu preţuri mult mai mici. 

Această varietate este mai mare decât toate celelalte ajungând câteodată 
chiar la 1 kg de bucată. 



22? 



2. sp. Alosa Nortlmanni Antipa. Rizeafca. 

Tub. XVI. Fig. 87 a, b, c, d, e. 

Caractere specifice: 

Fălcile cu dinţii puţin des voi taţi. Pe vomer şi oasele pa- 
latine câte o pată ovală c u d i n ţ i f o a r t e m i c i î m p r ă ş t i a ţ i n e- 
regulat. Pe mijlocul limbii un rând de dinţi mici cu totul 
rudimentari cari cad uşor, iar la unele rămân numai ascunşi 
sub piele. înălţimea maximă a corpului egală cu aproximativ 
1 / i din lungimea corpului fără caudală. înălţimea capului 
iea aproximativ 70% din lungimea sa laterală. Maxilarul 
se întinde îndărăt abia până sub marginea posterioarăa 
ochiului. La primul arc branchial 7 6 — 85 dinţi branchiali. 
Am bele lob uri ale ca ud alei acoperite până la mijlocul lor 
cu solzi foar t e mici. 

Sinonime şi Citaţi uni : 

Alosa Nordmanni : Antipa, Denkschriften der Ic. Akademie der Wis- 
senschaften, Bd. LXXVIII, 1905, pag. 23 Tab. II, fig. 6—10. 

Ciupea pontica var . . . Cuvier et V alenei ennes, 1. c, voi. XX, pag, 244. 

Ciupea pontica (juv): Kessler, Zur Ichthyologie des Sudwestl. Russlands 
p. 24. (?). 

Alausa vulgaris: Cuvier' et Val., şi Heckil u. Kner., 1. c, pag. 228. 
Pancic, Serbiens Fische. Sitzungsber. d. k. k. zoologisch. botanischen Gesell- 
schaft în Wien XI, 1861, pag. 6. Hermann Otto, A mâgyâr halâszat konyve, 
Budapesfc 1887, voi., II, pag. 745 — 746 şi Tab. IX, Fig. 33. A Mojsiso- 
V-ics von Mojsvar, Das Tierleber der osterreichiscb ungarischen Tiefebenen, 
Wien 1897, pag. 42. 

P 16, V 9—11, D 15—17, A 18—19, L. lat. 52—55, L. transv. 14—15, 
Carena 32 — 33. 

Această specie, care intră în fiecare an în Dunăre în cantităţi foarte mari 
şi stă în apele dulci un timp cu mult mai îndelungat decât specia prece- 
dentă, a fost până acum cu totul necunoscută sau confundată cu alte specii 
de Clupeide. 

Nordmann în Fauna sa pontică nu aminteşte nimic despre ea; Valen- 
ciennes însă, care a examinat în urmă exemplarele lui Nordmann, scrie, că 
mai posedă şi un al doilea exemplar mai mic, care se deosebeşte de exem- 
plarele lui Nordmann prin dinţii săi cu mult mai fini, şi pe cari îl consi- 
deră ca o varietate a acestei specii; el mai adaoge însă «Je ne serais pas 
etonne cpje, si l'on cherchait sur Ies lieux Ies individus de cette variete ; 



228 

un naturaliste, ne trouvât ele tres bonnes raisons pour Ies considerer 
corame d'une espece distincte, quoique tres voisines l'une de l'autre» (1). 
Este foarte posibil că Valenciennes să fi avut un exemplar din această 
specie. De atunci şi până azi nu se mai face nicăeri nici o amintire despre 
o asemenea specie de Ciupea. E posibil însă că Kessler (2) să fi avut în mână 
un asemenea exemplar dela Nistru, pe care 1-a luat drept Ciupea pontica 
tânără, şi aceasta deoarece citează numele popular de Rissac care s'ar da 
în Ackermann scrumbiilor, cu toate că după lungimea de 11" — 12" pe 
care ar aveâ-o acele exemplare nu e cu putinţă să fi fost această specie. 
In fine alţii par a o fi confundat cu Alausa vulgaris Cuv. şi intre aceştia 
e Heckel şi Knir, Pancic, Hermann Otto şi Mojsisovics. De Alausa vul- 
garis însă specia noastră diferă foarte mult şi mai cu seamă prin urmă- 
toarele caractere : 

1. Această specie are dinţi, pe când Alausa vulgaris nu are de loc; 

2. La Alausa vulgaris, muchea ventrală are 37 — 42 solzi carinaţi, pe 
când la specia noastră numărul lor e de 32 până la cel mult 33, şi 

3. Alausa vulgaris poate avea o lungime chiar de 70 cm., pe când 
specia noastră nu creşte niciodată peste 20 cm. lungime. 

Descrierea. Corpul foarte comprimat lateral, cu muchea ventrală ascu- 
ţită, înălţimea maximă a corpului înaintea dorsalei, ceva mai mică decât 
lungimea capului şi se cuprinde în lungimea totală aproape de 4 l / 2 ori 
(21, 6%)- înălţimea minimă înaintea caudalei mare, în medie luând 7.6% 
din lungimea totală a corpului. înălţimea capului în medie 16,6% din lun- 
gimea totală a corpului şi 76,1% din lungimea capului — cu cât exempla- 
rul e mai tânăr, cu atât mai mare e înălţimea capului său în raport cu 
lungimea. 

Pe vomer şi pe oasele palatine câte o pată ovală cu dinţi foarte mici 
pe ea. Pe mijlocul limbii un rând de dinţi foarte mici, cari cad uşor şi 
cari la unele exemplare rămân ascunşi sub piele cu totul rudimentari şi se 
simţesc numai la pipăit ca o asperitate. 

Maxilarele, intermaxilarele şi mandibularele cu dinţi. Oasele interma- 
xilare separate între ele printr'o crestătură adâncă în care se potriveşte 
exact proeminenţa de pe mijlocul fălcii inferioare. Ochii acoperiţi cu câte 
2 pleoape adipoase înainte şi înapoi, lăsând la mijloc o deschidere trans- 
versală liberă. Ochii mari, diametrul lor luând 4,6% din lungimea totală 
a corpului. Maxilarul în medie 10,3% din lungimea totală şi ajunge îna- 
poi cel mult până sub marginea posterioară a ochiului. Operculul striat. 
Ventralele sub începutul dorsalei. Distanţa dela vârful botului până la în- 
ceputul analei egală cu 60% din lungimea totală. 

Aripioarele bine desvoltate; înălţimea dorsalei în medie 12,1%, înălţi- 
mea analei 6.8%, înălţimea (respectiv lungimea) pectoralelor 14,1% din 
lungimea totală a corpului. Solzii carinaţi, de ordinar 32 — 33; la primul 
arc branchial în medie 80 de dinţi branchiali. Imediat la începutul deschide- 
rii branchiale pe jumătatea dorsală a corpului, o pată neagră ştearsă, după 



(1) Cuvier şi Valenciennes, 1. c, voi. XX, pag. 244. 

(2) Kessler, Nachtrăge sur Ichthyologie, p. 24. 



229 

care mai urmează adeseori încă 5 — 8 mai mici. Pe aripioara caudală de 
fiecare parte pe fiecare lob câte o placă mare compusă din mai mulţi 
solzi reuniţi. Solzii ceva mai mici şi nu cad aşa de uşor ca la specia pre- 
cedentă. 

Solzii se continuă şi pe aripioara caudală acoperind ambele ei loburi 
până la jumătatea lor cu solzi foarte mici şi subţiri. 

Coloarea. Partea dorsală verzie-negrie sau cenuşie, partea ventrală 
albă-argintie. 

Ajunge o lungime absolută de cel mult 20 cm. 

Biologia. Rizeafca vine la coastele noastre cam pe la mijlocul lui 
Martie şi intră în Dunăre în totdeauna cu vreo 2 săptămâni mai târziu 
decât Scrumbiile mari de Dunăre. Ele stau în Dunăre un timp cu mult 
mai îndelungat decât cealaltă specie şi se urcă în sus chiar până peste 
Porţile de fier. Această scrumbie intră chiar şi prin bălţi, unde de multe 
ori îşi leapădă productele sexuale şi adeseori se întâmplă că rămâne aici 
până în primăvară, prinzându-se adeseori exemplare rătăcite. 

Epoca lor de reproducţie este prin Aprilie şi începutul lui Maiu, lepă- 
dând icrele atât în Dunăre cât şi în bălţi. Puii lor îi întâlnim apoi pe la 
gardurile bălţilor şi la sacul dela leasă în cantităţi foarte mari. Ele se în- 
torc înapoi pe la sfârşitul lui Iulie, multe pleacă însă prin August şi chiar 
Septemvrie, iar altoie — cum s'a mai spus — rămân chiar şi peste iarnă prin 
unele bălţi. 

întrebuinţarea. Această specie, deşi foarte bună la gust, nu este însă 
atât de gustoasă ca cealaltă, carnea ei fiind mai puţin grasă. Şi aceasta 
se consumă proaspătă sau se sărează şi se afumă. 

Producţiunea în regiunea Deltei se urcă pe fiecare an la câteva sute de 
mii de kgr.; în 1904 s'a pescuit în Deltă 406.238 kgr., iar în porţiunea de 
Dunăre dela Tulcea la Brăila 54.201 kgr.; ea se prinde însă şi în sus pe 
tot cursul Dunării noastre. 

Pescuitul. Şi această specie se pescueşte cu plăşi plutitoare mobile nu- 
mite Plava de scrumbiţe, sau Setea de Riseafcă. 

Aceste plăşi sunt compuse numai dintr'o singură plasă fără Radine. 
Modul de pescuit este acelaş ca şi la cealaltă specie, adică se leagă de un 
capăt al setcei o tigvă ca geamandură, celalt se leagă de barcă şi apoi 
se întinde pe latul Dunării pornind înainte cu curentul. Plasa are o lun- 
gime cam de 100 — 200 m., este făcută din aţă de in foarte fină şi are 
ochii ca de 2.5 — 3.5 cm. pe lăture. Scrumbiile acestea nu se prind cu 
branchiile, ci cu gura, ca şi cum ar voi să muşte plasa. 

Nume populare. In delta Dunării şe numesc Scrumbii de Dunăre mici, 
Scrumbiţe şi Riseafcă. Turtucăenii le zic Scrumbii sau Scrâmbii mici, 
si mai cu seamă Ciros sau Cirus. 



230 



II. Gen. Ciupea. 

(După: Antipa, DieŢJlupeinen, etc). 



Oper cuiul neted; ochii fără 2 pleoape adipoase, sau numai cu totul 
rudimentare. Falca de sus cu marginea întreagă neseparată la mij- 
locul ei printr'o crestătură. Aripioara caudălă fără 2 plăci mari com- 
puse din solzi cari să-i acopere oaza loburilor ei. 



Ciupea cultriventris Noidm. 

Tab. XVI. Fig. 88. 



Caractere specifice : 

Dinţii cu totul rudimentari;, numai pe oasele palatine. 
Dorsala aproximativ la mijlocul corpului între vârful botu- 
lui şi începutul caudalei. Spinarea dela cap până la înce- 
putul c au da lei formează aproape o linie dreaptă, muchea 
ventrală o linie conexă. Gura îndreptată în sus. înălţimea ca- 
pului i e a 68% din lungimea sa. 

Sinonime : 

Ciupea cultriventris: Nordmann, Faune pontique, pag. 522. Giintlier, 
Catalogue of the Fishes, voi. VII, pag, 412. Grimm, Archiv fur Na- 
turgeschichte, I, Bd. 1892. Borodin, Anuaire du musee zoologique de 
1' Academie imp. de seiences de St. Petersburg, 1896. Antipa, Die Clupei- 
nen, pag. 30, tab. II, fig. 15, 16, 17 u. 18. 

Alosa cultriventris : Kesskr, Ausziige a d. Berichte II, pag. 106. 

P 13—16, V 7—8, D 12—16, A 18—19, L. lat. 42—43. L. trans. 12, 
Carena 27—28. 

Descrierea. Corpul foarte puternic comprimat pe lături. Profilul supe- 
rior dela vârful botului până la începutul caudalei aproape o linie dreaptă; 
muchea ventrală foarte convexă si ascuţită ca un cuţit. înălţimea maximă 
a corpului înaintea dorsalei variază mult putând fi egală cu i / i — V 5 din 
lungimea totală a corpului. 



231 

La exemplarele mijlocii însă ea este aproximativ egală cu lungimea ca- 
pului care se cuprinde de 4 1 / i — 4 3 / 4 în lungimea totală. (Cu cât este 
exemplarul- mai mic, cu atâta capul său este proporţional mai mare). Gura 
îndreptată în sus. Falca de sus la mijlocul ei fără scobitură. P'alca de jos 
ieşită înainte. Maxilarul se întinde înapoi abia până sub marginea anteri- 
oară a ochiului. Fălcile fără dinţi. 

Pe mijlocul limbii o mică ridicătură. Pe oasele palatine două pete punc- 
tate cu negru, cari la pipăit prezentă asperităţi. Vomerul cu totul nedinţat. 
Ochiul mare având în mijlocie peste 6 % din lungimea totală, iar distanţa 
preorbitară fiind ceva mai mare decât diametrul ochiului. Irisul negru. Cele 
2 pleope adipoase cu totul rudimentare neacopcrind ochiul decât la mar- 
gini, începutul dorsalei este situat aproximativ pe mijlocul corpului între 
vârful botului şi începutul cauclalei. Ventralele sunt înserate sub primele 
4 radii ale dorsalei. 

înălţimea dorsalei este cam de 1 V 3 ori mai mare decât lungimea bazei 
sale. 27 — 28 solzi carinaţi cu ghimpi foarte mari şi ascuţiţi, operculul 
neted. Solzii foarte subţiri şi caduci. 

Coloraţiimea. Spinarea aproape până la jumătatea corpului neagră al- 
băstrie. Partea ventrală albă argintie. 

Dimensiunile. Ajunge cel mult la o lungime de 80—90 mm. 

Biologia. Această specie trăeşte ca toate Clupeidele în mare, însă intră 
foarte mult şi în apă dulce. In lacul Razim ea se găseşte în foarte mari 
cantităţi, uncie se adună în totdeauna la gardurile de chefali ; în Dunăre 
se găseşte multă în regiunea Deltei; dar chiar şi mai sus, d. ex. prin băl- 
ţile domeniului Brăilei se găsesc adeseori cantităţi destul de mari; în balta 
numită Dunărea Veche din această regiune — care este o baltă foarte adâncă 
— se găsesc mari cantităţi şi se pot pescui în tot timpul anului. Această 
specie este dar adaptată de a trăi şi în permanenţă în apă dulce. 

Ea se reproduce în luna Maiu: în epoca reproducerii femelei îi cresc 
ovarele atât de tare, încât corpul e aproape diform şi înălţimea corpului 
ei devine cu mult mai mare. In tab. II, fig. 15 a lucrării mele despre 
Clupeine, am figurat o asemene femelă în epoca de reproducţie. 

Această specie nu are aproape nici o întrebuinţare şi valoarea ei eco- 
nomică e aproape nulă. La Razim pescarii le prind pe la gardurile de 
chefali cu Minciocid împreună cu alţi peşti mici şi le sărează la cadă pentru 
a le avea ca rezervă de hrană în cazul când din cauza timpului rău nu 
pot prinde alt peşte. 

Nume populare. Un nume propriu nu au. Pescarii le zic: Scrumbioară 
mică, Scrumbie mică de neam şi Rizeafcă. mică de neam (la Razim). 
Pescarii ruşi le zic şi Tilka, acest nume însă îl dau Lipovenii Ia Atherina. 



232 
2. Ciupea delicatula Noidm. 

Tab. XVI. Fig. 89 a, b, c. 



Dinţii cu totul rudimentari, numai pe oasele palatine. Dor- 
sala aproximativ la mijlocul corpului între vârful botului şi 
inserţiunea caudalei. Linia spinării curbată, muchea ventrală 
mai puţin convexă. Fruntea ascendentă. Gura nu mai puţin 
îndreptată în sus. înălţimea capului iea peste 73% din lun- 
gimea sa. 

Sinonime: 

Ciupea delicatula: Nordman, Faune pontique, pag. 524. Gilnther, 1. c, 
voi. VII, pag. 412. Einar Lonnberg, Contributions the Ichthyologie of the 
Caspian Sea. k. Swenska vet. Akad. Handlingar, Bd, 26, Afd. IV, No. 8, 
Stockholm 1900. Antipa, die Clupeinen, Wien, 1905, pag. 32 si tab. 2, 
fig. 11—14. 

Alosa delicatula: Kessler, Zur Ichthyologie, II, pag. 107. 

Ciupea cultriventris : Grimm, Arch. fur Naturgesch., 1892. 

P 15—16, V 7, D 14—15, A 20, Carena 27—28. 

Şi această specie ca şi cea precedentă a fost descrisă mai întâiu de 
Nordman şi apoi completată descrierea lor de Kessler ; totuş ambele specii 
până în timpul din urmă nu au fost suficient cunoscute, aşa că Gilnther în 
catalogul său remarcă despre ele «The description is not only insufficient, 
but evidently incorrect». . . Pentru această specie abia în timpul din urmă 
Einar Lonnberg ne-a dat măsurătorile exacte pentru câteva exemplare pro- 
venite din Marea Caspică. Mai mult încă, Grimm în traducţia lucrării sale 
publicată în Archiv fiir Naturgeschichte, pune la îndoeală chiar existenţa 
aceastei specii considerând-o ca identică cu CI. cultriventris. 

Astfel fiind, în lucrarea mea despre Clupeine am fost nevoit a da câte 
o descriere completă a acestor două specii şi a întovărăşi acele descrieri 
cu figurile lor cari nu fuseseră încă făcute înainte. 

In adevăr Ciupea delicatula este o specie bună şi se deosebeşte prin 
caractere foarte precise de Ciupea cultriventris, şi anume: 

1. Pe când la Ciupea cultriventris profilul superior al corpului este o 
linie aproape dreaptă, aicea este foarte încovoiat şi profilul frunţii este 
descendent. 

2. înălţimea maximă a corpului es'e aici cu mult mai mică şi lăţimea 
asemenea. De asemenea şi pedunculul caudal este aci cu mult mai puţin 
înalt. 

3. Muchea ventrală este cu mult mai puţin convexă. 



2 33 

4. Capul este aici cu mult mai scurt şi mai înalt. Pe când la CI. cul- 
tiventris înălţimea capului iea în mijlocie 68,2% din lungimea sa, aici ea 
are 73.3% din aceasta. 

5. Falca inferioară aici nu este atât de ieşită în afară şi gura e cu mult 
mai puţin îndreptată în sus. 

6. Dorsala şi anala au o bază mai lungă şi sunt mai puţin înalte. De 
asemenea şi Pectoralele sunt aici cu mult mai scurte ca la CI. cultri- 
ventris. 

7. Coloarea este alta. CI. cultriventris e neagră albăstrie pe spinare 
şi albă argintie pe partea ventrală având irisul negru. CI. delicatula este 
mai puţin neagră pe spinare, pe partea ventrală galbenă aurie şi irisul e 
auriu, etc. 

8. Se mai deosebesc între ele şi prin modul ceva diferit de vieaţă, locu- 
rile de reproducţie, etc. 

Descrierea. Corpul foarte tare comprimat pe laturi. Profilul superior 
foarte încovoiat. Fruntea descendentă. Muchea ventrală mai puţin convexă 
si foarte tăioasă ca un cuţit. 

înălţimea maximă a corpului înaintea dorsalei se cuprinde între 4% — 5 
ori în lungimea totală a corpului. Lungimea laterală a capului mai mare 
decât înălţimea corpului şi se cuprinde aproximativ de 4 Va ori î n lungi- 
mea totală. Gura mai puţin îndreptată în sus. Falca de jos puţin ieşită în 
afară, cu o mică proeminenţă. Falca de sus în mijlocul ei numai foarte 
puţin scobită. Maxilarul se întinde înapoi ceva mai mult decât până sub 
marginea anterioară a ochiului. Fălcile fără dinţi, totuş uneori marginea 
inferioară a capetelor posterioare a maxilarelor este foarte fin crestată; 
Vomerul este lipsit cu totul de dinţi. Pe palat de fiecare parte câte doi 
dinţişori foarte mici, microscopici. Pe mijlocul limbii o mică ridicătură. 
Ochiul mare, diametrul său având peste 6% din lungimea totală a corpului. 
Irisul galben auriu. Cele 2 pleoape adipoase cu totul rudimentare, numai 
la marginea ochiului vizibile. începutul dorsalei este puţin înaintea sau 
în mijlocul corpului, între vârful botului şi începutul caudalei. Ventralele 
sunt înserate cam sub mijlocul dorsalei sau ceva mai înainte. înălţimea 
dorsalei este cam de lVg ori mai mare decât lungimea bazei sale. 27 — 28 
solzi carinaţi cu ghimpi puternici. Operculul nestriat. Solzii mici şi delicaţi. 

Color aţiunea. Partea superioară a corpului neagră cenuşie, bătând în 
albăstriu numai pe spinare. Partea ventrală şi laturile galbene aurii. 

Dimensiunile maxime la cari ajunge sunt 90 cm. 

Biologia. Această specie trăeşte în foarte mari cantităţi la mare în 
apropriere de malurile ei. De asemenea intră şi în lacurile noastre lito- 
rale, chiar acele cari nu au o comunicaţie directă cu marea. In lacul 
Siut-ghiol de ex. se găseşte în cantităţi foarte mari şi serveşte de hrană 
peştilor răpitori din acest lac de apă dulce. Prezenţa ei aici nu poate fi 
explicată altfel decât că ouăle ei fiind plutitoare sunt aruncate cu valurile 
mării peste mal în acest lac. 

In Dunăre ea ce suie de asemenea relativ destul de sus şi intră pretutin- 
deni prin bălţi, găsindu-se apoi la sacul dela leasă în mari cantităţi, îm- 
preună cu puii de Rizeafcă. Am întâlnit-o chiar până la leasă dela balta 
Călăraşi. 






234 

Epoca ei de reproducţie este prin Aprilie. Ouăle ei au o frumoasă co- 
loare roşie. 

întrebuinţare nu are aproape nici una şi absolut nici o valoare comer- 
cială. In apele în cari se găseşte însă are o valoare foarte mare ca hra- 
nă pentru peştii răpitori şi în special pentru Şalău şi câte odată chiar 
pentru Nisetrii şi Morunii tineri, în stomacul cărora se găseşte primăvara 
adeseori acesta specie. 

Nume populare. Nume proprii nu are nici această specie. Pescarii îi 
zic ca si celeilalte Scrumbie mică de neam sau si Sardelute. 



8, FAM. MURAENOIDEI. 



Physostomi având corpul foarte prelungit în formă de şarpe. Cu pielea groasă 
în care stau ascunşi solzi foarte mici şi subţiri. Oasele intermaxilare mici, îm- 
preunate cu vomerul şi etlimoidul. Stomacul cu apendice în formă de saci, in- 
testinul fără apendice pilorice. Băşica înotătoare simplă cu duet aeriean. Ven- 
tralele lipsesc. 



Gen. Anguiila Thunberg. 



Cu numeroşi dinţi mici în mai multe serii ps fălcile anterioare .şi 
pe corner. Deschiderea brancliială externă îngustă. Dorsala si anala 
unite cu caudala. 



sp. Anguiila vulgaris. Flem. 



Corpul cilindric, numai coada comprimată lateral. Falca 
inferioară ieşită în afară. Dorsala începe deasupra spaţiului 
dintre deschiderea anală şi pectorale. 

Sinonime : 

Anguiila: Marsigli, Tab. 1, fig. 3, pag. 4. 

Muraena anguiila: Linne, Syst. Nat. I, pag. 426. Bloch, Fische Deutschl. 
III, pag. 4, Tab. 73. Meidinger, 1. c. ; tab. 31. Pallas, Zoograph. 1II ; pag. 71. 
Reisinger, 1. c, pag. 1. 



236 

Anguilla fluviatilis : Heckel u. Kner, 1. c, pag. 319. Kessler, Nachtrăge 
zur Ichthyologie des S. W. Russlands, pag. 24. Pancia, 1. o., pag. 142 
Sabanejef I, pag. 135. Warpochowski, 196. 

Anguilla vulgaris: Fleming, 1. c, pag. 199. Gunther, Fische d. Neckars, 
pag. 128. Siebold, 1. c, pag. 342. Gunther, Catalogue VIII, pag. 28. Kes- 
sler, Ihtiolog. Aralo-Caspi-pontică, pag. 277, No. 254. Seeley, 1. c, 373. 

Anguilla este un peşte rar în apele noastre, totuş se prinde pe fiecare 
an un număr relativ destul de mare de exemplare în Dunăre şi bălţile ei, 
în Marea Neagră în faţa gurilor Dunării şi chiar în lacurile litorale cele 
mai îndepărtate de guri, ca lacul Mangalia. Exemplarele ce se prind au 
toate dimensiunile dela 20 cm. până la 1.30 m. lungime. Este dar sigur 
că ea creşte şi se dezvoltă în apele noastre. întrebarea e numai: de unde 
vin aceşti peşti ? sunt ei din cei puşi în mod artificial în Dunăre sau se 
reproduc ei singuri aicea? Deşi această chestiune se consideră ca rezolvită 
astăzi, că Anguilla nu se poate îmmulţi în mod natural în apele Dunării, — 
deoarece ea fiind un peşte migrator catadrom care trăeşte în fluviu şi 
depune icrele în mare la adâncimi foarte mari, nu ar găsi aicea condiţiuni 
prielnice pentru a se reproduce în Marea Neagră, — totuş cred că ar trebui 
ca această chestiune să fie cercetată din nou. In adevăr Anguilla se repro- 
duce în mare la adâncimi mari şi apa Mării Negre la acele adâncimi are 
în disoluţie cantităţi mari de Hidrogen sulfurat (după cum s'a constatat 
aceasta în mod pozitiv prin cercetările lui Androussow, Admirai Macarof, 
Spindler şi Wagner, Lebedinski, etc.) cari fac imposibilă orice vieaţă în 
acele regiuni ; totuş faptul există că în Dunăre s'au prins în totdeauna An- 
guille — de sigur foarte puţine - şi aceasta cere o explicaţie asupra prove- 
nienţei lor. 

Pentru anguilele cari se prind astăzi în Dunăre este explicaţia că So- 
cietatea germană de Piscicultura a pus în Dunăre la 1886 câteva sute 
de mii de pui şi că de atunci încoace Societatea Bavareză de Piscicultura 
pune pe fiecare an altele nouă ; dar pentru Anguilele ce se prindeau în 
trecut această explicaţie nu mai ajunge. Şi în adevăr încă Marsigli (1) prin 
secolul XVII ne spune că pescarii dela Linz, Viena, Krems, etc. prind 
din timp în timp Anguile de dimensiuni foarte mari, fapt pe care-1 ex- 
plică că ar fi exemplarele provenite din alte râuri pe care ei le scapă câte 
odată în Dunăre şi cresc apoi aicea. De asemenea Beisinger (2), în lucrarea 

sa dela 1830, ne spune despre Anguilla «habitat rarior în Danubii ». 

Deaseminea Kessler (3) ne afirmă că pe la 1853 un pescar a prins în Nistru 
o Anguilă de 3 picioare lungime. In Nipru de asemenea după Kessler (4) se 
prind din timp în timp anguile. 

Toate aceste fapte pozitive merită dar o explicaţiune; şi cred că a con- 
sidera Anguilele ce se prind în Dunăre numai ca exemplare scăpate de 
psscari nu e o explicaţiune suficientă. Nu s-ar putea oare ca în Marea 



(1) Marsigli, 1. c, pag. 5. 

(2) Reisinger, 1. c, pag. 2. 

(3) Kessler, Nachtrăge zur Ichthyologie, pag. 24. 

(4) Ichthyolog. Aralo-Caspi-pontică; vezi Catalogul distribuţiei peştilor în diferite ape ale acestui 
basen, pag. 302—303. 



23? 

Neagră să existe şi câteva locuri neexploarate încă — şi poate tocmai în 
apropierea coastelor noastre -unde apa să fie mai uşor primenită şi deci 
cantitatea de hidrogen sulfurat în acele adâncimi să fie ceva mai mică şi 
să permită animalelor să trăească? Sau nu s'ar putea oare ca Anguilele 
silite de condiţiunile naturale să se fi adaptat a pune icrele la adâncimi mai 
puţin mari, unde apa e mai curată? In cazul acesta am avea de sigur o ex- 
plicaţiune şi pentru originea Anguilelor de toate dimensiunile ce s'au găsit 
şi se găsesc încă în Dunăre, cât şi pentru ce sunt ele atât de rare în aflu- 
enţii acestui fluviu. Fără a putea să mă pronunţ pentru această explica- 
ţiune, cred însă că chestiunea nu trebue încă considerată ca închisă şi me- 
rită a fi luată din nou în cercetare. 

Numele populare. Românii, cari o confundă cu Cobitis fosilis, îi zic 
Tipar. Lipovenii din Dobrogea o cunosc foarte bine şi-i zic Ogor, Grecii 
Altele şi Helios iar Turcii dela Constanta Han oalâc. 






B. ord. GANOiDEI. 



Peşti cu scheletul în parte cartilaginos. Pielea cu discuri osoase 
emaliate sau goală. Branchiile pectinate şi libere la vârfurile lor. Des- 
chiderile branchiale simple, acoperite de câte un aparat opercular 
simplu ; membrana branchială fără radii branchiostege. Maxilarele şi 
intermaxilarele puţin desvoltate, ele nu formează singure marginea 
superioară a gurii. Bulbul arterial cu mai multe serii de supape. 
Stomacul fără apendice în formă de sac. Intestinul cu o valvulă 
spirală. Beşica aeriană simplă, comunică cu esofagul printr'un duet 
aerian. Aripioara caudală heterocercă cu fulcre. 



FAM. ACIPENSERINI (Ioh. Muller). 

(Sturiones Cuv.) 



tianoidei având corpul lungăreţ, aproape cilindric, cu 5 serii longitudinale de 
discuri osoase. Craniul cartilaginos cu osificaţinni dermice. Coloana vertebrală car- 
tilaginoasă, prelungindu-se până la vârful lobului superior al caudalei. Botul pre- 
lungit, conic sau triunghiular, format din prelungirea oaselor faciale. Gura infe- 
rioară, mică, transversală, protractilă şi fără dinţi. In faţa ei pe partea inferioară 
a botului 4 mustăţi aşezate pe o linie transversală. 

Dintre toate speciile de peşti cari trăesc în apele Mării Negre şi ale 
afluenţilor ei, desigur că cele cari compun familia Acipensorinilor sau 
Sturionii sunt cele mai interesante atât din punctul de vedere ştiinţific 
cât şi chiar din cel economic practic. 

Este ştiut că dintre toate mările cari înconjoară coastele Europei, Marea 
Neagră şi Caspicâ sunt adevărata Patrie a acestor peşti. Pe când în Ma- 
rea Baltică, Marea Nordului, Oceanul Atlantic şi Mediterana nu se găseşte 
decât o singură specie Acipenser Sturio, iar în Adriatica încă o specie 
Acip. Nacarii Bonap. cu mai multe varietăţi: var. Nardoi, var. Nasus şi var. 
Heckeli, în Marea Neagră avem cel puţin 6 specii nediscutabile. In afară 
de aceasta însă numărul exemplarelor e atât de mare, încât ele joacă un 
rol cu totul preponderent în pescăriele afluenţilor acestei mări. Toţi aceşti 
peşti sunt migratori anadromi, adică ei urcă în susul fluviilor pentru a 
se reproduce şi petrec o bună parte a anului sau chiar o întreagă parte 
din vieaţa lor în aceste ape ; prin aceasta deci ei fac parte din fauna apelor 
dulci a terilor riverane acestei mări. 

Dintre toate fluviile cari se revarsă în Marea Neagră, Dunărea este 
cea mai bogată în Sturioni şi pescăriile dela gurile ei sunt mai mari de- 
cât la gurile tuturor celorlalte fluvii. 

Asupra Sturionilor din Marea Neagră şi Caspică s'au făcut numeroase 
studii de către cei mai însemnaţi naturalişti din trecut ca Gmelin, Giil- 
denstaedt, Pallas, Lepechm, LovetsM, Brandt şi Ratseburg, Golowat- 
schoff, etc. Chiar şi asupra Sturionilor Dunării în special sau făcut încă 
de mult timp studii foarte importante. Chiar Marsigli, care încă prin 



240 

1690 a petrecut mai mult timp pe Insula Adah-Kaleh, a studiat aceasta 
grupă lăsând o foarte bună descripţie atât sistematică cât şi biologică a 
acestor peşti. Gesner publică date biologice foarte importante asupra 
Morunului pe cari le-a adunat dela pescarii din Ungaria, iar Fltzinger 
şi Heckel au făcut o monografie a genului Acipenser care până astăzi 
a rămas clasică ; descrierea dată de Heckel si Kner acestei familii în 
cartea lor asupra peştilor austriaci este un model de exactitate şi cât se 
poate de completă, etc. - 

Cu toată această literatură bogată însă se poate afirma ca familia Aci- 
pensirinilor nu este încă destul de bine studiată. Atât din punctul de 
vedere sistematic cât şi biologic întâlnim încă o mulţime de chestiuni 
obscure : pedeoparte întâlnim adeseori forme pe cari după diagnozele 
de pânâ acum nu ştim la care specie să le atribuim, sau găsim descrise 
specii cari în realitate nu există ca atare ; de altă parte se pun la un 
loc pentru a forma o specie, forme cu totul diferite una de alta ; în fine 
multe din diagnozele date până acuma sunt necomplete şi nu se potri- 
vesc decât cel mult asupra câtorva procente din exemplarele aparţinătoare 
aceleiaş specii. Cauzele tuturor acestor neclarităţi sunt după părerea mea 
următoarele : 

1. Variaţiunea individuală este la Acipenserizi foarte mare şi definiţiu- 
nile date speciilor până acuma nu sunt făcute în urma studiului unui 
număr mai mare de exemplare, pentru ca în acest mod să se poată deo- 
sebi cari sunt caracterele mai mult sau mai puţin constante ale speciei 
şi cari sunt caracterele variabile individuale. 

2. Sturionii se încrucişează foarte mult între ei şi formează bastarzi. 
O descriere a acestora nu a fost încă dată până acuma. 

3. Formele tinere sunt în multe privinţe diferite de exemplarele adulte. 
Şi aceste erau până azi în cea mai mare parte necunoscute, aşa că adese- 
ori s'au descris astfel de exemplare drept specii nouă. 

4. In afară de formele tinere, varietăţile individuale, bastarzii, etc, mai 
sunt încă mai multe forme nouă (specii sau varietăţi), cari până astăzi 
nu au fost încă descrise, deşi se găsesc în permanenţă şi cari nu pot fi 
atribuite la nici una din speciile cunoscute până acum. In special se pun la 
Acip. Giildenstaedti o întreagă serie de forme cu totul diferite între ele, 
atât prin caractere morfologice cât şi prin felul lor de vieaţă. 

In timpul de 13 ani, de când mă ocup cu studiul peştilor din România, 
am dat o atenţiune cu totul deosebită Acipenserinilor. Intr'o monografie 
specială a acestei grupe, voiu da descrierea amănunţită a tuturor formelor 
constatate, împreună cu bastarzii şi formele tinere ale fiecărei specii. O 
scurtă comunicare preliminară am şi făcut în anul acesta la congresul in- 
ternaţional de pescarii din Viena(l). In lucrarea de faţă mă voiu mărgini 
dar a descrie numai speciile cunoscute cu caracterele lor morfologice şi 
biologice. 

Dar nu numai în deosebirea speciilor una de alta, ci şi în privinţa clasi- 
ficaţiei lor nu s'a ajuns încă până azi la un rezultat mulţuniitor. Heckel 

(1) Vezi Anlipa, Die Stare tind deren Wanderungen în die Europaischen Getrâssern mit be- 
sonderer Beriichsiektigung der SUire d. Donau u. d. Schwarsen Meeres, Wien 1905. 



241 

şi Fitsinger(l) şi apoi Heckel şi Kner (2) îi împart în 6 grupe (subge- 
nuri) : Lionisci, Aaipenseres, Helopes, Antacei, Sturiones şi Husones; 
Brandt (3) din contră împarte mai întâiu genul Acipenser în 2 secţiuni 
sau Cohorte : 1) Sectio sau Cohors I. Holobostryches şi 2) Sectio sau Co- 
hors II. CI adobostrtjclies , după cum mustăţile le sunt simple sau cu apen- 
dice. Pe fiecare din aceste cohorte le împarte apoi în mai multe subge- 
nuri şi anume : 

I. A. Husones, (subg. Hiso). B. Sturiones (subg. Sturio). C. Helopes 
(subg. Helops). 

II. A Shipacei (subg. Sliipa). B. Sterledi (subg. Steri edus). 

Această clasiiicaţie se bazează mai cu seamă pe lungimea botului şi 
forma mustăţilor si a buzelor, cari însă si ele sunt variabile. Acelas 
lucru e şi cu clasificaţiunea lui Dumerii (4), care nu întrebuinţează decât 
numirile nouă de Opistocentre şi Mesocentre lăsând cele 6 subgenuri ale 
lui Heckel. împărţirea aceasta nu e nici ea naturală, căci sunt forme cari 
la tinereţe sunt Opistocentre, iar mai târziu devin Mesocentre, sau altele 
cari au ambele feluri de scuturi dorsale. Pe de altă parte se pun într'o 
grupă forme cari prin organizaţia lor totală sunt mai îndepărtate una de 
alta şi se separă forme apropriate. 

După aceasta Gunther (5), fără a mai face o împărţire în subgenuri, etc, 
iea însă ca criteriu al clasilicaţiunii numărul discurilor laterale, pe cari el 
le consideră că ar fi mai constante şi nu ar varia atât de mult, nici cu 
vârsta nici dela individ la individ. Nici această clasificaţiune însă nu se 
potriveşte de loc, căci dacă poate la A. sturio, unde a numărat el scoabele 
laterale în diferite vârste, nu variază atât de mult, la alte specii variază 
foarte tare şi am risca să facem greşeli grave de determinare bazându-ne 
pe un astfel de caracter. 

In fine în anul trecut D-l L. S. Berg (6) din Kasan, luând de bază mo- 
dul de înserare al membranelor branchiale în regiunea jugulară, împarte 
genul Acipenser în 2 genuri deosebite (ceeace se mai făcuse de multe ori 
şi în trecut), şi anume : 

1. Gen. Huso. «Membranele branchiale sunt unite între ele şi for- 
mează deasupra istmului o cută care la partea ei posterioară este 

liberă Gura semilunară, foarte mare cuprinde toată faţa inferioară 

a botului. . .» 

2 Gen. Acipenser. a Membranele branchiale unite în regiunea jugu- 
lară şi lipite de istm fără a formă o cută liberă. Gura este transver- 
sală şi inferioară, de o mărime mijlocie, neajungând niciodată pană 
la marginile capului. . . » 

(2) Heckel u. Kner, Siissivasserfische der Osterreichischen Monarchie. 

(3) Brandt u. Ratzeburg, Medicinische Zoologie şi Brandt, Einige Worte ub. die Europăisch-asiat. 
Storarten, 1869. 

(4) A. Dumerii, Monographie des Esturgeons, Paris 1867, şi Histoire Naturelle des Poissons, Pa- 
ris 1870. 

(5) Gunther, Catalogue, etc. VIII, pag. 334, 1870. 

(6) L. S. Berg, Zur Systematik der Acipenser iden-Zoolog. Anzeiger, No. 22, 1904. 

A. B.—Publ. Adamaohi. 111. Antipa, Ihtiologia. 16 



242 

Şi această clasificaţiune este bazată mai mult pe un singur caracter, şi 
acesta cu totul secundar, deci nu ne duce nici ea cu mult mai departe. 

Din toate acestea reiese dar, că ori şi ce clasificaţiune făcută numai pe 
baza unui singur caracter nu ne poate da rezultatele dorite. Toate aceste 
caractere însă combinate între ele ne pot da mijloace suficiente de a re- 
cunoaşte o specie de alta şi a le defini pe fiecare în parte. 

în cele ce urmează dar vom descrie diferitele specii din apele noastre, 
căutând ca deliniţiunile ce le vom da prin diagnoze să se bazeze pe tota- 
litatea caracterelor distinctive şi să excludem pe cât cu putinţă posibili- 
tatea confuziunilor provocate prin marea variabilitate a acestor peşti şi 
prin diferinţele de vârstă. 

După cum se vede din diagnozele date mai jos, şi noi divizăm Acipenserizii 
noştri în 2 genuri: Acipenser şi Huso, aceasta însă nu o facem ca Berg 
numai pe baza unui caracter de mică importanţă, ci din cauza unor diferinţe 
anatomice foarte importante în construcţia canalului alimentar, diferinţe 
cari până acuma pare că nu au fost observate încă, sau nu li s'a atri- 
buit adevărata importanţă pe care o au. Şi anume pe când la celelalte 
specii stomacul e divizat în 2 porţiuni, din cari una superioară are pereţii 
foarte groşi şi musculoşi formând un fel de pipotă ca la pasări, la Morun 
stomacul e simplu, are numai o uşoară umflătură şi peretele său este 
numai foarte puţin îngroşat. 



1. Gen. Acipenser. Lin. 



Cele 5 serii longitudinale de discuri osoase nu se unesc între ele 
la coadă. Capul învelit peste tot cu plăci osoase. La marginea supe- 
rioară a operculului deasupra deschiderii branchiale câte un spiracul 
şi o parabranchie. Dorsala şi anala apropriate de caudală. Gura 
dreaptă cu mustăţile cilindrice. Ambele membrane branchiale se lipesc 
de istmul branchial fără a formă o cută liberă. Stomacul divizat în 
2 porţiuni, din cari una superioară cu pereţi foarte groşi musculoşi 
(ca pipota dela, pasări). 



1. sp. Acipenser glaber Mazsigli. — Viza. 

(Tab. XVII. Fig. 90 a, b, c, d şi Fig. 91 a, b, c. 

Corpul gros, pielea acoperită cu s cutele foarte mici din- 
ţate în formă de pieptene la partea lor posterioară. Discu- 
rile dorsale opistocentre, cu vârfurile posterioare ascu- 



243 

ţite încălecându-se unele pe altele. Discurile laterale 
numeroase (cel puţin 60), de formă rombică, acoperindu-se 
cu marginile unul pe altul. înălţimea maximă a corpului 
e la primul disc dorsal care e împreunat cu occipitalul şi 
e cu mult mai mare având vârful ascuţit. Gura dreaptă cu 
buzele groase, întregi. Mustăţile cu franzuri. Botul conic 
şi scurt. 

Sinonime: 

Huso II seu Antaceus glaber: Ma rsigli, Danubius, etc, p. 34. tab. 19 fig. 2. 

Acipenser glaber : Heckel, (manuscript). Fit&inger, Prodromus einer 
Fauna von Osterrsich, p 340. Fitzinger u. Heckel, Monographische Dar- 
stellung der Gattung Acipenser, pag. 270, tab. 25, fig. 3 şi tab. 28, fig. 
5 şi 6. Nordmann, 1. c, pag. 544. Kessler, zur Ichthyologie des Sudwestl. 
Russl., pag. 56. Heckel u. Kner, 1. c, pag. 332. Siebold, 1. c, pag. 359. 
Gunther, Catalog. VIII, pag. 335. Pancic, 1. c, pag. 144. Dumerii, Hist. 
nat. des Poissons, II, pag. 261. Antipa, Die Store und ihre Wanderungen, 
Wien 1905, pag. 7 şi pag. 12. 

Acipenser nudiventris: Lovetski, Nov. Magazin Iestvennoi Istorii, voi. 

II, No. 1, 2 şi 3. 

Acipenser schypa: Lovetzki, Diagnosis piscium ad gen. Acipenserinum 
pertinentium. Nouv. Memoires de la societe d. naturalist, de Moscou, voi. 

III, pag. 260, tab. 17, fig. 3 — 4. Kessler, Zur Ihtiologie des Sudwest.- 
Russl., pag, 55; Ihtiolog. Aralo-Caspi-pont., pag. 281. Grimm. 1. c, No. 
276. Sabanejef, II, pag. 258. Warpachowski, 1. c, pag. 202. Brandt, Eu- 
ropăisch-asiatische Storarten, pag. 113. 

Acipenser schypa: Giildenstaedt, Nov. comment. Academ. se. imp. Pe- 
tropol. 1771, pag. 533. 

Acipenser marsiglii: Brandt u. Ratsebnrg, pag. 260, tab. 15, fig. 3. 
Acipenser pygmaeus: Reisiuger, Ichtiolog. Hungar., etc, pag. 93. 

După cum se vede, chiar din lista sinonimelor, această specie a dat loc 
la foarte multe confuziuni cari durează încă si astăzi. El a fost descris si 
figurat pentru prima oară de către Marsigli sub numele de Huso II seu 
Antaceus glaber şi de aceea i-am şi pus numele lui Marsigli ca autor. In 1771 
însă a descris Giildenstaedt sub numele de Acipenser schypa un sturion căruia 
i-a dat următoarea diagnoză; Acipenser rostro obtuso, oris diametro quod 
imam tertiam par tem longiore, cirris rostri propioribus; labiis bifides. 
Acest peşte a fost apoi considerat de naturaliştii ruşi ca specia de care 
ne ocupăm aci, până ce în 1834 Lovetzki a descris-o din nou sub acest 
nume. In acest timp însă şi Heckel descrisese acelaş peşte din Dunăre nu- 
mindu-1 A. glaber. Heckel însă a mai descris totodată un cu totul alt peşte 
sub numele de Acipenser schypa pe care-1 considera ca egal cu cel 
descris de Giildenstaedt sub acest nume. De aici o întreagă confuziune. 
Naturaliştii ruşi considerau şi consideră încă până azi că Viza este A. 
schypa Giild., iar alţi autori numesc Viză pe A. glaber Heck, iar sub A. schypa 
Giild. înţeleg peştele descris de Heckel sub acest nume. 



244 

Aceasta a fâcut că în cărţi de altfel ştiinţifice, ca de ex. Warpaschowski, 
să găsim că se dă sub numele de A. schypa Lov. o diagnoză care se po- 
triveşte în adevăr acestui peşte (adică cu A. glaber Heck\), dar în figură 
se dă pe A. schypa a lui Heckel, care e cu totul altceva. 

De asemenea s'a mai descris ca o specie nouă de către Lovetzlu un 
exemplar căruia îi lipsiau seriile de scuturi ventrale ; în urmă însă s'a 
dovedit că aceasta nu eră decât o viză bătrână şi că acestora cu vârsta 
le dispar scuturile ventrale; asemenea exemplare se găsesc foarte des şi 
în apele noastre. 

Viza are corpul rotund, înălţimea sa maximă fiind aproape egală cu lă- 
ţimea şi cuprinzându-se cam de 8 ori în lungimea totală. Botul ei este 
conic, drept, gros şi înalt, iar la capăt rotunzit. Lungimea sa este de obiceiu 
egală cu de două ori lungimea mustăţilor interne, aşâ că aceste sunt tocmai 
la mijlocul distanţei dintre vârful botului şi marginea superioară a gurii. 
Gura ca la toţi Acipenserizii este formată printr'o trombă retractilă, nu 
tocmai largă, aşâ că marginile sale sunt la oarecare dinstanţă de mar- 
ginea botului. Buzele sunt ambele întregi nedespicate la mijloc. 

Mustăţile sunt rotunde, însă au pe marginea lor internă mici exerescenţe 
ca nişte franzuri. Plăcile osoase cari acoper capul sunt foarte puternice 
şi bine lipite între ele. Ochii sunt mici, ei sunt aşezaţi pe laturile capu- 
lui, protejaţi de jur împrejur de oasele frontal anterior, frontal posterior, 
postorbital şi suborbital. Distanţa dela un ochiu la altul e foarte mare fiind 
egală aproape cu de 7 ori diametrul ochiului. Imediat în faţa ochilor sunt 
situate narinele, acestea sunt duble şi deschiderile lor sunt la o distanţă 
oarecare una de alta: cea posterioară, care e mult mai mare, e lungăreaţă 
şi aşezată perpendicular pe axa corpului, cea anterioară e rotundă şi cu 
mult mai mică. Occipitalul are o formă triunghiulară cu capătul anterior 
foarte îngustat băgându-se ca o pană între cele 2 parietale, iar cu mar- 
ginea sa posterioară lăţită articulându-se prin ea cu primul scut dorsal. 
Primul scut dorsal este foarte înalt şi ascuţit la capătul posterior, aşâ că 
el formează punctul culminant al oaselor craniului. 

Celelalte oase dorsale merg descrescând până la ultimul de lângă ari- 
pioara dorsală ; ele sunt opistocentre şi cel anterior încalecă capătul 
celui următor. Numărul lor variază dela 12 — 15. 

Scuturile laterale sunt mici având o formă aproape regulată rombică 
şi sunt atât de îndesate între ele, încât cel anterior acopere în totdeauna 
marginea celui următor. Numărul lor este de asemenea variabil cu vârsta, 
însă la exemplare adulte ajunge la 60 pe fiecare lăture. 

Scuturile ventrale sunt foarte mici şi cu cât exemplarul e mai mare, cu 
atât sunt mai ascunse în piele. La unele exemplare bătrâne scuturile ven- 
trale ajung să dispară cu totul, din care cauză chiar acestea ajunseră a 
fi considerate ca o specie aparte : A nudiventris. 

Pielea e în aparenţă netedă, însă pipăind-o vedem că e aspră când o atin- 
gem dela coadă în spre cap. Cu lupa vedem că ea este acoperită cu o 
mulţime de mici plăci osoase, având toată marginea posterioară cu mici 
dinţi în formă de pieptene; între aceste plăci sunt şi unele ceva mai mari. 

Pectoralele au un radiu osos foarte puternic. Dorsala este împinsă foarte 
mult înapoi, aproape de caudală şi are baza lungă. Anala are baza mai 



245 

scurtă şi e aşezată sub ultima parte a dorsalei, aşa că se termină amândouă 
deodată. Caudala are de obiceiu la exemplarele adulte lobul superior de 
trei ori mai lung ca cel inferior; la exemplarele tinere însă lobul inferior 
e cu mult mai mic şi la pui de 8 — 10 cern. aproape nu există de loc. 

Color aţiunea. Spinarea e cenuşie bătând în cafeniu, câte odată în vânăt; 
pe laturi ceva mai deschis; dela jumătatea distanţei dintre linia scuturilor 
laterale şi cea a scuturilor ventrale corpul e alb de tot ca şi partea ven- 
trală. 

Dimensiunile. In Dunăre se prind câte odată exemplare de 60 şi chiar 
80 kgr., însă foarte rar. Cel mai mare pe care l-am văzut avea 46 kgr. 
şi o lungime de 1.50 m. Exemplarele obişnuite ce se prind aproape zil- 
nic au o greutate de 8 — 10 kgr. 

Biologia. Viza este un peşte adaptat în totul la vieaţa de apă dulce, 
încât ea numai foarte rar se mai duce în mare şi atunci numai rătăcită 
în timpul apelor mari. 

Din această cauză pe toată coasta Mării Negre dintre Portiţa şi Sf. Gheor- 
ghe abia se prind pe fiecare an câteva exemplare. Şi în Dunăre ea 
nu este prea deasă în regiunea Deltei, din sus de Galaţi însă începe a fi 
tot mai multă. In susul Dunării ea nu merge prea departe, în tot cazul 
după Heckel u. Kner nu trece decât foarte rar peste Komorn. In râurile 
noastre ea se suie câte odată primăvara în partea inferioară a Prutului, 
Şiretului, etc. In bălţi ea nu intră niciodată. 

Viza se aseamănă foarte mult în felul ei de vieaţă cu Cega, cu care 
are aceleaşi locuri de hibernaţiune, de hrană şi de reproducţie. Hrana ei 
este ca şi a Cegăi : Insecte şi larvele lor, scoici, melci, etc. nu e însă de 
loc răpitoare. Epoca ei de reproducţie este dela finele lui Aprilie la finele 
lui Maiu, câteva zile în urma Cegăi. Locurile unde-şi_ depune icrele sunt 
în Dunăre pe bancurile cu nisip şi pietriş, cari însă nu sunt prea ridicate; 
din contră ele caută ca apa să fie ceva mai repede, astfel ca să le spele 
icrele şi să nu depuie potmol peste ele. Ouăle lor se desvoltă repede. 

Puii lor se găsesc adeseori prin Dunăre şi mai cu seamă la Ivancea şi 
între Pisica şi Isaccea (între mila 64 — 85). Ei stau aici în permanenţă şi se 
găsesc de toate dimensiunile. 

In timpul iernii Viza ibernează şi ea în Dunăre în aceleaşi locuri ca 
ca şi Cega, adică la gropi mai adânci cu un fund vârtos. 

Pescuitul. Viza se prinde ca şi toţi Acipenserizii mai cu seamă cu Car- 
macele ; descripţiunea acestor instrumente o voiu da-o la descrierea Mo- 
runului. 

Întrebuinţarea. Viza are o carne cam prea grasă, însă foarte gustoasă 
şi e foarte mult apreciată. Ea însă nu vine niciodată în cantităţi mari pe 
piaţă, deoarece dintre toate speciile de Acipenser ea este cea mai rară. 
Icrele ei sunt aproape ca cele de Morun. 

Nume populaţie. Numele popular este Visă; la exemplarele mici ca de 
40 — 50 cm. lungime li se zice pe la Brăila şi Galaţi Bogsar. 

Lipovenii îi zic Viz, Grecii şi Turcii Visa. 



246 



2 sp. Acipenser ruthenus Lin. Cega. 

Fig. 92. 

Corpul de o grosime mijlocie. Pielea acoperită cu seu te le 
foarte mici, dinţate la partea lor posterioară. Discurile dor- 
sale opistocentre cu vârfurile posterioare ascuţite, încăle- 
cându-se unele pe altele. Prim ui disc dorsal lipit cu occi- 
pitalul este numai cu puţin mai mare decât cel de al doilea. 
Discurile laterale între 60 — -70, de formă rombică, acope- 
rindu-se cu marginile unul pe altul. Gura dreaptă, buza de sus 
întreagă, buza de jos întreruptă la miljoc cu capetele interne 
apropiate unul de altul. Mustăţile cu franzuri; botul ascu- 
ţit şi foarte lung. 

Sinonime: 

Huso III, Sturio I: (Juv.) (?). 

Huso IV, Sturio II. (adult): Marsigli, 1. c, IV, pag. 35 şi 36, tab. 11, 
fig. 1 şi 2. 

Acipenser ruthenus : Linne, Syst. Nat. I, pag. 403. Bloch, 1. c, III, 
pag. 98, tab. 89. Lepechin, Reise durch d. Russ. Reich., I, pag. 154, tab. 9, 
fig. 1 şi 2. Brandt u. Retzeburg, Medicinische Zoologie, voi. II, pag. 21. 
Lovetzhy, Diagnos. Pisc ad Gen. Acipenser, tab. 18, fig. 2, pag. 261. Fitzinger 
u. Heckel, Gattung Acipenser, tab. 26, fig. 5 şi tab. 30, fig. 15 — 16, 
pag. 279. Nordmann, 1. c, pag. 545. Kessler, Zur Ichthyologie, pag. 52; 
Nachtrage zur Ichthyolog, pag. 24 şi 28. Hechel und Kner,\. c, pag. 337. 
Siebold, 1. c, pag. 360. Gunther, 1. c, VIII, pag. 335. Kessler, Ichthyolog. 
Aralo-Caspi-pontica, pag. 280. Pancic, pag. 146. Sleindachner, Fische a. 
der Theissmiindung. Verh. Zool.-Bot. Ges. Wien 1864. Reisinger, 1. c, 
pag. 90. Grimm, 1. c, No. 273. Brandt, 1. c, pag. 113. Sabanejef, 1. c, 
II, pag. 545. Warpachowski, pag. 200. Antipa, 1. c, pag. 7 şi 12. 

Acipenser sterleta : Giildenstaedt, Novi Comment. Acad. Se. Petropol., 
XVI, pag. 533. 

Acipenser pygmaeus : Pallas, III, pag. 102, tab. 16. 

Acipenser Kamensis : Lovetzki, pag. 262, tab. 16, fig. 2. 

In afară de caracterele principale arătate prin diagnoză, Cega se mai 
deosebeşte de Viză şi prin altele mai secundare : 

1) La Cegă corpul nu este atât de înalt şi de gros, înălţimea sa se 
cuprinde aici de 9 ori în lungimea totală. 

2) Dimensiunile Cegăi sunt în genere cu mult mai mici decât ale Vizai. 

3) Gura este diferită. Buza de sus este întreagă, însă cu mult mai sub- 
ţire decât la Viză, iar buza de jos e ruptă la mijloc, însă spaţiul lăsat între 
cele 2 capele ale ei este mic. 



247 

3) Botul care este foarte lung şi ascuţit este puţin îndreptat în sus, iar 
la partea sa inferioară are un jgeab care e mai lat la vârful botului decât 
spre partea sa posterioară şi în apropierea gurii formează 3 mici butoni 
ieşiţi afară, 

4) Ochii sunt aici rotunzi şi distanţa între ei este cu mult mai mică 
decât la cealaltă specie, fiind egală cu cel mult 3 Va — 4 ori diametrul lor. 

5) înălţimea maximă a corpului e aici abia la al 3-lea sau al 4-lea scut dor- 
sal. Primul nu mai e aicea nici aşâ de mare, nici aşâ de înalt. 

Coloraţiunea. Coloarea generală e următoarea: Spinarea cenuşie sau 
cafenie, bătând puţin în verde. Scuturile albicioase. Partea ventrală gălbie 
bătând câte odată puţin în roz. 

Dimensiunile la cari ajunge Cega de regulă în apele noastre sunt 4 — 5 
kgr. şi o lungime de 60—70 cm. Totuş nu sunt de loc rare exemplarele 
şi de 8 — 10 kgr. bucata. 

Distribuţiimea şi Biologia. Ca şi Viza, Cega este un peşte de Dunăre, 
care nu merge decât foarte rar în mare; numai câte odată exemplare ră- 
tăcite se mai prind prin faţa gurilor Dunării. 

In Dunăre ea se urcă, după cum ştim din literatură, până la Viena, ba 
chiar rareori până prin Bavaria şi intră şi râurile Drava, Tisa, Mureş, 
Someş, Salzach (Heckel u. Kner), ba chiar prin Mur ajunge până la Graz 
(Mojsisovicz). 

La noi ea este mai rară în regiunea Deltei Dunării, foarte multă în re- 
giunea Brăilei (chiar în faţa oraşului) şi pe Borcea precum şi în genere 
în susul Dunării. Ea intră primăvara- prin râurile Jiu, Olt, Argeş, Prut, 
Şiret, etc. şi se prinde în regiunea lor inferioară. In bălţi nu intră de- 
cât în mod cu totul excepţional şi anume în regiunile unde e primăvara 
un curent foarte repede prin gârle, încât se înşeală, crezând că merge la 
apă curgătoare. Aşâ sa prins de ex. odată Cegă multă la balta Potelu. 
In Dunăre ea stă numai la adâncimi mari, unde fundul e vârtos, pietros sau 
argilos şi îi plac mai cu seamă gropile lângă cari vine pe urmă un banc 
mai ridicat. Aceste locuri sunt de obiceiu după coturi, aşâ că pescarii ştiu 
să le aleagă şi să-şi pună instrumentele acolo. Foarte adeseori în anu- 
mite regiuni locul unde stau ele este chiar pe mijlocul talvegului Du- 
nării (de ex. în faţa Brăilei). In apropierea malurilor nu se găseşte de- 
cât foarte rar, cel mult acolo unde malurile sunt drepte şi adâncimile 
mari sunt apropiate. Foarte multă se găseşte de asemenea la anumite epoci 
pe bancurile nisipoase sau cu pietriş, cari sunt la adâncimi ceva mai 
mari. In timpul iernii Cega stă la gropi, ea îşi caută însă în totdeauna 
astfel de gropi cari nu au un fund nămolos, ci cât se poate de tare şi în 
apropierea lor să fie un banc de nisip sau pietriş, sau cum zic pescarii, 
„un prag". Ele stau în tot timpul iernii în grupuri mai mari — împreună 
şi cu Viza — aproape amorţite pe fund, fără a mânca nimic. 

Cega nu poate suporta apa turbure şi îndată ce după o ploaie râurile 
aduc apa turbure în Dunăre, ea se retrage imediat la fund în locurile cele 
mai adânci. Aşâ de ex. pescarii dela Brăila ştiu în totdeauna că după ploaie, 
când se turbură apa Dunării, trebue să meargă să tragă cu Setcile la un 
loc anumit, unde Cega vine în cantităţi foarte mari în acest timp şi se adună 
pe fund chiar în talvegul apei. 



248 

Hrana. Cega se hrăneşte aproape excluziv cu crustacee şi larve de 
insecte. Hrana sa favorită este însă larvele de Rusalii sau Vetricea, (Ră- 
sură pe la Călăraşi, Mitilică la Ruşi şi Lipoveni). Aceasta este o Ephe- 
meridă (două specii do Palingenia) care îşi depune ouăle primăvara în 
Dunăre şi larvele ei trăesc apoi aici tot anul, fiind hrana cea mai pre- 
ferată a Cegăi şi în genere a celor mai multe specii de peşte. Larvele 
de Rusalii se găsesc în totdeauna în maluri la o adâncime mare de 6 — 8 
metri şi cu cât scade apa, cu atât se scoboară şi ele mai mult la fund ; 
numai când scade apa brusc, atunci se pot găsi la iy 2 m. dela supra- 
faţa apei. 

Ele nu se găsesc niciodată în fundul apei, ci numai pe sub ma- 
luri. Vetricea apare ca insectă completă pe la ziua de Rusalii, (de 
unde numele său) şi trăeşte numai scurt timp când îşi depune ouăle în Dunăre. 
Aceste se desvoltă încet, aşa că abia pe la mijlocul lui August încep a apă- 
rea larvele, cari se găsesc apoi în această stare în tot cursul anului. 

Cega este atât de legată de Rusalii, cari sunt hrana ei principală, încât 
pescarii recunosc locurile de cegă după găurile de Rusalii pe cari le văd 
în maluri. Pentru a căuta cu şi mai mare siguranţă locurile de Cegă, ei 
au un fel de instrument numit Gin, care este un fel de sondă; cu aceasta 
scot bucăţi de pământ dela adâncimi mari de 8 — 10 m. spre a vedea 
dacă conţine Vetrice. Acesla constă dintr'un ghionder la capăt cu un ci- 
lindru de tinichea, deschis la ambele sale capete. 

In timpul dela Iunie până la August cât lipseşte Vetricea, Cega mănâncă 
crustacee, adică «un fel de viermişori, dar cari sunt raci» — cum zic pescarii.— 
Aceştia îi găseşte mai cu seamă la ^butuci şi sub sălciile înnecate, şi pes- 
carii cunosc şi aceste locuri foarte bine spre a o căuta. 

Larvele de vetrice sunt şi cea mai bună nadă pentru Pripoanele 
de Cegă. 

Epoca şi Jocurile de reproducţie. Epoca de reproducţie a Cegăi cade 
între mijlocul lui Aprilie până la sfârşitul lui Maiu şi câte odată ţine chiar 
şi până la începutul lui Iunie ; totuş epoca principală este în totdeauna 
la începutul lui Maiu. 

Locurile lor de reproducţie sunt în totdeauna numai în Dunăre şi anu- 
me la adâncimi mari. Aceste locuri sunt în totdeauna bancuri de nisip şi 
de pietriş aşezate la o adâncime de 6 — 8 m. sub suprafaţa apei, dar unde 
curentul e destul de puternic spre a nu depune potmol pe ouă şi a le 
spăla mereu. După unii pescari Cega şi-ar săpa singură cu coada în acest 
pietriş locul unde îşi leapădă icrele. 

întrebuinţarea, producţia, etc. Cega este cel mai gustos peşte din Du- 
năre şi din cauza calităţii sale este foarte căutată. Ea se vinde aproape 
toată proaspătă şi numai foarte rar sărată (îndulcită) sau afumată. Pre- 
ţurile sale chiar în comerţul «en gros» sunt foarte variabile, oscilând în- 
tre 100 — 250 lei suta de kgr. Producţiunea este numai în unele regiuni 
ale Dunării mai mare, în altele aproape nulă. In regiunea Deltei Dunării 
— dela Isaccea la mare — se prinde în medie numai 12 — 14.000 kgr. anual, 
din contră în regiunea domeniului Brăilei, unde este o porţiune cu mult 
mai mică din Dunăre, se prinde între 24 — 28.000 kgr. anual. Curios e că 
braţul Măcinului, pe care navigaţiunea nu e mare, nu produce decât foarte 



249 

puţină Cegă, din contră Borcea şi braţele mici ale Dunării din jos de 
Piua-Pielrii au o producţiune foarte mare. In braţul Sulinei Cega lipseşte 
aproape cu totul, deoarece o alungă navigaţiunea mare cu vapoarele 
adânci cu bclice cari răscolesc toată apa Dunărei până în fund. 

Pescuitul. Cega se prinde atât cu Plasele, cât şi cu cârligele şi anume : 

1. Cu Setea de Cegă (Plana de Cegă sau Cegarnita la Turtucăeni). 
Aceasta este o setcă întocmai ca şi cea de scrumbii, compusă din 3 plase, 
adică 2 radine şi o plasă deasă, având o lungime variabilă dela 100—500 
metri ; ea este astfel regulată, încât să pescuească numai pe fundul apei, 
îngreoindu-se Camăna cu plumburi mari, iar la otgonul de sus puindu-se 
numai plute mai mici. Cu ea se pescueşte cu curentul întocmai ca şi cu 
setea de scrumbii, purtând-o 2 pescari dintr'o barcă ; 

2. Cu Trandadaia sau Tăritoarea. Aceasta este un instrument spe- 
cial pentru a scoate Cega din gropi. El este format din 2 leaturi de lemn 
ca de 1.40 m. fiecare, împreunate la un capăt al lor astfel încât să facă un 
unghiu ca de 90° între ele. Pe rama astfel formată se întinde o bucată 
de setcă (cu 3 plăşi), care la marginea de jos e lăsată mult mai lungă 
şi pe camăna ei sunt din distanţă în distanţă înşirate plumburi alter- 
nând cu oase de cal (fiuerele dela picioare). Dela capătul de sus unde 
sunt împreunate cele două leaturi se leagă o fringbie de care se ţine tot 
instrumentul în suspensiune. Pescarul ţine funia în mână şi lasă Tranda- 
daia să se târască cu camăna ei pe fundul Dunării. Ea fiind lungă, intră 
prin gropi şi iea forma lor, iar oasele ele cal făcând sgomot sperie Cega 
care sare în sus şi se încurcă în radinele plasei. Acest instrument se zice 
că s'a introdus mai întâiu din Serbia, el este astăzi însă peste tot răs- 
pândit la toţi pescarii noştri. 

3. Cu Prigoanele de Cegă (P 'er iţeşti la Ruşi). Aceste sunt cârlige .mici 
cu «urechi», legate fiecare cu câte o sfoară de 35 cm. şi toate sforile 
sunt prinse apoi pe o frânghie lungă ca de 60 — 100 m. la o distanţă de 
1 — 1.10 m. una de alta. La fiecare undiţă se pune câte o Vetrice cu nadă. 
Pripoanele se pun pe fundul Dunării, iar un capăt se priponeşte cu un ţăruş 
la mal, sau îl însemnează cu o geamandură deasupra apei. 

4. Cu Cârmăcutele de cegă. In timpul când lipsesc larvele de Ve- 
trice, pescarii aşează la fundul Dunării Cârlige fără nadă. Aceste sunt 
aşâ zisele Cărmace sau Cărmăcute. Ele constau din undiţe ceva mai mici 
decât cele dela pripoane, cu urechi, şi sunt mai apropiate una de alta 
pe coarda principală. Sunt 2 rânduri de undiţe, unele cari merg în josul 
coardei şi altele în sus. Cele cari stau în sus sunt suspendate liecare câte 
cu o plută. Ele fiind foarte ascuţite, îndată ce Cega le atinge intră în corpul 
ei şi o prinde. Se pun serii întregi pe fundul Dunării ancorându-se lângă fund. 

5. Cega se mai prinde la Lăptaşe şi în tot felul de alte plăşi. 
Numele populare. Cegă, în Moldova Cigă şi în unele părţi ale Moldovei 

Giciugă şi Ceciugă. 

Varietăţi de coloraţiune : In afară deforma obişnuită, Cega se mai găseşte 
în 2 varietăţi : (1) var. alba (1), caracterizată printr'o piele cu totul albă 



(1) Vezi Antipa, Die Store, pag. 7. 



250 



lipsită cu desăvârşire de pigment, având chiar ochii roşii (Albinos), şi 2) 
var. erytraea{2), adică exemplare având corpul colorat roşu cărămiziu foarte 
frumos (Erythrism), cari se găsesc adeseori şi pe cari pescarii le numesc 
Împăratul cegăi. 



1. var. Acipenser ruthenus var. brevirostris, nov. vaz. 

Fig. 94, a, b, c. 

Sinonime: 

(?) Kostera : Gmelin, Reise durch Russland zur Untersuchung der 3 Na- 
turreiche, St. Petersb. 1774, III, pag. 238. 

(?) Acipenser stellatus (3. var. Gmelini : Lin., Syst. Nat., ed. 13-a. 

(?) Acipenser Gmelini: Fitzinger u, Kner, 1. c, pag. 272, tab. 25, fig. 2 
şi tab. 30, fig. 17 — 18. Heckel u. Kner, 1. c, pag. 340. Jeitteles, Prodr. 
Faunae Hungar., pag. 69. Nordmann, 1. c, pag. 544. Pancic, pag. 148. 
Dumerii, 1. c, II, pag. 250. 

(?) Acipenser ruthenus var. Gmelini : Kessler, Zur Ichthyolog., pag. 53. 
Brandt, europ. asistisch. Store, pag. 113. GuntJier, Catalogue VIII, pag. 335. 
Kessler, lchthyol. Aralo-Caspi-pontica, pag. 281. Seeley, pag. 291. Antipa, 
Die Store, pag. 7. 

In apele Dunării se găseşte o varietate de Cegă cu botul scurt, ea se 
aseamănă în totul cu Cega, numai că botul ei este triunghiular, scurt şi 
rotunzit la vârf. Gura este în totul asemănătoare cu a Cegăi având buza 
de sus dreaptă şi întreagă, iar cea de jos despicată la mijloc, şi ambele 
fragmente ale buzei de jos sunt umflate la capetele lor interne şi întoarse 
în jos întocmai ca la Cegă. Mustăţile sunt cu franzuri şi ajung până la 
marginea superioară a gurii, sunt însă ceva mai lungi decât distanţa dela 
vârful botului până la inserţiunea lor. Corpul este în totul asemănător cu 
al Cegăi, înălţimea sa maximă fiind în dreptul celui de al Ill-lea sau al IV-lea 
scut dorsal, iar primul scut dorsal, deşi ceva mai mare decât cele urmă- 
toare, nu este atât de mare ca la Acipenser glaber şi nici aşâ de ascuţit 
şi de înalt. 

E posibil că această formă să fie cea descrisă de Fitzinger sub numele 
de Acipenser Gmelini, totuş se deosebeşte de ea prin faptul că aicea primul 
scut dorsal nu e atât de mare, pe când din desenul dat de Fitzinger şi 
Heckel se vede că el e la A. Gmelini tot aşâ de desvoltat ca la A. Glaber. 
De asemenea aicea corpul e mai îngust ca la A. Gmelini şi înălţimea sa 
maximă e în dreptul celui de al 3-lea sau al 4-lea disc dorsal. Tot astfel 
placa mediană, care iese în afară pe mijlocul părţii inferioare a botului, 
este aicea cu mult mai scurtă, urmată de 3 tubercule aşezate una după 
alta în linie dreaptă, pe când la A. Gmelini avem 4 tubercule mai mult 
sau mai puţin aşezate în zig-zac sau pe 2 linii. In fine mustăţile aicea în- 
doite înapoi trec ceva de vârful botului. 



(2) Vezi Brandt, Buletinul Acad. de St. Petersb., 1851, Tab. 13. 



251 

O formă cu totul asemănătoare cu A. Gmelini am întâlnit de asemenea, 
însă pe aceasta eu nu o pot consideră decât ca pe un bastard între Cegă 
şi Viză şi voiu descrie-o în urmă odată cu ceilalţi bastarzi de Acipenser. 

Din toate aceste reiese, cred, că forma descrisă de Heckel şi Fitzinger sub 
numele de A. Gmelini eră un bastard între A. glaber şi A. ruthenus, iar 
forma aci descrisă este o nouă varietate de Cegă cu botul scurt. Cred că 
această formă a mai fost cunoscută şi de alţi naturaliştii, însă a fost con- 
fundată în totdeauna cu A. Gmelini, de care se deosebeşte numai foarte 
puţin, şi nu a fost niciodată descrisă în mod special. 

De asemenea este foarte interesantă comunicarea pe care mi-o face d-1 
Grimm, că Acipenser Gmelini s'ar găsi în fluviul Kura şi că acolo Acipenser 
ruthenus tipic nu se găseşte de loc. In acest caz de sigur că nu am putea 
avea a face cu un bastard, ci numai cu o formă specială, care însă ar tre- 
bui examinată mai de aproape pentru a ne putea pronunţă asupra ei. 

Nume populare. Cegă cu boiul scurt. 



3. sp. Acipenser stellatus. Pali. Păsliuga. 

Fig. 93, 96, 97, 98. 

Corpul lung, rotund şi puţin înalt. Pielea acoperită cu 
scutele mici dinţate în formă de pieptene şi cu scutele mai 
mari stelate. Discurile dorsale o p i s t o c e n t r e , cu vârfurile 
posterioare ascuţite, încălecându-se însă numai puţin unele 
pe altele, cu baza lată în formă de inimă. Primul disc, care 
e separat de occipital, este ceva mai mare decât al doilea, 
iar al treilea egal cu al IV-lea şi cu mult mai mic decât al 
VUI-lea. Discurile laterale între 30 şi 40, do formă rombică 
cu marginile crestate, neacoperindu-se unul pe altul. 
Gura dreaptă, buza de sus întreagă, buza de jos întreruptă, 
cu capetele ei interne depărtate unul de altul. Mustăţile 
rotunde, fără fr anz u r i, n e aj ungând până la gură. Botul foart e 
lung şi lăţit în formă de spadă. 

Sinonime : 

Huso VI seu Antaceus rostratus : Marsigli, 1. c, tab. 12, fig. 2. 
pag. 37. 

Acipenser seuruga: Guldensfaedt, Nov. Coment. Acad. Petrop. 1771. 

Acipenser helops : Pallas, Zoographia Rosso-Asiat. Dd. III, pag. 97 ; 
Cuvier, Regne Animale. II ed., pag. 380. 

Acipenser stellatus: Pallas, Reise durch d. Russische Reich, voi. I. 
pag. 31, şi Anhang, pag. 460. Gmelin, in Linne Syst. Nat., ed. XIII, voi. 



252 

I, pag. 1486. Lepechin, Nov. Acta Acad. Petrop. IX, pag. 35, tab. A. 
Reisinger, 1. c, pag. 92. Fitsinger, Prodr. Fauna v. Oester., Bd. I, pag. 
340. Brandt u. Batseburg, Med. Zoolog. Bd. II, pag. 25, tab. 3, fig. 3 
şi pag. 351—352. Lovelski, 1. c, pag. 262, tab. 18, fig. 1 şi 1 a. Fitsin- 
ger u. Heckel, 1. c, pag. 287, tab. XXVI, fig. 3 şi tab. XXX, fig. 13 
şi 14. Nordmann, 1. c, pag. 545. Heckd n. Kner, 1. c, pag. 343. Sie- 
bold, 1. c, pag. 362. Kessler, Zur Ichthyol., pag. 54; Nachtrăge, etc, pag. 
25. Giintlier, Catalogue VIII, pag. 340. Kessler, Ihtiol Aralo-Caspi-pon- 
ticâ, pag. 283. Brandt, Europ.-asiat. Store, pag. 113. Grimm, 1. c, No. 
278. Sabanejeff, II, pag. 523. Warpachowski, 1. c, pag. 205. Seeley, 1. c, 
pag. 393. Antipa, Die Store, ect., pag. 7 şi 13. 

Acipenser stellatus var. donensis: Lovelski, 1. c, pag. 263. 

Acipenser sturio : Meidinger, 1. c. 

Acipenser Ratzeburgii: Brandt, in Brandt u. Ratzeburg. Med. Zool. II, 
pag. 351, tab. I-a, fig. 3, pag. 352. 

Păstruga se recunoaşte uşor : prin corpul ei cu mult mai lungăreţ şi 
mai subţire decât al tuturor celorlalte specii de Acipenser şi prin botul 
ei foarte prelungit şi turtit în formă de spadă. Ea formează în multe pri- 
vinţe o scară de transiţie între două grupuri reprezentate prin Cegă şi 
Viză de o parte şi prin Nisetru de alta. Pielea ei e acoperită atât cu scute- 
lele mici pectinate, caracteristice Cegăi şi Vizei, cât şi cu scutelele 
mari stelate caracteristice Nisetrului ; gura ei are buza de sus întreagă 
ca la Cegă, iar cea de jos e întreruptă şi desvoltată numai la col- 
ţurile gurii, ca la Nisetru. Mustăţile sunt simple, rotunde şi nu ajung 
până la gură ca la Nisetru. Discurile dorsale, deşi sunt opistocentre, marginea 
posterioară a buzei lor însă e mai lungă decât vârful, aşâ că acesta e ceva 
mai apropriat de mijloc şi formează transiţia spre discurile mesocentre ; 
ele nu se mai încalică unul pe altul decât foarte puţin. Discurile laterale 
sunt numai cu puţin mai numeroase ca la Nisetru şi au aproape aceeaş 
formă. Primul disc dorsal nu mai e atât de înalt, etc, etc. 

De aicea se vede dar că această specie în adevăr formează o transiţie 
dela Cegă spre Nisetru, având o serie întreagă de caractere comune cu 
fiecare din ele. 

Coloraţiunea. Păstruga are în genere pe spinare o coloare neagră-ca- 
fenie sau cenuşie bătând câte odată în vânăt; pe laturi această coloare e 
mai puţin intensă până la jumătatea distanţei dintre linia discurilor late- 
rale şi ventrale, de aici în jos şi pe toată partea ventrală e gălbie. In 
genere însă ca la toţi Acipenserii coloarea variază foarte mult după apa 
unde a fost prins: cei din mare sunt negri de tot, câte odată pare că ar 
fi unşi cu cărbune din fum, cei din Dunăre, dacă au stat aici mai mult 
timp, sunt cu totul deschişi cenuşii. 

Dimensiunile. Păstruga poate ajunge în apele noastre la o greutate de 
peste 20 kgr. şi o lungime de aproape 2 m. ; exemplarele obişnuite ce se 
prind însă au cam 6 — 8 kgr. greutate şi o lungime de 1.20 — 1.40 m. 

Biologia şi distribuţiunea. Păstruga trăeşte atât în mare cât şi în 
Dunăre, locuinţa sa principală însă este în mare. De aici îşi începe ea 
migraţiunile ei în contra curentului scurt timp după trecerea sloilor 






258 

pe Dunăre, cam prin primele zile ale lui Martie. In acest timp se prinde 
foarte deseori la Orii de către pescarii cari tocmai în această epocă iese 
pe tot lungul Dunării la pescuitul Somnului. 

In Dunăre ea stă mai mult în aceleaşi locuri unde stau Nisetrii şi Mo- 
runii şi se prinde mai rareori la locurile de Cegă şi Viză. In Dunăre ele 
stau un timp foarte îndelungat şi multe dintre ele rămân în tot cursul 
anului, căci se prind în orice timp. Cantităţile însă ce se prind în Dunăre 
sunt în totdeauna cu mult mai mici decât cele ce se prind în mare. 

Din literatură ştim că ele se suie în susul Dunării până aproape de 
Komorn, de aici încolo însă numai foarte rar, se suie însă în Drava şi 
Tisa până aproape de Tokay. In România se urcă numai excepţional în 
câteva din râurile cele mai mari şi rămân numai în regiunea lor inferi- 
oară. Nici în bălţile Dunării ele nu intră decât numai din întâmplare în 
timpul apelor mari. Hrana lor constă mai cu seamă din scoici, melci, 
crustacee şi în Dunăre larve mari de insecte ; niciodată însă nu am 
găsit în stomacul lor peşte. 

Epoca lor de reproducţie este către finele lui Maiu, variind după tem- 
peratura apei. Ele leapădă icrele atât în Dunăre cât şi la mare, pe ban- 
curile de nisip din faţa gurilor ei. In Dunăre au cam aceleaşi locuri de 
reproducţie ca şi Nisetrul, adică pe praguri. Puii se întorc în scurt timp 
la mare, aşa că aproape în fiecare an am pescuit în fala gurii Sulinei 
prin lunile lui Iunie şi Iulie cantităţi foarte mari de pui din acel an. In 
mare ei stau timp de vreo 2 ani în faţa gurilor şi primăvara în epoca 
Scrumbiilor se prind în Setcile dela mare cantităţi enorme de pui din 
anul trecut. E curios că la scăderea apelor din bălţi se prind în totdea- 
una la leasă- — maieu seamă la Filipoiul în domeniul Brăilei — şi pui de 
Păstrugă; aceştia de sigur au fost aduşi primăvara de curentul apei în 
bălţi, căci se ştie că Păstrugă nu leapădă icrele niciodată prin bălţi ci 
numai la locurile adânci şi cu curent puternic din Dunăre. 

întrebuinţarea. Păstrugă are o carne foarte bună care se aseamănă la 
gust cu a Nisetrului, fără a o ajunge însă. Ea intră în comerţ atât proas- 
pătă cât şi sărată sau afumată. Preţurile ei medii sunt 60 — 75 lei suta 
de kgr. Ca producfciune numai gura Sf. Gheorghe dă pe fiecare an câte 
7—8.000 kgr. 

Piscicultura. Cred interesant să comunic că puii de Păstrugă, transpor- 
taţi în unele bălţi cu apă dulce, cresc şi se desvoltă foarte bine şi re- 
pede. Aşâ în lacul Siut-Gbiol de lângă Constanţa, care are apă adâncă şi 
limpede cu un fund pietros şi nisipos, punându-se acum câţiva ani pui de 
Păstrugă şi de Nisetru ei au crescut atât de mult, încât în anul trecut s'au 
pescuit de acolo 400 kgr. de aceşti peşti. Această experienţă ne arată că 
Păstrugă ar putea fi întrebuinţată spre a pune în valoare unele bălţi în 
acest mod ; ea nefiind răpitoare nu aduce nici o vătămare celorlalţi peşti 
şi sporeşte în mod considerabil rentabilitatea bălţii. Deşi ea nu se repro- 
duce în aceste ape, s'ar putea însă pune în fiecare an puii prinşi din 
mare sau din Dunăre. 

Pescuitul. In afară de Carmacele de Morun şi Nisetru, în cari se prinde 
şi Păstrugă, ea se mai prinde în următoarele moduri : 



254 

1. In Dunăre se prinde cu o setcă specială asemănătoare cu cea de 
Cegă, numită de pescarii Turtucăeni Pastrugamiţă ; 

2. In mare ea se prinde împreună cu Nisetrul cu un fel de plăşi fixe 
suspendate numite Cobce. Aceste constau din o singură plasă cu ochii rari 
şi se pun ancorate la oareşcare adâncime ; 

3. In Dunăre se mai prind cu Oriele şi cu Laptaşele. 

Numele populare: Numele general răspândit e Pâstrugă, i se mai zice 
însă şi Pastrungă, iar prin Oltenia am auzit Băstrtmgă. Lipovenii din Do- 
brogea îi zic SevHuga. Grecii nu au nume propriu şi îi zic Pastruga, 
iar Turcii Mersin iavrusu. 



4. sp. Acipenser Gludenstaedtii Brandt. Nisetzu. 

Fig. 99—115. 

Corpul gros. Pielea acoperită cu s c u t e 1 e stelate de mă- 
rimi diferite. Discurile dorsale mesocentre, mai mult sau mai 
puţin îndepărtate unele de altele. Primul disc dorsal mai 
mare decât cel de al doilea până la al V-lea, el nu este îm- 
preunat cu occipitalul. Discurile laterale între 27 — 37, având 
forma rombică şi puţin înaltă, ele sunt mai mult sau mai 
puţin se p arate unul de altul. Gura dreaptă, buza de sus 
despicată la mijloc; buza de jos întreruptă cu capetele in- 
terne îndepărtate şi apropriate de colţurile gurii. Mustăţile 
rotunde fără franzuri, ne ajungând până la marginea supe- 
rioară a gurii. Botul scurt, lat şi obtuz. 

Sinonime : 

Huso V seu Antaceus stellatus: Marsigli, 1. c, IV, pag, 37, tab. 12, 
fig. 1. 

Acipenser sturio: Pallas, Zoograph. Bd., III. pag. 91 (o parte). Biete, 
1. c, pag. 15. Eeissinger, 1. c, pag. 88. 

Der Stor-Ossetr: Gmelin, Reise etc, voi. I, pag. 539. 

Acipenser huso. ţ: Gmelin, in Linne, Syst. nat. el. XIII. 

Acipenser hungarorum: Grossinger, Hist. phys. regni Hungariae, voi. 
III, pag. 81. 

Acipenser Kostera: Fitdnger, Prodrom, etc, voi. I, pag. 340. 

Acipenser pigmaeus : Beisînger, 1. c, pag. 93. 

Acipenser aculeatus: Lovetksi, 1. c, voi. III, pag. 262, tab. 19, fig. 2. 

Acipenser Giildenstaedtii : Brandt imd Ratzeburg, Med. Zool., voi. II, 
pag. 13, tab. III, iig. 2. FiUinger u. Heckel, 1. c, pag. 297, tab. XXVII, 
fig. 9 şi tab. XXIX, fig. 7 — 8. Nordmann, 1. c, pag. 547. Kessler, Zur 
Ichthyol., pag. 55; Nachtrăge, pag. 25.; Ichthyol., etc, pag. 283. Heckel u. 



255 

Kner, 1. c, pag. 348; Siebold, 1. a, pag. 362. Pancic, pag. 153. Gunther, 
Catalog. VIII, pag. 340. Brandt, Europ.-asiat. Store, pag. 112. Sctbanejeff, 
II, pag. 539, Grimm, 1. c, No. 274. Seeley, 1. c, 399. Antipa, Die Store, 
pag. 7 şi pag. 13 — 16. 

Acipenser schypa: Fitzinger u. Heckel, 1. c, pag. 293, tab. 25, iîg. 1 
şi tab. XXIX, kg. 9 — 10. Nordmann, pag. 546. Heckel u. Kner, 1. c, 
pag. 346. Siebold, 1. c, pag. 362. Seeley, 1. c, pag. 397. 

Acipenser Giildenstaedti var. glabra : Brandt u. Batzebarg, Mediem. 
Zool., II, pag. 351, şi Brandt, Europ.-asiat. Store, pag. 114. 

De sigur că dintre toate speciile genului Acipenser aceasta este cea mai 
puţin bine studiată, deşi vedem o bogată literatură asupra ei. Ceeace se 
înţelege astăzi sub numele de A. Giildenstaedtii nu este o specie uniformă 
cu caractere precise bine delinite, ci o întreagă serie de forme cu totul 
heterogene, cari au câteva caractere comune. Fără a dori câtuş de puţin 
să îmmulţesc numărul deja prea mare al speciilor, cred că e necesar să 
ne dăm seama ele valoarea sistematică a diferitelor forme sub cari apare 
această specie, să vedem dacă printre ele nu sunt unele cari apar în mod 
constant ridicându-se astfel din rândul varietăţilor individuale. Să vedem 
de asemenea în ce mod variază diferitele forme spre a stabili astfel li- 
mitele variaţiunii şi a alege caracterele constante specifice de caracterele 
individuale variabile. 

Numai astfel se vor putea da diagnoze cari să fie în adevăr aplicabile 
asupra tuturor indivizilor cari compun această specie şi totodată cari 
să nu cuprindă într'o singură specie forme beterogene. Definiţiunile date 
acestei specii atât de Brandt cât şi de Fitzinger şi Heckel nu corespund 
de loc acestei cerinţe. 

Poziţiunea relativă a oaselor capului, ales de Fitzinger şi Heckel u. Kner 
ca un caracter specific, de sigur că nu este de loc nemerit, deoarece exa- 
minând un număr mai mare de exemplare vedem variaţiuni foarte mari. 
De asemenea lungimea botului relativă cu lungimea mustăţilor, aleasă de 
Brandt pentru a deosebi pe A. Guldenstaedtii de A. Nackarii şi A. Sturio, 
nu este nici ea de loc nemerită, căci întâlnim în adevăr exemplare de Ni- 
setru cu botul scurt, dar întâlnim şi altele cu botul lung, la cari mustă- 
ţile întinse înainte nu întrec vârful botului. Aşâ dar pentru ca definiţiunea 
ce vom da-o acestei specii să îmbrăţizeşe totalitatea formelor ce o com- 
pun, trebue ca ea să fie bazată pe studiul unui foarte mare număr de 
exemplare de toate dimensiunile şi de amândouă sexurile. Acest studiu 
l-am făcut măsurând exact mai multe sute de exemplare şi ţinând rubrici 
speciale pentru fiecare variaţiune. Studiul acesta amănunţit va fi publicat 
în urmă într'o monografie specială, aici am ţinut însă seamă de rezultatele 
dobândite în diagnoza pe care am dat-o la început şi care cuprinde în ea 
toate formele pe cari le-am constatat în apele noastre. 

Dacă însă diagnoza pe care am dat-o acestei specii este atât de largă, 
încât cuprinde toate formele constatate, spre a nu mai fi nevoiţi să creăm 
specii nouă, este totuş necesar să descriem diferitele forme sub cari se 
prezentă această specie, cel puţin acele cari sunt mai mult sau mai puţin 
constante, adică varietăţile. 



256 

încă Heckel şi Fitzinger au simţit nevoia să împartă această specie şi 
au creat specia Acipenser scliypa. Această creaţiune însă a fost cu totul 
nefericită, căci ea nu separă o grupă cu caractere definite din această 
specie, ci e numai o simplă varietate cu total individuală. Am căutat 
înadins să studiez chiar exemplarele originale — conservate în Muzeul din 
Viena — după cari Heckel a creat această specie, şi am putut să mă con- 
ving că în adevăr nu reprezenta de loc vreuna din formele constante sub 
cari apare Nisetrul, ci e o varietate întâmplătoare, ceeace zic Germanii 
«eine Spielart». 

In cele ce urmează vom descrie fiecare varietate constatată în apele 
noastre în parte, mai înainte însă vom descrie după sistemul de expunere 
ce l-am adoptat, biologia, distribuţia, întrebuinţarea şi pescuitul, etc. al 
acestei specii şi apoi va urmă şi descrierea varietăţilor. 

Coloratiiinea. Coloarea la Nisetru variază foarte mult. La unele exem- 
plare spinarea e neagră cenuşie, la altele verde murdar, la altele verde 
închis. Sub linia discurilor laterale şi pe burtă e alb murdar. Exemplarele 
prinse în mare sunt cu mult mai închise decât cele din Dunăre. 

Dimensiunile. Cel mai mare Nisetru pe care-mi spune un vechiu şi 
bun pescar vătaf la zăvoade, că 1-a văzut în timp de 37 ani, avea o gre- 
utate de 125 oca. Acum 4 ani s'a prins la S-tul Gheorghe 1 exemplar de 
104 kgr., Aceste sunt însă rarităţi. De obiceiu se prind exemplare de 
20 — 30 kgr., iar cele de 50 — 60 kgr. sunt deja foarte mari şi rare. 

Distribuţia. Din Literatură ştim că dintre toate speciile Nisetrii au cea 
mai mare răspândire; din Dunăre unde se găsesc în tot cursul anului, 
ei trec în toţi afluenţii mai mari şi chiar în Drava şi Waag, se suie însă 
numai până la Pressburg, foarte rar până la Viena sau chiar mai departe (He- 
ckel u. Kner). In România se suie — fireşte numai foarte rar — în afluenţii 
mai mari ai Dunării ca Prut, Şiret, Jiu şi Olt; în acest din urmă s'ar fi suit 
odată chiar până la Transilvania {Bielz). 

Biologia. Dintre toate speciile do Acipenser din Marea Neagră de sigur 
că după Morun aceasta este cea mai importantă; se cuvine dar să dăm o 
mai multă atenţiune studiului biologiei sale. Aceşti doi peşti în genere se 
aseamănă foarte mult în felul lor de vieaţă. 

Locuinţa principală a Nisetrului este marea, tofcuş ei emigrează în mare 
număr în Dunăre şi se prind aicea în tot cursul anului. La mare, ei se 
adună primăvara în cantităţi foarte mari în faţa gurilor Dunării până în 
jos de Chiutuc, şi în special în lunile Aprilie, Maiu şi Iunie. Ei se gă- 
sesc totuş aicea în toată vara până toamna târziu. Când apa începe a se 
răci, în Noemvrie, atunci ei încep a se îndepărtă dela coaste şi a-şi căuta 
locuri de iernat la adâncimi mai mari, unde stau în cârduri în apropierea 
fundului. Pescarii îi prind în aceste locuri cu Cobce foarte adâncii şi la distanţe 
foarte mari dela coaste. O altă parte emigrează în Dunăre şi-şi caută locurile de 
iernat în gropile ei din apropierea gurilor. Adevăratele migraţiuni spre Dunăre 
le încep însă primăvara îndată după Păstrugă (căci Păstruga soseşte în tot- 
deauna cea dintâi şi pescarii ştiu că e urmată apoi de Nisetru şi în urmă 
de Morun). Nisetrii merg încet în contra curentului, tot pe fundul Dunării 
căutându-şi hrană şi de câte ori dau peste o groapă adâncă şi cu condi- 
ţiuni mai prielnice pentru hrană, se opresc acolo un timp mai îndelungat, 



_j>5? 

continându-şi apoi iarăş încetul drumul spre locurile de reproducţie. In 
timpul apelor mari ca şi Morunul ei stau de asemenea la gropi, deoarece 
nu pot suferi apa prea turbure; îndată ce apa începe a se limpezi, ei ies 
la suprafaţă şi fac tot felul de mişcări sărind afară din apă pentru a-şi cu- 
raţi astfel branchiile de nămol. Pescarii îi cunosc de departe când îi văd 
sărind deasupra apei, căci Morunul şi Nisetrul stau drept ca un stâlp, pe 
când Somnul sare în totdeauna cu coada întoarsă. La întoarcerea lor dela 
locurile de reproducţie vin din contră la suprafaţa apei şi merg foarte iute. 
Mulţi dintre Nisetri petrec iarna în Dunăre în locuri anumite pe cari le 
au comune cu Morunii. 

Hrana. Nisetrii se hrănesc cu scoici, melci, crustacee, Mitilică, nămol, 
etc. şi adeseori şi cu peşti mici, în mare mai cu seamă cu Hamsi, iar în 
Dunăre cu Obleţi. Spre a-mi da mai bine seama de modul cum se hrănesc ei 
în diferitele epoce ale anului, am făcut o statistică în care se înregistra 
zilnic timp de doi ani conţinutul stomahului al tuturor Nisetrilor ce se 
prindeau la gura Sf. Gheorghe şi am constatat următoarele : în Ianuarie 
stomacul era gol; în l^evruarie conţinutul eră mici conchilii de melci şi 
nămol; în Martie nămol, melci şi un lichid gros verziu; în Aprilie şi Maiu 
nu se prinde; în Iunie puţin nămol, Crustacee (Palaemon, Crangon, etc), 
Hamsi şi Ciortănică mică; în Iulie acelaş, în August acelaş;în Septemvrie 
crustacee si Hamsi; Octomvrie nomol si Hamsi; Noemvrie acelaş; în De- 
cemvrie stomacul gol. In general însă din toate stomacurile examinate 3 / 4 
erau goale. La Dunăre se găseşte în stomacurile lor cam acelaş conţinut, 
numai că in loc de Hamsi sunt alte specii de peşti mici ca Obleţi, etc. şi 
pe lângă aceste şi tot felul de larve de insecte şi mai cu seamă Vetrice. 

Locurile de reproducţie. Nisetrul se reproduce atât în Dunăre cât şi 
în mare. In Dunăre el are aceleaşi locuri ca şi Morunul, adică pe bancuri 
adânci cu fund pietros sau nisipios. Contrar datelor din literatura do până 
acuma, Nisetrul leapădă icrele sale şi în mare pe bancurile de nisip din faţa 
gurilor Dunării. Aceasta se adevereşte în afară de observaţiunile directe 
ale multor pescari şi prin faptul că în luna lui Iunie şi Iulie găsim la mare 
în faţa gurilor Dunării cantităţi foarte mari de pui mici de 2 — 3 cm. abia 
desvoltaţi din ou, cari de sigur nu au putut face încă călătoria din inte- 
riorul fluviului până la mare. Ei se reproduc însă mai cu seamă în Du- 
năre şi anume pe tot lungul ei, începând dela guri până la Porţile de fier. 

Epoca de reproducere a Nisetrului este între sfârşitul lui Aprilie până 
pe la mijlocul lui Iunie. Pentru a determină mai cu preciziune această epocă 
şi în genere pentru a-mi face o idee mai lămurită asupra Biologiei acestor 
peşti şi migraţiunile lor, am început de mai mulţi ani o statistică deta- 
liată a exemplarelor pescuite la 2 puncte principale de pescărie, la gu- 
rile Sf. Gheorghe şi la Portiţa. Aceste 2 puncte reprezenta tot Nisetrul 
prins în mare dela Sud de gura Sulina până la Kiutuc în apropierea Con- 
stanţei. In această statistică se înregistrează regulat pe fiecare lună: 

1) Numărul 9 şi numărul 5. 

2) Greutatea în kgr. a 6 şi 9. 

3) Greutatea icrelor scoase. 

4) Conţinutul stomacului. 

5) Direcţiunea vântului. 

A. R.—Publ. Aădmachi. 111. Antipa, Ihtiologia. Vi 



258 

6) Temperatura apei. (Aceste 2 din urmă însă numai de scurt timp). 
Celelalte statistice de pe cursul Dunării în sus până la Călăraşi conţin numai 
cantităţi totale lunare prinse, fără a se putea specifică numărul bărbaţilor 
şi numărul femelelor, etc; totuş şi aceste statistice ne pot da foarte mult 
ajutor pentru studiul migraţiunilor, etc. Nu pot intră aicea în toate aceste 
detalii, pe cari le voiu publică pe larg în monografia specială a acestui 
gen, mă mulţumesc numai a reproduce statistica pe anul 1903/904, pe 
care am publicat-o în comunicarea preliminară ce am făcut-o la Viena. 
In aceasta se vede : 

1) Numărul peştilor prinşi şi anume câţi bărbaţi şi câte femele; şi aceasta 
calculată totodată şi în procente. 

2) Greutatea peştilor prinşi, câte procente 5 şi câte procente 9. 

3) Cantitatea totală lunară şi câte procente face aceasta pentru fiecare 
lună din cantitatea totală anuală. 

4) Cantitatea icrelor şi câte procente face aceasta pe fiecare lună din 
greutatea totală a femelelor prinse în acea lună. 

5) Greutatea medie pentru fiecare sex. 

(Vezi tabela 1 şi tabela 2 dela pagina 259). 

Din această statistică putem trage cel puţin următoarele concluziuni : 

1. In general numărul c? este cel puţin de 3 — 4 ori mai mare ca al 
femelelor; 

2. In Iunie se prind la coaste în faţa gurilor Dunării cele mai mari 
cantităţi din această specie, peste 1 / 3 din prinsoarea întregului an. Această 
cantitate descreşte cu încetul până toamna, iar iarna Nisetrii dispar aproape 
cu totul din aceste regiuni ducându-se la iernat, fie în mare la adâncimi 
mai mari, fie în gropile Dunării. 

3. In luna lui Martie, femelele prinse au 18 — 20% cun greutatea cor- 
pului lor icre, pe când în Iunie această proporţie scade aproape cu 2 / 3; 
adică la 7 — 9°/o- I n Iulie scade încă ceva mai mult şi creşte apoi înce- 
tul până în Martie viitor. Aceasta dovedeşte cu siguranţă că epoca de re- 
producţie a fost între Martie şi Iunie, adică în lunile Aprilie şi Maiu, 
ceeace se confirmă de altfel şi prin toate observaţiunile directe. 

Puii Nisetrului îndată ce s'au desvoltat puţin pleacă în mare — ■ după 
cum afirmă unii pescari întovărăşind pe părinţii lor — şi rămân aici cel pu- 
ţin trei ani, până ce ajung la maturitatea sexuală. 

Cel mai mic Nisetru cu icre observat la punctul Sf. Gheorghe avea 
6 kgr., din cari 4,5 kgr. erau icre, aşâ că corpul său eră foarte uscat. 
De obiceiu ei ajung maturitatea sexuală ceva mai târziu. 

întrebuinţarea. Nisetrul are — după Cegă — carnea cea mai gustoasă 
dintre toţi Acipenserii. El se consumă foarte mult atât proaspăt cât şi să- 
rat. Din el se fac conserve foarte bune, atât marinate şi fierte în cutii de 
tinichea cât şi afumături. Cea mai bună conservă de Nisetru este Balâciil; 
aceasta se prepară din spinarea peştelui, care se pune în sare cu puţin sal- 
petru spre a se înroşi carnea şi apoi se aşează la vânt într'un loc umbrit spre a 
se usca repede. Producţia anuală în delta Dunării este de 3 — 400.000 kgr. 



(1) Vezi: Antipa, Die SUire und ilire Wanderungen în d. eitrop. Gewussern, pag. 15, 



m 



Oi ^! 
H Ci 

O 2 



fcfl 



o+ 



5 -Sji 






'O 

ti -s. 



"b 



"b 



bc 



ba 



o 

5 



o 






r-, [>; p O l> [> p 

cd co" cd co" rH i-î ci 



iO p 
ci id 



©^(D-fcqiMOqOiOCl 

i> od i>" od oi o cd r-î «o o 

H ti H H H O] r-i (M Ol Ol 



o cq -ţ iso *ţH i> ci io co 
t> t^ ci oTo ci — H id ci oi 



ooooooo-hoi^ 

CI CI i— l L- 00 rH -H rH l^- CI 
CO lO l> D- rH CC 1-6 i— ! T-H —H 

O O) iO -P lO iO H CO tO 
rH CI CO rH CI H CI 



CM 

p i.q ci c> p rH ci p »q ao 

ci cc ci ci lo cc o o o ci 
-H i-i 



CI L- i— I 00 C— CO l>- i— i Oi CI 

co cc rH i- 1 t- o oo ci Oi -n 

lOCOt-OONCOH -H rH 

cd r-i x : x" rH ci ci 

CC ■— I i— I 



oi o -h co aş p p ci oq 
i>-' oi cd i— " ci i— ! — H I id cd 

00 CD CO i-O rH CO lO iQlC 



Ol CO Ci O —H CO rH lOCB 

CO CD CI CD CO CI O L^ CD 

00 l> rH Ol iH [> i-l I CI CO 

r-î c- ci rH ci r-î r-î 

CO i— I 



oqppt^i-irHp x> oi 
oi r-i cd x o" x cd I rH cd 

rH CO CO -H iO CO rH > rH rH 



OrHClClCOOCD— i rH CO 
O t> i— i iO rH 00 00 CI CI ■<+ 
t- lO «5 O H O CI O 

rH 00 CO rH Ci r-i r-î 



rH O C> rH 00 Cr Ol 

ci cd oi cd co" O i^ 

00 l> CD lO lO L^- iO 



rH lO 
rH ci 



CO l^ Oi Ol rH C- 00 O i— l 

CO(OOH-fi I Ol Ci 

rH iO O CO i— l i— i ! 

Ol 



p p co p Ol CO 00 
o" i>^ o cd cd ci ci 

i-l Ol CO rH rH CI rH 



p lO 

i-d o 
Ci rH 



00 O CO rH rH rH CO 
00 i-H o rH Ol co 
(M CO CI i— I 



O CI 

H CO 



fH Ol 



s © 



2 © 



3 S 



W — i p Jo O © 



© 



Ph > © ^ 

^ C ' C s.S- 

Eh '-— ' 



© 



"O 



CI 



Ol 

Ci 

j— î 

CD 



CI 



00 
CO 
l> 



03 

O 



co 
o 

Ci 



c 

4-=- 

-^ 
In 

O 

CU 



(0 



3 

'3 

o 

© 



"© 

c3 



© 
CN 

H 



CO CD L"- Oi l>- CO 
ci Ci r-i cd rH Ol" 



t— i oq r-j co rH O 

CD tO rH r-î r-i 00 

ci oi ci ci oi oi 



oi i>-_ oi i> o rtj 
t> CD i> i>" oi o" 



o O O O lO tO 

00 rH H [>; r-ţ r^ 

rH r-i cd cd co" t> 

iO co oo rH -H rH 

01 i— I i— I r-i rH 



rH CO CO ri iO iO 

i-O O -H CD -H O 

rH rH rH 



00 -rfl L-- CO L^ Ol 

CO Ol O O0 O id 

cq oi co rH co cc 
t> cd od -H ci 

CI 



t> T-\ O p p Ol 

O r-H Ol' L^ D-^ C^ 

Oi t- L^- )C lO lO 



iO Oi iO rH tO CM 

rH Ol Ci Ci rH O 
! 00 rH rH CC iO Ol 

-H -H cd Ol r-i 



CO Ci O i— I rH 00 

oi 00 00 Ol Ci" Ol" 
Ol Ol rH -H rH 



CO iO CI Oi Ol i—i 
CI Oi i— i CO Ol iO 

lO l> rH t> H rH 

Ol" rH ci rH - r-i 



q o; i> oq o i> 

id ud oi r-î rH ci 

Oi 00 00 CO CD L^ 



CO CI Oi i— i iO CO 

O O r- rH O rH 
O rH lO rH rH 
CI 



O H CO Ol p co 
\d rH i> od cd i> 

rH •— I CO Ol 



rH CO 00 l> Oi CD 

C l^ O 00 uO 



iO iO 

o" ci 



Ci 00 

id o 

OI Ol 



iO o 
-H CI 

I od cd 

O I- 



-H p 

id ci 



rH Oi 
t^ Oi 
CI iO 
co" I> 



O CD 

co od 

00 D- 



Cl CD 
l- Ci 

oi id 



p -H 
!>■' — i 

rH Ol 



rH 00 

iO r-l 

iO CD 



-H 00 
r-i rH 

Ci '00 



Ol -H 



CD Ol 

od id 



71 



O 



CD 



CC 



Ol 

o" 

00 



CD 
Ol 

od 

rH 



X 

Ci 



rH 

r- 1 
C- 



-H CD 
Ol X 



OŞ 

CC 



X 

l> 

c. 
co 



01 



o 

iO 
lO 



© 



a 3 



c/j 
Pi 

bc "5.. 

3 o o 



tn > _© 

ea 



© 
© o 
o © 



o 



^r5<1C»O^Q^&H^ 



Pescuitul. Nisetrul se pescueşte în 2 moduri : 

1. In mare la distanţe mari se prinde cu Avele sau Cobcele cari sunt 
asemănătoare cu cele de Pastrugă, numai că au ochii mai mari; 



â. In mare, în aproprierea coastelor până la 10 mile distanţă se prind 
cu Carmacele ca şi Morunul. Acestor carmace le. zic Lipovenii Ripeali, 
(adică scaiu) din cauză că sunt mai mici şi foarte ascuţite. Ele sunt întinse 
pe coarda principală, numai pe un singur rând, fără a avea şi altele cu 
plute suspendate în sus; 

3. La Dunăre se prind cu Carmace cu 2 rânduri numite de Lipoveni 
Dvosnasnoi. Toate aceste le voiu descrie la Morun mai detaliat. 

Nume populare: Românii îi zic pretutindeni Nisetru. Ruşii şi Lipovenii 
din Deltă Osetior şi Osetrin. Grecii Mersini si Turcii Mersan. La Nise- 
trii mici cade 5—6 kgr. pescarii clela mare le zic Kiutuc (în regiunea 
Sf. Gbeorghe-Portiţa). 



Varietăţile Nisetrului. 



După cum am arătat dela început, Nisetrul se prezentă sub o întreagă 
serie de forme diferite unele de altele, aşa că pescarii zic că «nici un Ni- 
setru nu seamănă întocmai cu celălalt». 

Dintre acestea sunt unele foarte îndepărtate de forma tipică, ele sunt 
însă izolate şi nu pot fi considerate decât ca varietăţi individuale. 

Din contră sunt însă altele cari au o serie de caractere constante şi 
formează varietăţi bine limitate unele de altele. Deoarece toate aceste forme 
par a fi legate între ele prin forme intermediare, cred că pentru moment 
e mai bine să le considerăm numai ca varietăţi constante sau rasse. 

Varietăţile acestea sunt de 2 feluri: unele varietăţi de integument şi 
altele varietăţi do forme. In cele ce urmează le voiu indica numai, rămâind 
ca descrierea lor detaliată s'o dau în monografia specială a acestui gen. 

I. Varietăţile de integument. Intru cât priveşte îmbrăcămintea corpu- 
lui, se deosebesc 2 varietăţi de Nisetru foarte bine distinse una de alta: 



/. vai. Acipense Guldenstaedtii var. scobar nov. vai. 

Fie:. 101 si 102. 



Aceasta este caracterizată prin numărul considerabil de scutele cari acoper 
corpul său între cele 5 serii de scuturi longitudinale. Unele din aceste scutele 
au dimensiuni foarte mari ajungând la lungimea discurilor de pe linia la- 
terală; aceste se dispun şi ele pe tot lungul spinării în linii longitudinale; 
între ele sunt altele ceva mai mici şi între aceste altele şi mai mici, 
aşâ că lot corpul este învelit ca într'o cuirasă. Pe partea anterioară a 
corpului, între seriea scuturilor laterale şi cele ventrale, se începe o nouă 



2(\ 1 

serie longitudinală de 5 — 8 scuturi mari având câte odată o înălţime egală 
cu a celor de pe linia laterală. Toate oasele capului şi scuturile sunt la 
această varietate groase, puternice şi cu numeroase adâncituri radiare pe ele. 
Această varietate o foarte bine cunoscută de pescarii noştri, cari din 
cauza dimensiunii şi mulţimii scutelelor (scoabelor) o numesc Scobar. Ea 
se găseşte foarte des în Dunăre. 



2. vaz. Acipenser Guldenstaedtii var golis nov. vaz. 

Fig. 103-104. 

A doua varietate e caracterizată prin lipsa aproape totală a scutelelor 
mari de pe piele. Toată pielea e acoperită numai cu scutele foarte mici, 
cari cu ochiul liber aproape nu se văd şi se simt numai la pipăit. Cor- 
pul acestora are mai mult aparenţa corpului Morunului. In Dunăre sunt 
foarte rari şi chiar în mare în regiunea gurilor. Se găsesc însă des în 
mare la sud de Portiţa în dreptul punctului Kiutuc. 

Pescarii îl numesc pe acesta Golîs. 

Deoarece această formă mai prezentă şi alto caractere aparte, dintre 
cari unele privitoare la forma botului şi a guri, e posibil că aceasta să re- 
prezente o specie nouă. 

II. Varietăţile de formă. Nu numai îmbrăcămintea însă, ci şi forma cor- 
pului variază foarte mult şi putem distinge cel puţin următoarele forme 
constante : 



/. vaz: Acipenser Guldenstaedtii Bzandt fozina typica. 

Adică forma tipică descrisă de Brandl şi apoi de Filzinger & Heckel, 
Heckel & Kner, etc. Aceasta e caracterizată printr'un bot scurt, lat si 
foarte obtas, având mustăţile mii apropiate ele vârful botului decât 
ele gură, astfel că îndreptate înainte vârfurile lor trec peste vârful 
botului. 



262 



2. vai. Acipenser Giildenstaedtii var. longirostris nov. vai. 

Fig. 106. 

Această varietate se caracterizează prinîr'un bot conic, lung aproape 
ca acel al lui Acipenser sturio şi puţin subţire la vârf. Mustăţile mai 
depărtate de marginea gurii decât de vârful botului, însă când sunt 
îndreptate înainte abia ajung sau sunt chiar mai scurte decât distanţa 
dela inserliunea lor până la vârful botului. 

Aceştia se întâlnesc foarte adeseori atât în Dunăre cât şi în mare şi 
pescarii noştri îi numesc Nisetri cu botul lung. 

3. vai. Acipenser Giildenstaedtii var. acutirostris nov. vai. 

Fig. 107. 

Această varietate este caracterizată printrun bot scurt, însă ascuţit, 
având forma conică. Gura este foarte largă ajungând cu capetele ei 
până aproape de mărginele laterale ale părţii inferioare a botului. Buza 
de sus chiar când e despicată, e bine desvoltată. 

Şi această formă e foarte posibil să fie chiar o specie nouă. 

5. sp. Acipenser sturio Lin. Şipul. 

Fig. 116. 



Corpul de o grosime mijlocie. Pielea acoperită cu scufele 
în formă de plăci mici rom bice sau pătrate apropiate între 
ele. Discurile dorsale mesocentre, mari, având forma pen- 
tagon al ă. Primul disc mai mare decât al II-lea şi al IÎI-lea 
şi egal cu al IV-lea. Occipitalul cu o prelungire anteri- 
oară care intră ca o pană între cele 2 parietale. Discurile 
laterale foarte înalte şi ca rina te tare la mijlocul lor, apro- 
piate între ele şi aco perin du-se unul pe altul, 27 — 36. Gura 
dreaptă, buzade sus subţire, cea d e j o s despicată, cu cape- 
tele ei interne groase, puţin depărtate între e 1 e şi î n toarse 
înapoi. Mustăţile rotunde şi netede, aşezate la jumătatea 
distanţei dintre gură şi vârful botului şi ne ajungând nici 
până la marginea gurii, nici până la vârful botului. Botul 
puţin lung, aproape triunghiular cu vârful rotunzii. 



263 



Sinonime 



Acipenser sturio : Linne, Syst. Natur. Bloch, 1. a, pag. 89, tab. 88. 
Brandt u. Ratzeburg, 1. a, voi. II, pag. 17, tab. III, fîg. 1. Lovetsky, 1. 
c, voi. III, pag. 261. Cuvier, Regne animal, II od,, pag. 142. Fitsinger 
u. Heckel, 1. c, pag. 307, tab. 27, fig. 8 şi tab. 28, iig. 3 — 4. Bona- 
parte, Fauna Italica, III Pesci, tab. 1. Heckel u. Kner, 1. c, pag. 362. 
Siebold, 1. c, pag. 363. Giinther, 1. c, pag. 342. Grimm, 1. c, Brandt 
Europ. asiat. Store, pag. 113. Antipa, Die Store, ctc, pag. 7 şi 16. 

După cum se ştie, până acuma Sturionul ordinar eră considerat ca lip- 
sind cu desăvârşire basenului Mării Negre şi fluviilor ce se varsă în ea. 

In literatură nicăeri nu se găseşte pomenindu-se ceva despre el, nici 
în Kessler, Brandt, Fitzinger şi Heckel, etc. Mai mult chiar, Heckel şi 
Kner, Siebold, Seeley, etc. constată lipsa sa din bascnul Mării Negre şi 
din Dunăre ca un fapt de o mare însemnătate pentru geografia animală. 

Nu ştiu cum se face de nu a fost încă descoperit atâta timp, el este 
însă un peşte relativ frecuent la coasta noastră şi pescarii îl cunosc foarte 
bine sub numele special de Şip. 

In privinţa formelor sale el nu diferă de loc de exemplarele din cele- 
lalte mări europene. L-am comparat cu exemplare din Adriatica, din Medi- 
terana şi din Marea baltică şi nu am putut să descoper nici o diferinţă. 

In privinţa biologică însă acest peşte diferă; în adevăr pe când Sturi- 
onii din Baltica urcă fluviile la distanţe foarte mari pentru a-şi depune icrele, 
aşâ că Grimm (1) ne asigură că la Varşovia se prind în Vistula peste 
10.000 de puzi pe an, cei din Marea Neagră depun icrele aproape în tot- 
deauna în mare pe bancurile de nisip din faţa gurilor Dunării. In Du- 
năre ei nu intră decât foarte rar. Un pescar care are de 37 de ani un 
zăvod în aproprierea Pisicii, îmi spune că el nu a prins în tot acest timp 
decât 2 Şipi. Epoca lor de reproducţie este odată au a tuturor celorlalţi 
Sturionizi, adică în Aprilie şi Maiu. 

Coloraţiunea sa pe spinare este galben-cafenie, iar pe partea ventrală 
alb bătând în galben. 

Dimensiunile la cari ajunge sunt destul de mari, am avut chiar exem- 
plare de 80 kgr. greutate şi 2 m. lungime. De altfel am putut pescui în 
apele noastre exemplare de toate dimensiunile, începând dela 5 cm. lun- 
gime. 

întrebuinţarea. Carnea sa este mult mai puţin gustoasă şi mai uscată 
decât a celorlalţi Sturioni ai Mării Negre ; de asemenea şi icrele sale sunt 
de calitate inferioară. Neliind în mari cantităţi el nu joacă un mare rol 
comercial, ci se vinde de obiceiu împreună cu Viza cu acelaş preţ ca şi ea. 

Pescuitul se face cu Carmacels ca acela al tuturor Sturionilor mari. 

Numele populare. Lipovenii dela gurile Dunării îi zic Şip şi acest 
nume a fost adoptat şi de Românii de pe acolo. Românii din Galaţi şi 
Brăila, etc. îi zic însă Un fel de visă sau Visa galbenă. 



(1) Oscar A. Grimm, Verhandlungen der internationalen Fischerei-Conferem in Wien, 1882. 



264 



II. Gen. Huso. 

Cele 5 serii longitudinale de discuri osoase nu se unesc între ele la 
coadă. Capul învelit peste tot cu plăci osoase. La marginea superi- 
oară a operculului deasupra deschiderii branchiale câte un spiracul 
şi o parabranchie. Dorsala şi anala apropriate de caudală. Gura 
semilunară, foarte largă, cu mustăţile turtite în formă de sabie. Am- 
bele membrane branchiale se confundă între ele în regiunea jugulară, 
formând o cută liberă deasupra istmului branchial. Stomacul nedivi- 
zat, format numai dintr'o lărgire a tubului digestiv, cu pereţi subţiri. 

După cum se vede din această diagnoză, şi noi găsim necesar a des- 
părţi cu totul Morunul de ceilalţi Acipenserini şi a forma din el un gen 
aparte. Aceasta nu o facem ca Berg, bazaţi pe un caracter exterior ne- 
însemnat, ci pe baza constatării ce am făcut-o că el se deosebeşte de toţi 
ceilalţi printr'un caracter anatomic de o foarte mare importanţă şi anume 
pe faptul că la Morun stomacul e reprezentat printr'un tub uniform, 
puţin lărgit şi cu pereţii puţin îngroşaţi, pe cănd la ceilalţi Sturioni sto- 
macul este despărţit în două printr'o zugrumătură şi partea sa anteri- 
oară are pereţii foarte musculoşi şi îngroşaţi ca pipota dela pasări. Des- 
crierea detaliată a tubului digestiv la aceşti peşti nu o pot face în 
această lucrare faunistică, ea va formă obiectul unei lucrări separate, aici 
mă mulţumesc numai a anunţă şi a mă servi de acest caracter pentru 
scopurile sistematice pe cari pentru moment le urmărim. 



/. sp. Huso huso, h. Mozunul. 

Fig. 120-131. 

Corpul gros. Pielea goală sau acoperită cu seu te le foarte 
mici şi rare. Discurile dorsale m esoco ntr e; 1 a exemplarele 
adulte ele sunt ca şi cele ventrale îngropate în piele şi 
aproape invizibile. Gura mare, semilunară ajungând până 
la marginile 1 at er ale ale botului. Buza de sus î n tr eagă, cea 
d e j o s întreruptă la mijloc, cu vârfurile interne subţiate şi 
îndepărtate unul do altul. Mustăţile turtite lateral şi 
lungi trecând peste marginea superioară a gurii. Botul 
turtit de sus în jos şi cu vârful ascuţit; la exemplarele 
adulte, moale şi elastic. 



265 



Sinonime 



Huso primus: Marsigli, 1. a, IV, pag. 31, tab. 10, lig. 1. 

Huso : Gesner, De Aquat., pag-. 59. 

Acipenser huso: Linne, Syst. nai., pag. 404. GiUdenslaedt, 1. c, pag. 
522. Lepecirin, 1. c, voi. I, pag. 158, tab. 11, lig. 112. Pallas, Reise 
durch, etc, voi. I, pag. 131, voi. II, pag. 339. Pallas, Zoographia, voi. III, 
pag. 86, tab. 13. Blocli, Nalurg. der auslăndischen Fische, voi. I, pag. 
70, tab. 129. Meidinger, 1. c, tab. 49. Brandt u. Ratseburg, Med. Zool., 
II, pag. 3, tab. 1, fig. 1. Reisinger, 1. c, pag. 91, Fitzinger, 1. c, voi. I, 
pag. 340. Lovetzki, 1. c, pag, 253, tab. 15, fig. 1, a, b. Fitzinger u. 
Heckel, 1. c, pag, 321, tab. 27, lig. 7. tab, 28, fig. 1 şi 2. Nordmann, 
1. c, pag. 547. Kessler, Zur Ichtbyologie, pag. 56 ; Nachtrăge, etc, pag. 
25; Ichthyol. Aralo-Caspi-ponti., pag. 282. Heckel u. Kmr, 1. c, pag. 365. 
Siebold, pag. 364. Pancic, 1. c., pag. 154. Gunther, Cătai. VIII, pag. 337. 
Brandt, Europ.-asiat. Store, pag. 111. Seeley. 1. c, pag. 414. Warpachow- 
ski, 1. c, pag. 206. Antipa, 1. c., pag. 8 şi pag. 17. 

Huso huso: Berg, Zoolog. Anzeiger, 1904, pag. 665. 

Dintre toate speciile de peşti cari trăesc în apele noastre, fâră îndoeală 
că Morunul este cel mai de valoare. Faptul că un singur Morun cu icre, 
după preţurile do azi, poate valoră cât cinci perechi do boi, ne arată ce 
interes mare trobue să avem noi de a conservă şi îmmulţi un astfel de 
peşte în apele noastre. Pentru a putea însă ajunge ca măsurile noastre 
să dea rezultatele dorite, trebue ca ele să decurgă din cunoaşterea apro- 
fundată a biologiei acestei specii. Condus de această idee, în timpul celor 
13 ani de când mă ocup cu studiul faunei ihtiologice a României, am dat 
o atenţiune cu totul particulară acestui peşte. Voiu cla dar în cele ce ur- 
mează o scurtă schiţă a obiceiurilor vieţii acestui peşte, astfel cum ani putut 
eu să le observ şi sa le studiez prin statistice, anchete la pescari, pescuiri 
experimentale, etc. etc. Notiţele aflate în literatură nu ne sunt de mult folos, 
deoarece sau sunt neexacte în majoritate sau au de obiect Morunul din alte 
fluvii, care în privinţa biologică este diferit de cel de Dunăre. 

Colorafiimea. Morunul are o coloare cenuşie pe toată partea superioară 
a corpului şi albă pe burtă. Morunul însă care se prinde în mare e mult 
mai închis, adeseori negru de tot, cel din Dunăre din contră e cenuşiu 
deschis, câte odată aproape alb. După această schimbare de coloare recu- 
nosc pescarii din Deltă Morunii de curând intraţi în Dunăre şi ştiu când 
începe epoca migraţiunilor. 

O varietate de coloare foarte interesantă este că se găsesc adeseori Mo- 
runi cu totul albi, albinos. 

Dimensiunile. Morunul ajunge în Marca Neagră la dimensiuni foarte 
mari. Exemplarele obişnuite sunt de 100 — 250 dekgr. ;se prind însă ade- 
seori exemplare cu mult mai mari, aşâ acum un an s'a prins la gura Sf. 
Gheorghe un Morun de 560 kgr. ; care se află păstrat în Muzeul de Is- 
torie naturală. In 1890 s'a prins tot la Sf. Gheorghe un Morun de 683 ocale 
vechi (882 kgr.), care avea 460 ocale carne, 98 ocale icre, 110 ocale capul 
şi 15 ocale maţele, beşica, etc. Cel mai mare Morun despre care îşi aduc 
aminte pescarii din Sf. Gheorghe şi pe care l-am găsit notat în registrul 



266 

unui pescar a avut 700 ocale de carne, fără cap şi maţe, aşa că în total se 
urca de sigur la aproape de 900 ocale, era însă un mascul. 

Aceste date întrec dimensiunile ce să dădeau până astăzi acestui peşte. 

Biologia, distribuţia, ele. In privinţa biologiei Morunului de Dunăre 
avem oareşcari date interesante dela Marsigli, Gesner, Heckel u. Kner, etc, 
totuş sunt în cea mai mare parte neexacte sau chiar se contrazic între ele. 
Aşa d. ex. după unii Morunul se reproduce numai în mare, iar după alţii 
numai în fluvii. Aceste greşeli se reproduc apoi mereu prin toate trata- 
tele de Ihtiologie şi observaţiunile făcute asupra peştilor dela Volga şi alte 
fluvii se dau ca şi cum ar fi valabile şi pentru peştii Dunării. Observa- 
ţiuni ştiinţifice sistematice asupra vieţii acestui peşte în Marea Neagră şi 
Dunăre ne lipsesc până acuma aproape cu totul. 

Şi aici ca şi la A. Giildenstaedtii am întrebuinţat aceeaş metodă, adică; 

1. întrebări la diferiţi pescari vechi de pe la diferite puncte ale malurilor 
Dunării şi coasta mării. 

2. Observaţiuni personale şi pescuiri experimentale. 

3. Cercetări mai de aproape a naturii, hidrografiei, etc, a locurilor de pe 
Dunăre cunoscute ca locuri bune de Morum şi anume: a locurilor de hrană, 
locurilor de reproducţie şi locurilor de hibernaţiune. 

4. Statistice exacte lunare a prinsorilor conţinând numărul exemplarelor 
după sex, greutatea şi cantitatea cărnii, cantitatea icrelor, etc. 

5. Cercetări regulate asupra conţinutului stomahului peştilor prinşi. 

6. Cercetări asupra puilor, etc. 

Rezultatele dobândite sunt în scurt următoarele: 

Locuinţa şi migraţiunile. Morunul este un peşte migrator care trăeşte 
în mare şi face regulat migraţiunile sale în Dunăre. In mare trăeşte în 
timpul verii, în apa sălcie din faţa gurilor Dunării, iar în timpul iernii 
se retrage mai la adânc. In Dunăre trăeşte în gropi adânci cu un fund 
de nămol sau argilă. 

Migraţiunile sale le începe primăvara de timpuriu îndată după Păs- 
trugă şi Nisetru, adică puţin timp după plecarea sloilor. In unii ani încep 
chiar pe la finele lui Fevruarie, aşa că se pescuesc prin regiunea Galaţilor 
cantităţi mari de Moruni intraţi proaspăt din Dunăre. 

In 1903 d. ex. s'a pescuit pe canalul dela Isaccea la Brăila 14.7% din 
producţia întregului an în luna Fevruarie. El odată intrat în Dunăre merge în- 
cet în contra curentului ţinându-se tot pe lângă fund. In drumul său întâlneşte 
gropi şi se opreşte mai mult timp la ele pentru a se hrăni; în aceste gropi 
adeseori întâlneşte Moruni intraţi din anul trecut, cari au iernat în ele, 
atunci cei noi îi alungă pe ceilalţi şi le ieau locul, iar cei vechi merg la alte 
gropi mai înainte. In timpul apelor mari Morunul se dă tot la fund, căci 
nu poate suporta apa turbure care-i astupă branchiile. După ce a trecut 
epoca creşterilor apelor de primăvară, ei ies din gropi la suprafaţă plini 
de noroiu şi sar mereu în sus pentru a se spăla. Pescarii îi recunosc când 
sar afară din apă, căci el iese drept ca un stâlp, fără a se încovoia. 

Dar nu numai primăvara, ci şi în tot cursul anului şi mai cu seamă toamna 
intră Morunul din mare în Dunăre; aceştia noi intraţi se recunosc întotdeauna 
după coloarea lor neagră. In timpul iernii Morunul iernează la gropi foarte 
adânci, întotdeauna după un cot unde curentul bate în maluri; ei preferă 



267 

gropile cu fund tare şi negru; aicea stau aproape în letargie. Gropile sunt 
de obiceiu lângă un prag ceva mai înalt, însă tot la adâncime unde ei îşi 
găsesc hrana. 

Hrana. Ca şi pentru Nisetru am pus să se examineze timp do mai mulţi 
ani conţinutul stomacului la c.Ncmplarele prinse la Sf. Gheorghe. In ge- 
neral în timpul lunilor mai calde el este un peşte foarte răpitor şi încă 
din Martie până la Octomvrie se mai găsesc în stomacul său, pe lângă 
crustacee (Palaemon şi Crangon), scoici, melci, etc, tot felul de peşti în 
cantităţi mari şi mai cu seamă Scrumbii, Crap, Avat, Babuşcă, Plătică, 
Hamsi, etc. Dar şi pasări acuatice şi chiar odată o copită de cal am văzut 
scoţându-se din stomacul său. La cei din mare se găsesc mai mult cru- 
stacee, nomol, alge şi Hamsi. In timpul iernii stomacul său este gol sau 
conţine o apă groasă verzuo şi ceva melci. 

Locurile de reproducţie. Contrar opiniunii lui Marsigli şi a lui Heckel 
şi Kner, că Morunul se suie în Dunăre «fără a se reproduce vreodată 
în ea», contrar însă şi opiniunii multor naturalişti ruşi, cari susţin că Mo- 
runul se reproduce numai în fluvii şi niciodată în mare, cred că pentru 
apele noastre pot afirma cu siguranţă că el leapădă icrele regulat atât în 
Dunăre cât şi în mare, în apa sălcie din faţa gurilor ei. In Dunăre ei se 
reproduc la locuri adânci pe bancurile de nisip şi petriş. Unii pescari 
susţin că ei se reproduc mai cu seamă în cataractele dela Porţile de fier 
şi că se freacă cu burta de pietre spre a înlesni ieşirea productelor se- 
xuale. Această susţinere este foarte probabilă, deoarece tocmai în aceste re- 
giuni, la Ţurnu Severin-Cladova, etc. se prind primăvara cele mai mari can- 
tităţi şi se produc foarte multe icre. 

După ce Morunii au lepădat icrele în Dunăre, o pornesc înapoi spre mare. 
In drumul lor spre mare înoată foarte repede şi tot pe la suprafaţa apei; 
ei au atunci atâta putere, încât adeseori rup cârligele şi merg cu ele îna- 
inte. După unii pescari ei s'ar întoarce urmaţi de puii lor (?). In tot cazul 
eu am găsit în gura Sulinei în luna lui Iulie foarte mari cantităţi de pui 
mici de 2 — 4 cm. lungime, cari de sigur puteau să vie şi mai de departe din 
susul apei, însă puteau tot aşâ de bine să se fi desvoltat chiar în această gură. 

In mare Morunul leapădă icrele pe bancurile de nisip din faţa gurilor. 
Cred că pot afirma aceasta bazat pe faptul că, în afară de observaţiunile 
directe ale pescarilor, am întâlnit aicea în fiecare an cantităţi enorme de 
pui mici de 2 — 3 cm., cari nu puteau să se ii desvoltat decât în aceste 
locuri. In afară de aceasta, chiar faptul că în epoca de reproducţie găsim 
aicea adunate la un loc cantităţi atât de mari de Moruni, bărbaţi şi fe- 
mele cu productele sexuale mature, nu poate li altfel explicat decât că ei 
au venit şi stau aicea ca să se reproducă. 

Epoca de reproducţie Din literatura ele până acuma nu se poate vedea 
încă cu preciziune caro esle epoca principală do reproducere a acestui 
peşte în apele noastre. După Warpachowschi Morunul ar lepădă icrele 
după Nisetru, după alţii din contră mai târziu. Pentru a rezolvi definitiv 
această chestiune, am făcut aceeaş statistică ca şi pentru Nisetru la punc- 
tele Sf. Gheorghe şi Portiţa şi iată rezultatele la cari am ajuns în afară 
de observaţiunile directe ale pescarilor. 



268 





Iunie . 
Iulie . 
August 
Septem 
Octonrp 
Noemv 
Decern 
lanuari 
Fevrua 
Martie. 






Iunie . 
Iulie . 
August 
Septem 
Octonr 
Noemv 
Decern 
lanuari 
Pevrua 
Martie. 




r 




•-s ca < >s zi ** 

Ti © SI' 
. . . . . ■ CD 












2. 

' a>' 










a 


H 


















o 






















a; 


o 


















r+ 






















ta. 


r-t- 




• • 














S^ 






















r^ 


I— 1 

o< 


l— ' 1 


1 W IO K Oi 


tb 


IO 

00 


OiLO 1— l t— ' Oi hi- 14- Oi oo 


o 




v; 


Oi 


-.1 Ci 1 


^OOtt-COCOO 




h-* 


O' O' LO LO CO Oi CO O O Ci 






K 














*o 




h^ 


Oi h- l 1 


tO 4^- i~> 




h- ' 


Ot^O'O'OiLOI—^»-'!— ' 


.© 




pe 


LO 


CD M | 


Oi O C< V Oi Oi 


P 


Oi 


OiGOO-OCiCi-^lOO^ 


o 




c 


_o_ 


Oi CO 


-vi O CO Ci 00 LO 




1— » 


b m b t- 1 b» ^ ca b 1 bi io 








M 




h-* 




o 




CO 




k o: io ^ 




00 


LO Oi IO 00 




o 


00 


#* N^ 1 


i— » OT LO IO Oi 4- 


^3 


Oi 


Oi LO Oi CO Oi hf- O 1 >—■ 




ţj< 


LO 


1— ' O 1 1 


I-* -CI -CI LO IO -CI 


CD 


o» 


1— ' -CI IO CO Oi LO Oi 1— i LO O 1 






zz 








O 








q 


o 

-s 


uo 


-J 00 | 


-ci ocooto 


£ 


00 


*- Oi O» £*■ Ci ^1 00 00 00 CO 


o 






X 


P X 1 


W04-r(-QO 


£T- 


Ci 


■JH 'OLOCWOOLOCOCOO' 


<3> 








-n io 


Oi O — ' 4— IO c 


X 




00 
Oi 


O CO O CO O' Ci -.1 O' rf- '0C' 








h- 1 














(X 


io 


LO LO LO h- 1 OT 


h-1 


>— ' 


OiLO 1— ' (— i Oi f|- |4- Oi hl- 


crq 






I— 1 


O Oi 1 


Oi- 00 CO O 1 Oi 4— 


LO 


cOCOLO^COOGOOiLOOi 


^ 






LO 


Oi 4- 1 


OJOOhO^ 


O 


Oi 


1— 'O'i^— CiO^-^OiCOO 








-O 


o o 


Oi LO h- ' LO LO IO 


13 


h- ' 
LO 


Cil4^O<CiCi0iO^->— 'CO 




*o 


Q 


t- 1 


4^ I- 1 1 


Oi 4^- Oi h- » h^ 1— ' 


O Oi O 1 ~a ^ ^ LO tO H K 




-1 


-a o> j 


CB M CO O 1 M O 




O' 


LOCOCit— 'CiOiCOOCOO 


o 






o 


-o o 


00 -O CO OD 4-- LO 


£ 


LO 

CO 


C005005CO^I0^05lf^ 








00 




HMI^ 


|_1 |_l 1_1 Q3 


_ 




00 


LO Oi 


Oi O' Oi O GO 


P 


IO 


IO LO LO O 1 I— 1 Ci Oi -0 


crq 




93 


m 


LO 4- | 


-J ffi -J W 00 IO 


l-n) 


4- 


Oi O p-» O" 1 LO O Ci 00 Ci Ci 






CD 


^i 


!-■ 4- 1 


4- LO -O CD l— ' Oi 


o 


^1 LO CO Ci -O 00 Ci O 1 CO 00 




q 


Oi 


4^- Oi 


CO 00 i— -.1 O Oi 


o 
>-* 

e-f- 


**- 


0>— 'LOH^OOt-'CiOiCOOi 




P3 

3 


0n 


Oi 00 I 


Oi O" Oi 00 GO 00 


-vi 


Oi^^LOcnOT-J^aoooo 


o 


ac 


LO 4- 


CO GO Ci 4- 00 CO 


p 


4- 


-<IOl^-OOOiCiOCOOCO 


o 




— - 


: c 


Oi O 


LO Oi h- l LO Ci 00 


5' 


00 


-CI -vi O ^ -vi Ci 00 Ci -ci Ci 






CH5 


i— • 






I— 1 




+o 




~ 




MHQl 




LO 


HlOMfi- 




fe^ 




Ci 


4- 4- 


!— ' Ci 00 O"» IO Oi 


1— l 


Oi 


Cirf^ l-'rf^00CiK-CiLO 


12. 


w 




—3 


LO O | 


O -O -CI CO IO -O 


co 


Ci 


LO CO ^ CO LO CO hi- î- 1 CO O 


q, 


;-j 




(-) 


Oi CD 1 


00 LO Oi O O O 


o 


Oi 


GO -^1 Oi -O 4- 00 -CI 00 CO 00 






O 


o to 


LO OT LO CO LO 00 


os 

O 


OT 


Ci Ot -vi -.1 ^ \\~ Ci rf^ O LO 












MHCl 




i— » i— ' i— ' Oi 








4^ Oi | 


l— ' Ci GO O' M o 


j 


o i ^ot-'Oi-aoi^ioii+- 










o oc 


o t» m oc? oi 




Oi 


C O A- O O' Oi Oi IO ^1 O 








I— 1 














4- 


Oi 


OC IO K to 




Ci 


Ci OT IO Oi O 1 Ci A- LO IO 


Qfq 






Cn 


O' GO 


4- lo io y — j o 1 




-0 


-ci i— ' 4- O LO Ci O O Ci Ci 




1 — ' 


O 


LO IO | 


^l CO CO i— ' h- ' 4— 




-J 


cooiOi-cio-a-cjKioH 5 ' 


-: 




o 


■c« 


Oi O 1 


IO IO Ci Oi 4- Oi 




f— * 


0'4^h-G000C0OCi-10i 






53 


4- 


O o 


O O fi- o o o 




oc 


-1 CD Ci O O O O"' O O CO 






0) 




h- 1 1— ' | 


1— » h- » 


I— 1 


l_i K M K H H 


°/o d 


n 


^3 


IO LO 


LO O -3 Ot 4- 4- 




o 


A- CO O" LO Oi tO 1— 00 ^1 O 1 


kgr. 


V 




4- 


CO IO 


4- O' i— 1 Oi GO 4- 




O 1 


^i Ci OC' co co -n to ci Oi Ci 






i_a 


1— > 1— ' 


Hh-HH 


h- ' 


— ' H H h ' l— 'i— »■ i— »• (— '1— ')— ' 




S 


IO 


^ O 1 


GO CO Oi Oi O 1 4-^ 




IO 


Oi Oi v£» Oi IO Oi 1— ' h- l i— » LO 




Q O 


O' 


CO 00 | 


Oi LO LO CO hi— Ci 




rf- 


>-l O O"' O' O O' O 00 00 CO 




O- 13 


o< 


4^ o 


LO 4- 00 4- Ci O 




LO 


bi A^ O' bi bi '^ oi t^ '^ Ci 




Cfq p 1 


4- 
4- 


O» 00 | 


Ci Ci 4- 4- hi- tfs. 


Oi 


-CI -3 CO Ci Ci Ot OT rf^ O"' A- 


q, 


4^- !-'• 


00 00 O" 1 K^ Ci IO 




o 


Ci ht- Ci LO CO O"' O CO 00 Ci 


-vi 


O o 


1— <■ 00 O"' O 1 O 1 I— ' 




oc 


b< oo o o» o to o 4- bi lo 




^3 





Din această statistică se vede : 

1. Că numărul relativ al femelelor în raport cu acel al bărbaţilor este 
la această specie cliiar mai mic decât la Nisetru şi este egal cu 10 — 13. 5%- 









â60_ 

2. Că numărul relativ al 9 în Martie în faţa gurilor Dunării este de 30 — 53%, 
pe când în Iunie numai de 3.2 — 5.8%. 

3. Că în Iunie se prind cele mai mari cantităţi de Morum la coasta 
mării, 1 / s — Va din toată prinsoarea întregului an. 

4. Că femelele au cele mai multe icre în Martie (13 — 15% din greu- 
tatea corpului lor) şi cele mai puţine în Iunie (4 — 6%)- Deci între aceste 
două luni ele au lepădat icrele; adică în Aprilie şi Maiu. Ceeace este 
confirmat si prin observaţiuni directe, reproducţia făcându-se între finele 
lui Aprilie până la finele lui Maiu. 

Întrebuinţare. Morunul are o carne gustoasă şi preferată de popula- 
ţi unea noastră. El se consumă mult proaspăt, dar mai mult se sărează, 
afumă şi serveşte la fabricaţia a o mulţime de conserve. Cea mai prefe- 
rită conservare de Morun este Batogul; acesta se prepară din spinare de 
Morun puţin sărată — îndulcită — care se pune apoi câtva timp într'o soluţie 
de silitră spre a înroşi carnea şi apoi se afumă. 

Din Morun se mai fac şi conserve în cutii precum şi tot felul de ma- 
rinate. 

De mai mare preţ însă decât carnea sunt icrele; aceste au boaba mare, 
cenuşie şi sunt cu mult mai gustoase decât ale tuturor speciilor de Aci- 
penser. Icrele se prepară în două moduri: 1) proaspete sau puţin sărate, 
şi 2) tescuite. Preparaţia lor se face în modul următor: 

Pentru icrele proaspete se scot ovarele afară, se taie în bucăţi şi apoi 
se trec printr'un fel do ciur numit Praboi pentru a le separa astfel de po- 
liţele ovariului, cari rămân afară, iar boabele cad într'o sită dedesubt ca 
mărgelele. După aceasta se pune un praf de sare deasupra şi se amestecă 
cu mâna, turnându-le apoi în cutia în care urmează a [i transportate. Icrele 
tescuite se prepară cu saramură. Saramura se face astfel -de taro, ca un 
ou să se ridice deasupra. Când aceasta e gata, se trec icrele prin praboi, 
însă în loc să cadă în ciur cad într'o cădită cu saramură, aici stau o ju- 
mătate de oră şi apoi se pun într'un sac de pânză care se scurge bine 
şi se pune la presă. 

In afară de icre Morunul mai are aşâ zisul Cleiu de Morun, care se pre- 
pară din beşica sa înotătoare şi se întrebuinţează la clarificarea vinurilor. 
Şi în fine se mai scoate dela el Coarda dorsală numită pe ruseşte Veziga, 
care se întrebuinţează în Rusia foarte mult pentru umplut pastele, iar la noi 
pentru diferite bucate de post. 

Morunul are o valoare foarte mare comercială: numai în Delta Dunării 
se prinde între 2 — 350.000 kgr. anual, dând dela 12 — 20.000 kgr. icre 
pe fiecare an. 

Pescuitul. Morunul se pescueşte aproape exclusiv cu CarmaceJe. La 
mare se întrebuinţează Carmace cu un singur rând: (Ripeah ruseşte), iar 
la Dunăre cu două rânduri (Dvosnasnoi) şi unele mai mari numite Dal- 
don. Carmacelo constau din cârlige mari cu urechi şi foarte ascuţite la 
vârfuri; ele sunt legate fiecare cu câte o frângbiuţă de 60 cm. lungime, 
toate aceste frângbiuţe se leagă apoi perpendicular pe o frânghie mai mare. 
Fiecare frânghie de aceste are 25 — 30 de cârlige şi se numeşte un Pe- 
rimet; fiecare Perimet e suspendat în sus cu 3 frânghiuţe cu plute; 3 Pe- 
rimete la un loc formează un Cheag, iar 100 de Cheaguri fac un Zăvod. 



La un Zăvod aparţine o lotcă cu 6 oameni, din cari unul sta la prova şi 
caută cârligele. La o colibă sunt câte 2 sau 3 Zăvoade, fiecare Zăvod are 
un Vătaf sau Ataman. Lucrătorii sunt tocmiţi cu leafă, iar Atamanul 
la parte din prinsoare. Cârligele se schimbă In fiecare zi şi se ascut foarte 
bine cu 2 pile, iar apoi se ung cu grăsime de Delfin (Porc de Mare), 
ca să nu ruginească şi să intre mai bine. Linia de carmace se aşează per- 
pendicular pe malul mării întinzându-se spre adânc. Carmacele sunt legate 
la fundal mării cu pari bătuţi în fund, sau dacă nu e posibil, se ancorează 
cu saci de nisip. Parii se bat în fundul mării până la adâncimi de 30 de m. 
cu un instrument numit Naboinic. 

Dimineaţa când ies pescarii la cercetarea cârligelor, le examinează pe 
toate dacă s'a prins ceva şi când găsesc vreun Morun sau Nisetru prins 
în cârlige, îl obosesc mai înlâiu, pentru a-1 putea ucide. Ei îl apucă de 
coadă cu un cârlig de fier numit Timleac, acest cârlig scurt e legat cu 
o frânghie ca de vreo 3 — 4 m., pe care unul din pescari o are legată cu 
capătul celalt de mâna sa stângă; după aceea trage peştele puţin afară 
şi altul îl loveşte cu o măciucă (Cecuşa) în cap, apoi iar îl lasă, iar îl lo- 
veşte, etc, până ce îl omoară. 

La Dunăre cârligele se pun la anafoare şi la fundul apei, numai vara 
în timpul căldurilor le pun mai la faţă la întinsoare (la «Ples», cum zic 
Lipovenii). 

Vânturile au o foarte mare influenţă la mare asupra prinsori. In ge- 
nere vânturile de Sud şi West sunt cele mai rele, căci fac mare sgomot 
şi sperie peştele. Sunt foarte bune: vara vântul de Sud (Mareana), iar 
toamna Crivăţul (Perios) şi vântul de răsărit (Wostoc). Sunt foarte rele 
vânturile numite de Lipoveni Abaza (S.O) şi Polu diona (S). 

Nume populare. In toată ţara i se zice Morun. 

Lipovenii îi zic Bduga. La femele li se zice Icrane, iar la bărbaţi şi 
la toţi cei fără icre Turpac. 

Monstruozităţi, etc. 1) In anul trecut s'a prins un Morun bocs care avea 
botul cârn şi oasele frontale îndoite înainte. E însă posibil că la acest 
exemplar să fi fost numai vreun traumatism. 

2) Se întâmplă foarte des că se găsesc Moruni hermafrodiţi şi anume câte 
odată cu un ovar şi cu un testicul, alte daţi însă de fiecare parte sunt 
amestecate unele loburi de lapţi cu altele de ovarii. 

Pescarii susţin că aceştia devin maturi sexuali si că s'ar fecunda singuri. 



Bastarzi. 



înainte de a termina descrierea acestei familii, să spunem şi câteva cu- 
vinte asupra formelor bastarde. încă de mult timp Golovatchof a atras 
atenţia că unele forme de Acipenser se încrucişează între ele producând 
bastarzi. Acest fapt a fost apoi confirmat de Kowalewski, Owsjanikow şi 
Wagner, cari au si făcut experienţe producând bastarzi, prin fecundaţiune 
artificială; şi în fine în timpul din urmă Einar Lunnberg în raportul său 



271 

asupra călătoriei ce a făcut-o la Volga vorbeşte şi despre oarecari bas- 
tarzi de Sturioni ce a avut ocazia să vadă. Nici unul însă din toţi aceştia 
nu au descris aceste forme bastarde şi nici măcar nu ştim încă cari anume 
sunt speciile cari se încrucişează între ele spre a-i produce. 

In ultima mea comunicare preliminară făcută la Viena în anul acesta 
am dat lista tuturor bastarzilor pe cari i-am observat până acuma, arătând 
şi speciile cari i-au produs. In cele ce urmează voiu enumărâ numai pe 
scurt aceşti bastarzi, descrierea lor detaliată trebuind a o rezerva pentru 
monografia completă a acestui gen, ce urmează să apară în curând. 



/. Acipenser ruthenus. X Acip. stellatus. 

Fier. 132-135. 



Această formă reuneşte caracterele Cegăi cu ale Păstrugăi, ea are botul 
ceva mai lung şi mai lat decât al Cegăi, însă ceva mai îngust şi mai scurt 
decât al Păstrugăi. Gura formează de asemenea o transiţie, deoarece buza de 
jos nu e restrânsă numai la colţurile gurii, ci se întinde ceva mai mult 
spre mijloc. Mustăţile nu sunt propriu zis cu franzuri, însă pe unele se 
văd din loc în loc mici excrescenţe; la alte exemplare chiar se vede câte 
o mustaţă cu franzuri, iar celelalte netede. Discurile laterale sunt mai nu- 
meroase ca la Pastrugă, însă mai puţine ca la Cegă. Pielea e acoperită cu 
scutele pectinate, însă şi cu câteva mici scutele stelate, etc. 

Această formă e foarte frecuentă şi se găseşte mai cu seamă în mare 
în foarte mari cantităţi. 

Numele populare. Pescarii din Catârleţ o numesc Cegă de mare, iar 
cei dela Dunăre îi zic Cegă corcită cu Pastrugă. 



2. Acipenser ruthenus. X A. glaber. 



Sinonime 



(?) Acipenser Gmelini: Heck. u. Fitsinger. 



Această formă se aseamănă la corp în totul cu o Viză mică, însă are 
buza inferioară la mijloc despicată ca la Cegă. Comparând-o cu desenul 
clin Fitzinger şi Iieckel, cred că e identic cu forma descrisă de ei sub nu- 
mele de A. Gmelini. 



2?â 



3. A. olaber. X A. Gulden staedtii. 



Acest bastard e caracterizat : 

1) Prin pielea sa mai netedă, fără scutele. 

2) Prin forma gurii sale având buza de sus întreagă. Restul corpului 
se aseamănă cu A. Guldenstaedtii. 

Nume populare. Corcitură de Nisetru cu Yiză. 



4. Acipenser stellatus. X A. Giildenstandtii. Aut. 



Această formă se aseamănă cu Nisetrul, numai că are corpul mai lung 
şi mai subţire precum şi botul ceva mai lung şi lăţit. Are însă buza su- 
perioară nedespicată ca la Păstrugă. 

Este relativ frecuentă şi se numeşte de pescari Nisetru corcit cu Pă- 
strugă. 



5. Acipenser stellatus. X Huso huso. 

Fig. 142-143. 



Această formă este foarte frecuentă şi întruneşte foarte bine caracte- 
rele ambelor specii. Cbiar acuma am dobândit un nou exemplar de 22 kgr. 
având o lungime de 1.80 m. Botul e mai scurt ca la A. stellatus, însă mult 
mai lung ca la Morun. Oasele capului sunt cu mult mai slabe ca la Pă- 
strugă şi nu se lipesc bine unul de altul, ele sunt conformate ca la Morun. 
Gura e cu totul diferită de cea dela Păstrugă şi aminteşte mult gura semi- 
lunară a Morunului; mustăţile în scbimb nu sunt lăţite. Pielea este numai 
cu foarte puţine scutele stelare. Aripioara caudală o mai mică şi dreaptă 
ca la Morun, etc. 

Nume populare. Corcitură de Morun cu Păstrugă. 



273 



6. A. Giildenstaedtii. X A. huso. 

Fig. 145-146. 



Adeseori se găsesc Nisetri de dimensiuni extraordinare, trecând de 100 
kgr. Examinându-i mai de aproape, vedem mai întotdeauna că avem a 
face cu un bastard de Morun cu Nisetru. Corpul său e mai gros ca al 
Nisetrului. Pielea e mai netedă, numai cu steluţe mici în formă de puncte. 
Botul e mult mai lungăret si turtit de sus în jos ca la Morun. Gura amin- 
teste pe a Morunului. In schimb toate seriile longitudinale de discuri şi 
aparenţa totală, oasele craniului, etc. sunt ale Nisetrului. 

Nume populare: Morun corcit cu Nisetru. 



y. Acipenser sturio. X A. Giildenstaedtii. 



Această formă are botul ceva mai lung şi mai ascuţit ca Nisetrul şi 
pielea îmbrăcată cu scutele mari cari se apropie de forma rombică. Dis- 
curile dorsale şi laterale sunt mai mari ca la Nisetru apropriindu-se ceva 
mai mult de Şip. Sunt foarte rari. 



8. Acipenser glaber. X A. huso. 



Această formă a fost descrisă şi de Brandt şi Ratzeberg în voi. II, 
pag. 350 a Zoologiei lor medicale şi foarte bine figurate la Tab. I-a. Giin- 
ther a format din ea o nouă specie: A. Brandtii, însă Brandt i-a recuno 
scut în urmă singur adevărata ei natură de bastard. 



A. R.—Publ. Adamachi. 111. Antipa, Ihtiologia. 18 



III. ord. CYCLOSTOMI. 



Peşti având corpul cilindric şi pielea goală. Scheletul cartilaginos. 
branchiile în formă de saci, fiecare cu o deschidere exterioară 
separată şi fără aparat opercular. Gura suctorie circulară sau semi- 
circulară. O singură deschidere nasală situată pe linia mediană. Fără 
aripioare pereche şi fără coaste. Bulbul aortic cu 2 ventile. Fără 
beşică înotătoare. 

Această grupă de drept nu face parte din clasa peştilor, de care se în- 
depărtează foarte mult prin organizaţia lor. După cum se exprimă Huxley 
şi Johannes Muller, diferinţa dintre Peşti şi Cyclostomi e mai mare decât 
cea dintre Peşti şi Mamifere. Ei constituesc o clasă aparte alături de cea 
a Peştilor. Dacă am pus-o însă aici, o fac mai mult din motive practice, 
spre a completă astfel descrierea faunei ihtiologice a apelor noastre. 



FAM. PETROMYZONTINI. 



Deschiderea nasală conduce într'un canal înfandat. De flecare parte 7 deschi- 
deri branchiale. Gura are forma unei ventnze rotunde ; buzele cărnoase prin în- 
chidere pot forma o deschidere îngustă longitudinală. 



Gen. Petromyzon Lin. 



Fălcile reprezentate prin lame cornoase prevăzute cu mici dinţi cor- 
noşi în trei muchi. Limba de asemenea cu lame cornoase. Sacii bran- 
chiali conduc într'un canal median închis la capătul său posterior şi 
deschizându-se în cavitatea bucală la partea anterioară. Cu două ari- 
pioare dorsale din cari cea de a doua se continuă în caudală. Intes- 
tinul în linie dreaptă, prevăzut cu o valvulă spirală. 



1. Sp. Petromyzon fluviatilis Lin. 



Ambii dinţi de pe placa superioară ascuţiţi şi depărtaţi 
unul de altul; cei de pe placa inferioară apropiaţi între 
ei şi aşezaţi în semicerc. Pe marginea gurii o singură se- 
rie de dinţi foarte mici. Intre dorsala I-a şi a Ii-a este un 
oarecare spaţiu liber. Beşica fierei lipseşte. 



276 



Sinonime : 



Lampreta fluviatilis : Marsigli, 1. c, tab. 1, fig. 1, pag. 2. 

Petromzon fluviatilis : Linne, Syst. Naturae, pag. 394. Bloch, Oekon- 
Naturgesch. der Fische Deutschlands, III, pag. 41, tab. 78, fig. 1. Pallas, 
Zoographia, III, pag. 66. Meidinger, tab. 50. Nordmann, 1. c, pag. 
549. Reisinger, 1. c, pag. 97. Heckel u. Kner, 1. c, pag. 377. SieboJd, 
1. c, pag. 372. Gimther, Catal. VIII, pag. 502. Biels, pag. 16. Kessler, 
Ichthyolog. Aralo-Caspi-pont., pag. 287. Pancic, pag. 157. Grimm, No. 285. 
Seeley, Fishes, pag. 424. 

Această specie se găseşte adeseori prin râurile noastre şi chiar în Du- 
năre. Am colectat exemplare din Olt, la Slatina, din Bistriţa şi dela Cer- 
navoda din Dunăre. Ei se găsesc mai cu seamă prin gârle, braţe laterale, 
etc, unde începe apa a se usca; atunci scoţând nomolul cu o lopată pe 
mal îi vedem că încep a se mişca. 

La noi nu au nici o întrebuinţare; pescarii în cea mai mare parte nici 
nu-i cunosc; alţii se servesc de ei ca nadă la pripoane. 

Nu am putut află nici un nume special, unii le zic Tipări confundân- 
du-i cu Cobitis Fossilis, iar alţii zic că sunt viermi. Niciodată nu ajung la 
dimensiuni mari. 

La Tarcău am auzit zicându-i Nouă ochi. Nu sunt însă sigur dacă 
acesta e un nume cu adevărat popular, sau dacă nu cumva e tradus din 
nemţeşte de către Germanii ce se află pe acolo. 



2. Sp. Petromyzon planeri Bl. 



Dinţii aşezaţi ca la P. fluviatilis, însă obtusi. Pe margi- 
nea gurii numai o singură serie de dinţi foarte mici. Prima 
dorsală lipită sau despărţită numai foarte puţin de dor- 
sala a doua. Cu beşica fierei. 

Sinonime : 

Petromyzon Planeri: Bloch, 1. c, pag. 47. Kessler, Zur Ichthyologie 
des sudwestl., Ruslands, pag. 56. Heckel u.Kner,\. c, pag. 380, Fig. 203. 
Siebold, 1. c, pag. 375. Kessler, Ichthyol. Aralo-Caspi-pont., pag. 287. 
Pancic, 1. c, pag. 158. Benecke, 1. c, pag. 197. 

Petromyzon branchialis: Gunther, Catalog. VIII, pag. 504. Seeley, 
pag. 427. 

Jnvenes : 

Petromyzon branchialis: Linne, Syst. Natur. Bloch, pag. 45, tab. 78, 
fig. 2. Beisinger, Ichthyol. Hungar., pag. 98. 



277 

Petromyzon lumbricalis : Pallas, Zoographia, voi. III, pag. 69. (?). 

Ammoccetes branchialis : Dumerii, Cyclost. Mag. Encycl. 1808. QiXn- 
ther, Fische des Neckars, pag. 135. Heckel u. Kner, 1. c, pag. 382. Kes- 
sler, Zur Ichthyologie, etc, pag. 58. Jeitteles, Prod. Faunae Hungar., 
pag. 69. 

Are aproape aceeaş răspândire ca şi specia precedentă şi e poate ceva 
mai des. Nu are absolut nici o întrebuinţare, fiind tot asă de necunoscut 
de pescari ca şi specia precedentă. 



INDICE ALFABETIC DE NUME ŞTIINŢIFICE. 



Abramidopsis, 100. 

Abramidopsis leuckarti, 149. 

Abramis, 138. 

Abramis argyreus, 140. 

Abramis abramo-rutilus, 153. 

Abramis ballerus, 145. 

Abramis, bipunctatus, 164. 

Abramis blicca, 150, 152. 

Abramis brama, 139, 152. 

Abramis brama X Leuciscus rutilus, 148. 

Abramis buggenhagii, 153. 

„ doboluides, 165. 

„ elongatus, 143. 

„ laskyr, 150. 

„ leukartii, 148. 

„ melanops, 143, 145. 

„ microlepidotus, 140. 

„ sapa, 146, 147. 

„ schreibersi, 147. 

„ vimba, 143. 
abramo-rutilus (Abramis), 153. 

„ „ (Blicopsis), 153, 154. 

abruptus (Leucaspius), 170. 
Acanthopsides (Fam.), 92, 194. 
Acanthopsis taenia, 198. 
Acanthopteri (subord.), 9. 
Acerina (Gen.), 28. 
Acerina cernua, 14, 28. 
„ rossica, 33, 34. 
„ schraetser, 31. 
„ schraitser, 31. 
„ vulgaris, 28. 
Achteres percarum, 18. 
Acipenser (Gen.), 241, 242. 

w aculeatus, 254. 

„ brandtii, 273. 

„ glaber, 242, 243. 

„ glaber X Acipenser huso, 273. 

,, glaber X Acip. giildenstaedtii, 272. 

„ gmelini, 250, 271. 



Acipenser giildenstaedtii X Acip. husso, 273. 

„ giildenstaedtii var. acutirostris, 262. 

„ giildenstaedtii var. glabra, 255. 

„ „ var. golis, 261. 

„ „ var. longirostris, 262 

„ „ var. scobar, 260. 

„ „ forma typica, 261. 

Acipenser helops, 251. 

„ hungarorum, 154. 

„ huso, 254, 265. 

„ kamensis, 246. 

„ kostera, 254. 

„ marsiglii, 243. 

„ nakarii, 239, 255. 

„ „ var. heckelii, 239. 

„ „ var. nasus, 239. 

„ „ var. nardoi, 239. 

„ nudiventris, 243, 244. 

„ pygmaeus, 243, 246, 254. 

„ ratzeburgii, 252. 

„ ruthenus, 246, 271. 

„ ruthenus X Aci P- stellatus, 271. 

„ ruthenus var. brevirostris, 250. 

„ „ var. gmelini, 250. 

„ schypa, 243, 255, 256. 

„ stellatus, 250, 251. 

„ stellatus X Huso huso, 272. 

„ „ var. donensis, 252. 

„ sterleta, 246. 

„ seuruga, 251. 

„ sturio, 239, 252, 254, 255, 262, 263. 

» „ X Acip. giildenstaedtii, 273. 

Acipenseres, 241. 
Acipenserini, (Fam.), 239. 
aculeata (Cobitis), 198. 
aculeatus (Acipenser), 254. 

„ (Gasterosteus), 52. 

acuminatus (Cyprinus), 102, 116, 116. 
agassizii (Telestes), 191. 
Alausa vulgaris, 227, 228. 
alepidotus (Cyprinus) 103. 
alburniformis (Bliccopsis), 165. 



280 



alburnoides (Aspius), 158, 159. 




aspius (Cyprinus) 168. 


Alburnus (Gen.) 158, 165. 




Aspius fasciatus 164. 


alburnus (Aspius), 159. 




„ heckeli, 161. 


Alburnus aussonii, 136. 




„ mento, 161, 162. 


Alburnus bipunctatus, 163, 164. 




„ ochrodon, 158. 


„ breviceps, 159. 




,. owsianka, 170. 


„ cbalcoides, 161, 162. 




„ rapax, 167. 


„ „ var. danubicus, 162. 


Aspro (Gen), 23. 


alburnus (Cyprinus), 158. 




Aspro asper, 23. 


Alburnus dolobratus, 165, 166. 




„ streber, 23, 27. 


alburnus (Leuciscus) 158. 




„ vulgaris, 23. 


Alburnus lucidus, 158, 159, 165. 




„ zingel, 25. 


Alburnus lucidus X Leuciscus rutilus 


166. 


auratus (Carassius) 121. 


„ „ X Squalius dobula, 


165. 


(Mugii) 76, 80. 


„ mento, 162. 




aussonii (Alburnus) 136. 


„ mentoides, 162. 




(Salar) 206. 


„ tauricus, 166. 




„ (Salmo fario) 206 



Alosa (Gen), 219. 

„ cultiventris, 230. 

„ delicatula, 232. 

„ eichwaldii, 220. 

„ maeotica, 220. 

„ nordmanni, 219, 227. 

„ pontica, 219, 220. 

„ „ var. danubii, 221. 

„ „ „ nigrescens, 224. 

„ „ „ russac, 226. 

amarus (Cyprinus), 136. 
„ (Leuciscus), 136. 
„ (Rhodeus), 136. 
Ammocoetes branchialis, 277. 
Anacanthini (subord.), 83. 
anadromus (Capito), 143. 
Anguilla (Gen), 235. 
anguilla (Muraena), 235. 
Anguilla fluviatilis, 236. 

„ vulgaris, 235, 236. 
Antacei, 241. 
Antaceus glaber, 243. 
„ rostratus, 251. 
„ stellatus, 2 54. 
argentatissimus (Gaterosteus), 53. 
Argus foliaceus, 111. 
argyreus (Abramis), 140. 
argyroleuca (Blicca), 150, 152. 
Ascaris dentata, 33. 
asper (Aspro), 23. 
asper (Perca), 19, 23. 
Asper pisciculus I, 25. 
II, 23. 
Aspius (Gen.), 167. 
Aspius alburnoides, 158, 159. 

„ alburnus, 159. 

„ baldneri, 164. 

„ bipunctatus, 164. 

„ chalcoides, 167. 

„ clupeoides, 167. • 



B. 



baldneri (Leuciscus), 164. 

„ (Aspius), 164. 

ballerus (Abramis), 145. 

„ (Cyprinus), 145, 150. 

balloni (Gasterosteus), 53. 
barbatula (Cobitis), 196, 197. 

„ var. merga (Cobitis), 197. 

barbatulus (Nemachilus), 197. 

„ var. taurica (Nemachilus), 197. 

Barbus (Gen.), 128, 129. 
Barbus communis, 129. 
barbus (Cyprinus), 129. 
Barbus fluviatilis, 128, 129. 
petenyi, 131, 132. 
„ vulgaris, 129. 
batrachocephalus (Gobius), 65. 
Bentophilus, 60. 
biarmatus (Gasterosteus), 52. 
bipunctatus (Abramis), 164. 

„ (Alburnus), 163, 164. 

„ (Aspius), 164. 

„ (Cyprinus), 163. 

„ (Leuciscus), 164. 

bjorkna (Blicca), 150, 151. 

» (Cyprinus), 150. 
Blicca (Gen), 150. 
blicca (Abramis), 150, 152. 
Blicca argyroleuca, 150, 152. 
„ bjorkna, 150, 151. 
„ „ X Leuciscus rutilus, 153. 

„ „ X Scardinius erythrophtal. 

mus, 154. 

blicca (Cyprinus), 150. 
Blicca laskyr, 151, 152. 
blicca (Leuciscus), 150. 
Bliccopsis (Gen), 100, 154. 

„ abramo-rutilus, 153, 154. 



281 



Bliccopsis alburniformis, 165. 

„ erythrophthalmoides, 154. 

Botriocephalus infundibuliformis, 213. 

„ latus, 213. 

brachycentrus (Gasterosteus), 53. 
Brama I, 139. 
brama (Abramis). 139, 152. 

„ (Cyprinus), 139. 
Brama secunda, 147. 
branchialis (Ammocoetes), 277. 
„ (Petromyzon), 276. 

brandtii (Acipenser), 273. 
breviceps (Alburnus), 159. 
buggenhagii (Abramis), 153. 
„ (Cyprinus), 148. 

„ (Leuciscus), 148. 



Callionymus, 60. 
caninus (Gobius), 215. 
Capito, 184. 

„ anadromus, 143. 
„ fluviatilis coeruleus, 173. 
„ „ rapax, 168. 

„ „ sive Squalius minor: 186. 

capito (Mugii). 82. 

caput delphini var (Cyprinus carpio), 118, 120. 
„ „ „ (Lucioperca sandra et vol- 

gensis), 22. 

Carassius (Gen), 121, 122. 
Carassius auratus, 121. 
carassius (Cyprinopsis), 122. 

„ (Cyprinus), 122. 
Carassius gibelio, 122. 
„ moles, 122. 
„ oblongus, 122. 

„ vulgaris, 121, 122. 
carinatus (Cyprinus), 143. 
Carpio (Gen), 125. 

carpio (Cyprinus), 101, 103, 104, 115. 
carpio forma typica (Cyprinus), 115. 
Carpio kolarii, 118, 125. 
carpio var. imperator (Cyprinus), 103. 
Caryophyllaeus mutabilis, 213. 
Cataphracti (Fam.) 35. 
cephalarges (Gobius), 67, 68, 69. 
cephalus (Cyprinus), 178, 183, 184. 
„ (Leuciscus), 185. 

(Mugii), 74. 

(Squalius), 165, 178, 184, 185. 
„ var. A. (Mugii), 82. 

cernua (Acerina), 14, 28. 

w (Cyprinus), 161. 
chalybaeus (Squalius), 187. 
Cheia cultra, 156. 
chelo (Mugii), 78. 



Chondrosloma (Gen), 190. 
chondrostoma nasus, 190, 191. 

„ rysela, 191. 

chrysoprasius (Cyprinus), 189. 
cicatricosus (Pleuronectes), 89. 
Ciprini mira species, 118. 
Cladobostryches, 241. 
clavetza (Cyprinus), 147. 
Ciupea (Gen), 230. 
Ciupea cultriventris, 219, 230, 233. 

„ delicatula, 219,232. 

„ kessleri, 220. 

„ piltschardus, 220. 

„ pontica, 220, 227. 

„ resp. Alosa eichwaldi, 220. 

„ „ Alosa maeotica, 220. 

., sulinae, 219. 
Clupeina (subfam.), 218. 
Clupeoidei (Fam.), 92, 218. 
clupeoides (Aspius), 167. 

„ (Cyprinus), 156, 161, 

Cobitinac, 100. 
Cobitis (Gen), 194. 

„ aculeata, 198. 

barbatula, 196, 197. 

„ „ var. merga, 197. 

„ elongata, 198. 

„ fluviatilis, 188. 
Cobitis fossilis, 194, 195. 

„ merga 197. 

„ taenia, 198. 
communis (Barbus), 192. 
congener (Sarachi), 155. 
coriaceus (Cyprinus), 103. 
Cottus (gen), 35, 36, 

„ ferrugineus, 35, 36. 

„ gobio, 35, 36. 

„ microstomus, 35, 36. 

„ poecilopus, 35, 40 41. 

„ gobio var. macrostomus, 40. 

„ „ „ microstomus, 40. 

,, „ „ poecilopus, 41. 

„ poecilopus var. macrostomus, 42. 

„ „ „ microstomus, 42. 

Cultra (cheia) 156. 
crysitis (Tinca), 126. 
cultratus (Cyprinus), 155. 
cultratus (Leuciscus), 156. 
cultratus (Pelecus), 155, 156. 
cultriventris (Alosa), 230. 
Cyatocephalus, 213. 
cultriventris (Ciupea), 212, 230, 232. 
Cyclostomi (Ord.), 274. 
cyprinacea (Lernaeocera), 111, 124. 
Cyprininae, 100. 
Cyprinodonti, 214. 
Cyprinoidei (Fam.), 92, 99. 



282 



Cyprinodon umbra, 215. 
Cyprinopsis carassius, 122. 
Gyprinus, (Gen), 100, 101. 
Cyprinus I, 115. 
II, 102. 
Cyprinus, III, 125. 
Cyprinus, alburnus, 158. 

„ acuminatus, 102, 103, 115, 116. 

„ alepidotus, 103. 

„ amarus, 136. 

„ aspius, 168. . 

„ ballerus, 145, 150. 

„ barbus, 129. 

„ bipunctatus, 163. 

„ bjorkna, 150. 

„ blicca, 150. 

„ brama, 139. 

„ buggenhagii, 148. 

„ carassius, 122. 

„ carinatus, 143. 

carpio, 101, 104, 115. 

,, „ forma tipica, 115. 

,. „ var. gibbosus, 116. 

» n „ hungaricus, 116. 

» „ „ imperator, 103. 

» » „ oblongus, 117. 

» » X Carassius vulgaris, 125. 

cephalus, 178, 183, 184. 

„ chalcoides, 161. 

„ chrysoprasius, 189. 

„ clavetza, 147. 

„ clupeoides, 156. 

„ coriaceus, 103. 

„ cultratus, 155. 

dobula, 184, 187. 

„ elatus, 102, 102, 116. 

„ erythrops, 175. 

farenus, 139, 140. 

„ gibelio, 122. 

„ gobio, 133. 

„ grisalgine, 178, 183, 187. 

„ hungaricus, 102, 116, 116. 

„ idbarus, 173. 

„ idus, 173, 182, 184. 

„ jeses, 173. 

„ kollarii, 116, 125. 

„ laskyr, 150. 

„ leuciscus, 187. 

„ macrolepidotus, 102. 

„ moles, 122. 

„ nasus, 191. 

„ nordmanni, 102, 103, 116. 

„ nudus, 103. 

„ orfus, 173. 

„ phoxinus, 188. 

„ rapax, 168. 

„ regina, 102, 115. 



Cyprinus rex cyprinorum, 102, 106. 

„ rivularis, 189. 

„ rutilus, 179. 

„ sapa, 147. 

„ sericeus, 136, 

„ specularis, 102. 

„ taeniatus, 168. 

„ tinca, 126. 

„ uranoscopus, 135. 

„ vimba, 143. 

czernayi, (Owsianka), 170. 



danubica (Gasterosteus platygaster var.), 45, 46. 
danubii (Alosa pontica var.), 221. 
delicatula (Alosa), 232. 
delicatula (Ciupea), 219, 232. 
delineatus (Leucaspius), 170, 

„ (Squalius), 170. 

demidoffii (Percarina), 33, 34. 
dergle (Scardinius), 176. 
diagrama (Ligula), 18, 124. 213. 
Distomum nodulosum, 25, 27. 
dobrogica (Sardina), 219. 
dobula (Cyprinus), 184, 187. 

„' (Leuciscus), 184. 

„ (Squalius) 184. 
dobuloides (Abramis), 165. 
dolobratus (Alburnus), 165, 166. 
dolobratus (Leuciscus), 165. 



Echinorhynchus proteus, 33. 
eichwaldi (Ciupea resp. Alosa), 220. 
elatus (Cyprinus), 102, 116. 
elegans (Gasterosteus), 53. 
elongata (Cobitis), 198. 
elongatus (Abramis), 143. 
encrasicholus (Engraulis), 219. 
Engraulina (subfam.), 218. 
Ergasilus sieboldi, 111. 
Erythrinus, 214. 

erythrophthalmoides (Bliccopsis), 154. 
erythrophthalmus (Leuciscus), 175. 

„ (Scardinius), 152, 175. 

erythrops (Cyprinus), 175. 
Esocini, 210. 
Esox (Gen), 210. 
Esox lucius, 210, 211. 
eurycephalus (Gobius), 68, 69. 
euxina (Sardinella) 219. 



farenus (Cyprinus), 139, 140. 
fario (Salmo), 206. 



283 



fario (Trutta), 206. 
fasciatus (Aspius), 164. 
ferrugineus (Cottus), 35, 36. 
flesus (Platessa), 89. 
flesus (Pleuronectes), 89. 
fluviatilis altera (Trutta), 203. 

,. (Anguilla), 236. 

„ (Barbus) 128, 129. 

„ (Cobitis), 188. 

„ coeruleus (Capito), 173. 

„ (Gobio), 133. 

(Gobius), 69, 70, 71. 

„ (Lampreta), 276. 

„ (Perca), 10. 

„ (Petromyzon), 275, 276. 

„ rapax (Capito), 168. 

„ sive Squalius minor (Capito), 186. 

„ var. lactea (Gobius), 71. 

„ „ nigra (Gobius), 71. 

„ vulgo flesus (Passer), 189. 
foliaceus (Argus), UI. 
fossilis (Cobitis), 194, 195. 
„ (Misgurnus), 195 
„ (Mustella), 195. 
frigidui (Leuciscus), 184. 
frissi (Leuciscus), 178, 183. 
Fundulus, 197. 



G. 



Gadoidei (Fam.), 93. 
Gadus Iota, 84. 
Gadus spec, 84. 
Ganoidei (Ord.), 238. 
Gasterostea, 50. 
Gasterosteidae (Fam.), 43. 
Gasterosteus (Gen), 39, 44. 
Gasterosteus aculeatus, 52, 54. 

„ aculeatus var. ponticus, 54. 

„ argentatissimus, 53. 

„ balloni, 53. 

„ biarmatus, 52, 54. 

„ brachycentrus, 53. 

„ elegans, 53. 

„ gymnurus, 53. 

„ leiurus, 53, 57. 

„ neustrianus, 53, 57. 

„ platygaster, 44, 45. 

„ „ var. danubica, 45. 

, „ „ kessleri, 45. 

„ „ niger, 46. 

„ ponticus, 52, 53. 

„ pungitius, 45, 46, 50. 

„ semiarmatus, 53, 57. 

„ semiloricatus, 53, 57. 

geometra (Piscicola), 111. 
germanorum (Orfus), 182. 



gibbosus (Cyprimus carpio var.). 116. 
gibelio (Carassius), 122. 
„ (Cyprinus), 122. 
glabra (Platessa), 89. 
glaber (Acipenser), 242, 243. 
Glanis, 93. 

glanis (Silurus), 92, 93. 
gmelini (Acipenser), 250, 271. 
Gobio, 133. 

gobio (Cottus), 35, 36. 
„ (Cyprinus), 133. 
Gobio fluviatilis, 133. 
„ „ capitatus, 36. 

,, kessleri, 135. 
„ obtusirostris, 133. 
„ uranoscopus, 135. 
„ vulgaris, 133. 
Gobioidei (Fam.), 60 
Gobiosoma, 60. 
Gobius (Gen.), 60, 133. 
„ batrachocephalus, 65. 
,, caninus, 215. 
,, cephalarges, 67, 68, 69. 
„ eurycephalus, 68, 69. 
„ fluviatilis, 69, 70, 71. 
,, „ var. fluviatilis, 70. 

,, ,, i, lactea, 71. 

„ nigra, 71. 
,, gymnotrachelus, 70, 71. 
„ kessleri, 64. 
„ lacteus, 70, 71. 
„ marmoratus, 61, "62. 
„ martensii, 70. 
,, niger, 70. 
,, platycephalus, 65. 
,. platyrostris, 65, 68, 69, 
„ ratan, 68. 
„ rubromaculatus, 61, 63. 
„ semilunaris, 61, 63. 
„ syrman, 68. 

trautwetteri, 67, 68. 
grisalgine (Cyprinus), 178, 183, 187. 
grisalginii (Leuciscus), 183. 
guldenstaedtii (Acipenser), 240, 254. 

„ forma typica (Acipenser), 261. 

., var. acutirostris (Acipenser), 262. 

„ var. glabra (Acipenser), 255. 

,, var. golis (Acipenser), 261. 

„ var. longirostris (Acipenser), 262. 

„ var. scobar (Acipenser) 260. 

Gymnocephalus schraetser. 31. 
gymnothorax (Thymallus), 201. 202. 
gymnotrachelus (Gobius), 70, 71. 
gymnurus (Gasterosteus), 53. 



284 



H. 



L. 



heckelii (Aspius), 161. 

„ (Leuciscus), 179. 
Helopes, 241. 
Helops, 241. 
helops (Acipenser), 251. 
Hippocampus, 217. 
Holobostryches, 241. 
hucho (Salmo), 203. 
hungaricus (Cyprinus), 102,115, 116, 117. 

» (Cyprinus carpio var.), 116. 

hungarorum (Acipenser), 254. 
Huso (Gen), 241, 264. 
Huso II, 243. 
Huso III, 246. 
Huso VI, 246, 251. 
Huso V, 254. 

huso (Asipenser), 254, 265. 
Huso huso, 264, 265. 
huso (Huso) 264, 265. 
Huso primus, 265. 
Husones, 241. 



1. 



idbarus (Cyprinus), 173, 184. 

Idus (Gen.), 172. 

idus (Cyprinus), 173, 182. 

„ (Leuciscus), 173, 182. 
Idus melanotus, 173. 

„ „ var. orfus, 183. 

„ miniatus, 173. 
infundibuliformis (Botriocephalus), 213. 
iridea (Trutta), 200. 
italica (Perca), 12. 



jeses (Cyprinus), 173. 
„ (Leuciscus), 173. 

K. 

kamensis (Acipenser), 246. 

Karass, 122. 

kessleri (Ciupea), 220. 

„ (Gasterosteus platygaster var.), 45. 

(GobioJ, 135. 
(Gobius), 64. 
kolarii (Carpio), 118, 125. 

„ (Cyprinus), 116, 125. 
Kostera, 250. 
kostera (Acipenser), 254. 
krameri (Ambra), 215. 

„ (Umbrina), 21b. 



Labrax lupus, 21. 
Iabrax (Perca), 21. 

„ (Salmo), 200. 
lactea (Gobius fluviatilis var.), 71. 
lacteus (Gobius), 70, 71. 
laevis (Phoxinus), 188. 
Lampreta fluviatilis, 276. 
laskyr (Abramis), 150. 

„ (Abramis blicca var.), 152. 
„ (Blicca), 151, 152. 
„ (Cyprinus), 150. 
latus (Botriocephalus), 213. 
Latrunculus, 60. 
leiurus (Gosterosteus), 53, 57. 
leonhardi (Pseudobarbus), 132. 
lepusculus (Squalius), 187. 
Lernaeocera cyprinacea, 111, 124. 
Leucaspius (Gen), 170. 
„ abruptus, 170. 

„ deliniatus, 170. 

Leuciscus (Gen), 178. 
„ alburnus, 158. 
„ amarus, 136. 
„ baldneri, 164. 
„ bipunctatus, 164. 
„ blicca, 150. 
„ buggenhagii, 148. 
„ cephalus, 185. 
„ cultratus, 156. 
leuciscus (Cyprinus), 187. 
Leuciscus dobula, 184. 

„ dolobratus, 165. 
Leuciscus erythrophthalmus, 175. 
„ frigidui, 184. 

frisii, 178, 183. 
„ grisalginii, 183. 

„ heckelii, 179. 

„ idus, 173, 182. 

„ jeses, 173. 

meidingeri, 178, 179, 183. 
„ mento, 161. 

„ nasus, 191. 

„ orfus, 173. 

„ pausingeri, 179. 

„ phoxinus, 189. 

„ pigus, 182. 

rutilus, 178, 179, 152. 
„ „ Alburnus lucidus, 166. 

„ „ var. erythraea, 181. 

„ „ heckeli, 180. 

„ „ var. pausingeri, 179. 

„ sapa, 147. 
leuciscus (Squalius), 178, 186, 187. 
Leuciscus tinca, 126. 
„ virgo, 178, 182. 



285 



Leuciscus vulgaris, 187. 
Leuckartii (Abramis), 148. 

„ (Abramidopsis), 148. 
Ligula, 30. 

„ digrama, 18, 124, 913. 

„ monograma, 124, 152. 
limi (Umbra), 214. 
Lionisci, 241. 
Lota (Gen), 84. 
Iota (Gadus), 84. 
Lota vulgaris, 84. 
lucidus (Alburnus), 158, 159, 165 
Lucioperca (Gen), 14, 15, 
Lucioperca marina, 20 21, 33, 34 
lucioperca (Perca), 15. 
Lucioperca sandra, 14, 15. 
lucioperca (Stizostedium), 15. 
Lucioperca volgensis, 19. 
Lucius, 211. 
lucius (Esox), 210. 
lumbricalis (Petromyzon), 277. 
lupus (Labrax), 21. 
luscus (Plasessa), 89. 

„ (Pleuronectes), 89. 

f\. 

macrolepidotus (Cyprinus), 102. 
macrophthalmus (Scardinius), 176. 
macrostomus (Cottus Gobio var.), 40. 

„ (Cotus poecilopus var.), 42. 

maeotica (Ciupea resp. Alosa), 220. 
marina (Lucioperca), 20, 22, 33. 

„ (Perca), 15. 

marinum (Stizostedium). 21. 
marmorată (Platessa flessus var.), 89. 
marmoratus (Gobius), 61, 62. 
marsiglii (Acipenser), 243. 

„ (Phoxinus), 189. 

martensii (Gobius), 70. 
meidengeri (Leuciscus), 178, 179, 183. 
melanops (Abramis), 143, 145. 
melanotus (Idus), 173. 
melanotus var. orfus (Idus), 182. 
mento (Alburnus), 162. 

„ (Aspius), 161, 162. 

„ (Leuciscus), 161. 
mentoides (Alburnus), 162. 

„ var. danubicus (Alburnus), 162. 

merga (Cobitis), 197. 
Mesocentre, 241. 
microlepidotus (Abramis), 140. 
microstomus (Cottus), 35, 36. 

„ (Cottus gobio var.), 40. 

„ (Cottus poecilopus var), 42. 

miniatus (Idus), 173. 
Misgurnus fossilis, 195. 



moles (Carassius), 122. 

„ (Cyprinus), 122. 
monograma (Ligula), 124. 
Mugii (Gen). 73. 

„ auratus, 76, 80. 

„ capito, 82. 

„ caphalus, 74. 

„ „ var. A., 82. 

„ chelo, 78. 

,, ramada, 82. 

„ saliens, 81. 
Mugiloidei, 73. 
Muraena anguilla, 235. 
Muraenoidei (Fam.), 92, 235. 
Mustella, 84. 
Mustella fossilis, 195. 
mutabilis (Cariophyllaeus), 213. 

N. 

nackarii (Acipenser), 239, 255. 

„ var. heckeli (Acipenser), 239. 

„ „ nardoi (Acipenser), 239. 

„ „ nasus (Acipenser), 239. 

Nasus, 191. 

nasus (Chondrostoma), 190, 191. 
„ (Cyprinus), 191. 
„ (Leuciscus), 191. 
Naucrates, 43. 
Nemachilus barbatulus, 197. 

„ „ var. taurica, 197. 

Nematoideum siluri glahidis, 97. 
neustrianus (Gasterosteus), 53, 57. 
niger (Gasterosteus platygaster var.), 46. 

„ (Gobius), 70. 
nigra (Gobius fluviatilis var.), 71. 

„ (Trutta), 206. 
nigrescens (Alosa pontica var.), 224. 
nodulosus (Traenophorus), 213. 
nordmanni (Alosa), 219, 227. 

„ (Cyprinus), 102, 116. 

nudiventris (Acipenser), 243, 244. 
nudus (Cyprinus), 103. 

O. 

oblongus (Carassius), 122. 

„ (Cyprinus carpio var.), 117. 

obtusirostris (Gobio), 133. 
occelata (Taenia), 213. 
ochrodon (Aspius), 158. 
Opistocentre, 241. 
orfus (Cyprinus), 173. 
Orfus germanorum, 182. 
orfus (Leuciscus), 173. 
owsianka (Aspius), 170. 
Owsianka czernayi, 170. 



■ 



286 



Pachychili, 100. 

Palingenia, 248. 

pallasii (Schillus), 15, 19. 

Passer fluviatilis vulgo flesus, 89. 

pausingeri (Leuciscus), 179. 

Pelamys, 43. 

Pelecus, 155. 

Pelecus cultratus. 155, 156. 

Perca (Gen), 10. 

Perca 1, 10. 

„ asper, 19, 23. 

„ cernua, 28. 

„ fluviatilis, 10, 11. 

„ italica, 12. 

„ labrax, 21. 

„ lucioperca, 15. 

„ marina, 15. 

„ schraetser, 31. 

„ secunda, 28. 

„ volgensis. 

„ zingel, 25. 
Percarina demidoffii, 33, 34. 
Percoidei (Fam.), 10. 
petenyi (Barbus), 131, 132. 
Petromyzon (Gen), 275. 

„ branchialis, 27G. 

„ planeri, 27(i. 

Phoxinus (Gen), 188. 
phoxinus (Cyprinus), 188. 
Phoxinus laevis, 188. 
phoxinus (Leuciscus), 189. 
(Marsigli), 189. 
Phoxinus primus, 163. 

„ secundus, 158. 

Physostomi (ord.), 92. 
pigus (Leuciscus), 182. 
piltschardus (Ciupea), 220. 
Pisces, 9. 

Piscicola geometra, 111. 
pisciculus I, (Asper), 25. 
pisciculus II (Asper), 23. 
planeri (Petromyzon), 276. 
Platessa flessus, 89. 

» „ var. marmorată, 89. 

„ glabra, 89. 
„ luscus, 89. 
platycephalus (Gobius), 65. 
platygaster (Gasterosteus), 44, 45. 
platyrostris (Gobius), 65, 68, 69. 
Pleuronectes (Gen), 88. 
Pleuronectes cicatricosus, 89. 
„ flesus, 89 

„ luscus, 89. 

Pleuronectidae, 88. 
plotizza (Scardinius), 176. 



poecilopus (Cottus), 35, 40, 41. 

„ (Cottus gobio var.), 41. 

pontica (Alosa), 218, 220. 

„ (Ciupea), 220, 227. 
ponticus (Gasterosteus), 52, 53. 

„ (Gasterosteus aculeatus var.) 54. 

„ (Salmo), 200. 
primus (Huso), 265. 

„ (Phoxinus), 163. 
Pseudobarbus leonhardi, 132. 
Pungitius (Gen), 50. 
pygmaeus (Acipenser), 243, 246, 254. 



R. 



ramada (Mugii), 82. 

rapax (Aspius), 169. 

rapax (Cyprinus), 168. 

ratan (Gobius), 68. 

ratzeburgii (Acipenser), 252. 

regina (Cyprinus), 102, 115. 

rex cyprinorum (Cyprinus), 102, 106. 

Rhodeus (Gen), 135. 

„ amarus, 136. 
Rhombus, 88. 
rivularis (Cyprinus), 189. 
rondeus (Squalius), 187. 
rossica (Acerina), 33. 
rostratus (Antaceus), 251. 
„ (Squalius), 187. 
Rubellus, 175, 179. 
rubromaculatus (Gobius), 61, 63. 
russac (Alosa pontica var.), 226. 
ruthenus (Acipenser), 246, 271. 

„ var brevirostris (Acipenser), 250. 

„ var. gmelini (Acipenser), 250. 

rutilus (Cyprinus), 179. 

„ (Leuciscus), 152, 178, 179. 

„ var. erythraea (Leuciscus), 181. 

„ „ heckeli (Leuciscus), 180. 

rutilus var. pausingeri (Leuciscus), 179. 
rysela (Chondrostoma), 191. 

S. 

Salar aussonii, 206. 
salar fario (Salmo), 206. 
saliens (Mugii), 81. 
Salmo (Gen), 203. 

„ fario, 206. 

„ hucho, 203. 

„ labrax, 200. 

„ ponticus, 200. 

„ salar fario, 206. 

„ salvelinus, 200 

„ thymallus, 201. 
Salmo far io aussonii, 206 - 



287 



Salmonidei, 92, 200. 
salvelinus (Salmo), 200. 
sandra (Lucioperca), 14. 
Sarachi congener, 155. 
Sardina dobrogica, 219. 
Sardinela euxina, 219. 
sapa (Abramis), 146, 147. 

„ (Cyprinus), 147. 
scardafa (Scardinius), 176. , 

Scardinius (Gen.), 175. 

„ dergle, 176. 

„ erytrophtha^mus, 152, 175. 

„ macrophthalmus, 176. 

„ plotizza, 176. 

„ scardafa, 176. 

Schillus pallasii, 15, 19. 
Schistocephalus dimorphus, 59. 
schraetser (Acerina), 31. 

„ (Ferea), 31. 

schraitser (Acerina), 31. 
schreibersi (Abramis), 147. 
schroetser (Gymnocephalus), 31. 
schypa (Acipenser), 243, 255, 256. 
Scleroparei (Fam.), 35. 
secunda (Brama), 147. 

„ (Perca), 28. 
secundus (Phoxinus), 158. 
semiarmatus (Gasterosteus), 53, 57. 
semiloricatus (Gasterosteus), 53, 57. 
sericeus (Cyprinus), 136. 
seuruga (Acipenser), 251. 
Shipa, 241. 
Shipacei, 241. 
sieboldi (Ergasilus), 111. 
siluri glanidis (Nematoideum), 97. 
Siluroidei (Fam.), 92 
Silurus (Gen), 93. 
Silurus spec, 84. 
Silurus glanis, 92, 93. 
Solea, 88. 
Squalius (Gen), 184. 

„ cephalus, 165, 178, 184, 185. 

„ chalybaeus, 187. 

„ deliniatus, 170. 
dobula, 184. 
Squalius dobuala X Alburnus lucidus, 165. 

„ lepusculus, 187. 

„ leuciscus, 178, 186, 187. 

„ rondeus, 187. 

„ rostratus, 187. 
specularis (Cyprinus), 102. 
stellatus (Acipenser), 250, 251. 

„ var. donensis (Acipenser), 252. 
„ (Antaceus), 254. 

Sterledi, 241. 
Sterledus, 241. 
Bterleta (Acipenser), 246. 



Stizostedium lucioperca, 15. 

„ marinuin, 21. 

„ volgense, 19. 

streber (Aspro), 23, 27. 
Sturio, 241. 
Sturio I, 246. 
II, 246. 
sturio (Acipenser), 239, 252, 254, 255, 262, 263 
Sturiones, 241. 
sulinae (Ciupea), 219. 
Syngnathus, 217. 
syrman (Gobius), 68. 



taenia (Acanthopsis), 198. 
taenia (Cobitis), 198. 
Taenia occelata, 213. 
taeniatus (Cyprinus), 168. 
tauricus (Alburnus), 166. 
Teleostei (Ord.), 9. 
Telestes agassizii, 191. 
Temnochili, 100. 
Temnodon, 43. 
Thymallus (Gen), 200, 201. 

„ gymnothorax, 201, 202. 

thymallus (Salmo), 201. 
Thymallus vexillifer, 201. 
„ vulgaris, 201. 

Tinca (Gen), 126. 
Tinca crysitis, 126. 
tinca (Cyprinus), 126. 
tinca (Leuciscus), 126. 
Tinca vulgaris, 126. 
Traenophorus nodulosus, 213. 
trachurus (Gasterosteus), 52, 53, 57. 
trautwetteri (Gobius), 67, 68. 
Trigla, 35. 

truncatus (Cyatocephalus), 213. 
Trutta (Gen), 206. 

„ fario, 206. 

„ fluviatilis altera, 203. 

„ iridea, 200. 

„ nigra, 206. 

U. 

Umbra (Gen), 215. 
umbra (Cyprinodon), 215. 
Umbra krameri, 215. 
Umbralimi, 214. 
Umbridae (Fam.), 92, 214. 
Umbrina krameri, 215. 
uranoscopus (Cyprinus), 135. 
„ (Gobio), 135. 



288 



vetula (Abramis), 139, 140. 
vexillifer (Thymallus), 201. 
vimba (Abramis), 143. 
„ (Cyprinus), 143. 
virgo (Leuciscus), 178, 182. 
volgense (Stizostedium), 19. 
volgensis (Lucioperca), 19. 
volgensis (Perca), 19. 
vulgaris (Acerina), 28. 

(Alausa), 227, 228. 

(Anguilla), 235, 236. 
„ (Aspro), 23. 



vulgaris (Barbus), 129. 

(Carassius), 121, 122. 
(Gobio), 133. 
(Leuciscus), 187. 
(Lota), 84. 
(Perca), 11. 
(Tinca), 126. 
(Thymallus), 201. 



Z. 



zingel (Aspro), 25. 
„ (Perca), 25. 






INDICE ALFABETIC 



DE 



NUME POPULARE DE PEŞTI, INSTRUMENTE ŞI INSTALAŢII DE PESCUIT. 



A. 

Abaza, 78, 270. 
Ableţ (lip.), 161. 
Acbalâc, 19. 
Ahele, 237, 259. 
Alabalâc, 14. 
Albitură, 142, 152. 
Aleonul, 208. 
Anghila, 237. 
Asprocsera, 19. 
Ataman, 270. 
Avat, 167, 169, 170. 
Ave, 113, 142. 

B. 

Babca bieloi, 181. 

Babe, 40. 

Babele, 40. 

Babi, 40. 

Babuşcă, 181. 

Babuşcă albă, 181. 

Babuşcă cu pana roşie, 177. 

Babuşcă Krasnoperca, 177. 

Babuşcă roşie, 177. 

Balaban, 76. 

Bălos, 181. 

Balâc, 258. 

Bâicioc, 04, 72. 

Bâstrug, 74, 82. 

Batog, 269. 

Batcă, 150. 

Bătculiţă, 152. 

Batcă corcită cu Roşioară, 155. 

Behliţa, 138, 172. 

Beldiţa, 103. 165. 

Belizna, 170. 

A-Iî.—Publ, Adawaşjii. IU. Antipa, lkliologia, 



Beluga,' 270. 
Berchiţă, 165. 
Biban, 10, 14. 
Bieliţă, 181. 
Bielogalafca, 224. 
Blehnită, 136, 138. 
Boarea, 136, 138. 
Bobleţ, 161. 
Boblete, 161. 
Boerănaş, 103. 
Bogsar, 245. 
Boişte, 190. 
Boiştean, 38, 188. 
Borfete, 190. 
Boţog, 146,. 148. 
Boulean, 170. 
box (Crap), 118. 
box (Şalău), 22 
Breana, 131. 
Butarga, 76. 
Butz, 40. 



Calaci balâc, 158. 
Călcătoare, 77. 
Camănă, 249. 
Cambulă, 89. 
Cap de mops, 22. 
Cap de delfin. 22. 
Capacul, 114. 
Cară, 199. 
Caracudă, 121, 124. 
Caracudă ţopârlească, 124. 
Caracudia, 124. 
Caraghioz balâc, 161. 
Caras, 124. 
Cărăsel, 124. 



19 



290 



Carinace, 245, 249, 253, 269. 

Cărmăcuţe, 249. 

Cărmăcuţe de cegă, 249. 

Cârjanca, 141, 142. 

Cârlige cu nadă, 14. 

Cârlige de fund, 25. 

Cârligul, 114. 

Cârlionţul, 161. 

Castri, 73. 

Caţivelopsaro, 170. 

Cazai canat, 31. 

Ceciugă, 249. 

Cecuşca, 270. 

Cega, 246, 249. 

Cegă cu botul scurt, 251 

Cegă corcită cu Păstrugă, 271. 

Cegarniţă, 249, 27. 

Cegă de mare, 271. 

Cereala, 40, 134. 

Chefal, 73, 82. 

Chefalul mare, 74, 76. 

Chefalul cu cap mare, 76. 

Chefal cu coada lată, 82. 

Cheag, 269. 

Chipcel, 161. 

Chişcar, 196. 

Chisoarcă, 172. 

Cigă, 249. 

Ciciugă, 249. 

Cihon, 158. 

Cinghine balâc, 170. 

Ciobacă, 131, 203. 

Ciopic, 20. 

Ciopcic, 21. 

Ciortan, 114, 124. 

Ciortănică, 114. 

Ciortan corcit, 126. 

Ciortocrap, 114. 

Ciornagalafca, 226. 

Ciros, 229. 

Cirus, 229. 

Ciuciu, 114. 

Ciuciulan, 114. 

Ciuciulică, 114. 

Civiu, 19. 

Clean, 184, 186, 188. 

Clean corcit cu Obleţ, 166. 

Cleiu de Morun, 269. 

Clen, 186. 

Clone, 97. 

Cobea, 114. 

Cobce, 254, 259. 

Cocioc, 172. 

Cociorvă, 131. 

Coconari, 165. 

(orbancă, 152. 

Corcitură de Biban cu Şalău, 33. 



Corcitură de Crap cu Caracuda, 126. 

„ „ Cosac cu Batcă, 148. 

„ „ Batcă cu Babuşcă, 153, 154. 

„ „ Clean cu Sorean, 166. 

„ „ Obleţ cu Taranca, 167. 

„ „ Nisetru cu Viză, 272. 

„ „ Morun cu Păstrugă, 272. 

Corpancă, 152. 
Corpănică, 152. 
Corpacă, 152. 
Cosac, 145, 152. 
Cosăcel, 138. 
Cosac caraghioz, 146. 
Cosac nemeş, 146. 
Cosăcuţă, 146. 
Cosac cu botul turtit, 148. 
Cosac corcit cu Batcă, 148. 
Cosace, 225. 
Coşul orb, 114. 
Coşul de răchită, 128. 
Costris, 14. 
Costruş, 14. 

Coteţ, 14, 19, 113, 124, 128, 152. 
Coteţ bulgăresc, 78. 
Coteţ de stuf, 161. 
Crăeş, 190. 
Crap, 114, 115, 101. 
Crăpcian, 114. 
Crap de Dunăre, 115. 
Crap box, 118. 
Crap cu spinarea groasă, 115. 

„ ,, „ ridicată, 116. 

Crap gol, 103. 
Crap ghebos, 116. 
Crap săltăreţ, 117. 
Crâsnic, 134, 140. 
Crestaş, 134. 
Cuţitoaie, 199. 



D. 



Daldon, 269. 

Daviţa, 174. 

Dinamita, 208. 

Dvosnasnoi (rus.), 260, 269. 

E. 



Eric, 77. 
Essence d'Orient, 



160. 



Gard, 19. 

Gard cu leasă, 98, 124, 190. 
Gărduţul cu"legănuş, 134. 
Gărduţul cu loasă, 40, 134. 
Carcl eu limbi, 77, 114. 



291 



Garduri de piatră, 193. 

Gârle de chefal, 77. 

Ghelci, 52. 

Ghelmeş, 52. 

Ghiondere, 113. 

Ghiban, 14. 

Ghiban cu pana ro.şie, 14. 

Ghiban alb, 14. 

Ghiborţ, 28, 30. 

Ghigorţ, 30. 

Glăvoace, 40, 67, 72. 

Glăvoace mică, 64. 

Glossis (grec), 91. 

Goghie, 181. 

Goliş, 261. 

Grindel, 196, 198, 38. 

Grindeiuşă, 198. 

Guran, 19. 

Guşter, 152. 

Guvidie, 64. 

Guvidii de baltă, 67. 

,, „ Brates, 67. 

„ mici, 64. 



M. 

Halău, 14. 
Hanus, 14. 
Haut, 169. 
Havat, 169. 
Havut, 169. 
Helios, 237. 



1. 



Iam-balâc, 98. 
Iaprac, 98. 
larma, 98. 
Icran, 270. 
Icreană, 270. 
Icre de chel'al, 76. 
Han balâc, 237. 
Ilarii, 73. 

împăratul Babuştoi, 182. 
împăratul Cegăi, 250. 
împăratul Crapului, 103. 
împăratul Plăticăi, 141. 
închisori, 114. 



Jamna, 131. 
Joltomeasa, 174. 



K. 



Kaliuşca, 59. 

Kalma, 33. 

Karaghioz, 225. 

Kedrin, 59. 

Kirmizic canat, 177. 

Kiutuc, 260. 

Klowotsch (Heck. u. Kner), 40 

Korop, 114. 

Krasnoperca, 177. 



Laban, 74, 76. 

Labani, 76. 

Lăptaş, 19, 25,27, 114, 87. 

Laskir, 152. 

Lăteaţă, 138. 

Lavraki, 21. 

Leasă, 14, 113, 145, 158. 

Legănuşul, 134. 

Lejnic, 134, 193. 

Licurin, 76. 

Lijaboc, 69. 

Limbă (Peşte), 91. 

Limbi, 19, 77. 

Lin, 126, 128. 

Linos, 128. 

Lipan (peşte), 38, 201. 

Lipan (plantă), 208. 

Lostiţă, 205. 

Lostocă, 205. 

Lostosă, 205. 

Lostoză, 205. 

Lostriţă, 203, 205. 

Luniţă, 124. 

Lupul bălţii, 212. 

M. 

Măntuş, 87. 
Maţe negre, 191, 193. 
Mareana, 270. 
Mârliţa, 213. 
Mârloaie, 213. 
Mavraki, 73. 
Mbreanâ, 131. 
Meles, 33. 

Mersan (turc), 260. 
Mersini (grec), 260. 
Mersin iavrusu, 254. 
Midhai, 87. 
Midhoc, 87. 
Mihalţ, 84. 
Mincioc, 231. 
Mitiliea, 97, 248. 



292 



Mitroace, 67. 

Mitrocari, 67. 

Moacă, 98. 

Moace, 40. 

Moină, 198. 

Molan, 198. 

Molete, 198. 

Morunaş, 143, J45. 

Morun, 264, 280. 

Morun bocs, 270. 

Morun hermafrodit, 270. 

Morun corcit cu Nisetru, 273. 

Moslad, 208. 

Moş, 31, 52. 

Moş cu 3 ghimpi, 59. 

Mreajă, 131, 86. 

Mreja, 131, 86. 

Mreana, 128. 

Mreana cenuşie, 132. 

„ galbenă, 131. 

„ pătată, 132. 

„ roşie, 131. 

„ vărgată, 132. 



N. 



Naboinic, 270. 

Nada, 14, 131. 

Nas ascuţit (Chefal), 80. 

Năvod, 14, 113, 124, 126, 131, 142, 146. 158. 

Năvodul mic (dela munte), 186. 

Nisetru, 244. 

Nisipariţă, 199. 

Nouă ochi, 276. 



Oastia, 205. 

Obleţ, 158. 

Oblete, 161. 

Obleţi mari, 161. 

Obleţi de mare, 161. 

Obleţ corcit cu Babuşcă, 167. 

Obletia (grec), 161. 

Obor, 77. 



Ocheană, 179,' 177, 181 


Ocheniţă, 177, 181. 


Oclee, 161. 


Odorob, 114. 


Ofiţer, 118 


Ogor, 237. 


Ohor, 237. 


Okoni (rus.), 14. 


Olocari, 114, 117. 


Oria, 87, 97, 253. 


Ostia, 87, 114, 131. 



Osetior. 260. 
Osetrin, 260. 
Ostreinos, 79. 



Pacios, 73, 76. 

Pahopsero, 174. 

Palămida sălbatică. 43, 52. 

Palămida de baltă, 44. 

Pană de somn, 97. 

Pastrugă, 251, 254. 

Păstrugarnita, 254. 

Pastrungă, 254. 

Păstrăv. 38, 39, 206, 209. 

Păstru, 209. 

Păstrăv american, 200. 

Perimet, 269. 

Perioz, 270. 

Periteşti, 249. 

Peşte cu ghimpi, 59. 

Peşte de Piatră, 27. 

Peşte cu şapte nume, 170. 

Peşte ţigănesc, 170, 51. 

Peşti osoşi (ord.) 9. 

Peşti (Clasa), 9. 

Pietroşel, 215, 217, 52. 

Pietrar, 27. 

Pisiea, 91. 

Plasa, 25, 27. 

Platarin, 73, 82. 

Plătica, 139, 142, 152. 

Plătică bocs, 142. 

Plătică corcită cu Roşioară, 149. 

Plătică corcită cu Babuşcă, 149. 

Plăticuţă, 138. 

Plătică răpănoasă, 141. 

Plava de Cegă, 249. 

Plava de Scrumbiţe, 229. 

Plavcă, 223. 

Pleava, 172. 

Pleter, 98. 

Plevuşcă, 172. 

Plevuşcă de neam, 172. 

Plocăul, 131, 186. 

Plutica, 138. 

Poclăul, 86, 131. 

Poludionu (Vant)7'270. 

Porcan, 134. 

Porcoi, 134. 

Porcoiaş, 134. 

Porcuşor, 133, 134. 

Porcuşorul ordinar, 72. 

Porcuşorul de vad, 72, 134. 

Porij, 223. 

Podeţ, 193. 

Podul, 193. 



21)3 



Podust, 193. 

Praboi, 269. 

Pripoane, 14, 27. 

Pripoane de Cegă, 248, 249. 

Pripoane de fund, 114. 

„ „ faţă, 114, 97. 

„ mici de fund, 25. 
Prostovol, 114. 
Pu. . ciobanului, 27, 67. 

R. 

Radină, 78, 233. 

Raşca, 113. 

Răspăr, 31, 33. 

Răstrungă, 254. 

Răsură, 248. 

Rânchiţă, 138. 

Ribeţ, 145. 

Ripeah, 260, 269. 

Rippa (Bielz), 25. 

Rissac, 228. 

Rizeafcă, 229. 

Rizeafcă mică de neam, 231. 

Rogojina de Chefali, 78. 

Roşioară, 138, 175, 177. 

Roşioară cu pana roşie, 177. 

Rusalii, 248. 

S. 

vSăbieioară, 158. 
Sabiţa, 155, 158. 
Săbioară, 158. 
Sabiiţă, 158. 
Sacul, 86, 131, 186. 
Sacul de pleavă, 172. 
Sacul de plevuşcă, 172. 
Şalău, 14, 19. 
Şalâu, 19. 

Şalău armenesc, 20. 
Şalâu bălan, 19. 
Şalău bocs, 22. 
Şalău de mare, 21. 
Şalău vărgat, 19. 
Şaran, 114. 
Şaranet, 114. 
Sardeluţe, 234. 
Sarianaki, 73. 
Sârmă, 172. 
Sârmuliţa, 172. 
Sazan, 114. 
Sazani, 114. 
Sborş, 52. 
Scobai, 193. 
Scobar, 191, 193, 261. 
Scorpios, 31. 



Scrâmbii, 229. 
Scrumbia, 219. 

Scrumbie de Dunăre, 219, 224. 
Scrumbii de Dunăre cu cap alb, 224. 
„ cu cap negru, 225. 
„ mici de Dunăre, 229. 
Scrumbie mică de neam, 234, 231. 
Scrumbioară, 231. 
Scrumbiţe, 229. 
Secret, 20. 
Şeică, 131. 
Seledez, 224. 
Şerpar, 196. 
Setcă, 233. 
Setcă de Cambulâ, 91. 

„ ., Chefal, 77. 

„ „ Cegă, 249. 
„ Rizeafcă, 229. 

„ „ de Scrumbie de Dunăre, 233. 
Sevriuga, 254. 
Sglăvoace, 40, 36. 
Sglăvoagă, 40. 
Sglâvoc, 40. 
Şialâu, 19. 
Şialâor, 19. 
Singhil, 73, 80. 
Şip, 262, 263. 
Sirecuri, 78. 
Smialţ, 87. 
Somn, 39, 93, 98. 
Somn iaprac, 98. 
Somn pană. 98. 
Somotei, 98. 
Sorean, 161. 
Soreată, 161. 
Spatopteros, 73, 79. 
Spatopsaro, 158. 
Spuse, 77. 
Ştiucă, 210. 
Ştiuculiţă, 213. 
Stiulbuc, 131. 
Stoicesc, 161. 
Stoiceţ, 161. 
Straja, 131. 
Strapezan, 19. 
Sudac, 19. 
Suduc, 19. 

Sula, 19. 

Sulă, 27, 117. 

Sulari, 25, 114. 

Sulac, 117, 

Suletnic (Crap). 114, 117. 

Sulinar, 117. 

Suliotki bjelogalava, 224. 

Suliotki ciornagalava, 226. 

Suloi, 114, 117. 



294 



T. 



Taharău, 181. 

Talian, 108. 

Târâtoarea, 249. 

Tărăbuc, 172. 

Taran, 181. 

Tărbur, 172. 

Tărbuf, 172. 

Târboc, 172. 

Tifan, 25, 27, 145. 

Tilka, 231. 

Timleac, 270. 

Toană (de năvod, de setea, etc), 223. 

Trapezan, 19. 

Turnabalâc, 213. 

Turta lupului, 208. 

Turpac, 270. 



Ţârâitori. 160, 161. 

Ţârâitori Corciomani cu Bălos. 167. 

Ţărancă, 181. 

Ţărăncuţă, 181. 

Tipar, 97, 194, 196, 236, 276. 

Ţopa, 145, 148. 



U. 



Văduvită, 172. 

Văduvioarâ, 174. 

Vâigan, 170. 

Vâlcan, 170. 

Vâlsan, 170. 

Vârlan, 198. 

Vârluga, 199. 

Vârşi, 14, 224, 128, 146, 152. 

Vastranos, 74, 79, 80. 

Vătaf, 270. 

Verdete, 188. 

Verdeţ, 190. 

Verizop, 186. 

Vetrice, 248, 257. 

Veziga (rus.), 269. 

Vintire, 14, 113, 142, 152. 

Virezub, 178, 186. 

Virizop, 178. 

Visila, 97, 161, 196. 

Viz, 245. 

Viza, 242, 245. 

Viză galbenă, 263. 

Voii, 74. 

Voloc, 25, 152. 

Vostoc (vânt), 270. 

Vrespere, 170. 

Vulenos, 98. 

Vyresub, 178. 



Udei, 161. 
Ulucari, 114, 117. 
Undiţă, 14, 25, 131. 



Zăton, 14, 113. 
Zăvod, 269. 
Zvârlugă, 198, 199. 



TABELA I. 

Fig. 1. Perca f/uviatilis Lin. 2 / 3 din mărimea naturală. 

» 2. Lucioperca sandra Cuv. el. Val. 1 / 2 din măr. nat. 

» 3. Lucioperca volgensis Pali 2 / 3 din măr. nat. 

» 4. » » » var. caput delphini. Monstruozitate cefalică. 

2 / 3 din măr. nat. 

» 5. Craniu de Şalău bocs ; capătul posterior al fălcii superioare este des- 

prins dela inserţiunea sa şi împins puţin înainte. 

» 6. Acelaş, craniu văzut de sus. 

» 7. Lucioperca sandra Cuv. Monstru. 1 / 5 din măr. nat. Capul bocs; ochiul 

stâng exophthalmic, cel drept lipsind cu totul. 

» 8. Acelaş. Capul văzut pe partea dreaptă. Se vede locul ochiului dispărut. 

Orbita o acoperită cu o placă osoasă ascunsă sub piele. 



Antipa. Fauna ichtiologica a României. 




-■■■■. mtmm 






/(aâ 






(ţiujju^ 




Academia Romană. — Publ. Adamachi III. 



Tab. I. 




"* -«-. 



-- _, 



L J. .-., 










W- 







. £, 







^^S%& 




-S 



Phototypie M. Jaffe, Vicnne. 



TABELA II. 



Fig. 9. Aspro streber Sieb. Mărime naturală. 

10. Aspro zingel Cuv. 1 / 2 clin măr. nat. 

11. Acerina cernua Lin. măr. nat. 

12. Acerina schraetser Lin. măr. nat. 

13. CoUus goblo Lin. măr. nat. Exemplar având pectoralele cu dungi trans- 
versale foarte slab pronunţate. 

13 a. Gottns gobio Lin. măr. nat. Exemplar având pectoralele fără dungi 
transversale. 
. 13 b. Cottus gobio. Gura. 

14. Golus poecitopus Heck. 

15. Gasterosteus ptatigaster Kesster. 2 ori măr. nat. 

15 a. » » » discul ventral cu spinii ventrali des- 

chişi ; 2.5 ori măr. nat. 

15 b. » » » discul ventral cu spinii ventrali în- 
chişi. 

16. Gasterosteus aculeatus Lin. forma tipică. Măr. nat. 
10 a. » » » discul ventral. 

16 b. » » » 2 plăci osoase dela mijlocul corpului. 

17. Gasterosteus aculeatus var. ponticus. 2 ori măr. nat. 

17 a. » » » » discul ventral. 
1 7 b. » » » » 2 plăci osoase de sub spinul al 

2-lea dorsal. 



Antipa. Fauna ichtiologica a României. 






\\ \ w \ 







■~> ; 



■ r 






//; 



\V//f" 










11» 



^fin 



» 



12 






17 a 






16 b 





17 b 



Academia Romană. — Publ. Adamacui DI, 




Tab. II. 



*> 




aţe %®mm . 



WX» C V 



15 





lft a 



15 b 




f-hototypie M. Jaffe, Vienne. 






TABELA III. 

Fig. 18. G oh ins Kessleri Giinther. 9 /,o din măr. nat. Exemplar din Lacul Bra- 

teş. — a) Exemplarul văzut în profil; h) aripioarele ventrale contopite 

la un loc având forma unei pâlnii: c) exemplarul văzut pe la partea 

dorsală. 
» 19. Gohius trantvetteri Kessler. Exemplar din Dunăre în faţa Brăilei, la 

gura Gârlei dela Feldpost. Măr. nat.; a) exemplarul în profil; h) capul 

văzut pe partea dorsală. 
» 20. Gohius fluviatilis Pali. Exemplar prins în gârla dela Feldpost lângă 

Brăila. Coloarea albicioasă. Măr. nat. a) exemplarul în profil; h) capul 

văzut dela partea dorsală. 
» 21. Gohius marmoratus Pali. Exemplar prins în lacul Sinoe. Măr. nat. 

a) exemplarul în profil; b) partea dorsală (schematic). 
» 22. Gohius cephalarges Pali. Exemplar prins în lacul Razim. 9 /io din măr. 

nat. a) exemplarul în profil; h) capul văzut dela partea dorsală. 



Antipa. Fauna ichtiologică a României. 





21 




Academia Romană. — Publ. Adamaclii HI, 



Tab. III. 




22 



.= 



^%?^ 



0?> 





X^Q^^?-- 



■^'âm 




' )*£l-.z. '■',:«$£'. iii 



20 a b 




t'hototypie M. Jafle, Vierme, 



TABELA IV. 

Fig. 23. Mugii cephalus Guv. Exemplar prins în Lacul Sinoe. 3 /+ din măr. nat. 
a) exemplarul în profil; h) partea dorsală a capului. 

» 24. Mugii chelo Guv. Exemplar prins în Gâclă Comisia la lacul Sinoe. s /* 
din măr. nat.; a) Exemplarul în profil; b) capul văzut dela partea dor- 
sală; c) capul pe la partea inferioară spre a se vedea forma spaţiului 
jugular; d) secţiune transversală în corp în dreptul primului radiu al 
primei dorsale; e) capul cu gura deschisă spre a se vedea poziţia ma- 
xilarelor superioare faţă de suborbitare. 

» 25 a, b, c. Mugii auratus Risso. Exemplar prins la Jurilofca în Lacul Razim. 
s /i din măr. nat. 



Antipa. Fauna ichtiologică a României. 




Academia Română. — Publ Adamachi ITT. 



Tab. IV. 







^ 



Ct \ 






-x 













mp**** 



."'' 




24 




/ 

y 



«- 



* 
-_._ 



Phototypie M. Jaffe, Vîenne 






TABELA V. 

Fig. 26. Mugii saliens Risso. Exemplar prins în lacul Mangalia. 6 /t din m ^ r - 
nat. ; a) profil; b) capul dela partea dorsală; c) capul dela partea ven- 
trală; â) secţiune transversală în corp în regiunea inserţiunii aripioarelor 
ventrale: e) capul cu gura deschisă spre a se vedea poziţia şi forma 
oaselor maxilare superioare şi a suborbitalelor. 

» 27. Mugii capito Cuv. 8 / 4 din măr. nat. Exemplar prins în gârlele dela .lu- 
rilofca; a) profil; b) capul pe la partea inferioară; c) capul pe la partea 
superioară; d) secţiune transversală în dreptul primului radiu al ari- 
pioarei dorsale; e) capul cu gura deschisă; f) secţiune în corp în dreptul 
ultimului radiu al analei. 

» 28. Ghefal monstru, probabil Mugii capito, pescuit în lacul Sinoe. y /io din 
măr. nat. Are vertebrele în mare parte lipite între ele (scolioză). 

» 29. Chefal bocs, probabil Mugii entratm, din lacul Razim, măr. nat. Oasele 
frontale sunt foarte curbate la partea lor anterioară ca şi la Crapul şi 
Şalăul bocs. 



Antipa. Fauna ichtiologdca a României. 





29 



"^ 





Academia Romană. — Publ. Adamacki III. 



Tab. V. 







X 






(Sd) 



C^ 




27 



i// 








Ssv 





1 ■ ---MmMM 



''<; 

m 



- 




26 






Phototypie M. Jaffe, Vienne. 



TABELA VI. 

Fig. 30. Pleuronectus flesus Lin. Exemplar prins în Lacul Razim; % din m & r - 
naturală. 

» 31. Lota vulgaris Cuv. Exemplar prins în Dunăre la gura Şiretului. 2 /s 
din măr. nat. 

« 32. Sihirus glcmis L. Juv. măr. nat, Exemplar prins în Dunăre în faţa Bră- 
ilei la gura gârlei dela Feldpost. 

» 32 a. Crap bocs. Fotografie 1 f s cLîo măr. nat. 

» 32 b: Crap Monstru având capul şi partea anterioară a corpului bine des- 
voltate, iar partea posterioară a corpului scurtată şi acoperită cu solzi 
mai mici. Exemplar din lacul Brateş. Fotografie 1 / 3 din măr. nat, 

» 32 c. Fotografie Rontgen prin partea posterioară a Crapului din fig. 32 b. 
Aici se vede că e o monstruozitate provenită prin lipirea unui număr 
de vertebre între ele şi osificarea ligamentelor intervertebrale, care 
produce o oprire generală a creşterii acestei întregi porţiuni a cor- 
pului. E un caz patologic asămănător scoliozei. Redus cu 1 / 3 . 

» 32 d. Fotografie Rontgen după un şalău bocs ( Lucioperca volgensis) spre 
a arătă modificările oaselor craniului şi a maxilarelor. 



. 




Antipa. Fauna ichtiologică a 




32 d 




; vr. 




''<: r.'Uf ; , 



i. * *^ 






/ 






;l 1 i 



32 b 



Academia Romană. — Publ. Adamachi III. 



■naniei. 





Tab. VI. 



W, 





iX 



\ ymmt.tfS 



- iZT~: 




TABELA VIL 

Fig. 33. Cypriwus carpio forma tipica. Exemplar din balta Crapina, redus 2 / 3 . 
» 34. Cyprinus carpio var. gibbosus. Exemplar din balta Călăraşi, pescui- 
în luna Iunie; redus 8 /t- 






Antipa. Fauna ichtiologică a României 




1H1 



34 




Academia Romană. — Publ. Adamachi III. 



Tab. VII. 





Phototypie M. Jafte, Vierme. 






TABELA VIII. 



Fig. 35. Gyprinus Carpio var. hungaricus Hcch. Exemplar prins în Gârla Cra* 
pina. 2 / 3 din măr. nat. 
» 36. Cyprinus carpio var. oblongus nov. var., numit de pescari «Crap ofi- 
ţer». Exemplar pescuit în Ghiolul Belciug dela Ivancia din Delta Du- 
nărei. Din eroare s'a omis a se pune între figuri secţiunea transversală 
a corpului, din care se vede cât de subţiat e corpul acestui peşte chiar 
când e «rras şi bine nutrit. 



Antipa. Fauna ichtiologica a României 




35 




\ 



Academia Romană. — Publ. Adamachi III. 



%^ 




Tab. VIII. 




/ 





"^. -■ 



a 
.,-# 



— — - — ■ 



— ... 




Phototypie M. faffe, Vicnne. 






TABELA IX. 

Fig. 38 şi 40. Monstruozitate cephalică la Cyprinus carpio. Exemplar pescuit 

în bălţile clin Delta Dunărei. 1 / i clin măr. natur. 
» 39. Crap bocs cu gura complet lipită, iar în locul ei numai o foarte mică 

gaură circulară prin care poate intră apa şi hrana (plankton). Exemplar 

pescuit în Delta Dunărei. 2 / 3 clin măr. nat. Acest exemplar se aseamănă 

cu cel descris de Steindacbner în 1863. 
» 41. Fig. 42 a, &, c şi Fig. 43- Diferite forme de monstruozităţi cephalice la 

Crap reprezentând transiţia dela Crapul normal la Crapul bocs. 
» 44. Craniul Crapului bocs văzut în profil. 

45. Craniul Crapului bocs văzut clin faţă. 

46. Garăssius vulgaris Nils. Măr. nat. Bălţile din Deltă. 

47. Cyprinus carpio X Garăssius vulgaris. 1 /<, din măr. nat. Balta Brateş 



» 



Antipa. Fauna ichtiologică a României. 



^^ 




Academia Romană. — Publ. Adamachi III. 



Tab. IX. 







v ■ ' 




39 





V&. 



mj 





<D1 



40 




45 




., \ 



47 




- 



■*--■- 



Phototypie M. Jaffe, Vienne. 



TABELA X. 



Fig. 48. Ţinta vulgaris Cuv. Lin. Exemplar din bălţile Dobrogei. 3 /i din m ăr. 

naturala. 
» 49. Lin cvi abdomenul umflat şi plin cu un lichid seros. (Caz patologic, 

Hidropisie). Exemplar pescuit în balta Matiţa din Delta Dunărei. 2 / 3 din 

măr. nat. 
» 50. Barbus fluviatilis Agass. Mreana. 1 / i din măr. nat. Exemplar pescuit 

în Dunăre la Gura Şiretului. 
» 51. Barbus petenyi Heck. Mreana vânătă. Exemplar pescuit în Bistriţa, */b 

din măr. nat. 
» 52. Rhodeiis amarus Agass. Blehniţa sau Boarea. Exemplar din Lacul Zna- 

gov. Măr. nat. 
» 53. Gobio fluviatilis Cuv. Porcuşor. Exemplar din Bistriţa. Măr. nat. 
» 54. Gobio iiranoscopus Agass. din Bistriţa. Măr. nat. 



_ 



Antipa. Fauna ichtiolog-ica a României. 



T.% 





Academia Romană. — Pnbl. Adamacai III. 



Tab. X. 




VJ-- 





Phototypie M. Jaffe, Vienne. 



TABELA XI> 

Vig. 55. Abramis brama Lin. Plătica. 2 / 3 din măr. nat. Lacul Brateş. 
» 56. Abramis brama. Monstruozitate cephalică cu cap de bocs. 9 / 10 din 

măr. nat. 
» 57. Abramis vimba Lin. Morunaş. Bălţile din Delta Dunărei. V& din m ăr. 

naturală. 
» 58. Abramis baîlerus Lin. Cosac. Bălţile din Delta Dunărei. 8 / 9 din măr. 

naturală. 
» 59. Abramis sapa Pali. Bălţile dela Tulcea. % din măr. nat. 



Antipa. Fauna ichtiologică a României. 



&? 








" i 



58 







Academia Komănă. 



Publ. Adamacki UT. 



Tab. XI. 



56 











M 



i ^y 






'■ '>;>.. 



£>*# 








57 




Pbototypie M. Jaffe, Vicnne. 



TABELA XII. 

60. Abramis brama X Leuciscus rutilus Sieb. Corcitură de Plătică cu Ro- 
şioară. 8 / (J din măr. nat, a) Exemplarul văzut în profil; b) Exemplarul 
văzut pe partea dorsală pentru a se vedea forma solzilor pe linia 
dorsală. 

6) BJicca bjorkna Lin. Batca. Bălţile Dobrogei. 3 / 4 din măr. nat. 

G Petecus cultratus Lin. Sabiţa. Balta Greaca. Va din măr. nat. 

6; Albumas lucidus Ileck. Obleţul; din Siut Ghiol; măr. nat. 



Antipa. Fauna ichtiologică a României. 





'7Mm$< 



i 



; , ■ )■ ■" 




m 



te 




Academia Română. — Publ. Adaniachi III. 



Tab. XII. 




/ 







62 



^^^■■■■HMHiH^HNHHHB^^^ 



- iffiîsfc 



-^ 






Phototypie M. Jafle, Vienne. 



TABELA XIII. 

Fig\ 64. Alburnus chalcoides var. danubicus nov. var. Obleţi mari. Dunăre (Ga- 
laţi), măr. nat. 

» 65. Alburnus bipunctatus Lin. Beldiţa. Bistriţa măr. nat. 

» 66. Aspius rapox Agass. Avatul. Bălţile Brăilei. 3 /-< din măr. nat. 

» 67. Leucaspius delineatus Sieb. Sârmuliţa. Lacul Znagov. Măr. nat. 

» 68. Idus melanotus Heck. u Kn. Văduvită. Balta Călăraşi. 3 /* din măr. nat. 

» 69. Scardinius erythrophthalmus Lin. Roşioara. Bălţile din Delta Dunărei. 
*/s din măr. nat. 



Antipa. Fauna ichtiologdcă a României. 




iss 



-^ 


















68 



v/X' 7 




; ^ 



67 







Academia Romană. — Publ. Adamachi III. 



Tab. XIII. 




Phototypie M. JafTe, Vierme. 



TABELA XIV. 

Fig, 71. Leuciscus rutilus L. Babuşca albă. 3 /* din măr. nat. 

» 72. Leuciscus virgo Heck. Bălţile din Delta Dunărei; 3 / 4 din măr. nat. 
• » 73. Squalius cephalus Lin. Clean. Exemplar pescuit în Dunăre în Aprilie. 
i / 5 din măr. nat. 
» 74. Phoxinus Jaevis Agass. Boiştean. pârâul Bicaz. Măr. nat. 
» 75. Chondrostoma nasus Lin. Scobarul. Pescuit în Dunăre în lună Aprilie. 

3 / i din măr. nat, Fig'. 75 a Capul pe partea ventrală. 
» 7C. Cbhitis fossilis Lin. Tiparul. Bălţile Brăilei, 4 / 5 din măr. nat. 
» 11 . Cobit is barbatula Lin. Grindelul. Trotuş. Măr. nat, 



78. Cobilis taenia Lin. Zvârluga. Bălţile Brăilei. Măr. nat. 



Antipa. Fauna ichtiologica a României. 





Academia Romană. — Publ. Adamachi EH. 







Tab. XIV. 





Phototypie M. Jaffe, Vienne. 



TABELA XV. 

Fig. 79. Thymallus vulgaris Nils. Lipanul. Pârâul Tarcău. 5 / fl din măr. nat. 
» 80. Salmo hucho L. Lostriţa. Bistriţa; Y 8 din măr. nat. 
» 81. Trutta fario Lin. Păstrăvul. Râul Dâmboviţa, jud. Muscel. Măr. nat. 
» 82. Esox lucius L. Ştiuca; Juv. Măr nat. Balta Greaca. 
» 83. Umbra krameri Fitz. Mlaştinile dela Sulina. Măr. nat, 



Antipa. Fauna ichtiologică a României. 





0m§ v .<-.. 

—■'■.■.'. * * 



SSfe:s.Bfe 



79 





\ 




Academia Romană. — Publ. Adamachi III. 



Tab. XV. 




■iSSŞ 



_>*?^ 




Phototypie M. Jaffe, Vienne. 



TABELA XVI. 



Fig. 84. Alosa pontica var. Danubii Antîpa. Gura Sf. Gheorghe. 3 / 4 clin măr. nat. 

a) peştele în profil; b) capul văzut de sus; c) botul văzut de sus spre 
a se arătă crestătura dela mijlocul fălcii superioare. 

» 85. Alosa pontica var. nigrescens Antipa. Dunăre, Gura Sf. Gheorghe. 3 / i 
măr. nat.; a) peştele în profil; b) capul văzut dela partea dorsală. 

» 86. Alosa pontica var. Russac. Antipa. Gura Sf. Gheorghe. 3 /* măr. nat. a) 
•peştele în profil; b) capul văzut de sus; c) partea superioară a gurii cu 
3 pete de dinţi mici pe oasele palatine şi vomer; d) partea inferioară 
a gurii cu dinţii pe falcă şi limbă; e) botul cu crestătură mediană a 
fălcii superioare. 

» 87. Alosa Nordmannii Antipa. Rizeafca. 3 / 4 din mărimea naturală. Dunăre, 
Galaţi, a) profilul peştelui; b) capul dela partea superioară; c) cerul gurii 
cu dinţii de pe oasele palatine şi vomer; d) partea inferioară din inte- 
riorul gurii cu limba. 

» 88. Ciupea cultriventris Nordm. Lacul Sinoe. 3 /i din măr. nat. a) peştele; b) 
botul. 

» 89. Ciupea deUcatula Nordm. ' i / i din măr. nat. Lacul Siutghiol. a) peştele; 

b) capul separat cu gura deschisă; c) capul văzut pe partea dorsală. 



Antipa. Fauna ichtiologica a României. 




Academia Romană. — Publ. Adamachi III, 



Tab. XVI. 




Im 




V'hototypie M. Jaffe, VJenne 



TABELA XVII. 



Fig. 90. Acipenser glabcr. Viza. Dunăre. 1 / s măr. nat. 
» 90 a. Acip. glaber. Capul văzut de deasupra; Fig. 90 b) capul văzut dela 

partea inferioară. 1 / 2 măr. nat.; Fig. 90 c) o bucată de piele şi 2 discuri 

dorsale. 
» 91. Acipenser glaber. Puiu nedesvoltat încă complet; discurile dorsale unite 

între ele printr'o membrană, iar discurile laterale la partea posterioară 

încă rudimentare. Măr. nat, 
» 91a. capul dela partea inferioară; b) primele 3 discuri dorsale mărite 

de 3 ori. 
» 92. Acipenser ruthenus. Cega. 2 / 3 ^ ln măr. nat. Fig. 92 a, capul la partea 

infer.; 92 b. capul la partea superioară; 2 [ 3 din măr. nat.; Fig. 92 c. 3 discuri 

laterale dela mijlocul corpului; măr. nat.; 92 d. o bucată de piele acoperită 

cu scutele mici pectinate; mărit 1 ] | 2 ori; 92 e. ultimul disc dorsal; 92 f. 

primul disc dorsal. 



Antipa. Fauna ichtiolog-ică a României. 





"X ; 



92 f 






92 d 



Academia Român 



Tab. XVII. 





. \-.;'-S'/)\\ 







90 c 





92 c 



'ubl. Adamachi III. 







TABELA XVIII. 

Fig. 94. Acipenser ruthenus var. brevirostris nov. var. (Acip. gmelini Fiiz. u. 
Iieck). 2 / 3 din măr. nat. 

» 94 a. Capul la partea inter.; 94 b. Capul şi jumătate din corp pe partea 
dorsală. Fotografie 1 / a din măr. nat. 

» 94 c. şi 94 d. 2 discuri dorsale dela Acip. stellahis. 

» 95. Acipenser stellatus Pali. Păstruga. Juv. 2 / 3 din măr. nat. Fig. 95 a. Acelaş, 
capul văzut pe partea ventrală; 95 b. Capul văzut pe partea dorsală; 95 c. 
O bucată de piele şi 2 discuri laterale, măr. nat. 

» 96. Capul dela un exemplar mare micşorat de 3 ori. 

» 97, 97 a, b, c, d şi Fig. 98, 98 a, b, c. Trei stadii dil'erite de desvoltare em- 
brionară. Mărime naturală, afară de Fig. 97 d şi 98 b şi c. cari sunt 
mărite de câte 3 ori. 






_ 



Antipa. 

Fauna ichtiologică 
a României. 




- 





94 d 




Academia Romă 



Tab. XVIII. 




94 




■ - 



94 b 




95 






«L 



«I 97 



-^"V, 




95 c 




*Zfi 
















r-r -. ,\-y 



-N > (TOl 









Publ. Adamachi 111. 



Phototypie M. Jaffe, Vienne. 



L_ 



TABELA XIX. 

Fig. 99. Acipenser guldenstaedtii Brandt. Nisetru. J | 2 din măr. nat. 

» 99 a şi 99 b. Capul pe partea dorsală şi capul pe partea ventrală. 

» 99 c. 3 porţiuni de piele dela 3 exemplare diferite din dreptul discurilor 
al IVdea şi al V-lea dorsale. 

» 100. Acipenser guldenstaedtii Br. forma tipică; văzut pe partea dorsală. Fo- 
tografie. Caracteristic: forma scutelelor cari sunt foarte mici şi stelare, 
precum şi fontanelele dintre plăcile occipitale şi parietale pe cap. 

» 101 şi Fig. 101 a şi 102. Fotografie, Acipenser guldenstaedtii Br. var. seobar. 

» 102 a şi 103. Acip. giUdenstaedtii var. golis. Fotografii. 






Antipa 

Fauna ichtiolooică 

o 

a României. 




Academia Romană. — Publ. Adamachi in, 



Tab. XIX. 






/ 



102 




&&*** 



Phototypie M. Jaffe, Vienno. 



TABELA XX. 

Fig. 104. Acipenser guldenstaedtii Br. var. golis. Fotografie după un exemplar 
împăiat. 

» 104 a. A. guldenstaedtii forma tipică. Fotografie. 

» 105. Acipenser guldenstaedtii X A. huso. Bastard. Fotografie după un exem- 
plar împăiat care a avut 120 kg. greutate. 

» 106. Acip. gulden staedtii var. longirostris n. var. Fotografie. 

» 107 si' 107 a. Acip. guldenstaedtii var. acutirostris pe partea dorsală şi pe 
partea ventrală. Fotografie. 

» 108. Acipenser guldenstaedtii var. longirostris n. var. (probabil chiar o specie 
nouă). Fotografie după un exemplar conservat în alcohol. 

» 108 a. Acelaş, o bucată de piele cu scutelele mici în formă de steluţe. 

» 109 a, b, c. Diferite stadii din desvoltarea lui Acipenser guldenstaedtii. 



Antipa 

Fauna ichtiologică 
a României. 




Academia Romană. — Publ. Ad 




i in. 



Phototypie M. Jaffe, Vienne 



TABELA XXI. 



Fig. 110, 110 a şi 110 b. 3 Nisetri fotografiaţi alături în 3 poziţii diferite spre 
a se vedea variaţiunea formei şi lungimii botului, poziţiunea mustăţilor, 
forma gurii, etc, la diferite varietăţi. 

» 111, 111 a, 112 şi 112 a. 2 varietăţi de Nisetru fotografiate în câte 2 po- 
ziţiuni diferite. 

» 113, 113 a şi 113 b. Embrion de Nisetru încă nedesvoltat complet, având o 
lungime totală de 2 cm. Discurile dorsale încă nedesvoltate complet şi 
Unite între ele printr'o membrană şi împreună şi cu aripioara dorsală. 
Discurile laterale lipsesc încă cu totul. 



Fauna ichtiologică a României. 





/ 




111 a 





113 b 




113 a 



/ Mâl 



*L 



Academia Romană. — Publ. Adamachi IU. 




110 



Tab. XXI. 




110 



3B 



imjft*M»*!ft4ft .* **^awîjf S 4Pr^'lfcţ sw , 




'•■w— 



^gj ^t i ;;., . !^ -- ■ 



^'W 



V$. 110 b 




110 b 




/ 



La 




' 



110 b 



^^^ 




I 




A 






"^ 





7i 



111 




112 



Hhototypie M. Jaffe, Vienne. 



mi 



TABELA XXII. 

Fig. 114. Piele de Acipenser guldenstaedtii, cu scutelo foarte mici şi rare, iar 

spaţiul între ele este cu totul neted. Fotografie. 
» 114 a. Piele aspră, însâ numai cu scutele mici. Fotografie. 
» 114 b şi 114 c. Exemplare cu pielea ceva mai aspră şi cu mai multe scutele. 

mici; între aceste încep a apărea din loc în loc şi steluţe mai mari 

Fotografie, măr. nat. 
« 115. Piele de Acip. guldenstaedtii var. şcolar. Fotografie. Măr. nat. 



. 



Antipa. Fauna ichtiologica a României. 




C ». ."'i • - ^ 








114 a 




Academia Romana. 



Tab. XXII. 




bl. Adamachi HI. 



114 b 



TABELA XXIII 

Fig. 11G. Acipenser Sturio L. Exemplar de 2 m. lungime. 
» 117 şi 118. 2 capete de Acip sturio variind în dispoziţiunea plăcilor osoase 

de pe cap. 
» 116 a. Acelaş, 2 discuri dorsale (al IV-lea şi V-lea). 
» 116 b. 2 discuri laterale din aceeaş regiune. Intre ele se vede câte o bucată 

de piele spre a se arătă forma rombică a scutelelor. 
» 119 şi 119 a. Acelaş. Capul şfgura văzute dela partea infer. (Fig. 119 fotografie). 



Antipa. Fauna ichtiologica a României. 










~> 



119 a 



Academia Romană. — Publ. Adamachi III. 



Tab. XXIII. 





116 a 



«s* • ■ *< 






=^i -^^ 






"V— . 




119 






Phototypie M. Jaffe, Vicnne. 



^■MM 



TABELA XXIV. 

Pig - . 120. Unso huso L. Morun juv. 2 | 3 din măr. nat. -- Caracteristic: seriile de 
discuri dorsale, laterale şi ventrale foarte desvoltate. Pielea aspră şi chiar 
cu câteva scutele mici ca steluţele. 

» 120 a. Capul pe partea superioară; se văd plăcile osoase separate între ele 
prin spaţii goale. 2 | 3 din măr. nat. 

» 120 b. Capul pe partea ventrală. % din măr. nat. 

» 121. Morun puiu de 11 kgr. greutate. Discurile dorsale, ventrale şi laterale 
deja ceva mai mici. Scutele foarte puţine, pielea aproape netedă. 

» 122. Morun adult de 100 kgr. greutate; discurile dorsale şi laterale puţin 
desvoltate. Pielea cu totul netedă, fără scutele. Pig. 122 a. capul acestui 
exemplar, văzut pe partea dorsală; plăcile craniale slab desvoltate. 

» 123. Morun adult de 380 kgr. Discurile dorsale foarte mici, cele laterale 
reduse cu totul şi ascunse sub piele; linia de discuri laterale indicată 
numai printr'o serie de liniuţe unind între ele rudimentele de discuri de 
sub piele. Discurile ventrale aproape dispărute. Pielea cu totul netedă. 



Antipa. Fauna ichtiologică a României. 



p^iiBi^BiSrf?^^ 




Academia Romană. — Publ. Adamachi III. 



Tab. XXIV. 





121 




120 






Phototypie M. Jaffe, Vienne. 






TABELA XXV. 

Fig. 124. Embrion de Huso huso L. de 23 m.m. lungime. Discurile laterale încă 
neformate de loc. Discurile dorsale reprezentate printr'o cută a pielii care 
la partea ei posterioară se uneşte cu cuta din care se va desvoltâ apoi 
aripioara dorsală. In această cută se observă 11 puncte sgârcioase ca 
nişte sâmburi, din cari se vor desvoltă în urmă discurile dorsale; din 
aceste cele mai mari sunt la partea posterioară a corpului şi merg des- 
crescând către partea anterioară. Aripioara anală înconjoară aproape si- 
metric ambele părţi ale coadei şi numai puţin începe a se indică locul 
viitorului lob inferior. Aripioarele pectorale şi ventrale sunt numai nişte 
cute ale pielii, numai cu începuturi de radii sgârcioase. Plăcile osoase 
de pe cap nu au început încă a se desvoltâ. Mărit de 5 ori. Desemnat 
cu Camera lucida. 

» 124 a şi 124 b. Acelaş. Capul dela partea dorsală şi dela partea ventrală ; 
desemnat cu Camera lucida. 

» 125, 125 a şi b. Embrion de Huso huso L. de 20 mm., mărit de 5 ori. Des- 
crierea aceeaş ca şi la Fig. 124. Membranele branchiale neunite între 
ele deasupra istmului branchial. Camera lucida. 

» 126, 126 a şi b. Embrion de Huso huso L. de 35 mm. In 3 poziţiuni dife- 
rite: dorsală, ventrală şi laterală. Discurile ventrale sunt încă în cuta de 
piele în care s'au format şi care încă tot e unită cu aripioara dorsală. 
Linia laterală e indicată print'o cută de piele în care au început a se 
formă dela partea anterioară vreo 4 puncte sgârcoase cari se vor trans- 
formă apoi în discurile laterale. Caracteristic e aci că şi pe partea ven- 
trală în prelungirea aripioarei anale este o cută de piele care se întinde 
dela anus până pe la mijlocul abdomenului. Plăcile osoase cephalice încă 
nu au început a se forma. Aripioara caudală, a devenit deja heterocercă 
desvoltându-se lobul inferior. 

» 127 a şi b. Embrion de Huso huso de 34 mm. Mărime naturală. Desemnat 
cu Camera lucida. 

>;> 128 a şi b. Embrion de Huso huso L. de 70 mm. Linia dorsală complet 
formată, discurile complet formate, iar cuta de piele care le uniâ rămâne 
rudimentară între discuri. Pe cap se văd centrele de formaţiune a plă- 
cilor osoase. Discurile dorsale au mai mult forma de discuri opistocentre. 

» 129, 129 a şi b. Puiu de Morun de 14 cm. lungime. Măr. nat, 

» 130. Puiu de Morun, 6 kg. greutate. Fotografie. 

» 131 şi 131 a. Morun bocs. O monstruozitate cefalică. 



Antipa. Fauna ichtiologica a României. 





124 




124 b 






"'!':: 



124 




Jg&m 




126 a 



; %k 



\ Sk 




127 







129 b 



^ 




Academia Romană. — Publ. Adamachi III. 



Tab. XXV. 





125 





125 b 




L28 







131 




Phototypie M. Jaffe, Vienne. 



TABELA XXVI. 

Fig. 132. Acipenser ruthenusX Acipenser stellatus Bastard. 2 2 din măr. nat. 

» 132 a. Capul dela partea ventrala. 2 | 3 din măr. nat, 

» 132 b. O bucată de piele în regiunea discurilor V — VII dorsale. 

» 133, 133 a şi 133 b. (Din eroare de tipar pus 132 b). 3 Fotografii după di- 
ferite exemplare de corcitură de Cegă cu Păstrugă. (Acip. ruthenusy^A. 
stellatus Bastard). 

» 134, 134 a, b, c, d. Acipenser rufhenus'XA. stellatus Bastard. Exemplar de 
1.10 m. lungime cu botul mai scurt decât la exemplarele precedente. 



Antipa. Fauna ichtiologica a României. 
















Hm H BHH— 




Academia Romană. 



Publ. Adamachi in. 



ţie 



Tab. XXVI. 




. 





Phototypie M. Jaflfe, Vienne. 



_ 



TABELA XXVII. 



Fig. 135, 135 a şi b. Acipenser giildenstaedtii\Huso huso. Bastard de Morun 
cu Nisetru. Exemplar mare de 120 kgr. greutate. Pielea numai cu scutele 
foarte mici. Gura în formă semilunară ca la Morun, buza de sus stran- 
gulată la mijloc, fără a fî însă ruptă în 2. 

» 136, 136 a şi b. Un exemplar pescuit în mare în faţa Gurii Sf. Gheorghe 
în Iunie 1904, probabil un Bastard de Nisetru sau de Şip cu Morun (?) 
1 ] 5 din măr. nat. 

» 137 Acelaş. Fotografiat. 



Antipa. Fauna ichtiologica a României. 




■ 




Academia Romai 



Tab XXVII. 





■ Publ. Adamachi HI 



TABELA XXVIII. 

Fig. 138, 138 a, b. Huso huso X Acip. guldenstaedtu Bastard. Juv. măr. nat.; 

138 b mărit de 2 ori. 
» 139, 139 a, b, c. Acipenser Guldenstaedtu X Acipenser stellatus Bastard. 

Juv. x / 5 din mărimea nat. 
w 140, 141 şi 141 a. Acipenser steltatus,Y^A. guldenstaedtu Bastard. Pui, mărime 

naturală. 



Antipa. Fauna ichtiologică a României. 




141 





Academia Romană. — Publ. Adamachi III. 



%n- 



- ^i 




Tab. XXVIII. 






.■V^fefefcK^fe: 



■•■ ■•■■■ftw'şfew'P- 1 





138 b 







s£J9BK>s 



I 




140 



Phototypie M. Jafie, Vienne. 



TABELA XXIX. 

Fig. 142, 142 a, b, c Acipenser stellatus'XHuso huso Bastard. Exemplar mare de 
1.30 m. lungime. Fig. 142 c, o bucată de piele care e aproape netedă, 
fără scutele mari. 

» 143 capul dela partea dorsală a unui Bastard de Păstrugă cu Morun. Fo- 
tografie. 

» 144 a şi b. Un Bastard de Morun cu Păstrugă, alături cu o Păstrugă ade- 
vărată, fotografiaţi la un loc pentru comparaţie (Fig. 144 a Bastardul, fig. 
144 b, Păstrugă). Exemplare mari adulte de câte peste 1 m. lungime. 



Antipa. Fauna ichtiologica a României. 





142 b 




§ŞS 


- - ' y . î 


r.v:.^ ' 


'~ -" o .- 




■ 




' - '""© - b ■* 


■*■ ■ - -<Tî -' 


' "* "- V 




■ ° - *■ "',!_' 


~ c t? * 




■--" --' . 3 


"^ ■*■ o 


• * o .„ 


■■"■• - *" - »■ 


-•£,-£?• 




*- » t? * 




.o 






. ^ ^ . 



U4b 



Academia Romană 



Tab. XXIX. 




142 






* ■- ° :.- : 



■o- 



-ţa--"* " ""-* O •* - *« - 









<y • - 







Publ. Adamachi III 




TABELA XXX. 

Fig. 145 a, bj c. Bastard de Nisetru cu Păstrugă. Juv. 'Măr. nai, Exemplar având 

buza superioară întreagă, deci sămănând la gură mai mult cu A. Gulden- 
staedtii. 
» 146 a, b, c. Bastard de Nisetru cu Păstrugă. Puiu, având botul lăţit ca la 

raţă şi gura asămănându-se mai mult cu gura dela Nisetru; buza de sus 

despicată. Măr. nat. 
» 147, 147 a şi b. Bastard de Nisetru cu Păstrugă. Puiu, măr. nat. Capul pe 

partea dorsală şi pe partea ventrală precum şi o bucată de piele mărită 

cu discurile dorsale şi laterale. 
» 148. Anguila vulgaris Flem. 
» 149. Petromyzon fluviatiUs L. Măr. nat. 



Antipa. Fauna ichtiologică a României 





145 



146 a 




146 b 



Wfât&wir'r- 





Academia Romană. — Publ. Adamachi I 



Tab. XXX. 




— 




145 b 



im 






%i\ 



'^§ţ§H0§ţ 



147 b 



. 







b9 



U 







l ^:\ 



a 



M- 



,( "- , / > y. 



& f< 



147 




147 






TABELA XXXI. 

Fig. 37 a şi b. împăratul crapilor (Cyprinus carpio var. imperator), o varietate 
de coloraţiune. 
» 70. Leuciscus rutilus var. erythraea (un caz patologic). 
» 93. Cegă roşie (un caz de erythrism). 
» 93 a. Cegă albinos. 



- 



Antipa. Fauna ichtiologica a României. 



p ■ m 




i#: 









\ \ 




70 













m .. 



Academia Romană. — Publ. Adamachi III. 



Tab. XXXI. 



■fi < 






& Â £ ¥''*■•*■ 
? * ' «f <? «r t 






'i > 



9 * « 










• ■* * 






37; 




.£ * 




37 b 




93 



i » 



93; 



Phototypie M. Jaffe, Vitnne. 



HRftStOH or ?«•««• 



wA 



y •'/■ 






,%T-4 



V" "~''''~ 7, W*rV 



- 



#; V"' 1 



■*?** & 



&%rW-W 



lk*dL. 



ii ,/\** 



i -*** 






>,*'" s **1 



^ ;W 4 - 



*T#* v 



sy*^aK 



•*&-•■* 









\£ ? 


















-hK * aa 



# V 



?^-W\£'. 'f 



.~ţ-\ 



■*Lit >- ...